Enigma lui Omega- Capitolul 30

Enigma lui Omega- Capitolul 30

Shen Tai petrecuse câteva zile mizerabile în casa lui Huo. După ce respinsese de două ori cererea profesorului și a lui Cheng Xi Mei de a vizita pacientul, amândoi simțiseră că ceva nu era în regulă.

În această zi, profesorul Liu Xi îl sună pe Shen Tai. Acesta se simți vinovat când văzu numărul.

– A-Tai, te simți mai bine? Zhou Lan a spus că i-ai cerut un nou set de date despre reacție astăzi. Ești apt să lucrezi?

– Ei bine, sunt mult mai bine. Nu pot merge la institut zilele astea, așa că îmi scriu teza.

Liu Xi scoase un lung “Oh”.

 – Care este problema ta? Ai cerut un concediu atât de lung.

– Am câteva probleme endocrine după perioada de estru. Am fost amețit și slăbit. Doctorul mi-a cerut să mă odihnesc.

– Care este boala specifică? Îmi poți face poze cu cazul și voi găsi un prieten care să arunce o privire pentru tine.

– Este destul de complicat…

Tonul lui Liu deveni puțin aspru.

– A-Tai, ce s-a întâmplat cu tine? Încerci să mă minți?

Chiar și dincolo de telefon, Shen Tai se simți rușinat. El șopti:

 – Profesor, îmi pare rău, nu am vrut să spun asta. Chiar nu pot veni la muncă acum.

— Are legătură cu Xiao Huo Xiansheng?

Shen Tai tăcu.

– Când am fost în Africa de Sud, mi-ai spus că Xiao Huo venea mereu la tine pentru inspecții și ținea secretul. Mai târziu, nu a venit pentru că bătrânul Huo a murit. La scurt timp după ce m-am întors în China, am auzit niște bârfe despre tine și am întrebat personalul institutului despre concediul medical. Nu ai depus niciun certificat de caz.

Liu Xi explică câteva teorii academice.

– Am spus că am vorbit cu Xi Mei și l-am păcălit, așa am aflat că tu și Xiao Huo sunteți îndrăgostiți.

Shen Tai simți că „îndrăgostiți” era ca trei palme puternice. Nu erau deloc „îndrăgostiți“ . Admirația sa nu fusese vizibilă pentru public, apoi căsătoria lor convenită nu  fusese vizibilă pentru public, iar acum marca lui nu era vizibilă pentru public. Prăpastia dintre ei părea să fie din ce în ce mai adâncă.

Vorbi cu greu șoptind:

 – Profesor, am semnat un acord de confidențialitate. Nu am vrut să vă mint.

– Perioada ta de estru a coincis cu perioada susceptibilă a lui Huo Xiansheng, așa că a trebuit să iei concediu medical imediat. Nu subestima inteligența oamenilor normali. Există o mulțime de zvonuri în companie acum. Spune-mi doar adevărul. Ești însărcinat?

…Nu sunt sigur încă.

Liu Xi oftă din greu.

 – Nu știu dacă ar trebui să mă bucur pentru tine, dar din tonul și starea ta, nu pari prea bine.

Nasul lui Shen Tai se înroși și simți imediat nevoia de a plânge. Profesorul era persoana cea mai apropiată. Voia să se încreadă în persoana pe care o respecta cel mai mult, dar nu avea calificările și nu voia să provoace probleme altora.

Tăcerea lui confirmă unele dintre presupunerile lui Liu Xi, iar Liu Xi spuse blând:

 – A-Tai, nu știu despre relația ta și nu știu cum să întreb, dar vreau să-ți reamintesc că Enigma sunt foarte independenți. De asemenea, nu se pot folosi valorile și modelele emoționale ale oamenilor normali pentru a specula asupra lor, sper să te protejezi, să-ți ții capul pe umeri și să-ți amintești pe ce se bazează viața.

Shen Tai spuse răgușit:

– Înțeleg, profesor, mulțumesc, desigur că înțeleg, dar decalajul dintre a cunoaște și a face este ca un zid înalt pe care oamenii vor să-l treacă în timpul vieții.

La scurt timp după telefonul cu profesorul, medicul de familie al lui Huo Moyu prelevă niște sânge de la Shen Tai. Acesta cooperă în tăcere.

Doctorul îi aruncă o privire lui Shen Tai, dar nu vorbi. El doar dădu din cap politicos, luă cutia cu sângele prelevat și plecă.

