Anemone în iarnă -Capitolul 20

Ședința acționarilor

Trecuseră două luni de la confirmarea sarcinii.

Burta lui Aenon începuse deja să se vadă clar sub hainele largi pe care Kaelion insista să le poarte. Trupul lui devenise mai delicat, mai sensibil, iar în mers apărea acum o lentoare elegantă care îl făcea și mai frumos în ochii tuturor.

Plantația Velaryn Thae trăia parcă o perioadă binecuvântată.

Muncitorii îl opreau zilnic pentru a-l felicita. Femeile în vârstă îi aduceau ceaiuri și plante pentru stările de greață, iar bătrânii îi atingeau brațul cu respect și îi urau sănătate copilului care urma să se nască.

Nu conta dacă va fi Alpha sau Omega.

Pentru oamenii plantației, acel copil reprezenta continuitatea, viitorul, iubirea care înflorise chiar sub ochii lor.

Aenon zâmbea de fiecare dată emoționat.

Într-o dimineață, în timp ce traversa câmpurile de Camellia sinensis împreună cu Kaelion, câțiva muncitori își scoaseră pălăriile și îl salutară cu respect.

– Să fie sănătos copilul, domnule Aenon!

– Să crească mare și puternic!

– Va aduce noroc plantației!

Aenon râse încet, iar Kaelion îi cuprinse talia protectiv.

Privirea lui devenise imposibil de ascuns.

Îl privea pe Omega ca pe cea mai prețioasă ființă de pe pământ.

Însă viața profesională nu se oprise.

Cercetările pentru realizarea noului parfum se încheiaseră oficial, iar compania organizase o ședință extraordinară a acționarilor pentru prezentarea rezultatului final și discutarea începerii producției.

Aenon regăsi clădirea centrală a concernului, impunătoare, cu linii moderne și reci.

Aenon urcă încet treptele împreună cu Kaelion. Purta un costum elegant din tweed de culoare deschisă, croit special pentru a-i lăsa libertate în jurul abdomenului. Sarcina îi oferea o frumusețe calmă și matură care atrăgea imediat privirile.

Când intrară în sala de reuniuni, discuțiile se opriră pentru câteva secunde.

La masa lungă se aflau doisprezece acționari.

Printre ei, Tony Bond.

Bărbatul elegant își ridică imediat privirea spre Aenon, iar expresia lui deveni rigidă pentru o clipă. Ochii îi coborâră instinctiv spre burta acestuia.

O grimasă îi traversă chipul atât de rapid încât aproape nimeni nu o observă.

Aproape nimeni, dar Kaelion o văzu, însă își întoarse imediat atenția spre reuniune.

Se ridică în capul mesei și începu calm:

– Vă mulțumesc tuturor pentru prezență.

Își sprijini mâinile de masă și continuă:

– Scopul acestei întâlniri este prezentarea rezultatului final al cercetării conduse de Aenon privind noua linie de parfumuri bazate pe Camellia sinensis și extract de anemone marine. După luni întregi de cercetări și testări, formula a fost stabilizată și validată. Astăzi vom discuta trecerea către producția industrială și strategia comercială.

Se întoarse spre Aenon.

Privirea lui deveni imediat mai caldă.

– Restul explicațiilor îi aparțin creatorului acestui proiect.

Aenon se ridică încet.

Toată sala îl urmărea.

Își deschise dosarul și vorbi calm, fără grabă.

Vocea lui avea o liniște care obliga oamenii să asculte.

– Formula parfumului se bazează pe echilibrul dintre notele vegetale și cele marine. Principala dificultate a cercetării a fost stabilizarea extractului de anemonă marină fără pierderea notelor florale.

Ridică câteva documente tehnice.

– Soluția finală a constat în răcirea lentă a compoziției și utilizarea unui fixator vegetal derivat din rășini de ceai afumat. Acest proces păstrează parfumul stabil fără să altereze delicatețea compoziției.

Unul dintre acționari ridică imediat mâna.

– Care este durata estimată de conservare?

– Între trei și cinci ani fără pierdere olfactivă majoră.

Altul interveni:

– Costurile de producție?

– Ridicate în prima etapă, apoi stabile după industrializare completă.

Mai mulți membri ai consiliului aprobau deja discret.

