Semnat: Al tău pentru totdeauna Capitolul 81

La mulți ani!

– Escrocherie! Mare mincinos!

Jian Song Yi se întoarse furios la locul său. Izbi banca lui Bai Huai cu palma, de parcă ar fi vrut să spargă foaia pe care era scris „300”.

– Și ce dacă ai fost primul pe clasă la examenul final?!

Tonul lui era mult mai aprig decât atunci când fusese detronat pentru prima dată de pe locul întâi.

Bai Huai observase că, prima dată când îi luase locul întâi în clasament, Jian Song Yi fusese cu adevărat supărat. Dar acum… era pur și simplu exploda de nervi.

La urma urmei, era absolut imposibil ca cineva ca Jian Song Yi să ceară cu adevărat altora să-l lase să câștige, așa că totul nu era decât un mod bizar de a se comporta ca o veveriță irascibilă. Și asta însemna un singur lucru: trebuia alinat zilnic.

Bai Huai parcă îi și vedea coada mare și pufoasă din spatele lui Jian Song Yi. Arăta atât de pufoasă, încât i se părea incredibil de drăguță.

Atât de drăguță, încât Bai Huai nu se putu abține să nu-și încline capul și să-i zâmbească blând:

– Ce s-a întâmplat? Eu sunt primul pe clasă. Uite, aici.

Apoi își băgă mâinile în buzunarul hainei:

– Vezi? E deja în buzunarul tău.

……..

Trei secunde mai târziu, fața lui Jian Song Yi se înroși brusc. Tonul îi deveni exploziv:

– Nenorocitule! Te joci cu cuvintele cu mine! Cine naiba a spus că nota asta e locul întâi?!

Bai Huai continua să zâmbească, cu ochii mijiți.

– Atunci nu vrei să fiu primul pe clasă?

Deși Jian Song Yi era arogant, avea o limită clară. Chiar și furios și impulsiv, nu ar fi spus niciodată ceva de genul „despărțire”. Așa că, atunci când Bai Huai îi puse această întrebare, rămase fără cuvinte.

După ce se abținu mult timp, nu reuși să scoată decât:

– Nu mai spune prostii! Dă-te la o parte! Vreau să dorm!

Se așeză pe scaun și își îngropă capul în bancă.

Bai Huai îi ciupi ușor urechile deja roșii și nu se putu abține să râdă:

– Din moment ce vrei, atunci pot spune ce am de spus, nu?

– Du-te dracu’!

– Deci chiar vrei să plec?

– Întoarce-te imediat!

– Vin…

….…

Cei care așteptaseră cu entuziasm să urmărească o transmisiune live de „violență domestică” simțiră brusc că pepenele din mâinile lor nu mai era deloc gustos.

Se umpluse de mâncare pentru câini. Ar fi trebuit să-l scuipe!

Își exprimară profundul dispreț față de comportamentul primului și celui de-al doilea din clasă, care pretindeau că se luptă pe viață și pe moarte, dar de fapt aruncau nebunește mâncare pentru câini peste tot.

Serios, nu era Bai Huai genul rece? Cu fața impasibilă? Vorbea puțin? Părea abstinent și distant social?

În realitate, era un ticălos nenorocit!

Din fericire, Song Ge rămânea puternic. Îl ignoră pe acel ticălos de Bai Huai toată ziua. Acest gen de „război rece flirtant” îi făcu pe ceilalți să se simtă puțin mai echilibrați.

La început, Jian Song Yi fusese furios pe Bai Huai, câinele acela viclean. Mai târziu, pur și simplu simți că era mult prea jenant ca Bai Huai să se comporte așa în fața atâtor colegi.

Îi distrugea complet imaginea impunătoare de bătăuș al școlii, așa că, pentru a-și păstra personalitatea, nu se mai legă de Bai Huai până după orele de curs.

Indiferent cât îl alinta sau îl tachina Bai Huai, Jian Song Yi rămase cu gura închisă și cu fața rece, de parcă ar fi vrut să ducă acest război rece flirtant până la capăt.

