Dinte pentru dinte- Capitolul 60

Wang Jin râse și spuse:
– Ce e? Pari foarte surprins. Ochii mei te urmăresc mereu, deci sunt inevitabil mai sensibil la tot ce se întâmplă în jurul tău. Dar nu-ți face griji…
Wang Jin îi făcu cu ochiul.
– Știu că e un secret.

Gu Qing Pei rămase impasibil, zâmbind doar ușor:
– E suficient, haide să ne întoarcem.
Spunând asta, se întoarse să plece.

Wang Jin îi apucă antebrațul și îi șopti la ureche:
– Qing Pei, ești un om inteligent. Ar trebui să faci o alegere inteligentă.

Gu Qing Pei zâmbi calm:
– Comparativ cu fratele Wang, se pare că nu sunt chiar atât de inteligent.
Își trase discret mâna și se îndreptă spre sala de conferințe.

Negocierile merseră bine; cel puțin acum aveau o imagine clară asupra termenilor celeilalte părți. Gu Qing Pei intenționa să se întoarcă și să discute cu Yuan Lijiang pentru a vedea unde mai erau posibile concesii.

După masa de după-amiază, Wang Jin insistă să îi invite la cină, iar Gu Qing Pei, neputând refuza, fu nevoit să meargă. În timpul mesei, Wang Jin nu contenea să-l laude pe Gu Qing Pei, iar acesta îi răspundea politicos, la rândul lui complimentându-l. Aceleași conversații de afaceri, aceleași zâmbete. Yuan Yang nu putea decât să-i disprețuiască în gând.

Gu Qing Pei băuse puțin vin, dar nu îi afecta mersul. Când se ridică pentru a merge la baie, Wang Jin se ridică imediat și întinse o mână să-l sprijine.

Gu Qing Pei făcu un gest din mână:
– Wang Ge, nu e nevoie.

Yuan Yang se ridică și el brusc:
– Îl ajut eu.

Toaleta era în camera privată, la doar șapte-opt metri distanță. Gu Qing Pei îi privi pe amândoi, jenat până peste poate. Nu putea să-l refuze pe Wang Jin direct, așa că îi spuse lui Yuan Yang:
– Nu trebuie să mă ajuți pentru câțiva pași. Sunt bine. Câteva guri de vin nu-s mare lucru.
Îi dădu mâna lui Yuan Yang la o parte și plecă singur spre baie.

Wang Jin ridică o sprânceană și îl privi pe Yuan Yang:
– Tânărul stăpân Yuan își face treaba cu mare devotament.

Yuan Yang ridică puțin bărbia, provocator:
– Bineînțeles.

Wang Jin zâmbi calm:
– Atunci domnul Gu are mult mai puține griji cu un asistent ca tine. Trebuie să-ți mulțumesc în numele fratelui meu. Hai, să-ți fac cinste cu un pahar.

Când văzu vinul turnat de Wang Jin, Yuan Yang simți că explodează înăuntru: Cine naiba ești tu să-mi mulțumești în numele lui Gu Qing Pei? Aiureală. Aiureală totală. Ai grijă de nevastă-ta și lasă-mi soția în pace!

Împinse paharul și zâmbi forțat:
– Domnule Wang, trebuie să conduc. Nu ați uitat, nu?

– Așa e, chiar uitasem. Atunci doar puțin, o înghițitură.

Wang Jin își plimbă vinul prin pahar, gustă primul, apoi îl privi pe Yuan Yang așteptând să bea.

Toți de la masă îi priveau. Chiar dacă erau amețiți, simțeau tensiunea dintre cei doi.

Dacă Yuan Yang ar fi fost în firea lui obișnuită, i-ar fi aruncat paharul în față de mult. Dar, gândindu-se cât efort depusese Gu Qing Pei pentru acest proiect, cum făcea ore suplimentare noapte de noapte, nu se putu enerva.

Dacă l-ar fi ofensat pe Wang Jin, Gu Qing Pei l-ar fi privit din nou cu acel aer dezamăgit. Și asta îl scotea din minți.

Îi aruncă o privire rece lui Wang Jin, ridică paharul, bău jumătate și spuse sec:
– Trebuie să-i salvăm puțin imaginea președintelui Wang.

Wang Jin râse cu poftă:
– Tânăr și totuși atât de darnic.

După cină, înainte să intre în mașină, Wang Jin îl ținu pe Gu Qing Pei de vorbă mult și bine, ceea ce îl făcu pe Yuan Yang să clocotească de nerăbdare.

