Ambergrisul și anemonele marine
Mașina neagră înainta lent pe drumul care tăia colinele plantației Velaryn Thae, iar lumina sfârșitului de după-amiază se revărsa peste câmpurile de Camellia sinensis într-o mare verde și aurie care părea să respire sub vântul blând al începutului de vară. Kaelion privea pe fereastră cu o liniște rară în ochi și cu acel sentiment profund că, pentru întâia oară după mulți ani, viața lui începea să se așeze în direcția pe care și-o dorise în tăcere încă din clipa în care îl cunoscuse pe Aenon. Cele trei zile petrecute în Shaka îl obosiseră peste măsură. Dar oboseala aceea părea lipsită de importanță în comparație cu nerăbdarea care îi pulsa prin sânge la gândul că în doar câteva minute avea să-l revadă pe Omega lui. Bărbatul cu soare în păr îi schimbase existența cu o forță atât de liniștită și de profundă încât nici măcar el nu reușea să o înțeleagă pe deplin.
Despărțirea definitivă de Tony Bond îi lăsase în suflet o senzație de eliberare aproape violentă, ca și cum ani întregi purtase pe umeri o povară grea și rece, iar acum putea, în sfârșit, să respire fără sentimentul acela permanent de agasare. Își dorea să înceapă totul de la zero alături de Aenon, își dorea dimineți liniștite în laboratorul plin de parfumuri rare, își dorea serile petrecute printre câmpurile de ceai. Dar mai presus de orice, își dorea să-i ofere lui Omega o viață în care să se simtă iubit, protejat și venerat cu sinceritate. Gândul unui copil îi traversă mintea cu o intensitate neașteptată. Imaginea aceea îi încălzi pieptul într-un mod emoționant, pentru că putea vedea limpede un copil cu privirea calmă a lui Aenon și cu acea frumusețe delicată care transforma până și tăcerea într-o formă de lumină. Luminile inimii lui…
Totuși, întrebarea rămânea prezentă în mintea lui. Aenon își va dori vreodată acest lucru? Omega lui trăia printre formule, sticluțe de cristal și experimente elaborate, iar noul parfum la care lucra cu o disciplină aproape obsesivă îi ocupa fiecare clipă a existenței. Kaelion îi admira inteligența cu o fascinație aproape periculoasă, iar echilibrul acela elegant pe care Aenon îl purta în fiecare gest îl făcea uneori imposibil de descifrat.
Mașina opri în fața casei principale, iar Kaelion coborî imediat, inspirând adânc aerul umed și parfumat al plantației. Primii care îi ieșiră în întâmpinare fură Dan Palo și Vernon Vale, însă în clipa în care privirea lui Kaelion se opri asupra chipului lui Vernon, sângele păru să-i dispară instantaneu din vene. Contabilul plantației avea o expresie tensionată și întunecată care anunța fără cuvinte existența unei probleme grave.
– Aenon? întrebă Kaelion imediat, iar vocea lui deveni atât de joasă și de tăioasă încât până și Dan tresări ușor.
–Ce s-a întâmplat?
Vernon își trecu încet mâna prin păr și expiră apăsat înainte să răspundă.
– Incendiul l-a afectat mai mult decât credeam. În noaptea următoare după plecarea ta a intrat în călduri.
Kaelion rămase nemișcat pentru câteva secunde, iar chihlimbarul cenușiu al feromonilor lui începu să se răspândească instinctiv în aer cu o densitate apăsătoare și regală.
– Unde este?
– În apartamentele tale. S-a închis acolo și refuză să iasă de două zile. Primește hrană și apă doar dacă sunt lăsate în fața ușii.
Dan interveni calm, încercând să tempereze tensiunea care începea să crească între cei doi Alpha.
– Febra căldurilor pare foarte puternică și se comportă diferit față de orice Omega pe care l-am văzut până acum.
Kaelion își ridică privirea spre etajul superior al casei, iar în ochii lui apăru o intensitate care îl făcu pe Vernon să înțeleagă imediat ceea ce urma să se întâmple.
