Fericire eternă?
– Cred că ceea ce se întâmplă între soț și soție nu are nimic de-a face cu mine. Mulțumesc că ai grijă de mine, eu plec.
După ce rosti aceste cuvinte, Techno nu stătu să-și ajute prietenul pentru că știa că Type este pe cale să se decidă să-i dezvăluie relația lor lui Lhong, așa că practic își turnă terciul în gură, nu făcu duș, luă cheile de la motocicletă și iese imediat pe ușă. Nu voia să rămână acolo și să devină victima schimbărilor de dispoziție ale prietenului său, ceea ce, crede el, ar fi probabil ruşinos.
Asta este prima dată când Type se întâlnește cu un prieten al lui Tharn, prezentându-se ca fiind prietenul lui, statutul său fiind deocamdată cunoscut doar de Techno și de cercul său.
– Dacă nu vrei… începu Tharn.
– Te rog, nu te purta ca un băiat bun, determinându-mă să cred că eu sunt cel rău.
Așteptându-l pe prietenul lui Tharn să sosească, Type încearcă să se poarte ca un băiat bun, provocându-l pe Tharn să se uite la el cu o expresie amuzată pe față.
– N-ai auzit că oamenii răi sunt cei mai drăguți?
– Atunci ar trebui să mă despart de tine și să mă duc să-mi găsesc un bărbat rău în altă parte.
Băiatul din sud îl necăjeşte pe Tharn, determinându-l să zâmbească.
– Nu o vei face.
– Nu fii atât de încrezător! Ce e așa de bine la tine? Ești chipeș, vii dintr-o familie bogată, ai boașe mari… Poți să-mi ții inima cu ele?
Type râde cu răceală și felul în care pozează îl determină și pe Tharn să zâmbească.
– Îți dai seama că spui că vei urmări și alți bărbați în afară de mine?
– Nu am spus asta!
Ce se întâmplă cu el? Cum poate cineva ca Type să meargă cu un alt bărbat? El nu e homosexual.
Type răspunde cu oarecare încredere:
– Când am spus că voi căuta o persoană rea, nu m-am referit la un bărbat. Și apoi…
Type tace. Ar vrea să continue, dar gândindu-se la ceea ce tocmai a spus, își dă seama că își imaginase un alt bărbat, nu o altă femeie.
Când vine vorba de a găsi un tip rău, foarte rău, doar Tharn îmi vine în minte.
– Și apoi nu știi cum să continui, ceea ce înseamnă…
Tharn se ține tare, lăsându-l pe Type fără cuvinte. Știe că, dacă țipă și spune că vrea să găsească pe altcineva, nu va reuși, motiv pentru care întinde mâna să se joace cu părul lui Type.
– Noi nu mai boicotăm homosexualii, nu-i așa?
– Nu… tot nu-mi plac, doar că… mi-e prea lene să mă plâng.
Type nu va recunoaște că nu mai este atât de homofob, probabil că și-ar continua ideea dacă un homosexual s-ar freca de el, doar că sentimentul acela neplăcut nu mai este la fel de puternic ca înainte; dar, mai ales, și-a dat seama că nu toți homosexualii sunt oameni răi și vicioși.
– Nu ești obișnuit să te joci cu părul meu de parcă aș fi o fată.
Type își întoarse capul după ce spuse asta, iar Tharn, amuzat, se aplecă să se sprijine pe umărul lui până când se prăbușiră pe canapea.
– Mă bucur că nu mai insulți pe toată lumea la fel de mult ca înainte, dar sunt și trist că nu mai ai exclusivitate, că nu mai ești singurul pe care nu-l urăști.
Type nu este unul care să se ruşineze ușor, pe scurt are o față serioasă, dar când aude așa ceva devine timid și își amintește de ultima dată când a dormit pe pieptul lui Tharn. Fața i se înfierbântă atât de tare când vorbește despre asta, încât trebuie să se întoarcă, dar simte privirea lui Tharn asupra lui, aplecată peste umăr… e groaznic!
