Comoara Secțiunii E – Capitolul 10

 Livrarea

Perspectiva lui Jay-jay

Nu e și Calix, fostul lui Mica, acolo?

Mi-am amintit brusc de scrisoare. Cea pe care o găsisem într-una dintre camerele de la etajul al doilea al clădirii Secțiunii E. O cunoșteau pe Mica.

— Ineng!¹ strigă vânzătoarea.

M-am dus imediat la ea. Casiera era lângă ea.

— 1.445 în total... spuse casiera.

Am scos imediat 2.000 din banii pe care mi-i dăduseră. Și cum aceștia nu erau ai mei…

— Păstrați restul, soră… Voi lăsa bacșiș persoanei care mi-a preluat comanda împreună cu dumneavoastră, am spus zâmbind.

Vânzătoarea fu evident fericită și mi-a mulțumit imediat. Mi-au înmânat cutia. Cutia nu era chiar atât de mare. Era doar de mărimea uneia de chutchirya². Am crezut că asta e tot, dar am observat că urmau să-mi mai dea încă o cutie.

— Stai… De ce sunt atâtea cutii?

— Ineng… Trebuie să fi comandat foarte multe.

Oh! Ce e asta? Nu pot căra toate astea. Erau la fel de mare ca Secțiunea E!

— Soră.. Mă întorc eu după aceea. Nu le pot căra pe toate.

— În regulă…mi-a răspuns sora.

Am ridicat imediat cutia. Nu era grea, dar puteai simți mâncarea înăuntru.

— Cară multe…

— Ce e acolo?

— Toate sunt ale ei?

— Poate hrănește toată Secțiunea E.

— Poate… De aceea nu o rănesc, pentru că îi mituiește.

— Așa se pare.

Ce? Ce mită? Nici vorbă! De ce aș face asta? Pot să o fac. De aceea le-am ascultat ordinele atât de repede.

Părăsisem deja cantina. Am mers mai departe, deși era evident că elevii care mă văzuseră vorbeau și se uitau la mine.

 Dați-i drumul… împingeți asta! De ce e sala noastră atât de departe? E enervant! Animalule de Keifer, o să arunc asta în tine!

Am ajuns deja la clădirea noastră. L-am văzut chiar și pe Felix așteptând la ușă și a intrat imediat când m-a văzut.

— Iat-o! a strigat unul dintre ei.

Când am intrat, în loc să mă ajute, au deschis imediat cutia să-și ia mâncarea. Animale! Am pus cutia jos pe una dintre mese. Mă întindeam deja pentru că era foarte enervant.

— De ce a mea nu e? întrebă unul.

— Nici a noastră, adăugă altul.

— Stai.. Mai e una, mă întorc imediat, am spus și am fugit repede înapoi la cantină.

Mi-e foame! Când se va termina chinul ăsta cu Secțiunea E?

Înapoi la cantină, coada era din nou lungă.
Nu aveam de gând să stau la coadă. Aveam deja comanda și o plătisem.
Am alergat imediat la casieră și l-am împins pe Kuya³ care era în fața cozii.

— Ce-i asta?!

Kuya era furios, dar l-am ignorat.

— Dă-mi cutia! am spus și personalul luă imediat cutia.

— Hei, soră! Stai la coadă!

— Suntem aici de ceva vreme!

— Nu fi nesimțită!

Uau! Ăștia sunt pumni! M-am uitat urât la ei. Genul ăla de privire care ucide, care penetrează carnea și osul.
Ascultați! O să vă iau la ochi!
Vânzătoarea mi-a mai întins încă două cutii.
Erau puțin mai mici decât primele. Le-am luat și am început să merg.
Eram la jumătatea cantinei când cineva mă opri brusc.
Chiar acum?!

— Scuză-mă! am spus, dar el tot nu s-a mișcat.

— O să trec…

— Ce este asta? întrebă persoana care mă oprise.

Fir-ar să fie! M-am săturat de asta! Aries era în fața mea.

— Ce… Pentru că…

— Este pentru Secțiunea E?

Nu am putut răspunde. Oamenii de aici începuseră și ei să murmure.

— Scuze, Aries… Trebuie să plec.

Am trecut pe lângă el și m-am lovit de brațul lui.
Eram aproape de ușă când vorbi brusc.

— Pune chestia aia jos.

M-am uitat la el surprinsă.

— Ce?!

— Pune…chestia…aia…jos, spuse el calm, dar autoritar.

— Fă ce am spus, acum.

Aahhh… Ce?
Chiar trebuie să plec. Chiar dacă voiam să-l ascult, nu puteam.

— Scuze.

Asta a fost tot ce am spus și am plecat repede.
L-am auzit strigându-mi numele. Oamenii ăștia din Secțiunea E erau deja acolo!

Când m-am întors în sală, cei care își primiseră comenzile stăteau deja jos.
Cei care nu o făcuseră încă, așteptau. Am pus din nou cutiile pe masă și i-am lăsat să se agite din nou.
Cu plăcere!
I-am aruncat restul lui Keifer. Să-l ridice el.
M-am așezat pe scaun și aproape am căzut. Mai pot mânca ? Corpul meu era atât de obosit. Nimeni nu m-a ajutat!

Mi-am aranjat scaunul ca să văd ce făceau. Toți aveau comenzile în fața lor, dar… De ce nu mâncau încă?
M-am uitat în jur și toți erau la fel, cu excepția lui Yuri. Nu avea mâncare în față. Haide! Trebuie să fi uitat!
Dar dacă aș fi uitat, probabil s-ar plânge. Corect?
Felix se mută brusc pe un scaun lângă mine. Restul făcură la fel.

— Mâncăm împreună, spuse Felix zâmbind.