Tony Bond însă zâmbi rece și își încrucișă brațele

– Sună foarte poetic tot ce spuneți, domnule Vale Serth. Totuși, compania aceasta funcționează pe profit, nu pe poezie. Nu considerați că proiectul este prea dependent de imaginea dumneavoastră personală și de… relația cu CEO?

Sala amuți imediat.

Kaelion ridică lent privirea…periculos de lent, Aenon însă îl opri discret atingându-i brațul.

Omega îl privi pe Tony direct în ochi.

Pentru prima dată, vocea lui deveni rece.

– Domnule Bond, formula parfumului a fost creată în laborator, nu în dormitorul meu.

Câțiva acționari își ascunseră imediat zâmbetele.

Aenon continuă fără să clipească:

– Dacă aveți întrebări legate de cercetare, vă răspund cu plăcere. Dacă însă problema dumneavoastră este faptul că directorul companiei își iubește soția… atunci aceasta este o discuție care nu are loc într-o reuniune profesională.

Tony încremeni.

Kaelion își coborî discret capul, ascunzând un zâmbet.

Unul dintre acționari bătu ușor cu degetele în masă.

Eșantioane de parfum trecură din mână în mână. Pe chipuri se citi surpriza, încântarea, admirația.

– Eu personal consider proiectul extraordinar.

Altul aprobă imediat:

– Este prima cercetare autentic inovatoare din ultimii ani.

– Parfumul acesta poate deveni simbolul companiei. Este chiar unic, ce aromă extraordinară.

Atmosfera se schimbă complet.

În mai puțin de douăzeci de minute, majoritatea acționarilor își exprimaseră acordul pentru începerea producției.

Aenon scoase atunci o cutie lungă, gri pe care o deschise încet.

În interior se afla macheta sticluței.

Sala amuți din nou.

Recipientul avea o formă elegantă și fluidă, aproape organică. Sticluța era roz pal, translucidă, iar eticheta gri sidefat părea o bucată de ceață prinsă pe suprafața ei.

Era frumoasă, delicată…memorabilă.

Aenon își așeză mâna peste machetă.

– Mai există o singură etapă importantă.

Ridică sticluța spre consiliu.

– Am dorit să aleg personal sticluța finală și să supervizez producția acesteia. Există o sticlărie în Teritorii care poate realiza exact ceea ce îmi imaginez. Acest eșantion a fost realizat acolo. Priviți cum lumina naturală își răsfrânge reflexiile prin acest roz pal.

Spunând acestea mișcă sticluța în lumina razelor care se ițeau prin ferestrele înalte. Frumusețea ei era unică, ai fi spus că sticla trăia.

Exclamări pline de încântare se auziră în aerul sălii de ședințe.

Unul dintre acționari întrebă:

– Și numele parfumului?

Aenon zâmbi discret.

– Încă nu îl voi dezvălui.

Își mângâie absent abdomenul.

Tăcerea dură doar câteva secunde.

Apoi președintele consiliului înclină capul.

– Acceptăm condițiile.

Altul aprobă imediat:

– Vom aștepta raportul dumneavoastră după întoarcerea din Teritorii.

Kaelion îl privi pe Aenon în acel moment cu o mândrie aproape imposibil de ascuns.

Pentru prima dată după foarte mult timp, chiar și oamenii din acea sală rece și plină de interese financiare simțiră că asistau la nașterea unui lucru rar.

Nu era doar nașterea unui parfum ci și nașterea moștenirii viitorului copil al cuplului Serth.

……..

Clinica privată a concernului era scăldată într-o lumină albă și liniștitoare, iar ferestrele înalte lăsau dimineața să alunece lent peste pereții impecabili și mobilierul minimalist din lemn deschis. Aerul mirosea discret a plante medicinale și ceai verde, iar liniștea aceea calmă transforma fiecare sunet într-un lucru aproape solemn.

Aenon stătea întins pe patul sălii de ecografie cu mâna prinsă strâns în palma lui Kaelion. Sarcina îi rotunjise deja abdomenul suficient cât să devină imposibil de ascuns. Chipul lui căpătase acea frumusețe profundă și luminoasă pe care numai Omega însărcinați o purtau uneori, ca și cum viața care creștea în ei le aprindea sufletul din interior.

Doctorul mișca lent aparatul peste pielea abdomenului, urmărind imaginea care pulsa pe monitor.