– Bine, dormi până te doare gâtul.
– Atunci când pot să spun cuiva?
– Hmmm…
Tharn se ridică să se uite la Type care vorbește încet:
– Mi-e frică! Mi-e frică să nu fiu luat în râs de ceilalți băieți. Doar pentru că nimeni nu vine la noi nu înseamnă că este acceptabil pentru toată lumea.
Întoarceți-i favoarea atunci când este atât de amabil, încurajați-l dacă este nevoie, sau așteptați să fiți surprinși când Type se va comporta din nou greșit. Poate că ceilalți, văzându-l cum se schimbă, ar putea accepta și ei relația lor precum Techno.
Tharn este prea patetic pentru a se asocia cu cineva ca el.
Ce e în neregulă cu oamenii ca mine? Tharn este norocos să aibă un tip ca mine și el crede asta.
– Deci asta înseamnă că…
– Nenorocitule, eu sunt bun doar cu tine. Să fiu mai clar?
Type îl desființează imediat și îl înjură, dar acest lucru îl determină pe Tharn să-și lărgească gura într-un zâmbet, să se aplece peste umărul lui și să-și întindă picioarele pe canapea.
– Putem să mai încercăm o dată?
– Hei, vrei să-mi guști din nou picioarele? Sigur, întoarce-ți fața și te desfigurez!
Type, cu urechi roșii, știind că se va face și mai mult de râs, vorbește încet și îl determină pe Tharn să chicotească în timp ce îl ascultă și spune:
– Sunt fericit.
– Ai’No a spus că păreai nefericit.
– De ce?
– Doar că atunci când întâlnești o persoană ghinionistă ca mine, din moment ce îți place de mine, norocul tău s-a dus.
Type se bosumflă. Chiar dacă Techno nu spunea deschis aceste lucruri, se gândea mult la asta și se gândea la câte a trebuit să suporte Tharn de când se cunosc. A încercat să-l bage în bucluc ca să-l dea afară din cameră, i-a murdărit lucrurile, l-a abuzat verbal aproape în fiecare zi și chiar dacă Tharn a avut grijă de el când a fost bolnav, a continuat să-l insulte și să-i creeze tot felul de probleme.
Așa că sunt destul de rău.
Gândul îl deranjează, așa că lasă să iasă un oftat lung.
– Nu chiar! Fericirea este diferită pentru fiecare.
– Atunci ar trebui să fii genul de psihopat căruia îi place violența.
Type chicotește de vreme ce s-au îndrăgostit între pumni și șuturi și este un comentariu pe care Tharn îl găsește amuzant.
– Ar putea fi, sau poate, îmi place violența de vreme ce îmi place de tine. Sau, din nou, nu sunt de fapt un psihopat. Motivul pentru care îmi place această violență este pentru că… spune el întorcând capul să se uite cum se cuvine la Type, cu ochi strălucitori:
– Te iubesc!
Type nu poate decât să tacă, pentru că Tharn tocmai i-a spus că a devenit un fel de masochist din cauza lui. Orice ar fi, Tharn îl iubește foarte mult.
Type nu știe cum să răspundă și nu poate decât să se uite fix la toboșar, chipul acestuia mișcându-se constant, apropiindu-se tot mai mult, atât de aproape, încât îi poate auzi respirația. De data asta, Type nu întoarce capul pentru a fugi, ci rămâne nemișcat și închide ochii.
Are ochii închiși, așteptând un sărut pasional, dar buze neașteptat de moi îi ating gura, fără intensitate sau pasiune: este doar o atingere ușoară care durează mult timp.
Un astfel de contact transmite sentimente de tandrețe lui Type, care se înmoaie. Este o dulceață surprinzătoare care îi invadează inima, care îl încălzește.
Apoi Tharn își eliberă strânsoarea, îi zâmbi, își ridică mâna pentru a-i atinge obrazul și îl mângâie ușor.
