Bărbatul meu
Type nu poate spune cum se simte în acest moment.
Nu prea știe ce se întâmplă, dar pentru prima dată simte că nu mai are forță în mâini, încât cumpărăturile cad pe jos. Deși mâinile și-au pierdut complet puterea, picioarele îi împing trupul să se repeadă spre ei și pare prea târziu pentru ca mintea lui să se gândească la ceva, știe doar că… trebuie să le împărtășească durerea.
– Vai!!
Thiwat se repede spre el și îl apucă, la înălțimea umerilor, de spatele bărbatului care stătea în picioare. Îl lovește atât de tare în față, încât băiatul țipă și se întoarce imediat să se uite la el cu neîncredere.
– Ai’Type!
Da, chiar l-a lovit pe Tharn.
P’San pare atât de îngrijorat de toboșar, încât punctul sensibil din inima lui Type suferă și mai tare. Are impresia că San profită de ceva sentimente de care Type se agață cu disperare, ceea ce îl înfurie atât de tare, încât fața i se înroșește.
Asta înseamnă “a fi doar un amant”?
Asta înseamnă “neimplicare”?
Iată ce a vrut să spună Tharn prin “nimic”!!
La naiba… trebuie să fie ceva între ei, și chiar mult mai mult, se vede doar din privirea ticălosului ăluia!
Type care a luat-o înainte cu pumnul e gata să-l lovească și pe San, care s-a băgat în relația lor cu intenția de a-l cuceri pe Tharn, dar nu înainte de…
– Tharn, nenorocitule, dă-te jos de pe mine!! Am spus să te dai jos de pe mine. O să-l omor!!
Thiwat înjură exasperat și se străduiește să se elibereze din strânsoarea lui, încercând să scape de Tharn, care s-a repezit să-l prindă de talie, în timp ce ochii îi lăcrimează la gândul că lui Tharn îi pasă atât de mult de Seniorul său. Tharn reușește cu greu să-l blocheze.
– Hei!!
Imediat ce furia lui se intensifică, Type se scutește de deranjul de a lovi pe cineva cu pumnul, ridicându-și picioarele și încercând să-l lovească pe Seniorul din fața lui, izbindu-se de pieptul lui Tharn. Ambele mâini ale lui Type încă se luptă să se elibereze din strânsoarea prietenului său și coatele sale se izbesc de fața lui Tharn. Dar lui Type nu-i pasă: tot ce-l interesează este să-i determine pe cei doi nemernici să sufere la fel de mult ca și el.
Cum îndrăznești să mă trădezi?!
– Liniștește-te! Ai înțeles greșit…
– Am înţeles greşit pe naiba! Am văzut cu ochii mei! Tu crezi că sunt prost?!
Ţipă strigă, străduindu-se să se întindă și să-l lovească pe celălalt, dar Tharn îi urmează exemplul, agățându-se de el și nu-i dă drumul. Acest lucru îl înflăcărează și mai mult pe Type, care simte cum mintea îi ia foc, conștiința i se încețoșează și mai mult. Nu mai există decât trupul său care se luptă să îi înlăture pe cei doi.
– Ce a văzut acest student? întreabă P’San în replică, cu brațele înfășurate în jurul pieptului, în timp ce Type încă se străduiește să-l lovească pe Tharn cu cotul.
Te rog, lasă câinele ăla să se ducă în iad! Îi face pe oameni atât de furioși.
– Voi doi v-ați sărutat! răcnește Type, așteptându-se să vadă o privire de surpriză pe chipul bărbatului care a fost prins în flagrant. În loc să arunce acea privire, P’San zâmbește și îi răspunde râzând.
– La naiba! Râzi.
Întrebarea îi aduce un zâmbet pe față lui P’San și o privire amuzată, indiferent cum ai privi-o.
Zâmbetul îl determină pe Type să tresară și îi scurtcircuitează creierul; nu-i trece prin cap că acum se află în fața blocului unde mai sunt și alți oameni. Îi vine să-l pocnească până se oprește din râs, dar partea cea mai rea e că nu poate, așa că tot ce-i rămâne e să se enerveze, deși e prea mult… E pe cale să se sufoce.