Shen Tai scoase știrile financiare pe jumătate citite și  continuă lectura. Era un manuscris despre recentele tulburări ale capitalului propriu și analiza industriei. Articolul spunea că, din cauza recesiunii industriei pământurilor rare din ultimii ani și a fondurilor uriașe de investiții și cercetare, ambiția lui Huo Cheng Chen de a schimba direcția strategică a grupului era susținută de mai mulți acționari. De la moartea lui Lao Huo, lupta pentru putere dintre frați continua val după val. În săptămâna când Huo Moyu dispăruse din cauza perioadei sale de susceptibilitate, Huo Cheng Chen lansase un atac foarte aprig. Deși eșuase în cele din urmă, îl făcuse pe Huo Moyu să sufere. Existau diverse speculații și analize în luptă. Unul dintre atuurile importante ale lui Huo Moyu era fuziunea și achiziția lui Chuanghai, plin de variabile. Dacă fuziunea eșua, Huo Cheng Chen ar fi obținut probabil mai multe voturi de sprijin din partea consiliului de administrație. Ceea ce l-ar fi așteptat pe Huo Moyu ar fi fost pierderea dreptului de a prelua conducerea.

Acesta a fost un război rece, crud, fără vărsare de sânge.

În acea noapte, Huo Moyu se întoarse foarte devreme. Era cea mai devreme de când plecase de acasă în această perioadă și luase inițiativa de a-l vedea pe Shen Tai pentru prima dată.

Shen Tai  simțise că Huo Moyu rezista să-l vadă. Shen Tai simțise că Huo Moyu putea fi prea îngrijorat după ce aruncase acele cuvinte crude, părea că el era singurul care ar putea fi afectat.

Shen Tai încă mai avea câteva gânduri extravagante în inima lui, sperând să rezolve neînțelegerea cu Huo Moyu. Pusese înregistrarea dintre el și Shen Qin în biroul lui Huo Moyu. Cu toate acestea, în momentul în care îl văzu pe avocatul Chen așezat pe canapea, avu cele mai sumbre îndoieli cu privire la ceea ce avea să se întâmple.

Atitudinea lui Huo Moyu nu mai era crudă și furioasă. Singura expresie de pe chipul lui era că nu avea nicio expresie.

Shen Tai se uită la Huo Moyu și apoi la avocatul Chen. Era cu adevărat nevinovat, dar acum nu putea să spună un cuvânt pentru că știa că fusese chemat în această cameră pentru a fi judecat.

— Stai jos, spuse Huo Moyu.

Shen Tai nu se așeză. El se forță să se uite direct la Huo Moyu și puse o întrebare care îi făcu inima să tremure.

– Au ieșit rezultatele testelor de sânge?

Sprâncenele lui Huo Moyu se ridicară. În subconștient, nu voia să răspundă la această întrebare, dar trebuia să răspundă.

– Da. Ești însărcinat.

În acel moment, Shen Tai se simți amețit. Fu atras în lumea infinită a abisului și apoi fu aruncat în sus, apoi lovi pământul pentru a-și recăpăta conștiința. Chiar dacă fusese pregătit, deși știa că acesta era un eveniment cu mare probabilitate, în momentul în care se confirmase că așteaptă cu adevărat un copil, viața lui fu zguduită puternic.

Nu-și putea descrie starea de spirit în acel moment, era un amestec de emoții, de bucurie, de tristețe, de toate. Cel mai trist era că va avea un copil cu persoana iubită, iar viitorul pe care îl aștepta cu nerăbdare nu avea bucuria de a primi o viață nouă, ci doar un haos tulbure.

Shen Tai se uită constant la Huo Moyu, cu durere, implorând și o sclipire vagă de speranță apăruse în ochii săi. Își aștepta propriul proces, dar spera ca și călăul să fie milos.

Huo Moyu simți o durere necunoscută, avea impresia că inima i se prelingea la picioare. Își ajustă în secret respirația  și refuză să întâlnească ochii lui Shen Tai.

Avocatul Chen era foarte bun la observarea opiniilor oamenilor. La urma urmei, câștiga bani din rezolvarea problemelor șefului său. Tuși ușor și spuse pe un ton formulat: – Gong Shen, am redactat acordul prenupțial dintre dumneavoastră și Huo Xiansheng. Cred că ne amintim cu toții că în acest contract existau termeni foarte clari. Nu aveați absolut deloc voie să dați naștere descendenților lui Huo Xiansheng, ați încălcat contractul.

Întrerupere de contract.

Shen Tai își răscoli memoria și părea că nu putea găsi două cuvinte mai reci decât acestea pentru a descrie o viață mică în devenire. Shen Tai își strânse pumnii încet și se uită la Huo Moyu cu lacrimi în ochi.

– Este doar responsabilitatea mea?

Huo Moyu miji ochii.

