CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 14

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 14

Reîntors în sfârșit în apartament, Han Yang se aplecă pe holul de la intrare pentru a-și scoate pantofii. În spatele lui se auzi un clic, semn că ușa era acum închisă, dar înainte de a apuca să-și scoată chiar și un singur pantof, fu brusc cuprins în îmbrățișarea din spate a lui HeLian Qing.

– Ah!

Pierderea bruscă a echilibrului îl făcu să strige, mâinile lui prinzându-se imediat de el, apucând cu putere hainele care acopereau abdomenul lui HeLian Qing pentru a se ține să nu cadă.

– Ce faci? întrebă Han Yang.

Privindu-l uimit pe bărbat, adăugă:

– Dă-mi drumul.

– Nu ai spus că o vom face din nou când ne întoarcem? zise HeLian Qing înainte de continua să spună pe bună dreptate:

– Vreau doar să te satisfac.

Han Yang, puțin surprins, se grăbi să explice ce voise să spună:

– Am spus-o în treacăt, nu ar trebui să o iei în serios, așa că grăbește-te și dă-mi drumul!

Se zbătea în timp ce vorbea, încercând să scape din brațele celuilalt bărbat, deoarece era prea jenant să fie ținut în brațe ca o prințesă, el însuși fiind un bărbat.

– Păcat, pentru că eu am luat-o destul de în serios.

HeLian Qing, deloc descurajat, continuă să-l îmbrățișeze pe bărbatul mai mic în timp ce mergea.

– Iar satisfacerea soției este datoria unui soț.

– Ce?

Fața lui Han Yang se înroși la auzul acestor cuvinte.

– Nu te mai prosti și pune-mă jos mai întâi…

HeLian Qing, în schimb, alesese aceeași acțiune ca mai devreme, coborându-și capul, apoi, folosindu-și buzele, îl sărutase pe băiat. Cu acest sărut, Han Yang înlemni din nou în brațele bărbatului, starea lui de uimire permițându-i acestuia din urmă să poarte în brațe trupul care acum stătea nemișcat.

Doar un sărut și ești mult mai ascultător. Din moment ce spui atâtea prostii, ar trebui să folosesc mai des această metodă, se gândi HeLian Qing.

Așezându-l pe Han Yang pe canapeaua din sufragerie, HeLian Qing profită de ocazia care i se ivise. Își puse o mână pe obrazul băiatului, în timp ce cu cealaltă îi cuprinse partea opusă a feței, coborând încet, puțin câte puțin, cu degetele alunecând peste pielea lui.

Cu spatele lipit de canapea, Han Yang simți furnicături electrice persistente în locurile prin care alunecau degetele lui HeLian Qing, senzația făcând ca firele fine de păr de pe pielea lui să se zbârlească.

Putea chiar să-și audă propria inima bătând ca o tobă.

– He… HeLian Qing…

Deschise gura să vorbească, vocea lui fiind încă în stare de șoc.

– Mn?

Mâna lui HeLian Qing se opri pe clavicula lui, înconjurând cu degetul mare acea curbă grațioasă, mângâind-o.

– Noi… este prea repede… spuse Han Yang fără menajamente.

– Prea repede? Ai uitat ce fel de relație avem?

HeLian Qing își coborî fața, apropiindu-se treptat de băiat, îngropând-o lângă urechea lui. Apoi, folosindu-și buzele, îi sărută ușor lobul urechii înainte de a le desface pentru a-l captura, trecând cu limba peste conturul acestuia, umezindu-l.

Această singură acțiune îl făcu pe Han Yang să inspire brusc o gură aer rece, apoi să închidă ochii cu putere, simțind că urechea îi amorțea. Ba nu, de fapt, tot corpul îi amorțea.

Han Yang era cineva care nu mai fusese niciodată îndrăgostit, de fapt, nici măcar nu îi plăcuse vreodată de cineva. Așa că, în momentul de față, astfel de atingeri intime între el și o altă persoană erau ceva ce nu mai experimentase niciodată. Senzațiile îl făceau să se simtă incredibil de nervos și jenat, dar, în afară de asta, în adâncul sufletului său era oarecum curios să descopere acele lucruri pe care nu le mai experimentase niciodată.

Aceste două gânduri contradictorii se întrepătrundeau, lăsându-l nedumerit, neștiind care dintre ele era cel corect. Așadar, tot ce putea face era să rămână lipit de canapea, sprijinindu-se rigid, în timp ce brațele sale, așezate pe lângă corp, se strângeau inconștient în vârful mâinilor.

Simțindu-i anxietatea, HeLian Qing eliberă lobul înroșit pe care îl ținea între buze și îi șopti:

– Relaxează-te puțin.