Simplul gând că Tharn face ceva pe la spatele lui îl enervează și îl dezgustă la culme.
– Micuțule student… Nu ai spus că ești doar un coleg de cameră?
Deodată, P’San repetă întrebarea la care răspunsese cândva, astfel că Type îi blochează pumnii și loviturile; iar mâinile lui, care se străduiau să se elibereze din strânsoarea lui Tharn, își diminuează forța în timp ce se uită la bărbatul care râdea ca și cum i s-ar părea comică înfățișarea lui.
– Asta ai spus tu Nong. Nu ai nimic de-a face cu Tharn.
Thiwat scrâșni din dinți, simțindu-se și mai oprimat, vendindu-i incredibil de greu să respire și, în acest moment, chiar și acel mușchi anume din pieptul său pare să tremure de frica a ceva… ceva ce a mai făcut înainte.
Anterior, când se dăduse la Puifai, îi spusese lui Tharn că ei nu sunt nimic, motiv pentru care toboșarul nu avea dreptul să se amestece în problemele lui. Acum, ceea ce a făcut Tharn a fost să îl rănească la rândul său.
Așa s-a simțit Tharn când a auzit că am avut ceva cu Puifai? Așa s-a simțit?
E unul dintre puținele momente în care Type simte că îi ard ochii și nu este sigur dacă ei doi sunt cei care îi provoacă o suferință atât de intensă; nu e sigur dacă este vorba de sentimentele sale sau de vinovăția faţă de Tharn, pentru că dacă el suferă mult acum, Tharn trebuie să fi suferit mult mai mult la vremea respectivă.
Type este încă reticent să recunoască faptul că îl iubește deschis pe Tharn, dar se întreabă și cum s-a simțit Tharn când Type a recunoscut că a vrut să se culce cu o fată.
Dacă scapi de problema sexului, poți vedea ceva mai mult?
Cuvintele lui Tharn i-au revenit în minte, pentru că, lăsând la o parte sexul lui San, dacă l-ar fi sărutat o fată pe Tharn, el nu ar fi făcut o excepție și ar fi rănit-o oricum.
– Atunci de ce te bagi acum?
Băiatul din sud nu se mai agită, arătând mai mult ca și cum ar vrea să-i bea sângele și să-i mănânce carnea, decât să vrea să discute ceva cu el. Dar este uimit, pentru că de fapt a spus că el și Tharn sunt doar colegi de cameră; deci cum poate fi îndreptăţit să își arate proprietatea?
San este întrerupt de Tharn care spune cu o voce serioasă: – Oprește-te Phi San! Îngreunezi situaţia!
Type nu se uită peste umăr, doar simte cum mâna lui Tharn se strânge puțin mai mult pe el.
Sentimentul dureros rezultat îl determină să se mai calmeze puţin.
– Phi, nu mai glumi! spune Tharn supărat spre el, lăsându-l pe cel din fața lui Type să zâmbească.
– Nu glumesc, sunt doar sincer.
Acest lucru îl determină pe Type să-și dea seama că Tharn e acum furios.
– Deși ești o persoană pe care o respect, nu voi fi amabil dacă îl lași pe Type să înțeleagă greșit! spune Tharn cu o voce atât de joasă și intimidantă, încât chiar și Type îi poate auzi toată răceala.
– Despre ce neînţelegere vorbeşti Tharn? Ceea ce mi-a spus chiar el nu are nimic de-a face cu tine.
P’San vorbește în timp ce râde, ca și cum ar urmări un spectacol bun, dar râsul, privirea și rânjetul acela diabolic, în opinia lui Type, înseamnă că dă de înțeles că vrea ca Tharn să se întoarcă la el.
– Phi nu ai niciun drept! Mulţumesc că m-ai condus. Poţi pleca!
Tharn mă protejează.
