Dacă tot a fost aruncată mănușa de către Nuvele la cafea lui Darci Sameul, Alinalina30, privind un remarke BL al celebrului roman JANE EYRE, iată că vă aduc câteva informații despre viața celei care ne a dăruit una dintre capodoperele nemuritoare ale literaturii mondiale.
Mai jos un articol despre **mama** romanului Jane Eyre, respectiv, Charlotte Brontte.
Viața scurtă, sfâșietoare și opera care a făcut-o nemuritoare pe Charlotte Brontë: o poveste despre o familie zdrobită de tragedii și despre o forță literară care nu s-a stins niciodatăCharlotte Brontë și-a văzut întreaga familie destrămându-se în decurs de mai puțin de un an. Apoi s-a căsătorit, a rămas însărcinată și a murit la 38 de ani.
Dar a devenit nemuritoare.
Copilăria din Yorkshire și pierderile timpurii21 aprilie 1816. Charlotte Brontë se năștea la Thornton, în Yorkshire – o regiune rurală și aspră din nordul Angliei. Provenea dintr-o familie care avea să devină celebră în literatură, dar numai după ce va fi trecut printr-o succesiune de tragedii aproape de neimaginat.
Tatăl ei, Patrick Brontë, era un preot anglican ridicat prin educație din sărăcia Irlandei. Mama ei, Maria Branwell Brontë, era inteligentă, cultivată și atentă la formarea copiilor. Au avut șase: Maria, Elizabeth, Charlotte, Branwell, Emily și Anne.
Când Charlotte avea cinci ani, mama ei a murit de cancer. Patrick a rămas singur cu șase copii, într-o parohie izolată din Haworth, la marginea mlaștinilor din Yorkshire. Peisajul era spectaculos, dar dur și solitar.
Copiii au crescut într-o casă sobră din piatră, refugiindu-se în imaginație. Au creat regate fictive, au scris mini-cărți, au inventat povești pentru a face suportabilă absența. Au transformat singurătatea în literatură.
Realitatea avea însă să-i lovească din nou.
Școala sumbră care a inspirat Lowood în romanul „Jane Eyre”În anul 1824, când Charlotte avea opt ani, ea și surorile mai mari, Maria și Elizabeth, au fost trimise la „Școala pentru fiicele clerului” din Cowan Bridge – o instituție caritabilă ieftină, austeră și severă.
Mâncare puțină. Frig. Umezeală. Boli care se răspândeau rapid. Disciplină drastică.
Experiența avea să fie transfigurată literar în Școala Lowood din „Jane Eyre”, unde prietena eroinei, Helen Burns, moare de tuberculoză – la fel ca sora ei.
În anul 1825, Maria și Elizabeth au contractat tuberculoză. Au fost trimise acasă pentru a muri.
Maria a murit în mai. Elizabeth în iunie. Aveau 11, respectiv 10 ani.
La nouă ani, Charlotte își pierduse mama și două surori. Trauma aceasta avea să-i marcheze întreaga operă.
Angria și Gondal: imperiile lor secrete de hârtieCei patru copii rămași – Charlotte, Branwell, Emily și Anne – au continuat să crească în parohie, educați în mare parte de tatăl lor și de propriile lecturi.
Au creat lumi imaginare complexe:
Charlotte și Branwell au inventat regatul Angria. Emily și Anne au creat regatul Gondal.Ani la rând au scris povești, poezii și cronici despre aceste teritorii fictive. A fost evadarea lor, dar și primul lor laborator literar.
Pentru o femeie educată în acele vremuri, însă, opțiunile reale erau limitate.
Charlotte a lucrat ca profesoară și guvernantă – poziții ambigue, în care nu era nici membră a familiei, nici servitoare. Prizonieră între două lumi, cu puțină putere și și mai puțină libertate.
Această tensiune socială și morală avea să devină centrală în romanele ei.
Primele încercări literare: pseudonimele BellÎn anii 1840, cele trei surori au încercat să publice un volum de poezii. Au semnat cu pseudonime masculine: Currer, Ellis și Acton Bell. Autoarele erau adesea ridiculizate sau ignorate.
Volumul nu a avut succes.
Au trecut la romane.
Charlotte a scris „The Professor”, inspirat din perioada petrecută la Bruxelles. Manuscrisul a fost respins de toate editurile.
Între timp, Emily scria „Wuthering Heights”, iar Anne publica „Agnes Grey”.
Charlotte, refuzând să renunțe, a început imediat un nou roman.
Acesta avea să fie „Jane Eyre”.
Nașterea unei capodopere: Jane Eyre (1847)În octombrie 1847, „Jane Eyre” a apărut sub pseudonimul Currer Bell.
A devenit un succes imediat.
Romanul prezenta o orfană săracă, dar moral puternică, care cerea demnitate, independență și respect de sine. Era o eroină directă, lucidă, neobișnuit de îndrăzneață pentru epocă.
Fraza devenită emblematică:
„Nu sunt o pasăre și nicio plasă nu mă poate prinde; sunt un om liber, cu voință independentă.”
Pentru unii, romanul era revoluționar. Pentru alții, scandalos.
Criticii i-au lăudat intensitatea și originalitatea; alții l-au numit „grosolan” și „anticreștin”. Toți voiau să afle cine este Currer Bell.