Abia când intrară în autovehicul, Gu Qing Pei oftă lung:
– Sunt terminat.

Yuan Yang îi aruncă o privire, un amestec de furie și milă.

Când mașina intră în parcarea subterană, Gu Qing Pei încă stătea cu ochii închiși, părând adormit. Yuan Yang îi bătu ușor obrazul:
– Ești beat?

Gu Qing Pei întredeschise ochii, îl privi și zâmbi:
– Sunt bine, nu sunt beat, doar puțin obosit.

– Și așa nu ai dormit deloc la prânz.

– Sala lui de ședințe e închisă, am vorbit toată după-amiaza, nu mai aveam aer. E în regulă… poți deschide puțin geamul? Am nevoie de aer.

– Nu, în parcare e prea frig. Deschid când ajungem acasă.

– Bine, cum spui tu.

Yuan Yang îi dădu părul de pe frunte la o parte. Obrajii roșii ai lui Gu Qing Pei îl înduioșară brusc. Îl sărută ușor, bombănind:
– Ție îți trebuie doar bani cât să trăiești. Pentru ce muncești atât?

Gu Qing Pei dădu din cap:
–  La douăzeci de ani credeam că zece mii pe lună e extraordinar. Dar când urci mai sus, vezi o lume mai mare, oameni mai mari. Și înțelegi cât ești în urmă. N-ai nevoie să te împingă cineva, vrei singur să urci.
Îl privi pe tânărul frumos din fața lui.
– Tu, un tânăr stăpân născut în familie bună, sigur nu înțelegi.

– Nu trebuie să înțeleg. Dacă vrei să reușești, eu o să te ajut.
Yuan Yang îl privi în liniște, inima lui bătând tare.

Tot ce vrei, eu vreau să-ți ofer.

Gu Qing Pei îl privi și zâmbi blând:
– Nesimțitule… am băut prea mult? Parcă ești tot mai simpatic în ultima vreme.

– Eu sunt simpatic din fire.

– Nu m-aș fi așteptat.

Yuan Yang își lipi fruntea de a lui și râse încet:
– Niciodată nu e prea târziu să vezi asta.
Îi luă buzele moi între ale lui și le sărută ușor.

Gu Qing Pei închise ochii, bucurându-se de acest sărut rar, tandru.

Yuan Yang întrebă răgușit:
– Deci… mă placi?

Gu Qing Pei chicoti:
– Puțin.

Inima lui Yuan Yang explodă de bucurie.

Puțin, dar pentru el însemna totul. Îl sărută adânc, dorind să-l înghită de viu.

Sub influența alcoolului, Gu Qing Pei lăsă deoparte masca obișnuită, inhibițiile, frica. Se uită în ochii întunecați și seducători ai lui Yuan Yang și simți că se scufundă în ei. Un val de căldură îi cuprinse corpul. Își înfășură brațele în jurul gâtului lui Yuan Yang și șopti, respirând greu:
– Hai acasă. Vreau să fac dragoste.

Yuan Yang se aprinse instant:
– Nu trebuie să urcăm. Putem și aici.

Gu Qing Pei își îngustă ochii cu o sclipire pofticioasă în ei:
– Nu merge. Dacă vine cineva?

– Și ce dacă? Nu e ilegal.
Yuan Yang sări din mașină, îl trase pe Gu Qing Pei din față în spate și rabată toate scaunele din dubiță.

Gu Qing Pei râse:
– Nesimțitule… chiar ai tupeu.

Era cea mai friguroasă perioadă a anului la Beijing. Când ușa mașinii se deschise și se închise, un curent rece intră și îl făcu pe Gu Qing Pei să tremure. Se lipi instinctiv de Yuan Yang, care îl îmbrățișă imediat, sărutându-i gâtul, obrajii, băgându-și mâinile pe sub haine să-i desfacă nasturii.

Gu Qing Pei era în cea mai relaxată stare, amețit ușor de alcool, lăsându-și instinctele să preia controlul. Tot ce voia acum era sex — fără să se mai gândească la nimic.

Cooperă cu Yuan Yang, ajutându-l să-l dezbrace, trupul lui frecându-se constant de al celuilalt, crescând dorința fiecăruia.

Yuan Yang îi apucă fundul cu putere, acoperindu-l cu sărutări.

Gu Qing Pei îl cuprinse de gât, gâfâind, iar aerul în interiorul mașinii deveni atât de fierbinte încât părea gata să ia foc.