Type nu știe dacă a fost o neînțelegere sau dacă au glumit despre ceva; dar acum e convins că sărutul pe care tocmai l-a văzut nu a fost cu siguranță un fel de trădare. Ceea ce contează acum e că bărbatul din fața lui vorbește și încearcă să-l recupereze pe Tharn.
Și, apropo, Type nu este cineva care trebuie protejat. Când se ceartă cu cineva, nu are nevoie ca cineva să vină să-l salveze.
Așa că Type își mișcă brațele pentru a se elibera din strânsoare.
– Pleacă de lângă mine, Ai’Tharn!
– Dar nu ai înţeles!
Tharn îl întoarce ca să se poată uita la el, dar Type nu face decât să-și scuture umerii pentru a se elibera și repetă:
– Lasă-mă să-l lovesc! spune cu o voce joasă, dar sinceră, privindu-l cu o privire hotărâtă în ochi; Tharn ezită, dar apoi îi dă drumul.
– Hei!!
Type se repezi spre San și îi strânse gulerul, trăgându-l la el și privindu-l drept în ochi, fără să se gândească la nimic, spuse el ferm:
– E al meu!!
Ochii lui Thiwat îl fixează cu fermitate pe bărbatul care e mai înalt decât el, care are atât de mulți mușchi, încât nu-i poate egala. De asemenea, este gata să-l lovească pe nenorocit dacă acesta încearcă să-l pocnească. Apoi arată cu degetul în spatele lui și repetă din nou…
– Ai’Tharn este al meu și nu-l voi lăsa niciodată nimănui, ai înțeles?!!
Nu-i mai pasă cine e mai mare sau mai mic, nu se mai gândește să-l respecte pe cel din fața lui și, cel mai important, nu mai vrea să-i fie rușine.
– Ți-am spus odată că e doar colegul meu de cameră, dar e un coleg de cameră care face sex cu mine, doarme cu mine, iese cu mine… E iubitul meu!
De fapt, pentru prima dată, lui Type nu i-a fost rușine să spună adevărul, și încă l-a spus cuiva căruia nu credea că i-l va spune vreodată.
După ce spuse asta, se întoarse spre Tharn, care era nemișcat și uimit.
– Nu știu ce este sau de cât timp ați fost împreună, dar nu uita că ai deja un bărbat!!
Type e dur și direct, dorind să-I amintească toboșarului că, indiferent cu câți oameni a fost înainte, acum îi aparține doar lui Thiwat.
Se lasă o clipă de tăcere când privirile lor se întâlnesc şi îl determină pe Tharn să realizeze că vorbește serios. O clipă mai târziu, Tharn, pe jumătate înlemnit, își ridică încet colțurile gurii într-un zâmbet și spune:
– Ei bine, eu sunt al tău!
Acest răspuns îl determină pe Type să fie mulțumit, în timp ce San izbucnește în râs pe la spate, determinându-l pe Type să redevină brusc serios:
– De ce naiba râzi?
– Am făcut bine că ți-am adus mașina de la școală.
San nu răspunde la întrebarea lui Type, în schimb se întoarce să stea de vorbă cu Tharn, ignorându-l în același timp pe acesta, ceea ce îl provoacă pe Type să se încrunte, care însă, înainte de a deschide gura să înjure, este întrerupt de San, care întreabă pur și simplu:
– Nu-i nimic dacă mă bârfesc pe mine aici, oricum nu locuiesc în zona asta.
Cuvintele îi determină pe cei doi îndrăgostiți să se întoarcă și observă mai mulți studenți care trag cu ochiul în direcția lor, dar nu îndrăznesc să se apropie pentru că se pare că situația devine mai dificilă.
P’San continuă cu un rânjet și mai larg:
– Vrei să vorbești în fața întregii clădiri lăsând să se știe că există un cuplu de homosexuali care se ceartă pentru un bărbat?
– Eu nu…
Type este pe punctul de a striga că nu este homosexual, dar apoi se oprește din cauza dificultății situației. Seniorul îi cunoaște slăbiciunea, suferă atât de mult din cauza lucrurilor, încât strânge din dinţi.
