Abis- Capitolul 155

— Cine ți-a spus că Fei Chengyu a devenit o legumă?

Fei Du nu-l băgă în seamă și nici nu părea deranjat de hainele ude de ceai.

— Eu.

— Fei Du!

— Am legături strânse cu poliția, ba chiar am făcut tot posibilul să intru în a doua fază a planului „albumului”, pot urmări în timp real fiecare caz și vă pot ajuta să obțineți rapoartele „ideale” de închidere, spuse el calm, am și oamenii mei, exact ca Fan Siyuan… poate că Fei Chengyu doar se preface, poate că eu sunt complicele lui, sau poate că l-am ucis și am devenit unicul lui moștenitor…

Luo Wenzhou îl smulse brusc de pe podea.

— Ți-am spus că nu-mi place felul ăsta de…

— Shixiong, oftă Fei Du, atingându-i ușor mâna,

-…spun doar cea mai logică posibilitate în acest moment, nu am spus că eu am făcut-o, iar dacă aș fi un ticălos, aș avea totuși un cod, nu m-aș folosi de cineva și apoi aș merge atât de departe… asta ar fi prea josnic, nu se potrivește cu gusturile mele.

Luo Wenzhou rămase fără cuvinte.

— Ar fi vulgar, continuă Fei Du, desprinzându-se din strânsoarea lui și netezindu-și hainele, apoi luă telefonul, pe ecran apărea „Sanatoriul Binhai”, aruncă o privire spre Luo Wenzhou și apelă înapoi pe difuzor.

Vocea de la celălalt capăt răspunse imediat, panicată:

— Domnule Fei! V-am sunat de trei ori și nu ați răspuns, am intrat în panică, tatăl dumneavoastră a dispărut!

— Ce înseamnă dispărut?

— Nu știm, camerele de supraveghere au fost tăiate, aseară era în salon, iar dimineață nu mai era.

Fei Du închise apelul.

— Se pare că scenariul ales este unul mai blând, nu m-au pus să-mi ucid tatăl.

În al Doilea Spital, Lu Youliang văzu pe cineva și se ridică brusc, iar Tao Ran, imobilizat în scaun, nu reuși să se întoarcă la timp, auzind doar pași grăbiți apropiindu-se.

— Domnilor, aceasta este…?

— Director Lu, spuse nou-venitul,

-…tocmai am primit informații că echipa de investigații urmărește două vehicule suspecte, într-unul dintre ele se află o persoană numită Yang Xin, iar mama ei, Fu Jiahui, este suspectată de interceptări ilegale și scurgeri de informații, considerăm că este implicată în cazul uciderii lui Yin Ping.

Tao Ran reuși să-și întoarcă scaunul și văzu mai mulți anchetatori intrând, iar Xiao Wu îi urma speriat.

— Adjunct Tao… m-au întrebat și… nu am îndrăznit să ascund nimic…

În același timp, Lang Qiao, întoarsă la secție, văzu cum doi anchetatori îl luau pe directorul Zeng.

— Domnule director, ce se întâmplă?

Zeng Guangling clătină din cap, grav.

— Doar pentru verificări, spuse calm unul dintre anchetatori,

-… și dumneavoastră va trebui să redactați un raport despre activitatea recentă.

— Hei…

Un coleg o trase deoparte.

— Știi că unele camere de supraveghere aveau probleme?

Lang Qiao îl privi nedumerită.

— Din cauza asta, chiar și fostul șef Zhang a fost chemat la anchetă, iar firma care le-a instalat e suspectă, iar aprobarea finală ținea de directorul Zeng.

În vilă, abia închisese apelul cu sanatoriul când telefonul lui Fei Du sună din nou, era asistenta Miao, vocea ei neliniștită.

— Domnule Fei… puteți veni la companie?

— De ce?

