Heaven Official’s Blessing- Hua Cheng – iubirea care nu cere nimic

Hua Cheng – iubirea care nu cere nimic

O părere personală

După ce l-am întâlnit pe Xie Lian în Heaven Official’s Blessing, credeam că nimic nu mă va mai surprinde cu adevărat. Povestea lui era deja suficient de profundă, suficient de dureroasă și de luminoasă în același timp.
Apoi a apărut Hua Cheng.

Hua Cheng nu este genul de personaj care se explică ușor. La prima vedere, este impunător, periculos, înconjurat de legende și teamă. Lumea îl privește cu suspiciune, iar cerurile îl consideră o amenințare. Și, pentru o clipă, și eu am fost tentată să-l privesc la fel.

Dar foarte repede am înțeles că tot ceea ce pare intimidant la el este, de fapt, un înveliș.

Ceea ce m-a frapat cel mai mult la Hua Cheng nu a fost puterea lui, nici reputația, nici aura de mister care îl înconjoară, ci felul în care iubește. O iubire tăcută, răbdătoare, care nu cere nimic în schimb, o iubire care nu are nevoie să fie văzută, recunoscută sau validată.

Hua Cheng nu este un erou clasic, e foarte clar. El este Regele Fantomelor, temut de ceruri, șoptit cu groază de zei, înconjurat de sânge, fluturi argintii și legende. Dar dincolo de titluri și groază, se află o singură constantă: iubirea lui pentru Xie Lian.

E o iubire care nu cere niciodată nimic, o iubire care a așteptat sute de ani, o iubire care a murit și a revenit din morți.

Hua Cheng a fost cândva un copil abandonat, salvat de un zeu cu zâmbet blând. Acel gest mărunt, a fost poate uitat de lume, dar pentru el, acel moment a devenit sensul existenței. Din acea clipă, întreaga lui viață, moartea și renașterea au avut un singur scop: să-l protejeze pe Xie Lian.

Mi-a plăcut enorm contrastul dintre imaginea pe care lumea o are despre el și realitatea pe care o descoperi treptat. În spatele ironiei, al zâmbetului ușor provocator și al siguranței de sine se află o sensibilitate profundă, aproape dureroasă. Hua Cheng este genul de personaj care ar putea distruge lumea pentru a-și proteja credința, dar nu ar face niciodată rău celui în care crede.

Pentru mine, Hua Cheng nu este un personaj „bun” în sensul convențional. El este loial până la extrem, iar loialitatea lui nu depinde de circumstanțe, de statut sau de judecata celorlalți. Este genul de iubire care spune, fără să rostească: „Nu contează cine ești în ochii lumii. Pentru mine, ești suficient.”

Și poate asta m-a atins cel mai tare: faptul că Hua Cheng nu încearcă niciodată să-l schimbe pe cel pe care îl iubește, nu îl ridică pe un piedestal și nu îl trage în jos. Îl vede exact așa cum este, cu toate rănile, îndoielile și fragilitățile, și alege, în fiecare zi, să rămână.

Hua Cheng stă mereu la un pas în urmă, cu sabia pregătită, cu ochii plini de adorare și respect. Îl tratează pe Xie Lian nu ca pe un zeu căzut, ci ca pe singura ființă vrednică de devoțiune absolută.

Este periculos, nemilos cu dușmanii, ironic și provocator, dar în fața lui Xie Lian devine tăcut, atent, aproape timid. Îl numește „Gege” cu o blândețe care taie mai adânc decât orice armă.

Hua Cheng este dovada că dragostea adevărată nu se degradează în timp.
Este genul de iubire care spune:
„Dacă lumea te va abandona din nou, eu voi fi aici. Și dacă cerurile vor cădea, le voi ține pe umeri pentru tine.”

Pentru mine, Hua Cheng este dovada că dragostea adevărată poate să nu fie posesivă sau condiționată.
Este o prezență.

Dacă Xie Lian m-a învățat că bunătatea poate supraviețui oricărei căderi, Hua Cheng m-a făcut să înțeleg că iubirea adevărată nu are nevoie să fie văzută ca să fie reală. Hua Cheng, deși celebru, nu strălucește pentru lume. El a ales să ardă pentru o singură persoană, și asta este suficient.