Eutanasie. Capitolul 2 / Special

– Uau, inspectore! se auzi exclamația locotenentului Kong odată ce Wasan coborî dintr-un SUV negru, după ce parcase lângă secția de poliție. Închise ușa cu grijă și când se întoarse spre Kong, se încruntă când acesta se arătă uimit de mașina lui nou-nouță.

– Ce s-a întâmplat, locotenent Kong? spuse Wasan prefăcându-se că nu înțelegea.

– Ai câștigat la loterie? spuse Kong arătând spre mașină.

– Păi, am adunat suficienți bani cât să-mi cumpăr o mașină. Toată lumea are una. Nu e nimic uimitor în asta, spuse Wasan ridicând din umeri și aranjându-și gulerul.

–  Să mergem la muncă.

– Probabil că sunt banii doctorului.

– Banii doctorului sunt și ai mei, spuse Wasan intenționat ca să-l tachineze pe celălalt.

Apoi bătu în portiera mașinii.

– E doar un cadou de ziua mea. N-o să-i golească portofelul.

Kong făcu o față geloasă ca un răufăcător dintr-un serial.

– Dacă tu te dai mare în felul acesta, eu n-o să mai am curaj să-i cumpăr nimic lui Tum.

– Poți să-i cumperi ce vrei. Fie că e de 10 baht fie că e de 100 de baht, dacă darul este din partea celui iubit, sărbătoritul va fi întotdeauna fericit, spuse Wasan uitându-se la cadoul său mare și oftând.

– Poți spune că sunt ca un șoarece într-un butoi cu orez. Dar m-am obișnuit cu toate bârfele și comentariile. Nu îmi mai pasă.

– Eu n-am spus nimic. Dar dacă cineva comentează, nu trebuie să dai atenție, spuse Kong făcându-i  semn către intrare.

–Hai să facem munca pe care o iubim.

Wasan în urmă pe Kong în secția de poliție dar apoi îi trecu un gând prin minte. Întinse mâna să-l oprească pe Kong și îl întrebă.

– Sunteți liberi în seara asta?

– Dacă Tum nu mă invită nicăieri, sunt liber.

– Vă invit la cină, de ziua mea. Te rog să îl inviți și pe Tum, îi spuse Wasan lui Kong care acceptă cu plăcere oferindu-i un zâmbet larg.

– Serios? Dacă doctorul n-are nimic împotrivă atunci mi-ar plăcea să vin.

– Nu va avea nimic împotrivă, spuse Wasan strângând ușor umerii lui Kong.

– Să ne întâlnim la ora 07:00 seara și o să îți trimit eu locația pe LINE.

– În regulă, să trăiți! Mă bucur că o să iau cina cu iubitul tău. O să-l prezint și eu pe Tum tuturor.

Wasan zâmbi relaxat. Deși mediul său de la muncă nu se schimbase prea mult, acum Wasan mai avea un coleg cu care putea să împărtășească lucruri și care să-l înțeleagă cu adevărat, chiar dacă nu se plăcuseră de prima dată. Acum, Wasan și Kong deveniseră prieteni buni și se ajutau de fiecare dată.

Când se duse la birou, Wasan se uită la telefon pentru a verifica aplicația care arăta unde se afla mașina doctorului Guntaphat. Încă de când cazul doctorului Somsak fusese închis, Gunn nu se mai abătuse de la drumul obișnuit. De fiecare dată locația sa se potrivea cu ceea ce îi spunea Gunn. Wasan îi mărturisi lui Gunn că îi ținea sub supraveghere mișcările și că asta i-a permis să-i salveze viața în ziua în care îl întâlnise pe Somsak. El îi promisese că o să șteargă aplicația de urmărire, dar Gunn fu de acord să o păstreze. Gunn îi trimisese chiar și locația pe telefon lui Wasan.

De data aceasta nu mai avea niciun motiv să fie paranoic. Wasan în sfârșit credea că își putea trăi viața cu persoana iubită în mod pașnic.

………………………………………………………………………………………………………………………..

Muzica, luminile, băuturile și mâncarea delicioasă îi erau nefamiliare lui Thongkum și soției sale. Bineînțeles că aceste lucruri veniseră de la o persoană pe care o numea doctorul personal al mamei sale și care devenise în mod deschis de câteva luni de zile cumnatul său. Thongkum fu uimit de tot, chiar și de felul în care trebuia să folosească furculița pentru a mânca spaghetti carbonara, așa că o rugă pe Gai să-l ajute.

Celălalt cuplu care stătea lângă ei era format din Kong și Tum. Wasan se uită curios să vadă cum se purta Kong cu iubitul său. Era adorabil cum acest detectiv ochi de linx devenise minionul lui Tum. Văzându-l pe Kong cum îi punea mâncare pe farfurie lui Tum, Wasan nu se putu abține să nu zâmbească tot timpul.