— Cineva se prezintă ca polițist și vrea să investigheze o investiție mai veche a companiei…

— Nu te panica, lucrurile stau mult mai bine decât mă așteptam, Fei Chengyu este practic între viață și moarte și sunt sută la sută sigur că nu ar fi putut să plece singur, dispariția lui este, pentru mine, un lucru bun, cineva mă protejează.

— Dacă Fei Chengyu este într-adevăr lipsit de capacitate, atunci eu sunt principalul suspect, dar tocmai pentru că este dispărut, pot merge singur să cooperez cu ancheta, în loc să aștept să vină să mă aresteze.

Luo Wenzhou îl privi cu ochii înroșiți.

— Acum treisprezece ani, Fei Chengyu și Fan Siyuan au pus bazele acestei situații, Fei Chengyu a căzut, iar Fan Siyuan, din motive necunoscute, a continuat singur planul, forțând organizația să renunțe la Zheng Kaifeng și Wei Zhanhong, aceștia erau ca două armuri ale organizației, iar acum, fără ele, este ca și cum ar alerga dezgolită, iar următoarea lovitură va fi fatală, nu vor sta fără să riposteze și, mai mult decât atât, au nevoie de un ultim paravan pentru a scăpa, iar acel paravan sunt eu.

— Crezi că cei care te-au atras în asta nu sunt „Recitatorul”, spuse Luo Wenzhou cu glas greu,

-… Fei Chengyu a avut accidentul acum trei ani, apoi moartea lui Lao Yang a fost suspectă, deci este posibil ca „Recitatorul” infiltrat în organizație să fi fost expus?

— Dar rădăcinile „Recitatorului” sunt prea adânci pentru a fi smulse acum.

Privirea lui Fei Du îl întâlni prin lentilele ochelarilor.

Dacă „Recitatorul” își făcea jocul, organizația nu putea sta fără reacție, iar dacă al doilea plan al albumului și sistemul de supraveghere defectuos fuseseră puse la cale încă de atunci…

Cine ar fi putut face asta?

Luo Wenzhou inspiră brusc.

Fei Du scoase telefonul și i-l întinse.

— Folosește oamenii mei, îl cunoști pe Lu Jia, spune-i ce trebuie făcut și el va transmite mai departe, nu o spune, dar îți este recunoscător și nu te va refuza.

— Unde este Lu Jia acum?

— Lângă Zhou Huaijin, iar el este o piesă esențială, familia Zhou nu este ca Fei Chengyu sau Wei Zhanhong, baza lor este în străinătate, iar odată ieșiți din țară, nici poliția, nici ceilalți nu mai au același control, nimeni nu știe dacă există acolo dovezi împotriva lor, iar Zhou Huaijin este singurul moștenitor și, după moartea fratelui său, va coopera fără rezerve cu poliția, așa că, dacă aș fi în locul lor, aș vrea să-l elimin, protejează-l cu orice preț.

Luo Wenzhou îi strânse mâna și telefonul deopotrivă.

— Șoferul a spus că aici există o pistă importantă, dar nu cred că se referea la relația dintre Fei Chengyu și Fan Siyuan, tocmai am revizuit conversația lor și dacă nu greșesc, Fei Chengyu a spus ceva ciudat.

— Ce?

— I-a spus lui Fan Siyuan că cele șase cazuri de justiție personală au fost excelente.

— Și ce este ciudat?

— Numărul, șase, în documentele pe care le-ai adus, Fan Siyuan este implicat în șapte cazuri, crezi că Fei Chengyu nu știe să numere sau că unul dintre acele cazuri este problematic?

— Dar oficial sunt șapte cazuri.

— Unul dintre ele nu se potrivește, spuse Fei Du încet, scopul planului albumului era analiza profilului criminal, dar unul dintre cazuri este un pacient psihiatric care a ucis, cazul este clar rezolvat și nu are valoare de studiu, de ce ar fi inclus?

Luo Wenzhou rămase pe gânduri.

Fei Du își retrase mâna și porni spre ieșire, încercând să-și adune gândurile.