– Nu vom discuta despre atribuirea răspunderii pentru că aceasta nu intră în domeniul de aplicare al contractului. Vom discuta doar faptele stabilite, spuse avocatul Chen.

Trupul lui Shen Tai tremura incontrolabil și el se luptă cu disperare să se apere.

– Am o înregistrare cu Shen Qin. Nu am complotat împotriva ta. De asemenea, îl pot confrunta față în față pe Huo Cheng Chen. Eu…

– Nu are importanță.

 Huo Moyu spuse cu ochii înghețați:

– Dacă ai făcut-o sau nu, nu e important, dar trebuie să faci exact ce spun acum.

Nu are importanță? Inocența lui nu este importantă, personalitatea lui nu este importantă, demnitatea lui nu este importantă? !

Avocatul Chen scoase din servietă un teanc înfricoșător de gros de documente.

– Astăzi, sper că Gong Shen poate coopera cu mine la semnarea contractului de divorț și a acordului de împărțire a proprietății. Atâta timp cât cooperați, Huo Xiansheng nu vă va urmări penal încălcarea contractului.

Lacrimile lui Shen Tai cădeau pe obraji fără încetare, inima lui părea să fie înjunghiată cu lovituri de cuțit unele după altele.

Mâinile lui Huo Moyu strânseră în secret cotierele scaunului. Își simți feromonii năvălindu-i în corp. Trebuia să-și folosească toată concentrarea pentru a-și controla feromonii, dar când văzu lacrimile lui Shen Tai, aproape că își pierdu controlul. Voia ca avocatul Chen să tacă, voia ca Omega să nu mai plângă și voia ca totul să se întoarcă înainte. În același timp, o voce calmă în creier îi spunea că motivul pentru care nu suporta și se simțea inconfortabil era acea blestemată de marcă.

– După semnarea acestor acorduri, voi aranja ca d-voastră să plecați mâine…

 Umanitatea avocatului Chen depășise cu puțin profesionalismul său în acest moment și nu putu să spună cele mai crude cuvinte: „pentru a face față încălcării contractului și a șterge marca în același timp”.

Shen Tai căută privirea lui Huo Moyu de la început până la sfârșit. Voia să vadă cu propriii ochi cum reacționează Enigma cu el. Voia să vadă dacă persoana pe care o iubea, persoana care îl salvase de pericole de mai multe ori și îi dăduse lumina speranței, era reală.

Din păcate, nu putu vedea nicio emoție pe chipul lui Huo Moyu. Persoana care obișnuia să fie blândă și iubitoare cu el avea de fapt o față neutră chiar rece.

Huo Moyu era tulburat de ochii disperați ai lui Shen Tai, dar cu cât simțea mai mult influența lui Shen Tai asupra lui, cu atât mai mult își dorea să reziste la marca sau la  emoția de Omega. Nimeni nu-l putea controla, nimeni nu-l putea constrânge, nimeni!

Huo Moyu se forță să se uite în ochii lui Shen Tai. Puternicul feromon Alfa zvârli deoparte emoțiile, făcându-l ferm și hotărât.

– Compensație financiară.

Shen Tai ținu drept corpul lui tremurând, se apropie și luă stiloul fără ezitare.

…………………………………………………………………..

Shen Tai stătu în fața ferestrei toată noaptea, de la amurg până în zori. De aici, putea trece în revistă cea mai mare parte din curtea din față a casei lui Huo. Mașina lui Huo Moyu  trecea aici în fiecare dimineață și în fiecare seară. Când Huo Moyu se întorcea,  el, Shen Tai, mergea și stătea în această poziție. Deschidea o mică fantă în perdea și-l privea în secret pe Huo Moyu coborând din mașină. Aruncă o privire rapidă spre curte.

Când ai început să devii din ce în ce mai lacom?

Huo Moyu spusese că de prima dată când îi ceruse WeChat, ghicise la ce se gândea. Deși avea dorința în acel moment, avea totuși rațiune. Își dorea mereu să se apropie de inimă, dar era foarte reținut în comportamentul său. Se descurcase cu mica frustrare de a fi îndrăgostit, dar apoi se apropiase din ce în ce mai mult. Huo Moyu devenise din ce în ce mai profund dorind din ce în ce mai mult să-l aibă. L-ar fi putut rupe în bucăți și n-ar fi spus nimic, atât de mult îl iubea el, un Omega nesemnificativ pe acel Enigma strălucitor. Da… își închisese rațiunea în fundul inimii….

Și sigur, după aceea totul scăpase de sub control și totul se prăbușise.