Așa că Bai Huai nu-l mai deranjă. Doar îi aduse apă caldă, îi notă temele, îl acoperi cu o pătură, fiind blând și atent până la cel mai mic detaliu.

Toată lumea îl privea cu respect. Song ge avea, clar, un statut superior în familie. Uite cât de sincer și supus era domnul Bai când își recunoștea greșeala.

Song Ge chiar merita să fie Song Ge. Să poți gestiona un Alpha de top și un Gao Lingzhi precum Bai Huai atât de docil… era o adevărată artă! Mândria Omega!

Ceea ce nu știau, însă, era că această „mândrie Omega” urma să fie, în cele din urmă, cărată acasă de un Alpha docil.

Când coborâră din mașină, Bai Huai îl prinse pe Jian Song Yi de talie și îl duse până la poarta casei Bai. Jian Song Yi făcu o față acră și se zbătu simbolic de câteva ori, dar văzând că era inutil, renunță.

Nu doar că nu se mai zbătu, dar când ușa se închise, simți chiar o ușoară așteptare în suflet. La urma urmei, un licean pur de sex masculin folosea de obicei astfel de metode pentru a-și alinta „sponsorul”.

Mai întâi avea să vadă cum se comportase Bai Huai azi, apoi urma să decidă dacă îl va ierta cu forța.

Jian Song Yi era foarte mândru în sinea lui.

Dar, în secunda următoare, Bai Huai îl apăsă peste birou, punându-i un stilou în mână.

Jian Song Yi:

– …

Scenariul lua o întorsătură greșită. „Sponsorul”, care crezuse că în sfârșit își va încheia abstinența după vacanța de iarnă, rămase năuc.

Bai Huai scoase calm un caiet, îl deschise și spuse foarte serios:

– Scrie de cincizeci de ori pașii pe care nu i-ai scris la examen, până îi memorezi.

–  ???!!!

Jian Song Yi, uitând complet să mai fie supărat, fu cuprins de groază. Se ridică brusc, îl împinse pe Bai Huai pe pat și se urcă peste el.

Câinele viclean îl alintase doar ca să-l pună să scrie pașii?!

Ce naiba înseamnă asta?! De ce încă se mai gândea la asta?!

Jian Song Yi era cu adevărat furios.

Pe de altă parte, Bai Huai nu voia cu adevărat să-l pedepsească. Voia doar să-l tachineze. Văzând cum coada veveriței exploda din nou, nu se putu abține să nu râdă:

– Acum ești dispus să vorbești?

Jian Song Yi își strânse buzele și continuă să folosească violența în tăcere.

Bai Huai îi apucă încheietura:

– Spune-mi de ce sunt un câine viclean?

Partea a 2-a

– Am fost de acord să mă muști în schimbul faptului că îmi dai primul loc, dar până la urmă s-a dovedit a fi o capcană pentru mine?

Expresia lui Bai Huai nu se schimbă deloc.

– De ce te-aș fi păcălit? Spune-mi: dacă scrii pașii de data asta, primul loc pe clasă va fi al tău sau nu?

După o scurtă pauză, adăugă calm:

– Dar dacă nu scriai pașii, primul loc era tot al tău. Deci, indiferent de situație, primul loc este al tău. Din punctul acesta de vedere, eu chiar mi-am ținut cuvântul.

Jian Song Yi nu mai văzuse niciodată o persoană atât de nerușinată. Îi venea să-l bată. Din păcate, Bai Huai îi prinse rapid mâinile. Drept urmare, nu reuși să-i aplice o bătaie zdravănă, așa că nu putu decât să se zbată și să se împingă în el, încercând să-l strivească:

– Prostii! Ești un gunoi ordinar! Și mai spui că mă placi? Așa arată să placi pe cineva, să-l păcălești toată ziua? Ai luat punctaj maxim la științe, nu? Și atunci ce e asta? Nu-ți mai place deloc de mine și îți place doar să înveți? Ești într-o relație cu mine sau cu notițele tale? Stai cu mine doar pentru notițele mele complete?!

