Dinte pentru dinte- Capitolul 90

Yuan Yang se schimbase, într-adevăr, enorm.

Trăsăturile feței nu prezentau nicio modificare, însă aura lui era complet diferită de cea a lui Yuan Yang de acum doi ani. Purta un costum croit impecabil, care îi evidenția silueta perfectă. Părul, odinioară lăsat într-o neglijență tineresc-arogantă, era acum aranjat cu grijă, fixat cu gel. Dar schimbarea cea mai izbitoare era privirea: dispăruseră cu desăvârșire tinerețea și obrăznicia de odinioară, fiind înlocuite de profunzime și calm.

Transformarea lui Yuan Yang fusese totală — dintr-un tânăr impulsiv și dominator, devenise un bărbat adevărat.

Era, pur și simplu, de nerecunoscut.

Inima lui Gu Qing Pei tresări violent de câteva ori, dar își recapătă repede stăpânirea de sine.

Expresia lui Yuan Yang nu se schimbă deloc. Nu părea deloc surprins să-l vadă; nici măcar privirea nu-i fu tulburată. Îl măsură de sus până jos pe Gu Qing Pei, apoi își curbă buzele într-un zâmbet.

– Domnule Gu, ce coincidență. A trecut mult timp.

Gu Qing Pei îl privi. Privirile lor se întâlniră în aer, iar între ei se strecură o tensiune greu de descris.

Gu Qing Pei își ajustă ochelarii și zâmbi la rândul său.

– Așa este. A trecut mult timp.

– Chiar nu m-aș fi așteptat să ne întâlnim aici, continuă Yuan Yang.

– Credeam că te vei stabili definitiv în străinătate și nu te vei mai întoarce.

– Viața e plină de alegeri. Nimic nu e sigur.
Gu Qing Pei ridică ușor sprâncenele.

– Pot să ies mai întâi? Sau intenționăm să purtăm conversația asta chiar la ușa toaletei?

Yuan Yang făcu un pas înapoi. Gu Qing Pei ieși, iar cei doi se opriră pe coridorul larg și gol. Atmosfera deveni ciudată, apăsătoare.

Gu Qing Pei nu se așteptase ca reîntâlnirea lor să vină atât de repede — și cu atât mai puțin cu o asemenea atitudine din partea lui Yuan Yang. Nu știa ce își imaginase, de fapt, că va fi, dar așa era bine: măcar nu devenise jenant.

Yuan Yang scoase o țigară, o aprinse și, cu țigara la buze, îl privi.

– Cum ți-au fost ultimii doi ani? Am auzit că domnul Gu a făcut lucruri mari peste hotare, că s-a afirmat pe deplin. Presupun că ți-ai împlinit dorințele.

– A fost foarte bine.
Vocea lui Gu Qing Pei rămase calmă.

– Fiecare drum parcurs a meritat. Am câștigat ceva din fiecare etapă.

Yuan Yang pufni ușor.

– Tot îți place să alegi cuvintele. Nu-i de mirare că tu și domnul Wang aveți atâtea subiecte comune. Un film atât de artistic… sunt sigur că aveți multe de discutat.

Gu Qing Pei își băgă mâinile în buzunare și își strânse discret pumnii. Nu mai voia să rămână acolo. Prezența acestui bărbat făcea aerul să pară vâscos, greu de respirat, amețitor.

– Dacă domnul Yuan nu mai are nimic de adăugat, aș prefera să mă întorc.
Zâmbi politicos.

– Ar fi fost frumos să vorbim pe îndelete, dar e totuși o premieră. Să lipsesc prea mult nu e tocmai potrivit. Atunci… plec.

Colțul gurii lui Yuan Yang se ridică într-un zâmbet ironic.

– Chiar vrei să stăm de vorbă?

Gu Qing Pei spusese asta doar din politețe.

Yuan Yang îl privi cu un zâmbet care nu ajungea deloc la ochi.

– Domnule Gu, nu cumva te grăbești pentru că ți-e teamă că m-aș putea agăța din nou de tine?

Gu Qing Pei rămase o clipă surprins, apoi râse sec.

– Cum să fie asta? Sunt lucruri din trecut. Domnul Yuan e acum un om realizat, cu o femeie alături. Nu cred că mai poate face asemenea greșeli.

În ochii lui Yuan Yang licări o umbră feroce, dar Gu Qing Pei nu o observă.

Yuan Yang zâmbi ușor.