– Ai’Tharn, îl urăsc atât de mult pe Seniorul tău!
Type spune asta în timp ce urcă primul pe scări, iar pe drum nu uită să-l tragă de braț pe Tharn pentru ca acesta să-l urmeze. Tharn scoate și el un oftat, ridică mâna și își freacă tâmplele. Dacă nu rezolvă lucrurile azi, atunci durerea de cap se va agrava cu siguranță.
– Sunt sigur că seniorul tău va înceta să ne mai chinuie, mormăie Type cu încredere, iar Tharn nu este sigur dacă ar trebui să fie mai fericit sau mai îngrijorat.
El este fericit că Type este dispus să accepte adevărul, dar este îngrijorat că lucrurile se vor complica.
Type e cu un braț în jurul pieptului. La prima vedere pare extrem de supărat, iar Tharn e mai mult decât ușurat să-l vadă pe Type așa.
El este dispus să recunoască adevărul și să iasă la lumină.
Tharn oftează din nou în timp ce întinse o mână pentru a-și atinge obrazul, care încă îl mai doare ușor de la pumnul pe care l-a primit. Pumnii lui Type sunt grei, știa deja asta, așa că nu e supărat pe el, ci mai degrabă pe P’San, care i-a creat probleme.
Bărbatul, care pretindea că este prieten apropiat cu Tharn, deschise ușa frigiderului din camera lor și își turnă apă cu o expresie calmă pe față.
De fapt, problema cu sărutul este doar o neînțelegere.
Motivul a fost că alaltăieri, familia l-a ajutat să ridice mașina, dar nimeni nu a avut timp să-l ajute să facă schimbul și, cum Tharn nu se întorsese acasă, a spus că o va lăsa la Thorn. Deoarece P’San a spus că va opri în cartierul său, s-a oferit să conducă Lexus-ul și să aducă Audi-ul înapoi.
Cât despre sărut… a fost doar o glumă.
– Taxa de livrare, a spus P’San în glumă, și chiar și el și-a dat ochii peste cap de râs, dar se pare că cineva nu a fost deloc de acord cu asta. I-a dat peste nas la momentul nepotrivit.
– Ai spus că te-a sărutat pentru livrarea mașinii, spune Type pe un ton ferm, părând astfel evident nemulțumit de raționament, iar Tharn îi pune o mână pe umăr și spunând pe un ton solemn:
– Jur că nu e chiar nimic. Te am pe tine și nu am de gând să mai fac nimic cu nimeni.
Tharn e genul care se întâlnește cu câte o persoană pe rând, nu iese în oraș pentru a pierde timpul, nu este frivol și face sex doar cu cei cu care se întâlnește, cu excepția cazurilor în care nu este cu nimeni.
Au mai fost aventuri de o noapte, dar nu așa, niciodată când are un iubit.
Type înlemneşte o clipă, apoi râde sarcastic:
– Să nu te prind că mă înșeli!
Tharn nu se mai prosteşte. În acest moment, dacă mai intră încă o persoană în cale…
– Cel puţin acum poţi spune asta.
– Ce se întâmplă iar cu tine?
Autoproclamatul prieten apropiat al lui Tharn își turnă niște apă și se așeză pe canapea și îl întrerupse amuzat, determinându-l pe Type să vrea să-i spargă capul și se întoarse imediat să se uite la el, atât de mult încât Tharn dădu din cap.
P’San glumea doar pentru că asta a vrut să facă… Nu-i pasă când își creează distracție pentru el însuși, chiar dacă asta înseamnă să pornească un incendiu, atâta timp cât e distractiv.
Dar lui Type… nu-i place genul ăsta de glume.
San ridică paharul ca și cum l-ar indica pe Type, și spune simplu:
– Cineva poate spune că are un amant, dar totuși vrea să evite adevărul.
– Eu nu fug de adevăr!
– Tu ești cel egoist!