Cu asta, mâna lui apucă de obrazul lui Han Yang și îi întoarse ușor fața, apropiind-o pentru a-i captura buzele cu un sărut.

De data aceasta, acest sărut, comparativ cu primul și cu cel de dinainte, era și mai tandru.

Folosindu-și limba, HeLian Qing deschise gura lui Han Yang, apoi avansă până când întâlni limba băiatului, împletindu-le.

Mișcările lui erau foarte tandre. Era genul de tandrețe care oferea unei persoane un sentiment prețios, genul care îi făcea capul lui Han Yang să se golească, deoarece nu putea decât să-l urmeze pasiv pe bărbat în dansul lor.

– Vrei să te sufoci? Respiră.

Mușcându-i buza inferioară lui Han Yang, HeLian Qing îi reaminti acestuia să respire.

Fiind atât de nervos, Han Yang uitase să respire chiar de la început, așa că reacția lui era să inspire acum o gură mare de aer.

Zâmbind, HeLian Qing își folosi mâna pe care o pusese pe ceafa băiatului pentru a-i mângâia pielea, în timp ce cealaltă mână se îndreptă spre tivul cămășii tânărului pentru a se strecura înăuntru.

Când mâna lui atinse talia lui Han Yang, băiatul tresări, dar nu îl împinse.

De fapt, Han Yang se pregătise mental pentru asta încă de la început. Așa cum spusese și HeLian Qing, acum erau într-o relație legală și orice ar fi făcut, totul era complet normal.

În plus, unele lucruri erau inevitabile, indiferent de situație. Singura diferență era momentul și nimic mai mult.

Cu toate acestea, nu își imaginase absolut niciodată că HeLian Qing avea să se oprească.

Întins pe canapea, ochii lui Han Yang erau încă puțin absenți, buzele și gâtul lui fiind marcate de urme roșii, care îi provocau o senzație de furnicături, toate acestea fiind dovada a ceea ce tocmai făcuse HeLian Qing. Apoi se întoarse și îl văzu pe HeLian Qing așezându-se lângă el, desfăcându-și manșetele.

– Tu…

HeLian Qing îl privi la rândul său și spuse:

– Mm?

…nu vei continua?

Asta era ceea ce Han Yang voia de fapt să întrebe, dar nu putu să rostească cuvintele cu voce tare, deși expresia feței sale explica deja totul.

Mâna lui HeLian Qing se opri brusc, iar el rosti o replică în stilul HeLian, așa cum numai el știe să o facă:

– Nu sunt atât de flămând încât să mănânc o bucată de pește sărat uscat pentru a-i simți ardoarea.

– …

Cine e un pește sărat, huh!!!

Ridicându-se în picioare, HeLian Qing își suflecă mânecile și aruncă fraza „Mă duc să fac un duș, apoi la culcare” înainte de a pleca spre dormitorul său.

– …tu ești un pește sărat, mormăi Han Yang după ce acesta plecă, neputându-se abține să nu zâmbească după aceea.

De la bun început, nu se aștepta ca HeLian Qing să se oprească, dar când se gândi puțin, nu mai părea ceva atât de neașteptat.

Deși replicile lui HeLian Qing era destul de dure, de la început îi dăduse timp să se adapteze. De fapt, încă din prima zi, HeLian Qing îl menajase. Asta includea și situația de acum câteva clipe, când nu îl forțase.

– Cât timp mai ai de gând să stai acolo? se auzi vocea lui HeLian Qing în spatele lui.

Întorcându-și capul, Han Yang văzu că HeLian Qing își terminase deja baia și acum stătea rezemat de tocul ușii dormitorului, uitându-se la el. Ridicându-se imediat, Han Yang intenționa să meargă să-și caute niște haine cu care să se îmbrace după baie. Trecând pe lângă HeLian Qing, fu brusc tras înapoi.

– Ce este? întrebă Han Yang.

– Ajută-mă mai întâi să-mi usuc părul.

HeLian Qing îl conduse înăuntru. Apoi îl așeză pe scaunul de lângă masa pe care se afla un uscător de păr.

După ce conectă uscătorul la priză și își trecu degetele prin părul lui HeLian Qing, Han Yang simți curând că aerul, care îi sufla peste mâini, elibera o undă plăcută de căldură. Observă, de asemenea, că, deși părul lui HeLian Qing era puțin rigid, la atingere era destul de plăcut.