– Ce ai de gând să faci? întrebă Vernon brusc, apucându-l de braț, iar furia îi înăspri vocea.
–Vei profita de starea lui?
Kaelion îl privi calm și se smulse din strânsoarea lui, fără să clipească măcar o singură dată.
– Știi foarte bine ce se întâmplă între un Alpha și un Omega căsătoriți.
– Aenon se află într-o stare vulnerabilă.
– Este soția mea.
– Și tocmai din cauza asta ar trebui să ai grijă de el.
Feromonii celor doi Alpha deveniră atât de puternici încât aerul păru să vibreze în jurul lor, iar Dan interveni imediat, așezându-se între cei doi și prinzând brațul lui Vernon.
– Vernon, sunt parteneri și nimeni nu are dreptul să-i despartă acum. Și oricum ar fi, Aenon are nevoie de Alpha lui.
Vernon strânse maxilarul, însă până la urmă își coborî privirea cu o frustrare evidentă.
–Dan, dă ordin ca tot personalul să părăsească casa în noaptea asta, să doarmă pe unde pot. Vernon , vei dormi cu Dan.
-Cee?? Nici vorbă .
Kaelion îl privi atât de rece încât i se păru că începea să se solidifice de atâtea gheață.
–Dorești să auzi strigătele noastre în timp ce ne-o tragem? Faci cum am ordonat.
Kaelion urcă scările fără să mai spună nimic, iar liniștea coridorului de la etaj îi amplifică și mai mult tensiunea care îi străbătea trupul. În fața ușii apartamentului său se opri pentru câteva clipe și inspiră adânc, iar în secunda următoare feromonii marini ai lui Aenon îi inundară simțurile cu o forță amețitoare. Aroma aceea familiară devenise mult mai caldă, mai densă și mai tulburătoare, ca o mare nocturnă încălzită de furtună.
Kaelion atinse ușor ușa cu vârfurile degetelor.
– Aenon, sunt eu, Lion, pot intra?
Ușa se deschise imediat, iar imaginea lui Omega îl lovi cu o intensitate aproape brutală. Aenon stătea desculț în prag, îmbrăcat doar într-o cămașă largă care îi aparținea și care îi aluneca peste umărul palid, în timp ce părul blond îi cădea dezordonat pe gât și clavicule. Obrajii îi erau aprinși de febră. Ochii lui, de obicei limpezi și liniștiți, aveau acum o strălucire tulbure și fierbinte care trăda complet instinctele de Omega aflat în călduri.
–Lion…iubitule…ai venit.
Vocea lui era moale și răgușită, ca torsul unei pisici leneșe, iar simplul sunet îl făcu pe Kaelion să simtă cum fiecare fibră din trupul lui reacționează violent de erotic.
Kaelion intră imediat și închise ușa în urma lui, iar imaginea din dormitor îi tăie respirația pentru o clipă, Patul fusese transformat într-un cuib adevărat în care erau adunate cămășile lui, sacouri, fulare din cașmir și perne impregnate de mirosul lui. Tot spațiul părea construit din instinctele unui Omega care își căutase disperat Alpha în absența lui. El văzuse doar în manuale despre cum reacționează un Omega în perioada căldurilor, avea vreo 16 ani și își aduse aminte cum râsese în fața fotografiei unui cuib de Omega. Iar acum se confrunta cu realitatea.
Aenon se apropie încet de el cu mișcări febrile și moi, asemenea unei feline amețite de căldură, apoi își sprijini fruntea de pieptul lui Kaelion și inspiră adânc mirosul de chihlimbar cenușiu care umplea aerul din jur.
– Mirosul tău începea să dispară din haine, eram deznădăjduit.
Kaelion îi atinse obrazul fierbinte cu delicatețe, iar tremurul care străbătu trupul lui Aenon îi frânse ceva în interior.
– Ai rămas singur cu febra asta timp de două zile.
Aenon închise ochii și își lipi și mai mult obrazul de palma lui.
– Am încercat să rămân lucid, însă corpul meu te căuta în permanență.