Înainte ca San să se poată opri și înainte ca Type să se grăbească cu adevărat să-l lovească, el continuă:
– Atât de egoist încât nu știi ce simte Tharn.
Type înlemneşte, chiar și Tharn face asta, privindu-l pe San cu nesiguranță, în timp ce Seniorul se întoarce să se uite la el și zâmbește:
– Thorn a spus că ai probleme.
– Eu? Probleme? repetă Tharn, determinându-l pe P’San să râdă.
– Da, dar nu știam care este problema. Ultima dată când ai venit acasă erai foarte deprimat. Așa că m-am gândit să vin să-l văd pe tipul care te-a determinat să fii atât de deprimat și, imediat ce l-am văzut, am știut că el era cauza problemei, explică P’San.
Tharn se încruntă, amintindu-și că ultima dată când venise acasă trebuie să fi fost atunci când Type spusese furios că nu era iubitul lui, ci doar un coleg de cameră. Încercase doar să-l testeze pe Type venind acasă; dar probabil că era atât de absorbit în gândul cum să continue o relație cu un tip cu prejudecăți ca el, încât fratele său Thorn trebuie să fi observat.
– Eu sunt cel care cauzează probleme? întreabă Type supărat, iar P’San dă din cap.
– Am știut de la prima vedere că nu ești o persoană serioasă și că nu erai dispus să iei în serios această problemă. Am vrut să-ți dovedesc cine ești, spunându-ți lucrurile în față pentru a vedea dacă vei accepta definitiv adevărul, fără să fugi sau nu. Of, egoismul! Vezi că atunci când cineva încearcă să se apropie de Tharn, tu pur și simplu țipi la el, fără să încerci să-l ajuți.
– De ce trebuie să spun în public faptul că sunt cu un tip? întreabă Type, iar San chicotește pur și simplu.
– Nu am vrut să fie publică, am vrut doar să te învăț să nu lași totul pe seama lui Tharn, pentru că el e o persoană deschisă. Ar fi vorbit fără nicio problemă, doar că de data asta i-a spus lui Thorn că nu poate spune pentru că cealaltă persoană a vrut să păstreze secretul… Ești o persoană capricioasă și îl lași pe Tharn să îți urmeze unilateral dorințele.
– P’, nu e așa!
Tharn se străduiește să explice, atât de mult încât San izbucnește în râs:
– Este evident cine pe cine protejează. Supunerea duce la depravare.
– Ai venit aici intenţionat, ca să te cerţi, aşa e? îl întreabă din nou Type cu exasperare, permițându-i și lui Tharn să vorbească:
– Deocamdată e în regulă, P’.
Acest răspuns îl determină pe San să dea din cap în semn de dezaprobare.
– În regulă? Chiar dacă nu te poți accepta pe tine însuți? Știu ce fel de persoană ești. Te adaptezi unilateral pentru a-l satisface pe Type, totul se rezumă la el. Dar mă gândesc că poate va fi nemulțumit și va sfârși prost. Cât poate dura un cuplu în care doar unul dintre voi este dispus să dea și să poarte povara fără să poată împărți?
Tharn tace în timp ce se uită la Type care tace la fel de mult, pentru că probabil că urmărește raționamentul. Type nu este suficient de lucid pentru a se preface indiferent ca de obicei și, în cele din urmă, înțelege cu adevărat că Tharn este singurul care se străduiește să-i înțeleagă mentalitatea.
Type urăște homosexualii, așa că încearcă să-l ajute să-și schimbe prejudecățile, dar în schimb, Type însuși este cel care nu vrea să-și deschidă inima pentru a-i privi pe oameni așa cum sunt ei cu adevărat. San are dreptate. Dacă vor continua așa, în cele din urmă va veni o zi în care Tharn nu-l va mai tolera.
Tharn se uită fix în ochii lui Type, care își întoarce capul pentru a-l evita.
Poate că Type ar putea înțelege.
– Ai venit să mă cerți intenționat?
Type vorbește serios, iar San ridică pur și simplu din umeri, apoi se întoarce să se uite la Tharn înainte de a vorbi.