Deoarece părul lui HeLian Qing nu era chiar atât de lung, se uscă destul de repede. Așa că, atunci când trebuise să oprească uscătorul, Han Yang era puțin reticent să se despartă de el. La urma urmei, era pentru prima dată când ajuta pe cineva să-și usuce părul. Senzația pe care i-o dăduse era fenomenală, mai ales când firele de păr alunecau peste palma lui, senzația fiind similară cu atingerea unei pene care îi gâdila pieptul.

De asemenea, HeLian Qing își purta de obicei părul pieptănat pe spate, ceea ce îi dădea un aspect rece și dur și îl făcea să pară o persoană foarte greu de abordat. Dar după ce părul îi fusese uscat cu uscătorul electric, fiecare șuviță atârna ascultător, îndulcindu-i aspectul, făcându-l să pară mult mai blând și chiar cu câțiva ani mai tânăr.

Dar, indiferent de înfățișarea sa obișnuită, privind aspectul său actual, Han Yang nu putea să nu recunoască că HeLian Qing era un bărbat incredibil de atrăgător.

Dacă l-ar fi cunoscut pe HeLian Qing dintr-un alt motiv decât datoria, probabil că l-ar fi găsit la fel de atrăgător.

Gândindu-se la asta, nu se putu abține să nu se bucure de gândul anilor care îi așteptau.

Când simți că i se ia uscătorul din mână, Han Yang ridică privirea și văzu că HeLian Qing punea deja uscătorul deoparte, apoi îi spuse:

– Du-te și fă baie.

– Oh, bine.

Han Yang își luă hainele și se îndreptă spre baie.

După ce terminase cu spălatul, Han Yang se întoarse și îl găsi pe HeLian Qing rezemat de spătarul unui scaun, citind o revistă. Când acesta observă că se întorsese, bărbatul puse revista deoparte și îi făcu semn cu mâna:

– Vino aici.

Han Yang se îndreptă spre celălalt bărbat, care imediat îl trase să se așeze în poala lui. După ce se zvârcoli puțin, HeLian Qing își înfășură mâna în jurul taliei bărbatului care se zbătea, avertizându-l:

– Nu te mișca, sau vrei să aprinzi focul[1]?

Apăsând pe cineva să se așeze pe coapsele tale, evident că cel care alimentează flăcările ești tu.

Han Yang se lamentă în sinea sa, dar rămase să șadă supus, fără să se mai miște.

HeLian Qing îi atinse cu degetele câteva șuvițe de păr ale lui Han Yang, apoi luă uscătorul de păr de lângă el, îl porni și începu să-l ajute pe băiat să-și usuce părul.

În afară de tuns, aceasta era prima dată când Han Yang era ajutat de cineva să-și usuce părul, deoarece de obicei nu folosea un uscător, ci îl ștergea doar cu un prosop.

Han Yang își coborî ușor capul la senzația degetelor lui HeLian Qing care îi treceau prin păr. Mișcările bărbatului nu erau foarte pricepute, dar erau surprinzător de blânde.

Poate că, aparent greu de înțeles, inima acestui bărbat era de fapt foarte blândă, nu?

Han Yang mărturisi în sinea sa.

După ce termină de uscat părul băiatului, HeLian Qing îl bătu  ușor pe umăr pentru a-i da de înțeles că poate să se ridice, astfel încât și el să poată face același lucru, pentru a pune uscătorul la locul lui.

Privind fix spatele bărbatului care se îndepărta, Han Yang îl strigă:

– HeLian Qing.

HeLian Qing se întoarse spre el:

– …?

– Hai să…

Han Yang inspiră adânc, aruncă orice prudență din calea sa și spuse:

– Hai să încercăm.

HeLian Qing rămase uluit, privindu-l pe Han Yang fără să scoată vreun sunet.

Odată rostită prima frază, Han Yang constată că restul era mult mai ușor de spus, așa că zise în continuare:

– Când eram la duș adineauri, m-am gândit o vreme la situația noastră. Eu… nu am fost niciodată îndrăgostit, așa că nu știu prea bine cum se face, dar sunt dispus să încerc. Dacă și tu ești dispus să încerci… atunci ne putem înțelege bine, da?

În timp ce rostea aceste cuvinte, Han Yang îl privea direct pe HeLian Qing, însă urechile îi erau deja roșii de la bază până la vârf.

Într-adevăr, în timpul băii, se gândise la multe lucruri. Interacțiunile sale cu acest bărbat din ultimele zile îi reveniră în minte, ajungând în final la scena statică în care bărbatul îl veghea de la capul patului în timp ce el era bolnav și se afla în spital.

Descoperise chiar că aspectul bărbatului îl făcea greu de rezistat.