— Apropo, parola telefonului meu este…

— Știu, spuse Luo Wenzhou absent,

-…data aceea… ziua în care ai descoperit că mama ta s-a sinucis.

Pașii lui Fei Du se opriră la câțiva metri.

— Nu.

Luo Wenzhou ridică surprins privirea.

Fei Du îl privi și, pentru o clipă, un zâmbet abia schițat îi atinse buzele, pierdut în lumina din spate.

— Este ziua în care te-am întâlnit.

Zhang Chunjiu nu fusese tratat cu prea multă amabilitate când fusese dus la audieri, dar la plecare lucrurile stăteau ceva mai bine, cel puțin fusese condus afară.

— Director Zhang, este o perioadă sensibilă, sperăm că înțelegeți, va trebui să rămâneți disponibil și să nu părăsiți orașul.

El încuviință calm, obișnuit cu astfel de proceduri.

În acel moment, o mașină opri în față, iar privirea lui se opri asupra unui tânăr care coborî din ea, îi păru vag cunoscut, ochii ascunși în spatele lentilelor nu puteau fi deslușiți, dar colțul buzelor îi schiță un zâmbet ambiguu în timp ce trecea pe lângă el.

— Director Zhang?

— Ah… nu, nu e nevoie, a venit cineva să mă ia.

Anchetatorul privi spre mașina de peste drum, unde un bărbat trecut de șaizeci de ani, bine îmbrăcat, coborâse personal și le făcea semn, un om cu aer distins, dar cu un zâmbet prea perfect pentru a fi sincer.

— Acesta este fratele meu.

După schimbul de politețuri, Zhang Chunjiu preluă volanul, iar mașina porni.

Abia după ce se depărtară, el aruncă o privire în oglinda retrovizoare și întâlni ochii fratelui său din spate.

— Totul e în regulă, doar proceduri, nu mă lasă să părăsesc orașul și trebuie să rămân disponibil, nu vor continua dacă nu au dovezi.

Zhang Chunling încuviință scurt.

— L-am văzut pe acel tânăr… este din familia Fei?

— Fiul lui Fei Chengyu.

— Credeam că vei…

Privirea lui coborî ușor, încărcată de o umbră de intenție.

— Asta intenționam, dar e prea viclean, oamenii mei au urmărit mașina greșită și, când și-au dat seama, era deja cu poliția, iar acum ar fi prea evident să acționăm, oricum, dacă trăiește sau moare nu contează.

— Fei Chengyu?

Zhang Chunjiu se schimbă la față.

— Nu se poate, eu sunt sigur că…

— Și eu sunt sigur, îl întrerupse Chunling cu voce joasă,

-…dar unde este acum?

Aerul cald din mașină devenea sufocant.

— Planul meu nu are fisuri, totul a mers pas cu pas, spuse Chunjiu după o pauză,

-…iar dacă oamenii lui Fan Siyuan au apărut, de data asta nu mai scapă, iar fără el, nici Fei Chengyu nu va rezista.

Chunling se lăsă pe spate, respirând greu.

— Ultima dată.

— Trebuia să ajungem aici, spuse Chunjiu încet,

-… nu este o afacere care se transmite mai departe, iar vremurile se schimbă, dacă nu ne retragem acum, vom sfârși ca Zhou Junmao, poate că ar trebui chiar să-i mulțumim lui Fan Siyuan, totul este pregătit?

— După ce trece furtuna, îi trimitem în străinătate.

— Se pare că, după atâția ani, încă mai avem noroc.

Chunling zâmbi fără sunet, dezvăluind un rânjet rece.

— Noroc? Eu nu am avut niciodată așa ceva, tot ce am obținut a fost prin propriile mele mâini.

Apoi adăugă, cu un ton apăsat:

— Băiatul familiei Zhou a intrat în țară, știi unde este?

— Am o idee.

— Atunci, pentru siguranță… elimină-l.

Zhang Chunjiu încuviință și conduse mai departe prin vântul tăios al iernii.