Jian Song Yi scuipa foc de furie, dar Bai Huai, în loc să se supere, fu mișcat. Se rostogoli peste el și îl apăsă, mușcându-i lobul urechii, apoi îi șopti cu voce joasă:

– Învăț din greu pentru că te plac.

Poziția lor devenise brusc greșită. Jian Song Yi simțea că fusese presat la examen și acum era presat și pe pat, așa că deveni complet nerezonabil:

– Deci trebuie să mă întreci pentru că mă placi? Văzându-mă acum nervos, ești fericit?

Bai Huai îl sărută peste fața roșie și pe urechi, apoi explică blând:

– Nu vreau să te întrec. Doar că uneori sunt prea sigur pe mine. Simt mereu că trebuie să fiu mai bun decât tine, ca să-ți pot oferi lucruri mai bune.

Jian Song Yi, bombardat cu sărutări, începu să se înmoaie.

– Nu vreau să-mi oferi nimic…

– Dar eu vreau. Tu nu ai dus lipsă de nimic de mic. Dacă vreau ca părinții tăi să te lase mie, atunci trebuie să-ți ofer tot ce am. Trebuie să muncesc mai mult. Altfel, cum să-ți dau ce e mai bun?

Jian Song Yi se înmuie și mai tare și îl prinse pe Bai Huai, care încă nu se mișca.

Bai Huai continuă să-l aline, mâinile începând să se miște:

– Și, în plus, cât timp e al meu, e și al tău. Totul e al tău, deci nu-ți iau nimic. Așa că nu te mai supăra pe mine, bine?

– Nu sunt supărat… nu sunt supărat… nu ai voie să te miști!

– Atunci cum pot să-ți demonstrez că primul loc pe clasă e al tău? De la început până la sfârșit, pe dinăuntru și pe dinafară, totul e al tău.

– Bai Huai, nu ai pic de rușine! Asta e prostituție în plină zi!

– Nu e nimeni acasă.

……..

– E vacanța de iarnă. Mâine nu trebuie să te trezești devreme.

– …

Jian Song Yi își îngropă capul în gâtul lui Bai Huai și mormăi furios:

– Atunci vreau să fiu deasupra.

Din gâtul lui Bai Huai se revărsă un râs grav:

– Bine. Tu vei fi deasupra.

Zăpada fină cădea în straturi, blândă și puternică. Trandafirul își legăna talia pe zăpadă. Ninsoarea grea îl doborî aproape de câteva ori. Când, în cele din urmă, nu mai putu suporta, se risipi și ea peste tot.

În aer nu mai rămase decât respirația joasă a vântului și a zăpezii.

După o ninsoare lungă, totul se liniști. Afară se făcuse noapte.

Trandafirul se topi din nou într-o baltă moale. După ce fusese „servit”, făcu un duș, își puse pijamaua și se înfășură în plapumă, prăbușindu-se pe pat.

După o lună de pauză, Jian Song Yi se bucurase din nou de tratamentul pe care ar fi trebuit să-l aibă un „sponsor”, simțindu-se revigorat și satisfăcut.

Așa cum era de așteptat de la micul său iubit care îi oferea zilnic cafea, prăjituri, jachetă și adidași: și fața, și îndemânarea erau de top.

Doar că, după ce se termină, simți un mic gol. În plus, Bai Huai nu dormise prea mult în ultima vreme, iar vremea era rece. Așa că, de îndată ce se ghemui în pat, adormi.

Totuși, pe noptieră, telefonul lui Bai Huai continua să sune:

ding dong
ding dong

Sunetul era atât de enervant, încât Jian Song Yi se hotărî să închidă telefonul direct.

Când îl luă, văzu din greșeală mesajul de pe ecran.