Han Yang nu era o persoană indecisă. În anumite situații, evita să se gândească inutil la ele și mergea mai departe. Dar în alte situații, alegea să le înfrunte direct și, în astfel de situații, lua inițiativa și făcea chiar el primul pas.

Astfel, se hotărâse să-i spună acele lucruri lui HeLian Qing și, acum că le rostise, observase că, până la urmă, nu fusese chiar atât de dificil.

– Ai auzit ce am spus?

Han Yang văzu că bărbatul se holba la el, fără să-i răspundă la întrebare.

Bărbatul șocat auzise cu siguranță cuvintele lui Han Yang, doar că nu-și imaginase niciodată ca băiatul să spună brusc astfel de lucruri.

Din momentul în care alesese să folosească o metodă atât de compulsivă de a-l lega pe Han Yang de el, se pregătise să lupte într-un război prelungit pentru a-l cuceri. Nu se gândise că Han Yang îi va spune chiar de azi:

– Hai să încercăm.

Chiar cu puțin timp în urmă, tânărul era încă dificil, iar faptul că acum devenise brusc atât de agreabil, îl puse brusc în încurcătură.

Totul era pur și simplu…

HeLian Qing:

– Tu vrei să fim prieteni?

– …

În acel moment, Han Yang simți că voia să se întoarcă în timp și să-și retragă cuvintele rostite înainte. Alături de această persoană era incapabil să se înțeleagă cum trebuie.

– … te comporți de parcă n-aș fi spus corect ceea ce am spus.

Dându-și ochii peste cap, Han Yang decise să abordeze din nou subiectul mai târziu.

– Știi ce se spune despre laptele vărsat[2]?

HeLian Qing se apropie de el, se opri în fața lui, iar privirile lor se întâlniră.

Între ei era o diferență de înălțime de peste 15 centimetri, așa că, atunci când HeLian Qing își coborî privirea, văzu vârtejul care se crease în vârful capului lui Han Yang. Își ridică mâna pentru a mângâia părul bărbatului mai scund, simțindu-l atât de moale încât nu voia să-i mai dea drumul, la fel ca și inima lui Han Yang.

În cele din urmă a spus-o, se gândi HeLian Qing.

– Han Yang.

Tonul lui era blând, iar ușurința vocii sale era suficientă pentru a umple inima persoanei de lângă el cu tandrețe.

Han Yang își ridică privirea pentru a se uita la bărbat, în timp ce acesta continua să spună:

– Dacă vrei și tu, ce-ar fi să începem mai întâi cu dragostea, bine?

Fiind deja pregătit pentru modul tăios de a vorbi al lui HeLian Qing, nu se așteptase niciodată ca propoziția pe care tocmai o rostise să fie una ca asta, o asemenea blândețe din partea lui era de neconceput.

Continuă să-l privească pe HeLian Qing, a cărui mână era așezată pe umărul lui și a cărui cap era aplecat spre el.

Fără nicio cerere intensă, fără nicio formă de constrângere, bărbatul îi atinse ușor buzele acestuia cu ale sale. Atingerea crease din nou acea temperatură irezistibilă, puritatea sa încălzindu-i din nou inima.

Organul acela din piept îi „bătea cu putere”, provocând o senzație ciudată, dar fericită, intensă, dar plină de nervozitate. Era genul de senzație în care inima lui putea fi comparată cu o mică floare înflorită, iar HeLian Qing cu razele de soare, care intrau să o lumineze.

Han Yang, din proprie inițiativă, își întinse brațele pentru a le înfășura în jurul spatelui lui HeLian Qing, îngropându-și fața în curbura gâtului bărbatului mai înalt.

Este foarte plăcut, se gândi el.

Când se duseseră la culcare, Han Yang îl strigă încet:

– HeLian Qing.

– Mm?

Han Yang nu scoase niciun sunet, așa că HeLian Qing întrebă:

– Ce s-a mai întâmplat acum?

Răsucindu-se și pe nevăzute din cauza întunericului, Han Yang îl sărută pe HeLian Qing pe bărbie, apoi se întoarse repede cu spatele la el și murmură:

– Noapte bună.

HeLian Qing:

– …

În acea noapte, în timp ce Han Yang dormea, HeLian Qing, pe de altă parte, suferea de insomnie.

Uitându-se la principalul vinovat al situației sale, care dormea dulce, dădu din cap, apoi îl certă:

– Copil obraznic.

 …………………………………………

[1] Sa-i facă juniorul să i se scoale, sa-i trezească dorințele.

[2] se referă la lichidul care odată vărsat nu mai poate fi recuperat, simbolizând ceva ce s-a întâmplat deja și nu poate fi anulat sau schimbat SAU că odată ce au început s-o facă, nu mai pot da înapoi.