CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 16

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 16 

– Mâine dimineață, la ora nouă, ai o întâlnire cu o companie nou înființată în oraș. După aceea, la ora trei după-amiaza, ai și o consultare față în față cu președintele Zong de la compania de jocuri online „Golden Age”.

În birou, Xiao Chen trecu în revistă programul pentru a doua zi împreună cu HeLian Qing, care dădu din cap în semn de aprobare și spuse:

– Du-te și fă pregătirile necesare.

– Da.

Însă imediat ce Xiao Chen dădu să plece ca să se pregătească, HeLian Qing îl opri brusc:

– Stai puțin.

– Mai e ceva ce ai dori să adaugi, șefu’? întrebă Xiao Chen.

– Tocmai mi-am amintit că sora ta este medic, nu-i așa? întrebă HeLian Qing.

– Aa, da, așa este. Familia mea are un cabinet de medicină tradițională chineză, răspunse Xiao Chen.

După ce se gândi puțin, HeLian Qing întrebă:

– Poți să-mi faci o favoare și să o întrebi pe sora ta cum să îngrijești o persoană care are probleme cu stomacul? Și aș mai vrea să știu la ce trebuie să fiu atent în cazul unei persoane care suferă de dureri articulare în timpul iernii.

– Este vorba despre Lao Yezi? Vrei să-i cer surorii mele să-și facă timp și să-i facă o vizită lui Lao Yezi? întrebă Xiao Chen cu o oarecare îndoială.

El știa destul de bine detaliile stării de sănătate a lui Lao Yezi și, din câte știa, bătrânul nu suferea de astfel de afecțiuni.

– Nu, nu este vorba despre el. Este vorba despre soția șefului tău, spuse HeLian Qing.

Soția șefului.

Xiao Chen rămase fără cuvinte. HeLian Qing, ca răspuns, adăugă că era tânărul căruia îi livrase prânzul anterior.

– O să te ajut cu întrebarea imediat. Mai vrei să întreb și altceva? spuse Xiao Chen în timp ce își scotea telefonul.

– Nu, doar aceste două lucruri… să aflu la ce trebuie să fiu atent în dieta lui și să… 

Oprindu-se brusc, HeLian Qing se gândi că ar fi mai bine să întrebe el însuși în detaliu:

– Lasă, o să întreb chiar eu, tu doar ajută-mă să o contactez.

– Da, șefu’.

Xiao Chen își sună imediat sora mai mare, explicându-i motivul apelului înainte de a-i da telefonul lui HeLian Qing.

HeLian Qing descrise la început starea lui Han Yang persoanei aflate la celălalt capăt al firului, apoi ascultă recomandările acesteia, luând notițe cu seriozitate. Apoi, foarte atent, explică unele dintre obiceiurile și mâncărurile preferate ale lui Han Yang, pentru a se asigura că primește cele mai bune soluții.

Privind de lângă el, Xiao Chen exclamă în sinea sa:

Șefule, nu fi atât de blând! Asta nu seamănă deloc cu atitudinea ta distantă obișnuită! În acest moment, te comporți practic ca un om exemplar din „Cei douăzeci și patru de piloni ai pietății filiale”[1]! Diferența este atât de mare, încât este aproape înfricoșătoare!

După ce ascultă pe deplin sfaturile primite în timpul consultației, HeLian Qing îi înapoie telefonul lui Xiao Chen, își luă jacheta și spuse:

– Am rugat-o pe sora ta să mă ajute să pregătesc câteva ingrediente pentru preparate medicinale. Mi-a spus că le va aduce acasă la familia tale în seara asta, așa că mâine le iei și mi le aduci mie.

– Nicio problemă! dădu Xiao Chen, în timp ce șeful său îi explica ce ingrediente erau.

– Bonusul tău pentru luna aceasta va fi dublat, spuse HeLian Qing înainte de a părăsi biroul.

– !!!

Ochii lui Xiao Chen străluciră instantaneu.

Un bonus dublu! O, Doamne! Practic e ca și cum aș fi câștigat la loterie! Mulțumesc, șefu’!! exclamă Xiao Chen în gând, apoi își îndreptă spatele și se întoarse la treabă.

HeLian Qing părăsise clădirea companiei și se îndreptase direct spre conacul familiei sale.

HeLian Cheng, Mo Suya și Lao Yezi plecaseră cu toții într-o călătorie cu câteva zile în urmă, așa că acasă erau doar majordomul și servitorii.

– Domnule, v-ați întors pentru masă? Domnul Han Yang nu a venit cu dumneavoastră? întrebă majordomul.

– Nu am venit aici pentru masă, iar Han Yang este acasă.

HeLian Qing făcu apoi un gest cu mâna, în semn că poate pleca:

– În fine, mătușa Zhou e aici?

Mătușa Zhou era bucătăreasa familiei HeLian, care lucra pentru ei de peste douăzeci de ani.

