Dinte pentru dinte-Capitolul 59

CAPITOLUL 59

După ce scăpă în sfârșit de Yuan Lijiang, Gu Qing Pei se simți vinovat și foarte stresat după interacțiunea cu acesta. Când se întoarse în birou, se întinse pe scaun și închise ochii pentru a se odihni.

Yuan Yang se lăsă pe spate în scaun, se aplecă și își înfășură brațele în jurul gâtului lui Gu Qing Pei, frecându-și obrazul de al lui și chicotind:
– Ce e? De ce ești așa speriat?

– Normal că mă simt vinovat.

Yuan Yang pufni:
– N-ai de ce să fii atât de nervos când îți întâlnești socrul.

Gu Qing Pei îi dădu ochii peste cap:
– Nu mai vorbi prostii.

Yuan Yang era puțin nemulțumit:
– Ce prostii să vorbesc? Nu ești tu ca nevasta mea acum?

Gu Qing Pei simți brusc cum îi iau foc obrajii și îl cuprinse o rușine fierbinte. Îl privi cu furie:
– Nu sunt femeie.

Yuan Yang îi strecură mâna pe sub haine și îi mângâie mușchii fermi ai pieptului, spunând ambiguu:
– Chiar dacă nu ești femeie, ce faci tu cu mine e mult mai bine decât ce face o femeie.

Gu Qing Pei îi dădu mâna la o parte:
– Pleacă la treabă.

Yuan Yang îl ținu strâns:
– De ce te enervezi? Mama mi-a spus să-mi găsesc pe cineva matur, inteligent, care să mă țină în frâu, înalt și cu pielea deschisă. Tu le ai pe toate, doar că nu poți face copii.
Își frecă din nou obrazul de al lui:
– Gu Qing Pei, eu o să câștig bani pentru tine, iar tu o să fii soția mea.

Inima lui Gu Qing Pei începu brusc să bată mai repede. Ca să ascundă asta, îl împinse:
– Spui prostii. Cu banii tăi nici cravata nu mi-o pot cumpăra.

Yuan Yang spuse repede:
– Ești greu de întreținut. Cine altcineva, dacă nu eu, ar avea chef să aibă grijă de tine? Oricum, ești divorțat și nu te mai vrea nimeni. Mai bine te mulțumești cu mine.

Gu Qing Pei își curbă buzele:
–  Sunt destui care mă vor.

Yuan Yang pufni rece:
– Mă mai și disprețuiești? Sunt tânăr, frumos și rezistent. Oricum ai da-o, tu ești cel care are de câștigat cu mine.

Gu Qing Pei își plecă capul și se prefăcu ocupat cu ceaiul:
– Nu mai vorbi prostii și apucă-te de treabă.

Yuan Yang era și furios, și dezamăgit. Se apropie și îl trase în picioare:
– Să-ți spun ceva: dacă nu mă placi pe mine, nu ai voie să placi pe nimeni.

Gu Qing Pei era amuzat și enervat:
– Crezi că poți avea toate avantajele lumii gratis? De ce?

Yuan Yang spuse cu înverșunare:
– Pentru că sunt bărbatul tău. Ține minte asta: dacă nici măcar pe mine nu mă placi, atunci să nu te gândești să placi pe altcineva.

Respirația lui Gu Qing Pei deveni rapidă:
– Nu mai te comporta ca un derbedeu.

– Vorbesc serios. Yuan Yang îl privi fix în ochi, arogant:
– Promite-mi asta chiar tu.

– Ce să-ți promit?

– Promite-mi că dacă nu mă placi, nu ai voie să placi pe nimeni altcineva.

– Ce prostie e asta? Ce vârstă ai? Crezi că suntem la grădiniță?

– Nu mă interesează. Promite-mi acum, altfel nu ieși azi din birou.

Fața lui Gu Qing Pei se înroși până la urechi:
– Ești un mare nemernic.

– Am fost mereu, abia acum îți dai seama? ridică o sprânceană Yuan Yang.

–  Jură, altfel nu te las să pleci. Te pun la treabă aici până nu mai poți merge.

Gu Qing Pei îl privi lung înainte să spună:
– De ce îți pasă atât de mult dacă te plac sau nu?

Yuan Yang se opri. Privirea i se fugi în toate direcțiile:
– Pentru că… oricum, ești al meu.