– Te iubesc atât de mult, știi asta?
Nu e doar dragoste, te iubesc până la moarte.
Fiecare emoție transmisă de cuvintele, ochii și tonul său, fiecare cea mai mică emoție îl putea determina pe Type să închidă ochii în timp ce își odihnește greu capul pe umărul toboșarului, simțindu-se învins de viață.
Îmi recunosc înfrângerea și te accept cu adevărat.
– Și eu… aș putea să te iubesc.
Dar mândria încă rezistă, nu este ușor să spui “te iubesc”, așa că rămâne mai vagă, descoperind partea doar parțial.
Iubire, pentru că acum mă simt în stare să-l iubesc pe copilul ăsta nenorocit.
Băiatul homosexual, cel pe care îl ura de moarte, este același care l-a determinat să se simtă viu, dar l-a și învățat că homosexualii nu sunt răi, că aceştia nu sunt libidinoși, că ei nu hărțuiesc oamenii tot timpul și nu se iau de orice om și, mai ales, că homosexualul din fața lui îl tolerează.
Type credea că pur și simplu se va termina, pentru că el nu ar fi mers niciodată atât de departe, recunoscând că erau mai mult decât prieteni, colegi de cameră și colegi de pat, dar în schimb…
– Ai spus-o cu voce tare.
În același timp, Tharn pune ambele mâini în jurul umerilor lui Type, se trage și îl îmbrățișează strâns, iar fără să spună nimic își sprijină capul și se freacă de umărul lui. Se uită la el cu blândețe, dar Type, cu o voce dură, spune pur și simplu:
– Nu trebuie.
– Nu am făcut-o.
Toboșarul chicotește, iar Type se uită la el sfidător, de data asta fiind față în față când îi răspunde:
– Sărută-l pe tatăl tău!
– Atunci vino și sărută-ți fiul.
După ce tocmai terminase de insultat, vicleanul Type îl apucă de umeri și cade cu el pe spate pe canapea, râzând răutăcios și aplecându-se pentru un sărut, în timp ce îl apucă de guler pe Tharn, acesta din urmă râde și în cele din urmă nici Type nu se poate abține.
– Grăbește-te dacă vrei să o faci aici. Te aștept.
– Ah! răspunse înăbușit Tharn, care ascultă cum se apleacă să se ghemuiască, respirația caldă scăpându-i de pe buze, vârful nasului lui atingându-l pe cel al lui Type de fiecare dată când își mișca trupul. Type se simte căzând sub vraja iubitului său și se trezește închizând ochii.
– Iată-mă, omule, deschide-i ușa acestui bărbat chipeş!
Bătăile în ușă devin mai intense, de parcă ar fi pe cale să zguduie camera. Lhong vorbește și el cu voce tare și Type împinge băiatul cu respirația grea de pe umărul său și își aranjează hainele înainte de a da din umeri.
– Va trebui să ai răbdare o vreme ca să mă mănânci.
Aceste cuvinte îl fac pe Tharn să scuture ușor din cap.
– Știam că nu te pot mânca, dar speram să te pot măcar gusta.
– Vorbești de parcă ai mânca. Du-te și deschide ușa!
Type nu poate decât să dea din cap pentru a-și ascunde ruşinea și să-l lovească pe Tharn, care se ridică leneș și fredonând o melodie se duce să-i deschidă prietenului său.
– Ești incredibil de lent când vine vorba de a deschide ușa, dacă e vorba de altceva în schimb ești mereu la nivel de Godspeed*.
Lhong spune asta în timp ce prietenul său îi deschide ușa și Type însuși nu se poate abține să nu râdă.
*Goodspeed este un personaj din universul DC, un supererou care devine un antierou.
Așa este, dacă este altceva, va trebui să țină pasul de fiecare dată.
– Ăsta e modul tău de a saluta… Intri și țipi atât de tare, încât poți fi auzit din cealaltă cameră.