Ice Cream Xiaoyuanzi:
[Soră! Sunt furioasă! Bai Huai a luat iar primul loc pe clasă! Sunt nervoasă! Sunt nervoasă!!!]

– …?

Jian Song Yi rămase blocat. Verifică din nou telefonul și confirmă că era într-adevăr al lui Bai Huai. Și rămase și mai blocat.

Soră? Ce soră? Să fie posibil ca Bai Huai să fi devenit Omega pe ascuns?!

Și ce e cu această „gălușcă de înghețată”? Îi trimite mesaje lui Bai Huai ca să-l certe pe Bai Huai??

Asta trebuia să fie o eroare sau o escrocherie. Înainte să apuce să gândească mai mult, veni următorul mesaj.

Ice Cream Xiaoyuanzi:
[Jian Song Yi a fost pe primul loc de două ori semestrul acesta, el și Bai Huai au fost la egalitate de două ori, iar acum asta. Sigur e extrem de nervos. Relația lui cu Bai Huai trebuie să-i fi afectat studiul! E cu adevărat cel mai mare obstacol pentru noi, fanii!]

Jian Song Yi rămase din nou blocat. Deci Bai Huai îl urmărea chiar și așa? Era real?!

Înainte să-l poată trezi pe Bai Huai, veni un alt mesaj.

Ice Cream Xiaoyuanzi:
[Hai să lăsăm asta. Soră, îmi poți da contactul florăriei de unde ai comandat trandafirii la ultimul festival de artă? Am simțit că feromonii lui Jian Song Yi miroseau a trandafiri în ziua aceea, așa că clubul de suport vrea să comande un buchet similar ca să i-l dăruiască drept încurajare. Sperăm să-l motiveze să-și recâștige primul loc.]

Festival de artă? Trandafiri? Club de fani?

??? !!!

Ce naiba?!

B.S.-ul de care Bai Huai se prefăcuse gelos și pe care el îl alintase toată noaptea… era el însuși?!

Jian Song Yi nu mai era confuz. Se ridică brusc din pat și începu să caute un cuțit.

Cuțitul încă nu fusese găsit, dar telefonul lui Bai Huai sună din nou.

ding dong

Jian Song Yi se uită disperat la ecran. De data aceasta, expeditorul era altul.

Mătușa:
[Xiaohuai, ți-am transferat 200.000 de yuani. Se apropie Anul Nou Chinezesc. Cumpără-i lui Xiaoyi niște cadouri și scoate-l să mănânce ceva bun.]

Mătușa:
[S-a întâmplat ceva cu tine recent? Trebuia să mergi la Beicheng de Crăciun. Nu ți-am transferat 80.000 de yuani? Am auzit și de la mătușa Tang că tu și Xiaoyi ați cumpărat diverse ținute de cuplu fără să vă dați seama. Acolo s-au dus banii?]

Mătușa:
[Oricum, când rămâi fără bani, spune-i mătușii. Băieții trebuie să fie generoși când se îndrăgostesc. Xiaoyi a fost crescut răsfățat de mic, nu ai voie să-l faci să sufere.]

………

Bai Huai primea alocație, în timp ce el crezuse tot timpul că trebuie să-l întrețină, pentru că îl pusese într-o situație în care tatăl lui nu-i mai oferea sprijin financiar.

Coada lui Jian Song Yi explodă ca a unei veverițe cu nouă cozi.

Dar înainte să apuce să respire, telefonul sună din nou, nemilos.

ding dong

Jian Song Yi se uită în jos, deznădăjduit. Desigur, nimic bun.

Alt expeditor.

Lu Qifeng:
[Bai Huai, pot să folosesc cadoul de ziua mea pe care mi l-ai dat? Până la urmă, te-am ajutat să-l păcălești pe Jian Song Yi, nu? Cei 20.000 de yuani sunt banii mei de pețit.]

……

Jian Song Yi găsi cuțitul.

Simți că telefonul lui Bai Huai era o adevărată comoară. Îngropa în el zece mii de motive legitime pentru a-și ucide soțul.