Wasan și Gunn, care erau gazdele petrecerii de ziua lui Wasan în seara aceasta, stăteau unul lângă celălalt în fața lui Thongkum și a lui Gai. Gunn stătea foarte aproape de Wasan și era cel care turna băuturi tuturor.

– N-ar fi trebuit să faci asta, spuse Thongkum când doctorul îi aduse la masă ciolanul de porc.

– Te rog, lasă-ne și pe noi să plătim mâncarea, doctore.

– Frate, nu trebuie să-ți faci griji, răspunse Gunn zâmbind.

– Și te rog să-mi spui Gunn.

– Păi, mă simt ciudat să-ți spun așa.

– Vezi? Fratele meu nu vrea să te primească în familie, spuse Wasan jenat făcându-l pe Thongkum să tresară.

Acesta  îl certă pe fratele său mai mic.

– Wasan! Ce ai spus?

– Vrea să-l numești așa,  ce e atât de greu?

Gunn se prefăcu că nu înțelege dialectul nordic în care vorbeau ei, chiar dacă înțelegea de fapt. Dialectul nordic era așa de plăcut auzului. De obicei, Wasan vorbea așa cu membrii familiei sale, cu prietenii apropiați, sau cu negustorii. Dar Gunn nu prea avea șanse să-l audă folosindu-l când erau doar ei doi. Wasan credea că Gunn nu înțelege dialectul pentru că venea din metropolă. Totuși Wasan nu știa că Gunn exersase dialectul singur până când putea să imite accentul localnicilor. Gunn chiar păcălise pe cineva folosindu-l.

Gunn atinse cu mâna coapsa lui Wasan, uitându-se la el cu o privire plină de iubire. Wasan se opri din ceartă cu fratele său și se întoarse spre el zâmbind. Astăzi era atât de fericit încât toată fața îi strălucea. Era fața unui om care n-avea nici cea mai mică idee că Gunn ținea la spate acul morții. Wasan nu va trebui să afle niciodată despre asta, altfel Gunn îl va pierde pentru totdeauna. Indiferent de situație, asta nu se va întâmpla niciodată.

– Doctore, îl întrerupse Kong.

– Pot să te întreb ceva?

– Sigur, locotenente, spuse Gunn uitându-se la el.

– Ce îți place la inspectorul Wasan?

Tum îmi făcu ochii mari și îl privi șocat pe Kong, apoi îl spuse.

– De ce întrebi despre chestiuni personale?

– Am întrebat doar ca să schimb atmosfera, ridică Kong din sprâncene.

– Pentru că răspunsul doctorului Gunn din seara asta va fi un cadou minunat pentru Wasan.

Tum se cam săturase de gura mare a iubitului său. Din fericire, pe Gunn și peWasan părea că nu-i deranjează.

Gunn zâmbi larg, sorbi berea, își drese gâtul de parcă urma să țină un discurs în public.

– Wasan e drăguț. O fi arătând el dur, dar de fapt e foarte bun. Este o persoană onestă și directă. Mă simt confortabil ori de câte ori sunt cu el, spuse Gunn luându-l de mână pe Wasan.

– În plus de asta, dacă e să ne uităm la fizicul lui, este excelent. Arată grozav, mai ales îmbrăcat în uniformă de poliție. Îmi place de el.

Kong aclamă în timp ce Thongkum și Gai zâmbiră larg.

– Trebuie să lași puiul ăla unsuros din mână, inspectore.

– Încă mănânc! spuse Wasan luând un picior de pui, mușcând cu poftă și aruncând jenat osul.

Toți cei de la masă izbucniră în râs.

Timpul trecu repede și pe nesimțite se făcu ora 11:00 seara. Momentele fericite trecuseră mai repede decât se așteptaseră. După ce au făcut o fotografie de grup, cele trei cupluri se despărțiră. Kong și Tum plecară de la restaurant și se îndreptară spre mașina lui Kong care era parcată pe marginea drumului

– Par să se iubească foarte mult unul pe celălalt, spuse Tum.

– Felul în care profesorul Gunn se uită la inspectorul Wasan îl dă de gol cât de mult îl iubește.

– Dar felul în care mă uit eu la tine nu-ți spune cât de mult te iubesc? spuse Kong apropiindu- și fața de Tum.

Tum îl împinse.

– Nu-mi spune nimic!

Se urcară amândoi în mașină și în timp ce Tum își punea centura de siguranță, Kong îl opri punându-i mâna pe umăr. Tum îl privi pe Kong care avea jumătate de față în umbră. Ceea ce văzu fu cu siguranță un Kong care se uita la el într-un mod diferit.