Tharn clătină din cap amuzat și deschise oricum ușa larg, dându-se într-o parte, lăsându-l pe oaspete să intre cu o pungă mare de mâncare la pachet.
– Am cumpărat tăiței subțiri, sunt atât de buni și delicioși. Magazinul este chiar lângă casa mea! Type, am cumpărat o porție și pentru tine.
– Nu, nu-mi plac tăițeii subțiri.
– Ah!
Lhong este uimit, ar putea fi intimidat de colegul de cameră al prietenului său, dar el nu este, așa că Type se trezește chicotind.
– Băieții ca mine, vor tăiței groși care se umflă în apă. Așa îmi plac mie, răspunde Type chicotind.
Lhong pare totuși șocat, așa că întreabă cu o voce plăcută:
– Te grăbești să faci unul mare?
– Poftim?
De data asta e rândul lui Type să se uite confuz la el, neînțelegând ce legătură are grosimea tăițeilor cu graba de a te duce la baie pentru o nevoie bruscă. Cântărețul zâmbește luminos și apoi spune pe un ton inocent că arată… destul de penibil.
– Tu ai spus-o, dar eu ți-am spus să te duci la baie dacă vrei să faci una mare. Dacă ești în mașină și cineva conduce și trebuie să o faci, ar mirosi a rahat, nu pentru că îți plac tăițeii groși.
Sarcasm. Type este uimit.
– Ha, ha…
Type rămase tăcut, privindu-i fața gazdei sale, nedumerit de lăudăroșenia acestuia. Vizitatorul nu observă, iar Tharn izbucnește în râs, privindu-i pe cei doi care nu știu ce naiba se întâmplă, până când Type își ridică mâinile la înălțimea umerilor și chicotește:
– Mă recunosc învins, nu pot ține pasul cu ritmul tău, dar cui îi pasă?
Cântărețul zâmbește mulțumit, apoi spune din nou:
– Hai să vorbim despre mâncatul acestor tăiței.
– Îi mănânc eu, totul e gratis… Vrei ceva de băut?
Type, care este o gazdă bună, se duce să ia mâncarea care a fost împachetată și se apropie de frigider. Lhong, care se simte înfierbântat, întreabă:
– Am de unde alege?
– Nu, tot ce am aici este Sprite.
– Atunci de ce spui atâtea prostii?
Glumețul chicotește, ia un pahar cu gheață și i-l întinde lui Type. Sincer, Lhong nu-i displace prea mult lui Type pentru că seamănă puțin cu Techno.
Se pare că nu este dificil să ai o relație bună cu el, deoarece nu este genul de tip închis la gură.
– Mă întreb cum puteți trăi împreună, având personalități complet diferite.
Lhong a râs în timp ce a deschis cutia de Sprite și a turnat-o în pahar, apoi a continuat:
– La început, auzisem zvonuri că îi urați pe homosexuali și, de asemenea, că v-ați bătut. Asta a determinat ca lucrurile să fie și mai tensionate, așa că mi s-a părut ciudat că voi doi vă puteți înțelege sub același acoperiș. Iar când Tharn a spus că vă mutați din campus și că locuiţi împreună, nu am înțeles cum ați făcut-o, din moment ce nu păreați să vă înțelegeți cu adevărat.
Nu e de mirare că Lhong vorbește așa. Nici ei înșiși nu pot crede că doi oameni ca ei se pot iubi.
– Mi se pare la fel de ciudat ca și ție, răspunse Type, în timp ce se așeză pe scaunul de vizavi, iar Tharn se mișcă pentru a face un pas înapoi și, brusc, îi puse o mână pe umăr, astfel încât băiatul din sud își ridică privirea pentru a-i întâlni ochii.
Ochii lui Tharn par să-l întrebe dacă este sigur, ceea ce îl liniștește pe Type pentru o clipă, dar el dădu oricum din cap și își întoarse privirea.
– Ai’Lhong, vreau să-ți spun ceva.