– Ce fel de răspuns e ăsta?

Jenat și iritat, Yuan Yang întrebă:
– Și ce răspuns vrei?

Gu Qing Pei întrebă direct:
– Mă placi?

Yuan Yang își pusese întrebarea asta de zeci de ori în ultimele zile, până simțise că-i explodează capul.

………

Nu știa cum să exprime asta. Știa doar atât: nu l-ar da pe Gu Qing Pei nimănui. Și probabil nu va simți niciodată astfel pentru altcineva.

Inima lui Gu Qing Pei bătea nebunește urmărindu-i expresiile schimbătoare.

Ce răspuns aștepta? Ce voia cu adevărat de la acest iubit tânăr?

Yuan Yang își trecu mâna prin păr și spuse printre dinți:
– Nu știu. Oricum, n-ai voie să placi pe altcineva. Nici măcar să te gândești.

Gu Qing Pei nu-și putea explica ce simțea: ușurare amestecată cu o dezamăgire vagă.

Frica aceea de a face un pas înainte, dar teama că celălalt va face un pas înapoi… îl sufoca.

Se simțea obosit:
– Bine, îți promit. Acum du-te la treabă.

Yuan Yang își îngustă ochii:
– Nu e promisiune sinceră.

– Atunci ce vrei? Să-mi scot inima și să vezi dacă e falsă?

Yuan Yang spuse cu încăpățânare:
– Dacă te răzgândești, o să te fac să regreți.

Gu Qing Pei pufni:
–  Dacă ai tupeul să-mi ceri asta, tu poți să nu umbli după alții?

– Pot, spuse Yuan Yang fără ezitare.

–  Te am pe tine. Nu-mi trebuie altcineva.

Gu Qing Pei îl privi o clipă, apoi întoarse capul repede:
– Bine, du-te la treabă. Avem mult de lucru după-amiază.

Yuan Yang ezită, apoi ieși.

Gu Qing Pei se prăbuși pe canapea, își frecă părul și simți cum îi ard urechile.

După-amiaza următoare, Gu Qing Pei, împreună cu Yuan Yang și câțiva angajați responsabili de planificarea proiectului, se duseră la Qingda Group pentru a se întâlni cu Wang Jin.

Erau bine pregătiți, iar odată ce scrisoarea de intenție avea să fie semnată, mare parte din munca ulterioară putea începe imediat.

Gu Qing Pei îl văzuse pe Wang Jin de multe ori, fie pe terenul de sport, fie la restaurant, dar era pentru prima dată când îl vedea îmbrăcat într-un costum atât de formal. Arăta extrem de elegant, înalt și impunător.

Wang Jin zâmbi și se apropie să-i strângă mâna:
– Qing Pei, te aștept de mult.

Gu Qing Pei zâmbi larg:
– Abia așteptam să-l văd pe fratele Wang.
Privi în jur:
– E prima dată când intru în clădirea Qingda. E impresionantă.

– Ha, ha, după ce termin cu treaba, te conduc prin ea.
Pe măsură ce vorbea, îi puse degajat o mână pe umăr.
– Qing Pei, pe aici te rog.

Yuan Yang își îngustă ochii la mâna lui Wang Jin, vizibil iritat.

Wang Jin îi conduse în sala de conferințe, unde avocatul Yang și încă un bărbat,  probabil din conducere, îi așteptau.

Gu Qing Pei îi păstră lângă el doar pe Yuan Yang și Managerul Zhang, iar cei șase se așezară pentru a discuta termenii colaborării.

Deși Wang Jin era de obicei calm și rafinat, la masa negocierilor își arăta partea decisivă și nemiloasă. Desigur, nici Gu Qing Pei nu era ușor de înfrânt. În mai bine de o oră de discuții, cei doi se duelară verbal, contraatacând subtil și disputând fiecare clauză a contractului.

Mai târziu, când toți erau obosiți, Wang Jin aranjă o pauză de ceai.

Încă existau clauze asupra cărora cele două părți nu cădeau de acord, dar Gu Qing Pei nu se grăbea. Negocierile erau mereu pline de răsturnări. Dacă nu merge acum, va merge data viitoare. Iar faptul că Wang Jin se implica atât de mult dovedea că voia cu adevărat colaborarea,  nu era nimic de pierdut.