Kaelion privea ecranul fără să clipească.

Respirația îi devenise lentă și grea, iar degetele lui strângeau mâna lui Aenon cu o emoție pe care nici măcar nu încerca să o ascundă.

Într-un final, doctorul zâmbi și își ridică privirea.

-Dezvoltarea copilului este perfectă.

Vocea lui calmă umplu încăperea, apoi mută puțin aparatul și continuă cu aceeași liniște profesională:

– Și cred că pot spune deja, cu destulă siguranță, că e băiat.

Pentru câteva clipe, timpul păru să încetinească.

Kaelion rămase nemișcat, privind monitorul ca și cum întreaga lume se redusese la acea imagine mică și tremurată care pulsa sub pielea lui Aenon. Ochii lui se umplură de o lumină aproape copilărească, una pe care nimeni din companie, nimeni din lumea afacerilor și a negocierilor dure, nu o văzuse vreodată pe chipul lui.

Își întoarse încet privirea spre Omega și își apropie fruntea de a lui.

– Vom avea un fiu…

Vocea îi tremură atât de discret încât doar Aenon observă.

Omega râse încet și îi mângâie obrazul, iar Kaelion coborî imediat spre abdomenul lui și își apăsă buzele pe burta dezvelită, complet indiferent de prezența doctorului.

– Un băiat…

Repeta acea propoziție cu bucurie nedisimulată.

În aceeași seară rezervă salonul privat al restaurantului preferat al familiei, un loc elegant, cu lumini aurii și pereți întunecați peste care se revărsau umbre moi de cristal și catifea. De la ferestrele uriașe se vedea orașul luminat, iar muzica lentă de pian curgea prin încăpere asemenea unui râu calm.

Mama Agatha îl primi pe Aenon aproape matern, îi trase scaunul și îi așeză șervetul cu o grijă tandră care îl făcu pe Omega să zâmbească emoționat. Tatăl lui Kaelion părea și el schimbat de vestea despre nepot. Chipul sever al bătrânului Alpha se îmblânzea de fiecare dată când privea abdomenul lui Aenon.

Discuțiile curgeau liniștit, iar Kaelion îl privea pe Omega aproape continuu. Simpla lui prezență îi liniștea întreaga existență.

Însă liniștea aceea delicată se sparse în clipa în care Tony Bond ridică privirea din paharul lui de vin.

Stătea câteva mese mai încolo împreună cu soțul lui, elegant și impecabil ca întotdeauna, însă în momentul în care ochii îi căzură asupra lui Aenon, expresia lui se modifică subtil. Privirea îi coborî instinctiv spre abdomenul rotunjit, iar ceva întunecat și amar îi traversă chipul. Auzi felicitările părinților.

Se ridică fără grabă, fără ezitare și veni direct spre masa lor.

Agatha își înăspri imediat expresia, iar tatăl lui Kaelion își ridică lent privirea, rece și tăioasă. Kaelion însă deveni aproape glacial.

Tony zâmbi larg, elegant de periculos.

– Ce surpriză frumoasă…

Privirea îi alunecă lent peste Aenon.

– Am auzit că așteptați un băiat. Felicitările mele.

Mama Agatha răspunse prima.

– Mulțumim.

Tonul ei politicos purta însă o răceală aristocratică atât de clară încât aerul păru să înghețe pentru o clipă.

Kaelion nici măcar nu îl invită să rămână.

– Sper că ai terminat.

Tony își întoarse lent privirea spre el.

În ochii lui apăru pentru o clipă o urmă de nostalgie bolnavă.

– Ai devenit foarte formal cu mine, Kaelion, ne cunoaștem de atâta timp, nu?

Kaelion își sprijini calm mâna pe spătarul scaunului lui Aenon și nu răspunse.

Tony zâmbi din nou, însă în zâmbetul acela trăia ceva neliniștitor.

Într-un final plecă.

Cina își reluă ritmul, însă tensiunea rămase suspendată în aer asemenea unui fir invizibil.

Puțin mai târziu, Kaelion se ridică și ieși pentru câteva minute. Coridorul care ducea spre băi era liniștit și slab luminat, iar reflexiile aurii ale restaurantului alunecau peste marmura întunecată.