– Deci, ce se întâmplă?
Lhong, care ridică privirea pentru a lua un pahar cu apă, își mută ochii spre mâna lui Tharn, care zâmbi luminos.
– Un lucru bun.
– Nu-mi spuneți că sunteți un cuplu! Ar fi prea amuzant.
Lhong chicotește, în mod evident neconvins, probabil din cauza zvonurilor că Type urăște homosexualii, dar Tharn răspunde cu sincer:
– Da.
– Ce?!
Întrebarea îl determină pe toboșar să spună lucrurile clar: – Eu și Type suntem un cuplu acum.
–Hei!
De data aceasta este rândul băiatului din sud să strige, iar ceașca alunecă din mâna lui Lhong și cade pe podea, în timp ce cântărețul, tot cu ochii mari, ridică mâna și arată cu degetul mai întâi spre fața lui Type și apoi spre cea a lui Tharn, iar în final exclamă cu o privire neîncrezătoare:
– Voi doi sunteți un cuplu!!! totul în timp ce Type se ridică pentru a încerca să curețe ce a spart băiatul.
– Ei bine, de ce ești atât de șocat? întrebă Tharn cu suspiciune, în timp ce Lhong pare să-și revină și începe să vorbească pe un ton ridicat, entuziasmat.
– Cum să nu fiu șocat? Nici eu nu știu, nici nu mă miră, pentru că aseară am fost suspicios… Arătai atât de ciudat… Ai’Tharn nici măcar nu mi-ai spus și eu sunt prietenul tău! Nu ai avut încredere în mine!!
Numai că Lhong face o față care chiar seamănă cu cea a lui Techno! Doar că Lhong face aceeași față ca și Techno când află că l-au ținut în întuneric în legătură cu ceva. Amândoi se răsucesc și se strâmbă, înjurând prostește și jignindu-se, deși știu că se pricep groaznic la păstrarea unor astfel de secrete.
– O, voi doi locuiți împreună în afara campusului de la sfârșitul semestrului trecut, deci sunteţi împreună de câteva luni. Și nu mi-ați spus! Asta e o lovitură dură pentru mine, la naiba, Tharn, a continuat el, determinându-l pe Tharn să râdă.
– Hmmm… Îmi cer scuze, din cauza unor circumstanțe nu am putut să-ţi spun.
De ce te uiți la mine când vorbești despre ce s-a întâmplat?
Type nu poate decât să se gândească la asta, căci ar vrea să înjure, dar nu face decât să arate mătura spre prietenul său.
– Prietenul tău a spart-o, tu o cureți.
– Îți execut ordinele!
– Încetează! îi spune Type și, de fapt, după ce îi povestește despre relația lor, se simte mult mai relaxat și mai în largul lui.
Nu a fost atât de dificil pe cât credea, iar reacția prietenului lui Tharn nu a fost atât de rea, pentru că în acel moment Lhong zâmbește luminos.
– Hei, tipule, mi-e frică de soția ta.
– De unde știi că sunt soția lui? Aș putea fi și soțul lui.
Type zâmbește și ridică din umeri, lăsându-l pe Lhong și mai uimit.
– Băi, cum ai reușit să îl determini pe cel care a fascinat deja jumătate din facultate să cadă la picioarele tale?
– Ai’Lhong… Nu eu am fermecat jumătate din facultate, tu ai fost cel care a lansat aceste vorbe care au devenit zvonuri.
Explicația lui Tharn îl determină pe Type să se gândească la niște cuvinte spuse de Techno în prima lor zi de facultate.
Îi spusese că circulau vești despre Tharn, despre faptul că el chiar fascina întreaga universitate.
Lhong glumește că jumătate din facultate este obsedată de Tharn, iar Techno a făcut același lucru în trecut.
Voi doi semănați prea mult, nu-i așa?
– Problema asta e oricum confuză.
