Eutanasie – Epilog

Cu 5 luni în urmă.

Gemetele bătrânei au fost primele sunete pe care Guntaphat le auzi atunci când deschise ușa salonului de spital. Văzu o bătrână costelivă care se zvârcolea de durere. Lângă ea era un bărbat de vârstă mijlocie, probabil fiul ei, care vorbea cu ea pentru că probabil nu știa ce să-i facă.

– Bună ziua, doctore, spuse bărbatul ridicând mâinile în semn de salut și apoi întorcându-se spre pacientă.

– Mamă, mamă, a venit doctorul. Relaxează-te. A venit doctorul să te ajute.

– Bună ziua, spuse doctorul salutându-i pe cei doi înainte de a se așeza pe scaunul pregătit de Ornanong lângă patul pacientei.

– Mă numesc Guntaphat. Dumneaei este Ornanong, asistenta din echipa mea. Echipa noastră se ocupă cu îngrijirea paliativă. Doctorul lui Khun Raweewan m-a rugat să avem împreună grijă de dumneaei.

Fața bărbatului era un pic confuză.

– Și dumneavoastră o să aveți grijă de mama?

– Da, sunt specializat în tratarea durerilor și a altor probleme, spuse Guntaphat atingând mâna pacientei.

– Khun Raweewan, probabil că acum aveți dureri mari, nu-i așa?

Ea încuviință și ochii i se umeziră de lacrimi.

– Da … calmantele nu mă ajută.

– Atunci să facem în felul următor. Întâi scăpăm de durere, sună bine? spuse Guntaphat ținând ferm mâna bătrânei pentru încurajare.

– Cred că mai putem ajusta medicația. Vă rog să aveți puțină răbdare, Khun Raweewan.

De când se ocupa de pacienții în stadiu terminal, Khun Raweewan era cel mai provocator caz. Durerea ei era extremă pentru că boala îi atinsese nervii. După ce realiză că durerea acesteia era controlabilă, i s-a permis să se ducă acasă. Totuși, condiția ei se înrăutăți rapid așa că Guntaphat programă o vizită urgentă la domiciliu.

– Nong, cazul acesta îmi dă mari bătăi de cap, murmură Guntaphat după ce se urcă în mașină.

– Cred că va trebui să trimit cazul acesta la clinica spitalului universitar.

– Doctore Gunn, cred că e ceva mai mult legat de durerea lui Khun Raweewan decât credem noi, spuse Nong. Din experiența mea, cred că n-am înțeles pe deplin pacienta. Poate că, dacă înțelegem ce își dorește cu adevărat, condiția ei s-ar putea îmbunătăți fără să ia medicamente.

Guntaphat se opri o clipă înainte de a spune.

– Va trebui să petrec mai mult timp cu ea. Dacă nu mai este nici un alt caz urgent, te rog să-mi faci o programare cât mai curând posibil să o vizitez la domiciliu.

…………………………………………………………………………………………………

– Doctore, ați venit să mă vizitați din nou, spuse Khun Raweewan încântată cu un zâmbet care îi însenină întreaga lume.

Guntaphat o salută. Bătrână își deschise brațele așteptând să-l îmbrățișeze pe Guntaphat care, la rândul său o îmbrățișă fără întârziere.

-Cum vă simțiți astăzi?

– Astăzi nu am dureri, doctore, spuse Raweewan privindu-l pe Gunn.

– Este a cincea oară când mă vizitați. Nu sunteți doar chipeș și blând ci și un om bun.

– Doar cât am auzit că nu mai aveți dureri și mi-ați înseninat ziua,  spuse Guntaphat așezându se pe scaunul de lângă pat.

– Thongkum! Adu niște apă rece pentru doctor , spuse Raweewan fiului său, care era ocupat în bucătărie împreună cu soția lui înainte de a-i zâmbi amabil lui Guntaphat.

– Medicamentele pe care i le-ați prescris chiar sunt de folos.