Kaelion își coborî fruntea peste a lui și îi mângâie lent părul răvășit.
– Privește-mă, Aenon.
Omega ridică imediat ochii spre el, iar expresia aceea vulnerabilă și arzătoare îl făcu pe Kaelion să simtă o tandrețe profundă.
– Dacă îți dorești să mă opresc, mă voi opri imediat. Dacă îți dorești spațiu sau liniște, le vei avea.
Privirea lui Aenon se umezi ușor din cauza febrei și a emoțiilor care îi copleșeau trupul.
– Rămâi cu mine.
Cuvintele acelea simple păreau suficiente pentru a rupe ultimele bariere dintre ei, iar Kaelion îl ridică în brațe cu grijă și îl duse spre patul transformat în cuib. Aenon se lipi imediat de el și îi prinse cămașa între degete cu o nevoie instinctivă și profundă, în timp ce tremura continuu din cauza febrei căldurilor.
Kaelion îl așeză printre hainele impregnate cu feromonii lui și îi mângâie lent tâmpla, gâtul și umerii, ca și cum ar fi încercat să liniștească o creatură rară și extrem de prețioasă. Lăsă să iasă în aer feromonii de liniștire. Aenon își arcuia involuntar trupul spre fiecare atingere, iar respirația îi devenea tot mai frântă și mai fierbinte cu fiecare secundă care trecea.
– Lion…mon amour…(1)
Numele lui rostit astfel îi aprinse sângele instantaneu, însă Alpha își păstră controlul și îi sărută fruntea, apoi pleoapele și colțul gurii cu o tandrețe lentă și profundă care transforma fiecare atingere într-o formă de adorație. Aenon tremura sub el, înconjurat de cuibul construit din hainele lui Kaelion, iar feromonii lor începură să se amestece complet în lumina aurie a serii, în timp ce trupurile lor se apropiau tot mai mult unul de celălalt.
Kaelion rămase câteva clipe nemișcat deasupra lui, privind chipul înroșit de febră, în timp ce lumina aurie a serii aluneca lent peste cearșafurile răvășite și peste cuibul construit din hainele lui. Feromonii marini ai bărbatului Omega umpleau încăperea cu o căldură amețitoare, însă dincolo de instinctele care îi ardeau sângele, Kaelion își păstra mintea limpede și privirea profund ancorată în omul pe care îl iubea.
Își coborî încet palma peste obrazul lui Aenon și îi mângâie pielea fierbinte cu degetul mare, într-un gest atât de tandru încât Omega-ul tremură imediat și își închise pentru o clipă ochii.
– Ești încă lucid, Aenon, și tocmai din cauza asta vreau să mă asculți cu atenție.
Vocea lui avea gravitatea unei hotărâri luate cu mult timp în urmă
Aenon îl privea fără să clipească, cu respirația frântă și buzele întredeschise de febră.
– Doresc să te marchez și să devii Omega meu până când moartea ne va despărți.
Cuvintele căzură între ei cu o profunzime care făcu aerul să pară mai greu.
Kaelion își lipi fruntea de a lui și continuă cu aceeași liniște fermă.
– Dacă inima ta refuză acest lucru, spune-mi acum și voi lua imediat supresoare. Îți voi respecta fiecare alegere fără ezitare.
Pentru câteva secunde, Aenon rămase complet nemișcat, iar ochii lui umezi îl priveau cu o emoție atât de intensă încât Kaelion simți cum ceva din el cedează definitiv în fața acestui Omega fragil și extraordinar.
Apoi Aenon se lipi de el cu o nevoie profundă și instinctivă, ascunzându-și fața în curba gâtului său și inspirând tremurat mirosul de chihlimbar cenușiu care îi învăluia trupul.
– Doresc marca ta.
Vocea îi era moale și răgușită, însă fiecare cuvânt purta o claritate care îl făcu pe Kaelion să închidă pentru o clipă ochii.
– Și îmi doresc un copil de la tine.
În acel moment, Kaelion simți că întreaga lui lume se oprește pentru o fracțiune de secundă.