Lhong zâmbește răutăcios în timp ce vorbește, ca și cum ar ascunde un secret, deși este dispus să ridice piciorul pentru a-l lăsa pe Tharn să curețe, chiar dacă nu se mișcă pentru a-l ajuta.
– Acum curăță tu.
– Ups! Prietene, nu te supăra, e doar o ceașcă, îți cumpăr alta mai târziu! Sunt încă zdruncinat pentru că te-ai ascuns de mine. Sentimentul ăsta nu va trece repede pe lângă mine.
Spunând acestea, cântărețul face o față nedumerită și ridică mâna pentru a-și șterge lacrimile, până când Tharn, simțindu-se încă puțin vinovat, folosește mătura pentru a-l lovi ușor pe spate.
– Și cum v-ați cunoscut? întreabă cântărețul în replică. Are o privire melancolică care îl determină pe Type să zâmbească.
– Mă deranja prea mult și mă plictisea, așa că ne-am apropiat… doar pentru a face fapte bune.
– Când s-a întâmplat asta? întreabă Lhong cu interes, provocându-l pe Tharn să intervină.
– Nu spuneai că ești atras de mine și te-ai implicat?
– Ticălosule!
Type îl insultă pentru că Tharn îi dezvăluie adevărul, totul în timp ce Lhong îi privește cu ochi nesiguri și melancolici.
– Of, bine, i se potrivește lui Tharn, un stil atât de perfect, încât toată lumea este atrasă de el.
– De unde știi?
Type se întoarce spre el iritat, determinându-l pe Lhong să râdă.
– O, îl cunosc pe Ai’Tharn de când eram în liceu… Cum să nu știu că toți băieții cu care se întâlnea erau obsedați de el și că erau multe persoane aliniate care voiau să fie cu el! Iar cei care reușeau să-l cucerească se lăudau cu cât de grozav este Tharn.
După ce termină de vorbit, Type se întoarse să se uite la Tharn, care clătină încet din cap.
– Uită de trecut, acum îl am doar pe Type.
Dacă ar fi fost un tip obișnuit, nu i-ar fi plăcut ceea ce Tharn a spus încet, în fața prietenului său, dar Lhong îi amintește de Techno, așa că se simte în largul lui.
– Ai grijă să ții minte ce ai spus!
– Voi doi arătați destul de bine împreună.
Între timp, Lhong a început cu o frază care i-a determinat pe Tharn și pe Type să se simtă ușurați.
Type nu s-a gândit niciodată să se despartă de Tharn, vrea să rămână cu el și este dispus să se schimbe și să intre în lumea lui Tharn, așa cum și Tharn încearcă să intre în lumea lui.
Este o idee bună să începi prin a avea o relație bună cu prietenul tău.
Lhong: Of, te grăbești, te grăbești să-ți iei soția.
Tharn: Nu fi ridicol, nu e așa.
Lhong: Ah, atunci unde te duci?
Tharn: Să mă distrez cu prietenii mei. Lhong, nu sunt atât de patetic încât să te am doar pe tine ca prieten.
Tharn se îndreaptă spre mall în timp ce se gândește la conversația pe care a avut-o cu cel mai bun prieten al său cu un sfert de oră mai devreme. Lhong știe de o săptămână despre relația lui cu Type. Îl necăjeşte aproape în fiecare zi și nici atunci nu-l lasă în pace. Motivul comportamentului său este că Tharn i-a spus târziu, așa că, pentru a se răzbuna, îl necăjeşte fără încetare.
Gândul îl determină să râdă, colțurile gurii i se arcuiesc în sus și nu trebuie să se uite în oglindă pentru a ști cât de fericit este.
Nu numai că nu este nevoie să ascundă lucruri de prieteni, dar Type a acceptat acest lucru.
Chiar Type a fost cel care i-a spus că nu vrea să se despartă de el, că este dispus să fie deschis în legătură cu relația lor și să-i lase pe cei apropiați să știe fără să se îngrijoreze. Toată această discuție l-a provocat pe Tharn să vrea să spună același lucru.