Guntaphat îi zâmbi fericit. Își ridică privirea și văzu o mulțime de fotografii pe dulap.

– Aveți multe fotografii cu copiii dumneavoastră.

Bătrâna se întoarse și se uită la fotografii.

– Da, am trei fii, dar am divorțat când Wasan era mic, spuse Khun Raweewan arătând spre  fotografia unui bărbat în uniformă.

– Wasan e cel mai mic. Este ofițer de poliție, acum căpitan. E chipeș și dur, nu-i așa?

– Da, așa arată. Probabil că sunteți foarte mândră că aveți un fiu ofițer de poliție. Apropos, s-a căsătorit, v-a dat nepoți?

Khun Raweewan se uită la Guntaphat și zâmbi ușor.

– S-ar putea să nu se căsătorească și nici să nu-mi dea nepoți. Căpitanului nu-i plac fetele.

La prima vedere, Guntaphat nu arătă nici un semn de surpriză pentru a-și păstra profesionalismul, chiar dacă în mintea lui gândea altceva.

– Vă, înțeleg, dar asta nu vă face să fiți mai puțin mândră de el, nu-i așa? Pare o persoană bună și un reprezentant al oamenilor.

– Așa e. Ceea ce vreau pentru el este să întâlnească o persoană bună. Știu că îi plac bărbații și nu vreau decât ca el să aibă un partener bun, spuse Khun Raweewan apucând mâna lui Gunn și strângându-i o ferm.

– Dacă băiatul meu ar avea un partener ca dumneavoastră, m-aș putea odihni în pace. Nu aș mai avea de ce să-mi fac griji.

Guntaphat nu știu ce să-i răspundă. Nu putu decât să-i zâmbească și să o aline.

– Dacă o să am șansa să îl întâlnesc, o să îl salut.

– Dacă mi se întâmplă ceva, mi-aș dori să aveți grijă de Wasan, spuse ea plină de speranță.

Vigoarea lui Khun Raweewan fu pe termen scurt. Nu dură mult. După două luni, boala i se întinsese până la șira spinării. Fu primită la spital din nou din cauza inabilității sale de a merge, a retenției urinare și căzu la pat.

Thonkum păru extenuat când Guntaphat o vizită pe pacientă de data aceasta.

– Tratamentul s-a terminat. Și-a luat mereu medicamentele dar acum durerea nu mai poate fi controlată. Nu mă mai pot odihni nici eu, doctore.

Guntaphat se apropie de bătrână, care era și mai slăbită. Picioarele ei arătau jalnic iar stomacul i se umflase. Văzând scena din fața ochilor săi, i se făcu milă de ea. Îi atinse brațul ușor și o strigă cu o voce blândă.

– Khun Raweewan …

– Doctore …  doctore … spuse ea cu lacrimile curgându-i șiroi pe obraji când îl văzu pe Guntaphat.

– Putem vorbi … în privat?

Thngkum încuviință și ieși din salon. Guntaphat se întoarse spre pacientă.

– Vreți să mă întrebați ceva?

– Doctore … nu mai vreau nimic, spuse ea cu ochi rugători.

– Fiecare clipă pentru mine este durere. Doctore … vă rog …  ajutați-mă.

El se încruntă.

– Cu ce să vă ajut?

– Omorâți-mă. Eliberați-mă de durere, vă rog … spuse Khun Raweewan închizând ochii.

– Faceți orice … ca să mor în liniște acasă. În patul meu, înconjurată de fotografiile copiilor mei. Lăsați-l pe James, fiul meu mijlociu, să mă ia la el …

– Nu pot să fac ce îmi cereți, spuse Gunn cu voce scăzută. Este ilegal. Dar voi avea grijă de durere …

– Trupul meu … viața mea … am ales, doctore. Vă rog să-mi grăbiți moartea ….și faceți-o repede. Nu mă mai faceți … să sufăr prea multă vreme, spuse ea agățându -se de mâneca halatului. Vă implor. E ultima mea dorință. Vă promit, copiii nu vor nu vă vor urî…

Guntaphat rămase calm. Căzu apoi pe gînduri.