– De fapt, nici măcar nu am vrut să mă amestec în problemele tale amoroase, dar după ce l-am auzit pe Thorn spunând că o iei în serios pe această persoană și că te întâlnești cu el de un semestru și că nu mai e vorba de obișnuitele două sau trei luni… Am fost curios să-l cunosc și nu m-am putut abține să nu-i dau o lecție odată ce am văzut cum pozează, altfel ai fi devenit tu cel care ar fi fost rănit de el și ai fi ajuns din nou singur…
– Scuză-mă, dar Tharn este fiul tău din întâmplare?!
Proprietarul numelui oftă spre Seniorul care căuta ceva ce P’San nu ar fi ascuns.
– Nu, dar el este prima mea dragoste.
– Ce?!
De data aceasta pupilele lui Thiwat s-au dilatat și s-a întors imediat ca și cum ar fi văzut o fantomă, apoi s-a uitat înapoi la Tharn cu furie.
– Nu ai spus că nu-ți place?! exclamă Type.
– Atunci ar trebui să asculți cu atenție, Type! spune Tharn obosit, determinându-l pe P’San să izbucnească în râs.
– Da, Tharn este prima mea iubire, dar nu sunt dragostea lui… unilaterală. Ce e atât de greu de înțeles?
Atât Type, cât și Tharn tac pentru că acest lucru este copleșitor.
San îi spusese de un an că îi place de el, cerându-i să-și petreacă timpul în acea sală de muzică, dar în schimb, Tharn se gândea la el ca la un frate mai mare, așa că nu era nevoie să vorbească despre San cu nimeni.
Niciodată nu s-a supărat pe băieții care au făcut sex cu el pentru că i-au provocat pierderi.
– Poate pentru că este prima dragoste, nu a mers așa cum am sperat, dar tot vreau să am grijă de el.
San chicotește, ca și cum ar glumi, dar Tharn știe că ceea ce spune celălalt este adevărat.
Acesta e unul dintre motivele pentru care lui Thorn nu i-a plăcut ca San să apară la el acasă de ziua lui Tharn.
Asta însemna că San suferea pentru că inima lui nu putea să renunțe la Tharn, iar Thorn se simțea deprimat pentru că nu putea ajuta pe nimeni.
– Iar persoana de care are grijă pare să fie cea care îl rănește cel mai mult… Şi cine este acea persoană?
P’San arată spre Type în timp ce întreabă, iar Type strânge din dinţi.
– Întoarce-te de unde ai venit!
– Nu e nevoie să mă goneşti! Sunt doar un străin în trecere care a venit să ajute.
P’San spune asta în timp ce se îndreaptă spre ușă, apoi se întoarce și se uită serios la băiatul din sud:
– Tharn a fost dezamăgit de multe ori, nu îl dezamăgi şi tu!
Tharn a rămas tăcut, simțind îngrijorarea pe care Seniorul o lăsase. Nu știa dacă îl vedea ca pe un frate, ca pe o primă iubire sau avea un sentiment de vinovăție pentru că făcea asta cu un copil de 14 ani aflat în plină confuzie adolescentină, dar simțea că P’San era cineva care ținea cu adevărat la el.
San este cel care l-a privit cum nu ieșea cu nimeni pentru perioade lungi de timp, văzându-l singur și trist și întrebându-se dacă nu cumva din cauza lui, a păcatului pe care îl comisese cu ani în urmă.
– Ești cu adevărat îngrijorat pentru el? întrebă Type, tonul i se îndulci foarte mult după ce aflase motivul, iar P’San răspunse:
– În parte, dar în mare parte pentru că… băiatul înalt se opri o clipă, apoi zâmbi sincer înainte de a vorbi.
– E amuzant să necăjești micii colegi de pat, ca niște furnici pe o tigaie fierbinte care se luptă să se salveze… Ah, atât de amuzant!
