Anemone în iarnă -Capitolul 21

 Anemone în iarnă

Noaptea căzuse greu peste oraș, iar luminile reci ale zgârie-norilor se reflectau în geamurile întunecate ale apartamentului lui Tony Bond asemenea unor lame subțiri și strălucitoare.

Omega stătea singur în living, cu un pahar de alcool în mână și cu maxilarul atât de încordat încât obrajii îi tremurau ușor. În mintea lui se derulau obsesiv imaginile din restaurant.

Privirea rece a lui Kaelion, mâna lui Aenon prinsă de a lui, feromonii aceia metalici care îl împinseseră înapoi ca pe un animal străin și, mai ales, felul în care fusese privit ca și cum devenise ceva murdar.

Tony își strânse atât de tare paharul încât cristalul scârțâi sub degete.

Nimeni nu îl umilise vreodată astfel, nimeni.

Ani întregi Kaelion îi aparținuse. Îi cunoscuse trupul, slăbiciunile, furia, tăcerile și toate nopțile întunecate în care acel Alpha își înecase singurătatea în el. Iar acum acel Omega venit de nicăieri îl privea de sus și îl îndepărta din viața lui Kaelion de parcă Tony Bond nu reprezentase nimic.

Furia îi devenea aproape fizică.

În mintea lui începeau deja să se lege gânduri periculoase, grele și întunecate ca furtunile marine.

Știa despre plecarea lor în Teritorii, știa de sticlăria din Tikrit, știa traseul, și mai știa ceva.

Drumurile spre Teritorii traversau zone izolate unde multe accidente puteau să capete forme convenabile.

Își ridică încet telefonul și formă un număr.

Vocea de la capătul firului răspunse imediat.

Tony zâmbi lent…un zâmbet rece, bolnav.

– Vreau patru mașini și oameni care să nu pună întrebări.

Tăcu câteva secunde, privind luminile orașului.

– Avem un vânat de urmărit pe ruta spre Tikrit.

Vocea îi coborî aproape într-o șoaptă.

-Am un cont de încheiat cu un Omega.

Ochii i se întunecară complet.

………………….

La plantația Velaryn Thae, noaptea avea un alt miros.

Aerul era umed și plin de parfum de ceai, iar dealurile verzi dormeau sub lumina lunii asemenea unor valuri întunecate și nesfârșite.

În camera lor, Kaelion îl ținea pe Aenon în brațe, iar palma lui mare se odihnea peste abdomenul rotunjit.

Lampa mică de lângă pat răspândea o lumină aurie și moale peste cearșafurile răvășite și peste trupurile lor încă încălzite de iubire.

Kaelion își coborî încet buzele spre umărul lui Aenon și îl sărută lung și cu tandrețe.

Iubirea lui era atât de profundă încât uneori uita să respire.

-Și acum am impresia că visez.

Vocea lui era joasă și caldă. Aenon îl privi zâmbind ușor. Kaelion își lipi fruntea de a lui.

– Sunt atât de îndrăgostit de tine încât simt că fiecare zi lângă tine îmi schimbă viața.

Îi mângâie abdomenul cu grijă.

– Iar faptul că vom avea un copil…

Închise ochii pentru o clipă.

– Cred că sunt cel mai fericit bărbat din lume.

Aenon simți cum inima îi bate mai repede.

Își ridică mâna și îi atinse obrazul.

– Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă.

Kaelion zâmbi surprins.

Omega râse încet și își ascunse fața în gâtul lui.

– Când te-am văzut prima dată, am crezut că ești prea frumos și prea departe de lumea mea. Nici măcar nu îndrăzneam să sper că un Alpha ca tine ar putea să mă iubească.

Kaelion îl strânse imediat mai tare în brațe.

Săruturile lor deveniră din nou adânci și lente, pline de acea iubire matură care nu mai avea nevoie de grabă pentru a arde.

Degetele lui Kaelion alunecară tandru peste spatele lui Aenon, iar Omega scoase un oftat moale când Alpha îi sărută marca de pe ceafă.

În camera aceea, lumea părea liniștită și întreagă. Feromonii se revărsau în valuri, adâncind sentimentele. Făcură dragoste îndelung și lent. Penisul dur și lung al lui Kaelion, nu penetra, el pătrundea, aluneca cu delicatețe și răbdare, tatonând, simțind, oprindu-se din când în când ca un călător însetat. Falusul Apha iubise canalul secret al lui Omega încă de la începuturi și se simțise atât de mândru că era primul și singurul a explora teritoriile virgine . Și acum venea și pleca și iar venea și explora colțurile cele mai intime al acestui Omega care purta un nume destinat doar lui Kaelion: ‘’ soția mea” .Corpurile erau lipite, feromonii erau lipiți, inimile erau sudate una de alta…până când moartea le va despărți.