– Oh, este în curtea din spate. O chem imediat.

Majordomul plecă să o caute și să o aducă.

La vederea mătușii Zhou, HeLian Qing începu să-i explice imediat motivul vizitei sale. Mătușa Zhou interveni apoi:

– O supă! E destul de simplu. Tinere stăpân, așteptați sus, iar eu vă voi pregăti supa, apoi o voi împacheta pentru dumneavoastră și pentru tânărul domn A’Yang, bine?

– Nu am vrut să spun să o pregătești tu, o opri HeLian Qing imediat.

– Vreau să mă înveți pe mine cum să o prepar, spuse el.

Deoarece nu se putea întoarce în fiecare zi la conac pentru a-i cere mătușii Zhou să îi pregătească supa, se gândise că ar fi mai bine să învețe singur cum să o prepare, astfel încât să o poată face chiar el atunci când va veni acasă.

La scurt timp după ce rosti aceste cuvinte, mătușa Zhou rămase uimită. Majordomul, care stătea alături de ei, era și el nedumerit, amândoi holbându-se la el.

Cei doi bătrâni, care acum îl priveau cu o expresie care trăda neînțelegerea lor, îl îngrijiseră din copilărie până la maturitate.

Simulând o tuse, HeLian Qing continuă:

– În fine, doar învață-mă cum se face, bine?

Mătușa Zhou părea să fi înțeles:

– Bine! Haide, spune-i atunci mătușii Zhou ce fel de supă ai vrea să faci.

– Este Chenpi Paigu[2], aveți ingredientele necesare pentru ea? întrebă HeLian Qing.

– Da! Orice vrei să faci, doar spune! zise mătușa Zhou.

Cei doi continuară să discute în timp ce se îndreptau spre bucătărie. Rămânând cu privirea îndreptată spre siluetele lor care se retrăgeau, majordomul dădu din cap gânditor:

Tânărul stăpân a crescut cu siguranță.

În copilărie, stăpânul HeLian credea că supa nu era altceva decât apă fiartă. Așa că nu se gândise că va trebui să depună prea mult efort și să investească atât de mult timp pentru a o prepara. Nu se așteptase niciodată la numeroasele detalii, procese și ingrediente complicate pe care le descoperise recent și care erau necesare doar pentru a pune lucrurile în mișcare.

Până când supa va fi gata, Han Yang va termina deja cursurile.

În ultima vreme, de câte ori avea timp, HeLian Qing îl lua întotdeauna pe Han Yang de la cursuri, dar acum, cu supa care trebuia să fiarbă destul de mult, nu putuse decât să se uite la ceas și să iasă să-l sune pe Han Yang.

Han Yang era încă la cursuri când primise apelul. Cele două cuvinte „Prințesa Qing” pâlpâiseră pe ecranul telefonului său, care se afla pe masă.

– Prințesa Qing?

She Zhang, care stătea lângă el, citise numele cu voce tare:

– Ce nume grozav! Mult noroc, prințesă![3]

Zâmbind, Han Yang luă telefonul, se ghemui ca să nu fie văzut, apoi ieși din clasă pe ușa din spate pentru a răspunde la apel.

Han Yang, stând pe holul din fața sălii de clasă, răspunse:

– Ce s-a întâmplat? Ai terminat treaba?

– Nu, doar că a intervenit ceva și nu pot veni ca să te iau, explică HeLian Qing.

– Oh, nu-i nicio problemă! Pot să mă întorc acasă singur fără probleme.

Han Yang dădu un șut cu piciorul ca și când ar fi lovit ceva de pe jos.

– Deci… te întorci la cină diseară?

– De fapt, m-am oprit pe la casa familiei mele în drum spre casă și voi ruga pe cineva de aici să pregătească cina și să o voi aduce acasă, așa că nu trebuie să gătești, adăugase HeLian Qing.

– Bine, cam la ce oră te vei întoarce acasă? întrebă Han Yang.

– Deci, vrei să mă întorc, nu? îl provocă HeLian Qing.

– Vreau doar să mănânc, râse Han Yang.

– Mâncarea e tot ce-ți trebuie?

HeLian Qing era acum foarte nemulțumit de atitudinea băiatului, care părea să spună „Soțul meu încă mai are o atitudine comparabilă cu cea față de mâncare ”.

– Dacă așa stau lucrurile, atunci n-ar fi trebuit să pleci nicăieri, replică Han Yang.

– Ești mai curajos acum, nu-i așa? comentă HeLian Qing.

– Nu-i chiar așa rău, nu? răspunse Han Yang.

Trecuse jumătate de lună de când cei doi bărbați își înregistraseră căsătoria. În ultimele zile, interacționând unul cu celălalt, băiatul ajunsese să simtă că temperamentul lui HeLian Qing nu era atât de rău. Că doar gura acestuia era feroce, în timp ce bărbatul însuși era de fapt destul de blând.