Întâi de toate, pacienții trebuie să fie în ultimul stadiu al bolii, și să nu aibă o prognoză mai mare de 6 luni.

În al 2-lea rând, trebuiau să sufere foarte tare din cauza bolii, astfel încât nici măcar medicația să nu-i mai poată ajuta împotriva durerii.

În al 3-lea rând, trebuiau să-și exprime dorința de a muri fără a lăsa obligații în urma lor și să aibă sentimentul că și-au trăit viața din plin.

În al 4-lea rând, nu trebuiau să aibă antecedente de depresie sau alte boli mintale.

În al 5-lea rând, pacienții trebuiau să fie pe deplin conștienți.

În al 6-lea rând trebuia să viziteze pacienții de minim trei ori, să cunoască împrejurimile casei și pe membrii familiei acestuia.

Dacă pacientul nu îndeplinea vreuna dintre aceste reguli, el urma să refuze să facă asta. Totuși în cazul lui Khun Raweewan, după ce cîntări bine situația, se gândi că ar trebui să o ia în îngrijirea lui specială.

– Am înțeles dorința dumneavoastră, spuse Gunn după o perioadă de tăcere. Vă rog să păstrați secretul între noi și voi face tot posibilul să vă îndeplinesc ultima dorință.

Zâmbetul ei fu la fel de luminos ca atunci când nu mai suferea de durere. Ultima ei dorință urma să fie împlinită și nimic nu o putea face să fie mai mulțumită.

– Mulțumesc … și după ce n-o să mai fiu …  vă rog să aveți grijă …  de băiatul meu mic, așa cum ați promis.

Guntaphat păru că ezită, dar de dragul pacientei, îi spuse.

– Sigur. Voi avea grijă de fiul dumneavoastră.

Khun Raweewan își dorea să se stingă fără durere și băiatul mijlociu să o ghideze în viața de apoi.

……………………………………………………………………………………………

Guntaphat deschise ușa depozitului pe care îl închiriase. Când se aprinse lumina,  singurul lucru care se afla în mijlocul camerei era un container din plastic de culoare gri. Se îndreptă spre container și îngenunche deschizând capacul. Înăuntru era o cutie care conținea seringi, ace de seringă și două fiole cu un lichid transparent. Nu depozitase prea multe medicamente pentru că știa că nu va avea multe ocazii să le folosească. De când lucra aici, deschisese cutia de doar două ori.

Nu era ușor să găsești pacienți care sã îndeplineascã toate criteriile de pe lista lui. Și aceasta urma să fie cea de a treia oară.

Ornanong îl sună în timp ce își băgă fiola în geantă.

– Alo, Nong?

– Am mai luat niște medicamente, spuse asistenta cu o voce veselă.

– Mulțumesc, spuse Guntaphat închizând cutia containerului. Iar ți-am dat bătăi de cap.

– Este în regulă. Dacă nu vă ajut eu, nu veți putea avea grijă de pacienți. Apropos …  este în seara asta?

– Da, răspunse el calm. Pacienta vrea să mă vadă …  în seara asta.

…………………………………………………………………………………………………

– Mamă, ești cea mai puternică femeie pe care am întâlnit-o eu vreodată. Ai trecut prin multe greutăți, se auzi o voce profundă, blândă, care o făcea să se relaxeze pentru că știa acea voce foarte bine.

– A venit timpul. Să nu-ți fie teamă. Să fii calmă, și toată durerea o să dispară. Vei fi undeva departe. Într-un loc pașnic împreună cu fiul tău.

Asta era tot ce își dorea și ea. Ochii bătrânei se umplură de lacrimi de bucurie.

– Îți mulțumesc …  îți mulțumesc …

Chiar în acel moment durerea începu să dispară treptat. Bătrâna simțea cum se relaxează într-un mod în care nu se mai simțise până acum. Respirația îi încetini treptat până când pieptul ei nu se mai mișcă deloc. Ochii încețoșați se închiseră pentru a nu se mai deschide niciodată.