– Ai dreptate. Doi ani nu sunt puțini. Sunt suficienți ca să schimbe multe. De pildă… domnul Gu pare să fi îmbătrânit. Nu mai ești la fel de atrăgător ca înainte.

Gu Qing Pei dădu din cap, zâmbind.

– La vârsta mea, e normal să fie din ce în ce mai rău. Dar, la urma urmei, bărbații nu trăiesc din aspect. Mulțumesc pentru grijă, domnule Yuan. Atunci… mă retrag.

Yuan Yang făcu un gest larg, invitându-l să plece.

În clipa în care Gu Qing Pei se întoarse, masca de pe chipul său se prăbuși. Buzele îi tremurau necontrolat, iar durerea din piept îi depășea orice anticipare. Își adună toată voința ca să nu se îndoaie de durere și să poată continua să meargă.

Foștii iubiți se reîntâlniseră într-un mod atât de distant, încât Gu Qing Pei nu-și mai putea descrie starea. I se părea ridicol — destinul, situația, el însuși.

În spatele lui, expresia lui Yuan Yang se schimbă brusc. Privirea îi deveni o plasă întunecată, tensionată, care fixa fără scăpare silueta lui Gu Qing Pei. Era ca un lup flămând, cu ochii scânteind într-un verde crud.

Întors la locul său, Gu Qing Pei îl simți pe Wang Jin aplecându-se spre el.

– Unde ai fost? La toaletă?

– Da.

– Cam mult timp, spuse Wang Jin clipind.

– Probleme cu stomacul?

– Nu. Era în renovare. Am urcat până la etajul trei.

– Renovare? Eu tocmai am fost.

Gu Qing Pei ezită o clipă.

– Poate… s-a terminat între timp.

Wang Jin nu insistă.

– Ți se pare prea artistic filmul? Puțin plictisitor?

– Are valoare artistică, dar la box office nu cred că va străluci.

– Și eu cred la fel. Totuși, regizorul și actorii au greutate. Chiar dacă investesc, nu vreau producții făcute pe genunchi. Scenariul mi-a plăcut.
Ridică din umeri.

– Nu mă deranjează să câștig mai puțin.

Gu Qing Pei îl complimentă mecanic, însă mintea lui rămase prinsă în întâlnirea de mai devreme.

Crezuse că doi ani sunt suficienți pentru a uita totul. Abia acum înțelese că singurul motiv pentru care fusese liniștit era absența lui Yuan Yang — iar doi ani fuseseră, de fapt, prea puțini.

După film, discursurile și promovarea mai durară încă o oră. Abia apoi părăsiră sala.

La ieșire, se întâlniră din nou cu Yuan Yang. De data aceasta, lângă el se afla o tânără înaltă și frumoasă, perfect potrivită cu el.

Mulțimea care se revărsa între ei îi separa, iar Gu Qing Pei și Yuan Yang se priveau peste capetele oamenilor, cu expresii imposibil de definit.

Wang Jin aruncă o privire spre Yuan Yang.

– V-ați întâlnit.

Gu Qing Pei încuviință.

– Da. Hai să mergem.

Se întoarse spre parcare.

În mașină, Wang Jin vorbi încet.

– Qing Pei, tu…

Gu Qing Pei îl privi zâmbind.

– Vrei să mă întrebi dacă sunt bine? Wang Ge, ai devenit prea sentimental. Emoțiile au termen de valabilitate. Eu și Yuan Yang… s-a terminat demult. Astăzi doar m-a surprins.
Râse ușor.

– Apropo, prietena lui e foarte frumoasă. Mult peste actrițele acelea prea machiate.

Wang Jin îl privi atent.

– Chiar nu te mai afectează?

– Wang Ge, ești amuzant.

Wang Jin îl apucă de ceafă în glumă.

– Hai. Mergem în Guijie la o gustare de noapte.

– Sigur. De doi ani n-am mai mâncat acolo. Chiar mi-era dor.

Când Gu Qing Pei ajunse acasă, trecuse de miezul nopții. Făcu un duș, apoi, înainte de culcare, verifică telefonul. Avea un mesaj primit cu două ore înainte.

Numărul nu avea nume, dar îl știa pe de rost.

Yuan Yang.

Mesajul conținea doar patru caractere:

„A trecut mult timp.”

Gu Qing Pei se prăbuși pe pat, privi tavanul gol și rămase nemișcat multă vreme.