Anul devastator: 1848Pentru scurt timp, familia părea să aibă speranță. Toate cele trei surori publicaseră romane. Charlotte era aclamată.
Apoi a venit anul 1848.
Moartea lui Branwell (septembrie 1848)Branwell, singurul fiu și marea speranță a familiei, a murit la 31 de ani, după ani de alcoolism și dependență de opiu. Moartea lui a fost o lovitură grea.
Moartea lui Emily (decembrie 1848)La trei luni după Branwell, Emily Brontë a murit de tuberculoză, la 30 de ani. Refuzase tratamentul și se stinsese rapid.
A murit pe canapeaua din parohie, fără să știe cât de celebru va deveni „Wuthering Heights”.
Moartea lui Anne (mai 1849)Cinci luni mai târziu, Anne Brontë a murit de tuberculoză, la 29 de ani. Charlotte o dusese la mare, la Scarborough, sperând că aerul o va ajuta. Nu a ajutat.
Anne a fost îngropată departe de casă.
În 11 luni, Charlotte și-a pierdut fratele și ultimele două surori. Rămăsese singură – ultima dintre cei șase copii ai familiei Brontë.
„Încerc să-mi imaginez că încă trăiesc, dar nu pot.”Într-o scrisoare către o prietenă, Charlotte nota:
„Uneori, când mă trezesc dimineața și știu că Branwell, Emily și Anne nu mai sunt, încerc să-mi imaginez că încă trăiesc, dar nu pot.”
Și totuși, a continuat să scrie.
1849 – Shirley, dedicat lui Emily și Anne 1853 – Villette, un roman despre singurătate, iubire neîmpărtășită și viața interioară a femeilorOpera ei devenea mai matură, mai concentrată, mai lucidă.
Dragoste târzie și o fericire scurtăÎn mod neașteptat, Charlotte a găsit și dragostea.
Arthur Bell Nicholls, vicarul tatălui ei, o iubise ani în tăcere. În 1854, la 38 de ani – o vârstă considerată târzie pentru o primă căsătorie – Charlotte s-a căsătorit cu el, în ciuda opoziției inițiale a tatălui ei.
Părea fericită. Scria prietenilor despre calm, afecțiune, rutină, despre simplitatea vieții alături de un om care o iubea.
Sarcina, boala și moartea prematurăLa începutul anului 1855, Charlotte a rămas însărcinată.
Aproape imediat s-a îmbolnăvit grav. Probabil hiperemeză gravidică – grețuri extreme și vărsături continue, care o slăbeau rapid. Nu exista tratament eficient la acea vreme.
La 31 martie 1855, Charlotte Brontë a murit la 38 de ani. Era căsătorită de mai puțin de un an. Nu a apucat să-și țină copilul în brațe.
Tatăl ei a supraviețuit tuturor celor șase copii, trăind până în 1861.
După moarte: ultima carte și biografia decisivăRomanul „The Professor”, respins cu ani înainte, a fost publicat postum în 1857.
În același an, prietena ei Elizabeth Gaskell a publicat The Life of Charlotte Brontë, biografia care i-a fixat definitiv locul în istoria literaturii.
Moștenirea: o viață scurtă, o literatură eternăViața Charlottei Brontë a fost scurtă și marcată de pierderi, dar opera ei a supraviețuit imperiilor.
„Jane Eyre” nu a ieșit niciodată din tipar din 1847. A fost tradusă în zeci de limbi și adaptată pentru film, teatru, radio și televiziune.
Povestea orfanei care insistă asupra propriei valori, care refuză să fie micșorată, care cere dreptul de a iubi și de a fi iubită, continuă să rezoneze pentru că reflectă, într-o formă ficțională, viața autoarei însăși.
I s-a spus că femeile nu pot fi mari scriitoare.
A publicat sub nume masculin și a devenit una dintre cele mai importante voci ale literaturii engleze.
Era mică, modestă, adesea bolnavă – dar a creat o eroină imposibil de ignorat.
A pierdut aproape tot – dar a continuat să scrie.
A trăit doar 38 de ani – dar a influențat generații întregi.
„Aș prefera întotdeauna să fiu fericită decât demnă.”Charlotte Brontë a avut puțină fericire și recunoaștere limitată în timpul vieții.
Dar le-a creat pe amândouă pentru cei care au venit după ea.
Aceasta este puterea cuvintelor.
Aceasta este nemurirea literaturii.
Aceasta este moștenirea Charlottei Brontë: nu doar ceea ce a supraviețuit, ci ceea ce a creat în ciuda tuturor pierderilor. 
Articolul a fost preluat de pe pagina Fbook, Ochiul minții.
Notă
Romanul Bl Julien Eyre va apărea în exclusivitate pe Nuvele la cafea❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Mulțumim Darcy, îl așteptm cu nerăbdare.
Multumim!
Cu drag
O viață ca o flacără.Mă bucur că am redescoperit surorile Bronte. Este bine ca din cînd în când să ne reamintim câtă suferință a fost în viața unor întregi familii din lipsa unor medicamente de valoarea cărora nici nu ne dăm seama astăzi. Și cum, cu toată viața grea, au scris capodopere. Mulțumesc pentru aduceri !Să fim în stare să prețuim ce avem astăzi.
Daa la fel a fost și cu Jane Austen care a murit tânără din cauza unei boli a suprarenalelor și care în zilele noastre poate fi vindecată.