În pauza de ceai, Gu Qing Pei nu avea poftă de mâncare. Își turnă o ceașcă de ceai și se opri la fereastră, privind în tăcere peisajul de afară. Mintea îi lucra intens, căutând o metodă de a micșora prețul părților sociale.

Yuan Yang luă o farfurioară cu gustări și se apropie:
– Hai, mănâncă ceva.

Gu Qing Pei clătină din cap:
– Nu mi-e foame.

– Ba mănâncă. La prânz n-ai mâncat nimic serios. Dacă nu mănânci, te bat.

Gu Qing Pei îi aruncă o privire neajutorată, apoi luă desertul și mușcă din el.

După ce înghiți tarta moale de ou, își dădu seama că îi era într-adevăr foame și termină toată farfuria.

Vocea lui Wang Jin se auzi din lateral:
– Qing Pei, n-ai mâncat prânzul? Sau sunt aceste gustări prea bune?

Gu QingPpei zâmbi:
– Și una, și alta. Sunt foarte bune.

– Sunt făcute la o cofetărie de lângă compania noastră. De fiecare dată când avem evenimente, comandăm de acolo. Sunt într-adevăr delicioase.
Wang Jin îi zâmbi blând.
– Dacă îți plac, data viitoare îți aleg câteva specialități și ți le aduc când trec pe la voi.

Gu Qing Pei râse:
– Atunci nu voi refuza.

Cei doi discutau ca și cum nimeni altcineva nu ar fi fost acolo, ca și cum tensiunea negocierilor nici nu ar fi existat. Yuan Yang își dădu ochii peste cap — văzuse în sfârșit cât de bine știau acești doi „vulpoi bătrâni” să joace teatru.

Zâmbetul lui Wang Jin era prea strălucitor, așa că Yuan Yang se băgă imediat în vorbă:
– Domnule Wang, cum se numește cofetăria? Dacă domnul Gu vrea data viitoare, mă duc eu să-i cumpăr. Nu trebuie să vă deranjați.
Accentua intenționat cuvântul „deranjați”.

Wang Jin zâmbi politicos:
– Deloc, cum să-l deranjez eu pe tânărul stăpân Yuan? E chiar jos, foarte aproape. Data viitoare o să aduc mai multe.

Yuan Yang spuse rece:
– În zona de birouri nu este permis să se mănânce.

Wang Jin râse ușor:
– Atunci, Qing Pei, va trebui să ți le aduc acasă.

Yuan Yang ar fi vrut să-l bată.

Într-o luptă a inteligenței, Yuan Yang nu avea nicio șansă împotriva lui Wang Jin, un om de afaceri cu experiență. Gu Qing Pei obișnuia să-l privească râzând pe Yuan Yang când era prins pe picior greșit, dar de data aceasta… pentru un motiv inexplicabil, îl deranja felul în care Wang Jin îl „șicana” pe Yuan Yang.

Așa că râse și spuse:
–  Wang Ge, nu îndrăznesc să te deranjez cu așa ceva. Să vină CEO-ul Qingda să-mi aducă prăjituri? Chiar dacă mi le-ai aduce, probabil că n-aș îndrăzni să le mănânc.

– Qing Pei, ești prea politicos cu mine. Mă simt prost.

Yuan Yang înjură în gând:

Să mori cu zâmbetul ăla!

Văzând că expresia lui Yuan Yang se strică, Gu Qing Pei se temea că va izbucni, așa că îi spuse:
– E aproape timpul. Du-te la toaletă și vezi dacă Managerul Zhang e acolo. Adu-l repede înapoi.

Yuan Yang, desigur, nu voia să fie alungat:
– Dacă n-a terminat treaba, ce vrei să fac? Să-l târăsc afară?

Gu Qing Pei îl fulgeră cu privirea:
– Du-te acum.

Pentru a nu-l face de râs în public, Yuan Yang îl mai fulgeră o dată pe Wang Jin, apoi se întoarse și plecă.

Abia după ce Yuan Yang ieși, Wang Jin se apropie de Gu Qing Pei și râse încet:
– Qing Pei, să stai cu el e ca și cum ai crește un fiu, nu? De ce te chinui?

Gu Qing Pei înlemni o clipă, dar își obligă fața să rămână calmă.

Zâmbetul lui Wang Jin nu se schimbă, elegant, rafinat, dar în ochii lui apăru o strălucire tăioasă.