Nu-i venea să creadă că relația lor devenise așa peste noapte, nu-i venea să creadă că Huo Moyu putea fi atât de nemilos și nu-i venea să creadă că-l va lăsa să cadă într-o situație atât de insuportabilă.

Își lăsă capul în jos, se uită la burta lui plată și-și puse ușor palmele pe ea. Deși nu se vedea nimic, părea să fi „atins” existența unei noi vieți Acest sentiment era atât de magic.

Fusese martor la nenorocirea lui Shen Qin pentru cea mai mare parte a vieții. Simțea că cel mai imposibil lucru pentru el în viața lui era să aibă un copil în afara căsătoriei. Dar ceea ce trăise fusese mai rău decât a avea un copil în afara căsătoriei. El și Enigma lui îl așteptaseră în perioada de rut cu mare bucurie. Mai târziu se spusese că doar hormonii din perioada susceptibilă cauzaseră problema. Când își scrisese numele pe contractul de divorț, un ciocan și o daltă invizibilă  ciopliseră și ciopârțiseră  inima lui.

Ochii reci și cruzi ai lui Huo Moyu fuseseră ca o pereche de ochi feroce de fiară, ce stăruiau încă în mintea lui. Pupilele lui  străluciseră de hotărâre, de resentimente și de nerăbdare, dar erau fără emoție. Fusese ridicol să mai păstreze o sclipire de speranță, gândindu-se că ei doi aveau doar o neînțelegere și că atâta timp cât neînțelegerea era rezolvată, se puteau împăca. Dar,  așa cum spusese Huo Moyu fusese atât de clar că adevărul nu avea importanță.

Nu avea importanță.

 Moyu se trezise din rut, ceea ce îl aștepta va fi în continuare un acord de divorț și decizia de a „aborda încălcarea contractului”.

Își supraestimase abilitățile. You Bai Yue avea dreptate. Cum ar fi putut să impresioneze un Enigma? Cum a putut să considere bunătatea lui Huo Moyu ca un indiciu de dragoste? S-o ia ca pe o promisiune.

Dar în afară de a-și supraestima propriile capacități și de a se îndrăgosti de cineva de care nu ar fi trebuit să-i placă, nu făcuse nimic rău. De ce să fie pedepsit așa? De ce l-a tratat Huo Moyu așa?

Era timpul să se termine. Conform scenariului pe care îl imaginase inițial, el intrase într-o căsătorie convenită cu cineva pe care nu-l mai întâlnise înainte și obținuse banii pentru a-și plăti datoriile. Dacă această persoană nu ar fi fost Huo Moyu, nu ar fi existat complicații, nu s-ar fi ajuns aici. Acum era doar o chestiune de a reveni pe drumul bun, de a pune capăt acestei căsnicii și de a avorta copilul. Scopul său inițial  era de a-și trata bunica, și de a-i asigura o bătrânețe liniștită. Cât despre sentimentele lui „oarbe”, acestea erau fără valoare.

Era timpul să se termine.

Cu toate acestea, chiar dacă nu exista nicio urmă a relației dintre el și Huo Moyu, acest copil exista cu adevărat.

Shen Tai își apăsă brusc abdomenul atât de tare încât nu știa ce voia să facă, dacă voia să-l simtă mai clar sau dacă dorea să-l facă să dispară.

Acesta era copilul lui și al lui Huo Moyu!

Shen Tai simțea multă durere, abdomenul îl durea și inima și mai mult, dar nu putea să verse o lacrimă și nu putea să găsească loc de ură. Noaptea fu atât de lungă și despărți trecutul de viitor, argumentele pro și contra, dragostea și rațiunea. Dacă se gândea cu atenție, ar trebui să fie suficient pentru a lua cea mai rațională decizie …cea care era cea mai bună pentru el.

Nu va călca niciodată pe urmele lui Shen Qin.

Avocatul Chen avea un „program” foarte plin pentru ziua următoare, de teamă că Shen Tai ar renunța.

Dimineața devreme, el și Huo Moyu trebuiau să meargă mai întâi să divorțeze, apoi se duceau la spital.

Lao Wu nu conduse Phantomul, ci folosi vehiculul comercial pentru a-l ridica pe avocatul Chen.

Shen Tai se așeză lângă Huo Moyu și se întoarse să se uite pe fereastră de-a lungul drumului. De fapt, era înconjurat de feromonii negri de abanos ai lui Huo Moyu, nu putea scăpa de acest miros. Îi era teamă că, dacă se uita înapoi, s-ar putea să nu se poată controla și să-l roage pe Huo Moyu să nu-l abandoneze așa. Scopul lui era mai mare decât stima de sine, altfel nu ar fi fost de acord să se vândă pentru a-și plăti datoriile.