Raweewan. Ora decesului 02:35 dimineața.

Guntaphat sări pe geam din casa lui Khun Raweewan. Era îmbrăcat tot în negru și purta o șapcă neagră pe cap. Înșfăcă masca neagră care-i căzuse de pe față, și se pregătea să o ia la fugă în spatele casei când, deodată, auzi o mișcare în tufe. Văzu un bărbat slab, neîngrijit, cu părul lung și dezordonat. Bărbatul se uita la el cu o privire șocată.

Bărbatul în negru fu și el surprins. Omul acesta s-ar putea să fi văzut pe fereastră tot ce făcuse el. Se uită la bărbatul nebun vreme îndelungată și hotărî să nu-i facă nimic.

Oricum, nimeni n-ar crede un astfel de om. Și nu-și dorea să ia vieți nevinovate fără să fie absolut necesar.

Guntaphat își duse degetul la buze pentru a-i sugera să facă liniște. Își ridică masca pentru ași acoperi fața înainte să dispară în întuneric și să-l lase pe bărbat singur. Tremura din tot corpul. El se apropie să se uite pe furiș pe geam în camera lui Khun Raweewan. Văzu o bătrână întinsă în pat cu mâinile încrucișate pe piept. Stătea atât de nemișcată încât părea că nici nu respiră. Nu trăda nici un semn de viață.

– Îngerul morții … , spuse bărbatul cu o voce tremurândă. Picioarele sale slabe se înmuiară și de abia reuși să se mai țină pe picioare. Privirea-i rătăci în întuneric în direcția în care dispăruse Guntaphat.

– Îngerul morții …  îngerul morții … îngerul morții …

……………………………………………………………………………………………

Răsuflarea caldă a lui Wasan era regulată, indicând faptul că era profund adormit din cauza oboselii celor două ture de noapte consecutive. Își ținea capul pe pieptul lui Gunn. Privirea lui de obicei stresată părea pașnică acum. Gunn se uită la genele bărbatului. Nimic din lumea asta nu i se părea mai frumos decât acel bărbat care pe care îl ținea la piept în acel moment.

Guntaphat și ridică mâna să-i mângâie părul tuns scurt al lui Wasan, gândul zburându-i la rugămintea lui Khun Raweewan de a avea grijă de el. Recunoscu că nu plănuise să facă asta pentru că nu-l cunoștea pe băiatul ei pe atunci. Îi promisese asta doar pentru a o lăsa să plece liniștită.

Era incredibil că, încă de când se uitase prima oară în ochii lui Wasan la acea la înmormântare, bărbatul acesta îi intrase imediat în inimă. Nu la multă vreme Wasan îl invitase să rămână la el acasă și asta îl șocase. Gunn avu nevoie de timp pentru a îndepărta toate lucrurile suspicioase de la el din casă și a le duce în boxa de închiriat. De aceea îl dusese pe Wasan la hotel. Apoi plătise niște zugravi să-i văruiască gardul ca pretext.

Chiar dacă secretul său rămăsese ascuns, își dorea ca Wasan să știe că iubirea lui pentru el era reală. N-o să-l lase niciodată pe Wasan să-i scape printre degete.

Nu-l va răni niciodată pe Wasan.

Va avea grijă de Wasan așa cum îi promisese mamei sale, astfel încât sufletul ei să fie fericit acolo, în rai când îi va vedea de sus.

Guntaphat se aplecă și îl sărută pe Wasan pe creștet. Bărbatul deschise ochii.

– Am adormit?

– Da, spuse el mângâindu-l pe obraz.

–Ai ajuns acasă, și nici nu ți-ai schimbat hainele. M-ai îmbrățișat și-ai adormit peste mine în uniformă.

– N-am mai tras un somn bun de multe zile, spuse Wasan masându-și sprâncenele.

– Te ocupi de cazuri noi?