Mă așteaptau pe mine de aceea nu mâncaseră încă? Uau! Ce gest frumos!
Mi-am scos geanta și am întors scaunul astfel încât să pot sta cu fața la Felix și la ceilalți.

— MÂNCAȚI ACUM! au strigat ei în același timp.

Am râs chiar puțin pentru că păreau atât de drăguți. Am început să mâncăm și arătau ca niște copii entuziasmați de mâncarea lor.  Copii!
Yuri încă nu avea mâncare. Cum ar putea?
Oamenii de lângă el nu-i dăduseră nimic. Mi-a părut puțin rău pentru el. Ne-am întâlnit privirile și era clar iritat. Morocănos!
Se ridică brusc și veni spre noi… Oh, nu! Ieșea și doar trecuse pe lângă noi. Am încercat să-l opresc. L-am apucat de încheietura mâinii.

— Hei! Mănâncă! i-am oferit.

Nu a spus nimic. S-a uitat doar la mâna mea care o ținea pe a lui. Am simțit că se enerva din cauza a ceea ce am făcut, așa că i-am dat drumul imediat.

— Mănâncă acum… Hai să împărțim, am spus.

Nu e nimic greșit în asta, nu? Keifer și cu mine am împărțit și noi mâncare înainte.
Yuri tot nu spuse nimic și încă se uita la mine.
Nu părea să vrea din mâncarea mea. Am scos o ciocolată din geantă.

— Uite, dacă nu vrei orez.

— Ia-o, Yuri… E mai bine decât să nu mănânci, spuse Felix în timp ce mesteca.

Yuri tot nu vorbi, dar luă încet ciocolata din mâna mea. Nu avu nicio reacție și se uită la mine. Am zâmbit și am continuat să mănânc. Plecă și el imediat, deși îi dădusem ceva de mâncare. Poate nu voia pe nimeni alături de el?

Am terminat de mâncat prânzul. Au curățat mizeria pe care o puseseră pe masă. Am crezut că vor arunca mizeria la coșul de gunoi corespunzător, dar au aruncat-o pur și simplu afară, în fața sălii noastre.
Uau! Au aruncat-o acolo atât de neglijent.
Pentru că era o grămadă de lucruri vechi afară, fața sălii noastre arăta ca un coș de gunoi. Sunt în regulă ăștia?!

— Chiar acolo o vom arunca? i-am întrebat.

— Nu.. Nu acolo, e doar departe, așa că e în regulă, a răspuns unul dintre ei și a plecat.

Oh, grozav! Și-au distrus deja clădirea și au transformat-o într-un coș de gunoi în față.

Am stat liniștită pe scaunul meu. M-am uitat în partea dreaptă.
Ci-N chiar nu venise. Nu m-am putut abține să nu-mi fac griji.

— Felix! l-am strigat.

— Da? răspunse el.

Avea din nou gura plină. Înspăimântător!

— Ai numărul de telefon al lui Ci-N?

Și-a scos telefonul mobil din buzunar.

— Da. De ce?

Mi-am luat telefonul mobil.

— Îl iau eu, am spus în timp ce mă apropiam de el.

Mi-a arătat ecranul telefonului său mobil și.. Uau!
Telefonul lui era ultimul model Samsung. Telefonul meu era mic, dar încă avea tastatură.
Am copiat doar numărul lui Ci-N. Poate bărbații pe care i-am văzut urmărindu-l l-au lovit deja. Ar fi trebuit să-i urmăresc și eu ca să fiu sigură.
Eram pe punctul de a mă întoarce la locul meu, dar Felix mă opri.

— Oh? am întrebat.

— Numărul tău de telefon? întrebă el în timp ce îmi întindea telefonul.

M-am simțit foarte jenată de telefonul lui.
I-am pus doar numărul meu în telefonul lui. M-am întors la locul meu și am trimis un mesaj la numărul lui Ci-N:

Sper doar să răspunzi.

Către: Ci-N
Mesaj: Jay-jay

 De ce nu ai venit?

Am așteptat ca numărul căruia i-am trimis mesaj să răspundă, dar nu veni niciun răspuns. Poate el își lua o pauză. Mi-am lăsat telefonul deoparte pentru că a sosit profesoara noastră.
Ce-a fost asta? Nu mi-l puteam scoate din minte pe Ci-N. Orice putea să se fi întâmplat acolo. Chiar și la următoarele ore, el era încă în mintea mea.
Nu-mi place de el! Eram doar îngrijorată. E încă tânăr, așa că poate a intrat într-o bătaie când m-a lăsat. E enervant!

Suntem la ultima oră cu doamna Smith și încă mă gândesc la Ci-N.

— Domnișoară Mariano? m-a strigat doamna profesoară.

— Da?

— Care este al doilea nume al dumneavoastră? întrebă ea în timp ce se uita în catalogul ei.

— Fernandez, vă rog.

Toată clasa tăcu brusc. Era ca și cum aș fi spus ceva rău. S-au uitat brusc unii la alții și apoi din nou la mine.
M-am înfiorat, deși nu era aer rece.
Ce e în neregulă?
Și doamna profesoară se opri din ce făcea și se uită la mine.

— Ce legătură ai cu Michael Aries Fernandez?

— E vărul meu.

Brusc, aura din clasă deveni grea. Era ca un potop. De ce?

¹ Ineng – Termen filipinez (tagalog) familiar de adresare pentru o fată tânără.
² Chutchirya – Termen filipinez (tagalog) pentru diverse tipuri de snackuri/ronțăieli ambalate.
³ Kuya – Termen filipinez (tagalog) de respect folosit pentru un frate mai mare sau un bărbat puțin mai în vârstă.