– Te iubesc la fel de mult precum Gunn îl iubește pe Wasan.

Lui Tum i se opri răsuflarea. Kong rareori îi mărturisise că îl iubește.

– Îmi spui asta pentru că nu vrei ca ei să-și asume toate meritele, nu-i așa?

– Da, spuse Kong trecându-și mâna prin părul lui Tum și apoi mângâindu-i obrazul.

– Mă simt inferior față de mulți oameni. Nu sunt chipeș, bogat, sau drăguț în comparație cu doctorul … și mi-e teamă că ai să regreți că m-ai ales.

Tum oftă și zâmbi.

– L-am ales pe cel mai bun tip pentru mine, locotenente. Chiar dacă doctorul Guntaphat mi-ar fi făcut curte la fel ca tine, te-aș fi ales oricum, spuse Tum mângâind pieptul musculos al lui Kong.

– Ești mai vulnerabil decât am crezut.

Kong luă palma lui Tum și depuse un sărut, apoi îl trase mai aproape de de el. Îi sărută pasional buzele atractive ale lui Tum.

Tum acceptă sărutul, ba chiar îl adânci și continuară cu ceea ce ar fi trebuit să facă atunci când ajungeau seara acasă. Cu toate acestea, asistentul acesta nu era deloc inocent precum părea. După ce se desprinse de buzele lui Kong, se aplecă spre poala lui, îi îndepărtă cureaua și trase fermoarul pantalonilor.

Kong se lăsă pe spate și închise ochii gemând, punându-și mâinile pe capul lui Tum care se mișca ritmic înainte și înapoi.

Nici unul dintre ei nu se opri. Și totul se întâmplă cu consimțământul celor doi. Își aparțineau unul altuia cu adevărat.

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Locotenente Guin! strigă Kong sărind în gâtul colegului său pe la spate, fără să-i pese că locotenentul Gawin era ocupat cu niște documente.

– Ce faci? Pari stresat. Nu te-a lăsa nevasta s-o regulezi?

Gwen își strânse buzele enervat.

– Lasă-mă în pace! Și de ce stai pe la birou în ultima vreme?

– I-am promis iubitului meu că nu voi mai face treburi riscante. Așa că acum, îmi trimit doar minionii să găsească informații. Și apropo ce e asta? spuse Kong luând o hârtie din mâinile lui Gawin.

Era raportul unei autopsii, care spunea cauza decesului. Mort de cancer.

– E din cauza doctorului Somsak. Acum, oamenii cer autopsia ori de câte ori cineva le moare acasă, suspină Gwain.

– Ce o să ne facem dacă mai găsim încă o injecție letală?

– Nu vor mai fi astfel de cazuri, decât dacă doctorul …

– Doctorul?

– Spiritul de răzbunare al doctorului Somsak vine să fure din nou sufletele pacienților în stadiu terminal.

Gwen dădu ochii peste cap mârîind.

– Du-te naibii.

Kong izbucni în râs și se îndepărtă repede înainte ca pantofii lui Gawin să aterizeze pe fața lui. Intră într-un alt birou, se așeză și își puse picioarele pe masă relaxat. Se așternu tăcerea în birou o vreme până când o întrerupse Gawin.

– Serios, dacă sunt pe patul de moarte, aș prefera să mor decât să fiu o povară pentru nepoți. Dacă aș fi pacient și aș afla că cineva poate să facă asta pentru mine, e posibil să-i cer să mă ajute să pun capăt vieții.

Kong se uita pe geam absent, privind cum se adună norii negrii, semn că urma să plouă în curând.

– Cred că doctorul Somsak nu era singurul care făcea asta, spuse Kong jucându-se cu un stilou.

– Trebuie să mai fie cineva acolo care gândește la fel. Depinde însă dacă persoana va aștepta ca metoda eutanasierii să fie legalizată întâi sau va alege să facă asta în mod ilegal. Iar meseria noastră este să-l arestăm pe cel care alege doua metodă … să-l pedepsim.

După ce Kong termină de vorbit, prima picătură de ploaie atinse acoperișul. Deși Kong avea mulți ochi ațintiți acolo, nu putea ști tot ce se întâmplă. Mai erau încă atât de multe lucruri de descoperit.

Ar putea fi de folos, sau nu, sau ambele, dar Kong credea că în acea mare de povești era adevărul care va schimba brusc totul când va fi aflat. S-ar putea să te ia pe nepregătite, și să transforme povestea pe care o știai tu într-o cu totul altă poveste.

Locotenentul de poliție Archa simțea că povestea încă nu s-a încheiat.