Abia ajunse în dreptul chiuvetelor când vocea lui Tony se auzi din spatele lui.

– Știam că o să ieși singur câteva minute.

Kaelion închise ochii o clipă.

Oboseala și iritarea îi tensionară maxilarul.

– Pleacă, Tony.

Omega cu miros de crini se apropie lent, cu aceeași siguranță toxică pe care o avusese întotdeauna.

– Soțul tău este însărcinat… iar tu pari din ce în ce mai frustrat.

Zâmbi lent și coborî vocea.

– Eu încă îți cunosc toate slăbiciunile. Știu exact cum îți place să fii atins.

Kaelion întoarse imediat capul spre el, iar privirea lui deveni atât de rece încât până și aerul păru să se tensioneze.

– Îți recomand să te oprești aici.

Însă Tony îl apucă brusc de gulerul cămășii și îl trase violent spre el.

– Tu încă mă dorești.

Și înainte ca Kaelion să reacționeze complet, îi apăsă brutal buzele peste ale lui într-un sărut agresiv și forțat, încărcat de posesivitate și disperare.

Kaelion vru să-l îndepărteze, însă exact în acel moment ușa se deschise.

Aenon rămase nemișcat în prag.

Lumina coridorului îi cădea peste chipul palid și peste abdomenul rotunjit, iar ochii lui albaștri coborâră încet spre mâna lui Tony prinsă încă în cămașa lui Kaelion.

Tony râse încet.

Un râs scurt și otrăvit.

– Vezi?

Își întoarse privirea spre Aenon.

– Orice ai face… el rămâne al meu.

Kaelion deschise imediat gura să vorbească, însă pentru prima dată în viața lui părea incapabil să găsească o explicație suficient de rapidă pentru ceea ce se întâmplase.

Aenon însă nu părea fragil…nu părea nici măcar rănit.

Ridică încet fruntea, iar în secunda următoare feromonii lui izbucniră violent în aer.

Anemonele marine, metalice, recì, agresive se înâlțară invadând spațiul strâmt al băii.

Parfumul deveni atât de dens și de dominant încât aerul din încăpere păru să capete greutate. Aroma aceea care de obicei amintea de mare și flori ude devenise acum tăioasă ca un cuțit, iar instinctele lui Omega însărcinat se revărsară cu o forță brutală asupra lui Tony.

Acesta slăbi imediat strânsoarea.

Degetele îi alunecară singure de pe gulerul lui Kaelion.

Aenon făcu un pas înainte și îl privi direct în ochi.

Vocea lui era calmă, dar rece.

– Ia-ți mâinile murdare de pe soțul meu.

Tăcerea deveni apăsătoare.

Feromonii lui continuau să domine încăperea asemenea unei furtuni marine.

Aenon își ridică ușor bărbia.

– El a ieșit din viața ta cu mult timp în urmă.

Tony rămase nemișcat, iar pentru prima dată aroganța lui părea fisurată.

Aenon se întoarse apoi spre Kaelion, iar expresia lui deveni imediat mai blândă. Îi prinse mâna și își împleti degetele cu ale lui.

– Lion, iubitule…

Vocea îi coborî într-o tandrețe profundă.

– Hai să ne întoarcem. Avem o cină de terminat. Abia aștept să degust desertul.

Kaelion îl privi ca și cum în acel moment înțelesese încă o dată de ce omul acesta devenise întreaga lui lume. Își aduse aminte de cuvintele tatălui său, atunci când descoperise chipul lui Aenon pe o bucată de hârtie fotografică.

– Atunci spune-mi.

Vocea lui deveni ușor mai joasă.

– Ce nu se vede?

Tatăl lui făcu câțiva pași prin cameră, măsurat.

– Controlul.

– Feromonii lui sunt de anemonă marină.

Tăcerea deveni mai grea.

Kaelion nu reacționă imediat, dar ceva în privirea lui se schimbă.

– E un Omega rece?

–Rece dar nu inert,  răspunse tatăl lui scrutând orizontul de la fereastră.

– E genul care pare liniștit până când nu mai este. Dar partea rece a feromonilor îl va împiedica să devină isteric când va afla de amantul tău.

Apoi îi strânse mâna puternic și plecă împreună cu el, lăsându-l pe Tony singur în mirosul rece și agresiv al anemonelor marine.