După ce iubirea dintre ei se liniști într-o căldură profundă și lentă, Kaelion rămase întins lângă el și îi mângâie părul blond răsfirat pe pernă, apoi zâmbi ușor.

A doua zi luau drumul Teritoriilor.

Kael89ion sărută tâmpla lui Aenon.

– Și parfumul? I-ai găsit deja numele?

Aenon tăcu câteva secunde.

Privirea lui albastră coborî spre lumina aurie care se întindea peste cameră.

Apoi murmură încet:

– Da.

Kaelion îl privi atent și Aenon zâmbi slab.

Era un zâmbet emoționat.

– Aș vrea să se numească „Anemone în iarnă”.

Kaelion rămase nemișcat.

Omega își coborî ușor privirea și continuă aproape șoptit:

– Pentru că atunci când te-am cunoscut, anemonele mele erau înghețate și nu credeam că voi fi iubit astfel vreodată.

Își lipi fruntea de a lui.

– Iar tu ai venit în viața mea și căldura le-a făcut să înflorească.

Kaelion îl privi în tăcere complet cucerit și ochii lui se umplură de admirație.

– Este cel mai frumos nume pe care l-am auzit vreodată.

Îi sărută încet mâna.

– Și parfumul acesta va deveni celebru pentru că aroma lui este exact ca tine.

Își apropie buzele de urechea lui și șopti:

– Imposibil de uitat.

Adormiră unul în brațele celuilalt, legănați într-o mare de feromoni marini.

………….

În aceeași noapte, Vernon și Dan mergeau printre aleile plantației împreună cu câțiva muncitori care verificau mugurii tineri de camellia sinensis.

Lanternele lor tremurau lumina peste frunzele ude de rouă, iar vântul cald al nopții făcea plantația să foșnească asemenea unei mări verzi.

Dan se opri lângă unul dintre rânduri și atinse atent un mugure tânăr.

Vernon îl privea în liniște.

Îl fascina felul în care acel Omega înțelegea fiecare colț al plantației ca și cum pământul însuși îi vorbea.

– Mugurii sunt perfecți anul acesta, murmură Dan.

– Dacă vremea rămâne bună, parfumul va avea cea mai bună bază posibilă.

Vernon zâmbi încet.

Își băgă mâinile în buzunare și privi dealurile întunecate.

– Știi… niciodată nu am fost apropiat de Aenon.

Dan ridică surprins privirea spre el.

Vernon râse scurt.

– Eram doi oameni complet diferiți. Eu trăiam în alcool și scandaluri, iar el era deja geniul care ținea lumea întreagă pe umeri.

Privirea i se înmuie.

– Dar de când am venit aici și îl văd zilnic pe plantație… parcă încep să îl cunosc cu adevărat.

Dan zâmbi ușor.

Vernon continuă calm:

– Cred că pentru prima dată în viața mea pot spune că am un frate.

Tăcură câteva secunde, ascultând vântul printre rândurile de ceai.

Apoi Vernon îl privi direct pe Dan.

Ochii lui deveniseră serioși, calzi.

– Și abia aștept să îi văd succesul. Abia aștept să îl felicit pentru parfum… și să-mi țin în brațe nepotul.

Dan râse încet, dar Vernon îl prinse de mână, își împleti degetele cu ale lui și continuă cu o sinceritate profundă:

– Și mai vreau ceva.

Dan îl privi atent, Vernon inspiră adânc.

– Vreau o familie cu tine. Pot spera la o așa fericire?

Liniștea nopții îi înconjura complet și Dan rămase nemișcat câteva clipe, apoi zâmbi lent, frumos, calm.

Își ridică mâna și îi atinse obrazul.

– Vernon Vale…

Vocea lui deveni moale precum vântul nopții.

– Ți-am auzit dorința, dar mai lasă-mi puțin timp.

Bărbatul Alpha îl prinse de talie pe Dan. Se minuna de forța de caracter a acestui Omega, dar și de sinceritatea lui, de frumusețea florilor de salcâm ce emanau din glandele lui cu feromoni, de puritatea trupului, de atracția pe care o resimțea ori de câte ori se afla în preajma acestuia. S-ar fi lăsat ghidat cu ochii închiși de acest bărbat impunător și uneori avea impresia că, de fapt, el era un Omega și Dan , un Alpha. Își apropie fața și se uită în ochii cu culori de nori de furtună.

–Dan Palo…te voi săruta …te voi săruta până când vei spune da.

Nu-i lăsă timp de răspuns. Buzele lui aspirară, invadară, gustară și limba lui se lipi de limba lui Omega frecându-se tandru de ea. Dan ridică brațele și înconjură gâtul lui Vernon într-o  mișcare languroasă, lentă , dar foarte erotică. Răspundea săruturilor și știa că era iremediabil pierdut printre valurile molcome ale moscului alb.