Nu am crezut că această zi va veni cu adevărat.
Trecuseră șase luni de la ziua în care s-au certat prima dată şi niciodată nu s-ar fi gândit să se întâlnească alături de el. În tot acest timp, oricât de mulți oameni ar fi intrat în viața lui Tharn, șederea lor nu a fost niciodată de lungă durată; toate fostele lui iubite au avut motive să pună capăt relației, până la a se întreba ce era în neregulă cu el. Abia acum Tharn își dă seama că a avut tendința de a se încurca de la început cu oameni nesiguri.
Toată lumea pleca ușor de îndată ce întâlnea o persoană nouă, dar nu și Type.
În ciuda aparențelor, a felului în care Type îi definise pe homosexuali și a insultelor sale constante, își dăduse seama că, într-o anumită măsură, Type este mai stabil din punct de vedere emoțional și afectiv decât mulți alții. În ultimele luni s-a îmbunătățit și în fața ignoranței și a prejudecăților față de o minoritate.
Type a vrut să-și ia timp pentru a fi mai bun decât ceilalți, dar schimbarea lui a fost să avanseze constant, nu să-și întindă picioarele și apoi să-și încordeze în grabă coada pentru a scăpa. Nu dădea înapoi dacă trebuia să înfrunte ceva, iar Type era genul de persoană cu care Tharn fusese fericit doar pentru că îi spusese lui Lhong că îl accepta cu adevărat.
Cu cât se gândește mai mult la asta, cu atât mai mult zâmbește chipeșul, nu contează dacă ceilalți află și spun că e nebun sau dacă ceilalți se uită ciudat la el, pentru că în acest moment este cu adevărat fericit.
Când intră în restaurantul unde are întâlnire cu un prieten din liceu, are încă un zâmbet larg pe față.
– Viața mea a fost pozitivă în ultima vreme.
– Of, nu spune asta, altfel vom deveni cu toții geloși… Adică, sunt multe femei frumoase în universitatea ta, prezintă-le, spune prietenul său în timp ce Tharn își scoate telefonul.
– Ce fel de fată vrei?
– Păi… este atât de…
Tharn se joacă, se comportă ca și cum ar cunoaște o mulțime de fete și când prietenul lui se apleacă să se uite la telefon, se mișcă să acopere ecranul pentru că are ca fundal o poză cu Type.
O fotografie cu el întins cu fața în jos în pat, dormind. Evident, Type nu știe, pentru că, dacă ar fi știut, cu siguranță s-ar fi certat.
– Unde? Dovedește-o! Cuvintele nu contează.
– Hei, nu văd!
Prietenul său încearcă să se apropie de el din cealaltă parte a mesei, iar Tharn, pentru a-l împiedica să-i vadă telefonul, își împinge din greșeală scaunul înapoi.
– Hei!
– Hei, scuză-mă!
Dându-se înapoi, Tharn se lovește din greșeală de cineva, se întoarse să se uite la cine este și văzu…
– P’Tharn!
Băiatul în uniformă școlară se uită la el și fu la fel de șocat. Tharn rămase tăcut, blestemând în gând în timp ce își privea… fostul…
Cel cu care se întâlnise înainte de a-l cunoaște pe Type, acea faţă din cauza căreia îi fusese teamă să caute o altă persoană timp de șase luni…
– Nong Tar! sunetul care îi ieșise din gură este grav și tremurător.
Băiatul din fața lui era și el șocat, doar că spre deosebire de Tharn, el afișase un zâmbet poznaș înainte de a-l saluta pe un ton vesel.
– A trecut mult timp… mă bucur să te văd.
Acele simple cuvinte fericite au făcut ca mâinile lui Tharn să se închidă în doi pumni, în timp ce mușchii din pieptul lui pulsau de plăcere.
Zâmbetul lui este suficient pentru a-l determina să ezite.
Type, ce ar trebui să fac pentru a fi bun?