Își ridică imediat mâna și îi cuprinse ceafa cu o tandrețe disperată, în timp ce respirația îi devenea mai grea.
– Aenon…
Numele lui Omega ieși dintre buze ca o emoție rostită pentru întâia oară.
Aenon îl privi din nou, iar febra căldurilor îi transformase ochii într-o mare întunecată și strălucitoare în care se amestecau iubirea, vulnerabilitatea și instinctul pur.
-Lion, îmi doresc cu toată ființa mea ca viața mea să stea cot la cot cu a ta.
Alpha îl sărută atunci cu o emoție atât de profundă încât până și aerul dintre ei păru să tremure. Sărutul acela avea căldura unei iubiri mature și puternice, avea răbdarea oamenilor care se găsiseră după prea mult timp petrecut în singurătate și avea acea tandrețe rară care transforma fiecare atingere într-o formă de adorație.
Aenon îi prinse imediat cămașa între degete și începu să i-o desfacă cu mișcări febrile și grăbite, iar luciditatea lui începea deja să se destrame sub forța căldurilor. Feromonii lui marini deveniseră atât de puternici încât întreaga încăpere părea inundată de mirosul unei mări nocturne încălzite de furtună și parcă o anemonă uriașă îi legăna pe amândoi în brațele ei.
Kaelion simțea fiecare fibră din propriul trup răspunzând violent acelei chemări.
Instinctele Alpha începeau să urce prin el cu o forță veche și primordială, iar ambergrisul feromonilor lui devenea tot mai dens și mai apăsător în jurul lor.
– Lion… murmură Omega cu voce tremurată.
Kaelion îi sărută imediat tâmpla și îl strânse mai aproape de pieptul lui.
– Te voi ține în brațe până când fiecare tremur al trupului tău se va liniști.
Însă chiar în timp ce rostea acele cuvinte, își dădea seama că propriul lui control începea să se fractureze sub avalanșa feromonilor lui Aenon. Spiritul și trupul lui reacționau din ce în ce mai violent, iar instinctul de a-l revendica pe Omega din brațele sale devenea aproape imposibil de ținut în frâu.
Rutul începea să se apropie.
Aenon încetase să mai vorbească. Trăgea de hainele lui Alpha, încercând să le scoată, era febril și nu mai auzea nimic din ce-i spunea Kaelion. Din când în când scheuna ca un cățeluș supărat. Kaelion îl ajută cu centura lui care era prea strânsă. Aenon îi smulse pantalonii și boxerii în același timp și penisul lui deja excitat răsări ca o suliță în aer, gros, drept și foarte lung. Într-un sfârșit, amândoi se regăsiră goi, două trupuri fierbinți mânate de armata de feromoni care se împleteau și transmiteau emoția momentului. Instinctul primar era aici în toată splendoarea lui. Corpul lui Omega era atât de lubrifiat încât strălucea în întunecimea dormitorului. Kaelion nu mai văzuse niciodată un Omega în călduri și fu pur și simplu vrăjit de frumusețea trupului. Perfecțiunea liniilor îl făcu să lăcrimeze. Îl alungi pe Omega pe o parte și pipăi. Sexul bărbatului era deja dur, iar din canalul ascuns se prelingeau lubrifianți vâscoși care miroseau și ei a anemone marine. Nu-și vorbeau, nu era nevoie. Kaelion își făcu loc între fese și tatonă. Omega era mai mult decât pregătit. Vârful falusului începu să intre și Aenon nu se feri, era plecat în alte atmosfere, poate că el chiar înota deja pe fundul mării printre anemone și ambergris. Kaelion își aplecă încet capul în timp ce intra lent în corpul acela auriu și înfierbântat. Șopti la urechea lui Aenon:
–Până când moartea ne va despărți…soția mea….