– Da. Este încă un caz complicat. Suntem foarte ocupați acum, tăcu Wasan o vreme. Tocmai am avut un vis acum.

– Ce ai visat?

– Am văzut-o pe mama în vis, spuse Wasan uitându-se la Guntaphat. Era îmbrăcată într-o rochie lungă, albă ca o călugăriță. Părea sănătoasă și fericită. Pielea ei era strălucitoare. Mi-a spus că e foarte fericită acum și că vrea să-ți mulțumească, spuse Wasan dându-se jos din pat. De când de când a murit mama, nu am visat-o niciodată.

Gutaphat zâmbi ușor.

– Dacă ești liber dimineață, vrei să mergem la templu și să ne rugăm pentru mama ta?

– Sună bine, spuse Wasan descheind fermoarul bluzei de la uniformă. O să fac un duș.

– Nu încă, iubitule, spuse el încolăcindu-și brațele în jurul taliei lui Wasan. Oricum vom fi transpirați. Hai să facem un duș mai târziu.

– Hei! Vrei să te alegi cu un alt braț rupt? O să ți-l rup în două.

– Ușurel!

Râsetele și strigătele de la tachinările lor făcură ca noaptea să fie cea mai fericită dintre toate. Guntaphat se gândi că ar trebui să-i mulțumească destinului care i-a adus împreună și care a făcut ca zilele triste să aibă un sens. Nu exista nici o singură zi în care să nu-și dorească să vină acasă să-l vadă pe bărbatul pe care îl iubea și era convins că și Wasan simțea același lucru.

…………………………………………………………………………………………………..

– Som, azi arăți mai bine, spuse doctorița Pang în timp ce se uita la lista de medicamente pe care i-o dăduse pacientului.

– Da, doctore.

–  Cred că voi reduce cantitatea de medicamente pe care să le iei dimineața.

Som părea că luase în greutate și își tunsese părul, arătând astfel ca o persoană normală. Privi spre podea. Psihiatra remarcă reacția lui anormală.

– Ai ceva în minte și vrei să-mi spui?

– Nimic.

– Văd că ai început să lucrezi.

– Da …  sunt muncitor. Strâng fructe de longan, fac curățenie, tund iarba …  fac de toate.

– Ăsta este un lucru bun, spuse Pang notându-și ceva.

– Doctore …

– Ce e?

– De ce nu mă crede nimeni?

– În legătură cu ce? spuse ea oprindu-se și ridicând privirea spre Som.

– În legătură cu îngerul morții. Oamenii consideră că e o halucinație, dar eu chiar l-am văzut.

Doctorul Pang se rezemă de scaun.

– Eu cred că tu chiar l-ai văzut, dar ceea ce ai văzut tu este rezultatul dezechilibrului din creierul tău, spuse ea după ce se opri o clipă. La vremea aceea, tu nu erai sub tratament. Ceea ce ai văzut poate fi dificil de spus dacă era real, dar acum ești mai bine. Dacă vezi ceva, e foarte probabil să fie real. Așa că, acum dacă ai să vezi ceva și n-ai să știi ce să faci …  poți să te întorci la mine.

Som încuviință că a înțeles.

– Da, doctore.

………………………………………………………………………………………………….

Avem dreptul de a ne hotărî moartea?

Cui îi aparține dreptul de a hotărî moartea cuiva?

Dacă într-o zi nu vei fi conștient, crezi că vei avea parte de finalul pe care ți-l dorești?

Crezi că familia îți va da ceea ce îți dorești?

Atâta vreme cât va fi ilegal să rogi pe cineva să-ți ofere moartea, Guntaphat va continua să facă asta în secret. Este de dragul sufletelor pure ale pacienților săi, de dragul de a oferi o moarte bună, așa cum își doresc pacienții și pentru a găsi metoda perfectă de a oferi moartea cuiva.

Pentru Guntaphat, aceasta metoda nu înseamnă moarte ci un mod de a avea grijă de pacienții săi …

Folosindu-se de mila sa.