Nu e nevoie să bănuiască faptul că Type este cel care înjură și se grăbește să încerce să-l lovească, dar P’San doar râde, se întoarce cu spatele și se îndepărtează până când rămâne doar tăcerea.
– Ticălosule!!
După aceea, Type pocnește și se oprește în fața lui Tharn.
– Îl urăsc pe Seniorul tău!
– Știu.
Tharn se întoarce să se uite la Type, care are o sclipire teribilă în ochi.
– Nu-mi place să te chinui singur.
– Ei bine, știu.
– Nu-mi place să-l văd alături de tine.
– Of!
– Nu-mi place felul în care se comportă de parcă ar ști totul despre tine, nu-mi place cum m-am simțit când te-a sărutat, nu-mi place faptul că ești prima lui dragoste, și ideea e că… Urăsc sentimentul de a fi atât de gelos.
Cu ultimele cuvinte, se uită fix la Tharn, care întinse mâna să îl apuce de umeri și oftă adânc.
– Au! Recunosc, sunt gelos pe tine, Tharn.
E greu de crezut că o propoziție atât de simplă îi aduce un zâmbet pe față lui Tharn, atât de mult încât vrea să-l tragă într-o îmbrățișare, iar Type, egocentricul, mormăie:
– Îmi pare rău.
– Îţi pare rău pentru ce? a întrebat Tharn cu un zâmbet plin, văzându-l pe Type cum își reduce puțin prejudecățile și simțindu-se mai ușurat decât înainte.
– Îmi pare rău că nu m-am comportat niciodată ca un iubit bun, eu… Voi încerca să accept faptul că sunt într-o relație cu un băiat acum.
– Nu trebuie să te forțezi, nu este ușor pentru nimeni să se răzgândească atât de repede.
Faptul că un tip ca Type, care fusese violat, a putut ajunge atât de departe e ca și cum ar fi primit zece mii de binecuvântări, dar în schimb Type dă din cap:
– De fapt, nu vreau să recunosc, dar Seniorul tău are dreptate, sunt prea capricios… Dar acest tip capricios nu vrea să se despartă de tine.
Lui Tharn nu-i vine să creadă ce aude, dar disponibilitatea lui de a recunoaște că nu vrea să se despartă de el îi aduce un mare zâmbet pe chipul acestui băiat care nu a mai fost niciodată cu cineva atât de mult timp, o ușurare la fel de inegalabilă ca și greutatea de pe inimă care i s-a ușurat incredibil de mult.
Deși sunt împreună, îi era teamă că totul va fi la fel de zadarnic ca întotdeauna, și cu cât Type era mai reticent în a renunța, cu atât mai mult îi era teamă. Dar acum este fericit că Type este cel care spune că nu vrea să rupă relația lor.
Pentru că nici el nu vrea să se despartă, nici nu vrea să se gândească la asta.
– Ar trebui să mă duc să-i mulțumesc lui P’San, spune Tharn ținându-l mai strâns în brațe.
– Ar fi bine să nu faci asta dacă vrei să ne împăcăm, iubit nebun!
Type îi împinge umărul, vorbind cu forță înainte de a înlemni.
– Îți spun. Nu-i rosti numele! Îți dorește fundul, dar nu uita… băiatul din sud se oprește, apoi ridică colțurile gurii și spune mai încrezător:
– Ești bărbatul meu!
Îl lovește ușor pe toboșar în piept și apoi se întoarce să iasă din cameră.
– Unde te duci?
– Să iau lucrurile care le-am scăpat jos. Aproape că l-am lovit pe Seniorul tău în cap cu sosul de fructe de mare, dar mâna mea și-a pierdut puterea când te-am văzut. Dacă lucrurile mele au dispărut, te voi determina să plătești pentru ele!
După ce o spune, pleacă imediat, dar Tharn îi observă… Urechile înroșite ale lui Type arată cât de timid e pentru că a fost destul de curajos să spună toate astea.
Asta e ceva ce Tharn știe… Type e incredibil de gelos.
De asemenea, faptul că Type este gelos pe cineva ca el este destul de… revigorant.
