Comoara Secțiunii E -Capitolul 9

 Ordinul

Perspectiva lui Yuri

— Ce a spus Ci-N? întreb.

— A zis că rana de pe fața lui era evidentă… A spus că nu va veni deocamdată, răspunse Keifer.

Intrase deja într-o încăierare cu noi. Spusese că se luptase cu șapte persoane. Cunoscându-l pe Ci-N, știam că era capabil, dar când spusese că are răni și vânătăi, am avut un sentiment puternic că oamenii cu care se luptase nu erau niște tipi oarecare.

— A spus că venea de la Jay-jay când l-au întâmpinat cei din Lukos, adăugă Felix în timp ce mânca.

Am ridicat o sprânceană.

Jay-jay? Ce căuta acolo? întrebă Keifer.

— Cred că a adus-o… răspunse el după un râgâit zgomotos.

Ah! Scârbos! L-am privit furios.

— De unde ai mai făcut rost de mâncarea aia?! l-am întrebat furios.

— Pentru Jay-jay…

Serios? Keifer și cu mine ne-am întâlnit privirile.

— Credeam că nu ar trebui să mai fie fete în această secțiune? De ce nu pare să aibă niciun plan să se mute?

— Nu vrea… Ce ar trebui să fac? răspunse Keifer plictisit.

— Poate că ce ai făcut nu a fost suficient? Celei dinaintea ei i-ai pus piedică doar o dată.

— Chiar o vom da afară pe Jay-jay? Ce păcat… interveni Felix.

— Felix… am vorbit despre asta înainte, nu?

— Da… răspunse el scurt.

M-am uitat din nou în față și mi-am aranjat ochelarii. Nu pentru că aș fi fost supărat pe fată sau ceva, ci pentru că ea era cauza problemei noastre. Nu voiam să se mai întâmple asta. Eram deja obosit de ce se întâmplă acasă și acum și aici.

Perspectiva lui Jay-jay

Mă simt ca o idioată aici, în mașina lui Aries. Stau nemișcată. Dacă aș fi putut să-mi țin respirația, aș fi făcut-o de mult. Bine că nu am tras vreo bășină.

— Off… Aries, am început eu, dar el încă se uita drept înainte.

— Știu că ești supărat pe mine, voiam să-mi cer scuze…

— Jay, scuzele tale nu vor schimba nimic, răspunse el serios.

— Știu… Voiam doar să…

Lovi brusc volanul mașinii. M-am speriat puțin, dar el rămase la fel. Mă făceam de râs cu engleza mea. Nu voiam să-l înfurii și mai tare.

— Aries… Te rog, oprește mașina. Voi rămâne aici.

Dar el m-a ignorat și mașina a continuat să înainteze până am ajuns la școală și a oprit-o în parcare. Eram pe punctul de a ieși, dar ușa mașinii era încă încuiată. M-am uitat la el, dar el doar tăcea. A oftat adânc.

— Va dura mult până îmi va trece furia… Doar fă ce vrem eu și fratele meu. Poate asta va schimba ceva.

Descuie ușa și ieși. Am ieșit imediat și m-am îndepărtat de el. Poate se va schimba… Îi dau o șansă. Asta e, Aries și cu mine ne putem înțelege. Voi dovedi că m-am schimbat cu adevărat. Da! Sunt o fată bună acum.

Am zâmbit când am intrat în sala noastră. Dar și asta dispăru când mi-am văzut scaunul. Acolo era bucata din fusta mea care atingea banca. M-am uitat urât la grupul lui Keifer. Uau! Intrase Yuri!

Keifer și cu mine aveam doar o față de poker. Pentru că pentru mine, această bucată din fusta mea făcea parte dintr-un trecut dureros. Nu o voi scoate. E acolo pentru totdeauna. Voi face o poză mai târziu.

Am pipăit scaunul înainte de a mă așeza. E tare! Am cotrobăit imediat prin geantă să-mi scot caietul și cartea. Asta pentru că aveam multă ciocolată în geantă, așa că mi-a fost greu să le scot. De ce părea geanta mea atât de adâncă? Cred că ciocolata pe care o adusesem se înmulțise. O voi da doar lui Ci-N și lui Felix. E vina fratelui Angelo. Mi-a dat atât de multe cadouri. Chiar și haine și o geantă de mână. Urma să le folosesc.