Caninii lui se înfipseră în glanda cu feromoni și veninul ambergris întră cu viteză în timp ce falusul lui străpungea cloaca revărsând toată sperma acumulată de atâtea luni de zile de abstinență. Aenon urlă de durere. Kaelion îi întoarse capul și-l sărută profund, adânc , tandru și plin de semnificații, în timp ce bătea încă cu un nou val de spermă. Camera era inundată de vibrații marine, și ambergrisul , deși un inamic al anemonelor în viața reală, se lăsă scufundat printre tentaculele cu miros de sare, de mare și de nisip.
Bătea aprig , mai întâi cu mișcări de du-te vino molcome, apoi din ce în ce mai largi și mai profunde. Bătea nebunește , îl umplea pe cel de sub el cu sămânța lui . Gemetele erau extrem de erotice. Omega era acum cu fața la el și-l blocase din talie cu picioarele fine și lungi. Falusul Alpha era hidos de gros, umplea spațiul intern al lui Omega făcându-l să murmure și să geamă cuvinte de iubire. Parcă le cânta și parcă tot corpul acestuia se transformase într-o anemonă periculoasă ce înghițea încetul cu încetul răceala ambergrisului.
Kaelion avea mintea și sufletul complet învăluite de feromonii lui Omega. Dar nu era doar asta, era un sentiment care se născuse din prima clipă în care îl văzuse pe Aenon, acolo în acea fotografie din dosar. Inima lui bătuse în secunda în care surprinsese ochii albaștri, unduitori. Acel sentiment crescuse, se dezvoltase și devenise atât de puternic încât hotărâse să lase totul și să vină pe plantație, chiar dacă la început fusese împins de mama lui. Dorise să respire mereu același aer cu al omului cu păr de soare văratic și se simțise mic și neputincios pe lângă el. Nu știuse cum să-ți exprime sentimentele. El era marele și recele Alpha, dar odată intrat în atmosfera acelui Omega , devenea nesemnificativ și chiar era speriat de ceea ce îi făcea apropierea de soția lui.
Deodată privirea îi căzu pe bijuteria ce atârna într-o parte la gâtul lui Aenon. Bătu și mai aprig, bătu în canalul secret cu pasiune și înflăcărare. Stătuse o zi întreagă în atelierul orfevrului , aproape că îl înnebunise cu cererile lui. Voia ceva select , dar delicat, ceva care să nu fie ostentativ, ceva care să semene cu Aenon.
Cuvintele acelea…Semper fidelis…Erau scrise ca un gaj al fidelității ce o dedica lui Aenon…Știuse, chiar dacă în fața lui Tony Bond spusese altceva. Acolo în mașină, îi dăduse amantului său o ultimă noapte…Fața lui Aenon era roșie , dar atât de frumoasă. Bărbia despicată în două , buzele fragede, frumos conturate, genele lungi, liniștitoare….aparțineau toate soției lui…Se roti împreună cu Omega aducându-l deasupra lui și ținându-l strâns. Aenon era prins de frenezia căldurilor și se mișca haotic deasupra falusului. Kaelion se gândi la prima noapte când îl alungase din patul conjugal…Fusese crud, dar îi era atât de frică de acel Omega. Stătuse acolo, în baie, incapabil să reacționeze ca un Alpha soț. Și atunci jucase cartea bărbatului rece, căruia nu-i pasă de Omega, jucase cartea celui ce semnase un contract…și atât…Îl rănise pe Omega…Acum însă…era revanșa. Simți venirea spermei spre exterior …o căldură îi comprima pieptul , dar inima i se dublase de volum.
–Soția mea…numai a mea….te iubesc…
Aenon ejaculă pe burta lui în același timp cu el și i se prăbuși pe piept , aproape leșinat.
Cei doi rămaseră un moment unul în brațele celuilalt. Noaptea lor abia începea și nu se știa cât va dura. Cert era însă, că de acum încolo, pentru câteva zile bune, nimeni și nimic nu-i mai putea extirpa din profunzimile noilor feromoni.
Anemonele acceptaseră ambergrisul….și invers…
Nota autorului
(1)Mon amour-Iubirea mea
ce noapte incendiară ,brrrr… mulțumesc !
Mai frumos de atât nici că se putea ….minunat , superb .