M-am întors să-l chem pe Felix. Era evident că tocmai mâncase Nova. Încă își lingea degetele. Bleah!

— Felix! Vino aici! l-am chemat.

Era pe punctul de a se ridica să se apropie, dar Yuri îl opri. Care-i problema cu ăsta?

— Dacă ai nevoie de ceva, de ce nu te apropii tu, spuse Yuri.

M-am încruntat la ce spusese. Era atât de nepoliticos! Mi-o făcea dificilă. Am scos doar o ciocolată mare din geantă.

— Felix! l-am strigat și i-am întins ciocolata.

Îi curgeau balele ca unui câine. Chiar și colegii noștri s-au uitat la mine și ochii le-au sclipit la ce țineam în mână. Oare băieții ăștia abia acum vedeau ciocolată? Chiar și Keifer se uită la noi, dar păstră o față de poker. Yuri nu făcu nimic când Felix a alergat spre mine să ia ce îi dădeam.

— Chiar e a mea?! întrebă el fericit după ce luă ciocolata.

I-am zâmbit.

— Da.. E a ta.

Felix era ca un copil grăbindu-se să deschidă cutia de ciocolată. Din cauza panicii, nu  putu să o deschidă cum trebuie până când… Keifer i-o smulsese?

— Ești lent! se plânse el și deschise cutia într-o clipă.

Luă o bucată și i-o dădu înapoi lui Felix. M-am uitat la el surprinsă. Îi plăcea și lui ciocolata, dar nu părea să vrea să arate asta. Ridică o sprânceană când observă că mă uitam la el. Oh, la naiba! De ce mă uitam la el?

— Chiar îți place să aduci mâncare, nu? întrebă Keifer brusc.

— Ce?

— Atunci am o sarcină pentru tine, spuse el și se întoarse la locul lui.

Eram pe punctul de a întreba ce voia să spună, dar domnul Alvin sosi brusc. Ce sarcină voia să-mi dea? Eram nervoasă. Mai târziu o vor face din nou. Poate îmi vor pune piedică din nou. Ce plănuiesc oamenii ăștia?

Nu m-am putut concentra la ce preda domnul profesor. De ce Ci-N nu este încă aici? I s-a întâmplat ceva? M-am gândit la tipii care îl urmăreau.

Ora s-a terminat. Mi-am strâns lucrurile ca să pot pleca de aici și să iau prânzul în ascunzătoarea mea. Hehehe, mi-e așa foame!

— Jay! mă strigă Felix.

M-am uitat la el și am observat că toți veneau spre mine. Adică absolut toți! Toată clasa, inclusiv Keifer și Yuri.

— Oh! spuse Keifer în timp ce îmi întindea o bucată de hârtie.

Am luat-o și m-am uitat la ea.
Comanda #1 2 orez / minudo / 1 apă plată.
Comanda #2 2 1/2 orez / sinigang na hipon / suc de portocale
Comanda #3 lasagna / ceai rece
Și așa mai departe…..

— Ce-i asta? am întrebat curioasă.

— Comanda noastră.. o cumperi tu de la cantină, spuse Keifer.

De ce eu? E în regulă! Animalul și-a găsit un ajutor!

— Ce?! Asta-i tot?…alo? Sunt doar eu singură!

— Atunci descurcă-te, răspunse Yuri.

Uaaauuuu…. E atât de enervant! Respiră adânc.

— De ce îmi dai ordine?

— Îți place să aduci mâncare, așa că fă-te utilă. Adu-ne mâncarea aici, spuse Keifer cu o mână în buzunar.

— Ce te face să crezi că te voi asculta?! am spus cu o umbră de dispreț.

Asta e engleză ca să merite deranjul. Crezi că pur și simplu ascult? Nici vorbă! Ești un prost, prostule!

— Simplu... începu el.

Brusc, expresia lui se schimbă. Rânji, se uită adânc la mine și se apropie încet. Nu știu… Era ceva în ochii lui și am făcut un pas înapoi. Cu fiecare pas pe care îl făcea el, făceam și eu un pas înapoi. Până m-am oprit, din cauza mesei din spatele meu. Simțeam cum inima îmi intrase în panică și bătea tare și repede. Hei, inimă! De ce te comporți așa?!

Pe ambele părți ale mele, Keifer își mișcă încet cele două mâini până le puse pe masa din spatele meu. Chiar nu aveam scăpare. Eram încolțită! Fața lui era atât de aproape de a mea încât m-am îndepărtat ușor ca să scap.

— Nu vrei să murim de foame. Suntem sătui. Poate te vom mânca pe tine când ne va fi foame.

Apoi mi-a făcut cu ochiul.

Okay… Știam ce voia să spună. Doamne ferește! Nu face asta! Ce ar trebui să fac? Mănâncă oameni. Am înghițit în sec.

— O-okay… O să vă cumpăr.

Colegii noștri au strigat tare. Keifer se îndreptă și mi-a întins banii. Am răsuflat ușurată, ritmul cardiac revenea treptat la normal. M-am îndreptat și eu și am acceptat banii.

— Okay, domnule…

— Putem mânca acum.

— Da, desigur.. ce a adus Yuri e plictisitor.

Pot să râd? Am râs pentru că am auzit ultimul lucru pe care l-am auzit. Yuri se uită imediat urât la el. Hahaha. Ce gură nepoliticoasă.

M-am uitat din nou la lista pe care mi-o dăduseră. Fir-ar! Chiar și lista de cumpărături era exagerată.

— Ai vreo problemă cu lista? întrebă Keifer.

Oh, sunt multe! O să te hrănesc cu asta!

Bineînțeles că nu am spus asta. Am zâmbit doar, acel zâmbet de plastic. Ca să poată vedea că eram cu adevărat enervată pe el.

— Nimic… Lista ta e scurtă. Poate vrei să mai adaugi ceva, i-am răspuns sarcastic.

El doar rânji un zâmbet enervant.

— Pleacă… ne e foame.

A fost un ordin! Pur!

Dar tot l-am făcut. Bineînțeles că a fost dificil. A fost doar o prefăcătorie de plângere ca să mă prindă. Am mers repede spre blestemata de cantină. Am blestemat-o, pentru că aducea ghinion.

Când am intrat, ca de obicei, toată lumea a tăcut și a fost urmată de șoapte. Dar nu le-am dat atenție. La coadă! Coada era atât de lungă, la naiba! Coada pentru ajutoarele pentru cei afectați de taifun era și mai lungă. Eram deja la coadă și numărul de elevi de la coadă ar putea crește. Părea că rândul se mișca încet. Era enervant!

M-am uitat câți bani mi-a dat Keifer. Banii erau destul de mulți. 1… 2… 3… 4… 5… 6… 7… Cât? 8… 9… 10… S-a dovedit a fi doar zece.

— Zece mii?! am țipat așa că m-am uitat imediat la el.

Mi-am strâns mâna pe bani. Omul ăsta e un tip deștept. Sunt atât de mulți bani! Ajung pentru o petrecere de ziua de naștere. Pot să-i folosesc?

Coada înaintă și m-am apropiat de una dintre vânzătoare. I-am întins lista și se uită la ea curioasă.

— Fetițo, unde să pun toate astea? Sunt atât de multe.

La naiba! Asta e tot. Tocmai mă gândeam că totul era într-o pungă mare. E ca mâncarea pentru porci. De aceea Keifer s-ar putea supăra pe mine.

— Soră… aveți o cutie? Puneți-le acolo ca să le pot mânca pe toate.

— A-am… bine, răspunse ea și se ocuăt imediat de comanda mea.

A chemat chiar pe cineva să o ajute. Erau atât de mulți. La urma urmei, mureau de foame, așa că nu ar fi trebuit să fiu surprinsă.

În timp ce așteptam, mi-am dat seama că oamenii vorbeau despre mine aici.

— Serios? E norocoasă că era cu Keifer.

— Pun pariu că se mută și ea.

— Am văzut-o pe ea și pe Ci-N împreună. Flirtau și ei.

— Doar ce v-ați cunoscut.

— Ci-N e drăguț.

— Nu e și Calix, fostul lui Mica, acolo?

— L-am văzut pe Yuri, a intrat deja.

— L-ai văzut pe Edrix? E chipeș, nu-i așa? Era cu Felix mai devreme.

Vorbeau diferit, spuneau lucruri diferite. Dar ceva mi-a atras atenția.