– Da, râse HeLian Qing disprețuitor.

– În seara asta, când mă întorc, o să te pun la punct.

HeLian Qing închise imediat după ce termină de vorbit, lăsându-l pe Han Yang să remarce cu regret:

Chiar are un temperament foarte urât.

Cu gândul acesta, un zâmbet apăru inevitabil pe fața lui Han Yang, deoarece faptul că el putea să se înțeleagă cu acel bărbat în acest fel era destul de neînțeles.

Zâmbind pentru o clipă, își aminti brusc ultimele cuvinte ale bărbatului și, astfel, nu putu să se abțină să nu râdă din nou.

Acum, revenit în clasă, She Zhang se apropie de el, chiar atunci când acesta se așeză pe scaun, întrebându-l:

– Cine te-a sunat, de ești atât de fericit?

– Ce? Arăt fericit? se frecă Han Yang pe față.

– A fost soția fratelui nostru mai mic? Tsk, tsk! Se vede clar că ești îndrăgostit, spuse Lao Si (al patrulea coleg de cameră).

– Sunteți prea ridicoli, băieți, râse Han Yang.

Soția fratelui mai mic?

Dacă prințesa Qing ar afla că alții se referă la el în acest fel, cred că expresia lui ar fi atât de urâtă încât s-ar înălța până la ceruri, nu-i așa?

She Zhang clătină din cap:

– Să râzi fără niciun pic de reținere. Hm, IQ-ul unei persoane îndrăgostite este cu adevărat îngrijorător! Folosești chiar și porecla „Prințesa Qing” ca nume de alint. Tsk. Nu te-ar face asta ginerele Împăratului, după logica asta?

– Ah, nume de alint! Noi, cei singuri, nu știm astfel de lucruri! exclamă Lao Si.

Han Yang doar zâmbi, fără să scoată un cuvânt. Nu știa dacă felul în care se comporta cu HeLian Qing putea fi numit îndrăgostit. Sincer vorbind, relația lor nu se schimbase prea mult. HeLian Qing îl ducea acum la cursuri și îl aducea înapoi. După-amiaza, mergeau împreună să cumpere alimente pentru cină, el fiind responsabil cu gătitul, iar HeLian Qing cu spălatul vaselor. Apoi, după cină, jucau un joc, se uitau la un film sau făceau ceva puțin cam jenant pentru a fi povestit…

Gândindu-se la acel ceva, urechile lui Han Yang se înroșiră brusc. Părul de pe cap îi ascundea însă locurile în care HeLian își lăsase amprenta în noaptea precedentă.

Imediat ce cursurile lui se terminară, Han Yang se întoarse acasă, dar HeLian Qing încă nu revenise. Plictisit de moarte, el deschise pur și simplu computerul și se uită peste prezentarea PowerPoint pentru proiectul de programare la care lucra. Nu trecuse mult timp de când începuse să-l verifice, atunci când HeLian Qing se întorsese.

Auzind ușa deschizându-se, Han Yang închise ecranul laptopului și ieși din cameră. Văzându-l pe HeLian Qing în pragul ușii, ținând un coș uriaș, se duse imediat să-l ajute.

– De ce e atât de greu? întrebă Han Yang.

– Are supă înăuntru, răspunse HeLan Qing în timp ce se schimba de încălțări.

Adusese alte trei feluri de mâncare, împreună cu supa. Han Yang le scoase pe toate, apoi le servi, alături de supă.

– De ce ai adus supă? întrebă Han Yang.

– Tocmai a fost făcută, răspunse HeLian Qing simplu.

– Oh, e Chenpi Paigu! spuse Han Yang, amestecând conținutul bolului cu lingura.

– Da, gustă, îi sugeră HeLian Qing.

Han Yang luă o înghițitură. HeLian Qing întrebă apoi:

– Cum e?

Han Yang mai luă câteva înghițituri pentru a gusta, înainte de a întreba:

– Dar azi nu e ziua liberă a mătușii Zhou?

– Da, mătușa Zhou era liberă, așa că a fost invitat un alt bucătar,  răspunse HeLian Qing.

– Nu-i de mirare că gustul nu e chiar cel potrivit, dădu din cap Han Yang.

Deci asta era.

– Atunci, nu mai mânca, spuse HeLian Qing cu o expresie întunecată.

– Ce? Nu am vrut să spun că supa nu e bună, ci doar că gustul este diferit și nu seamănă cu gustul mâncărurilor gătite de obicei de mătușa Zhou.

Han Yang zâmbi și luă din nou două înghițituri.

– De fapt, este chiar foarte bună, ar trebui să guști și tu!

HeLian Qing oftă, înainte de a lua o înghițitură din propria supă.

Bineînțeles că e foarte bună! Dar dacă o să fii așa de cârcotaș, Laozi[4] nu-ți va mai da fiertură mâine.

Gândi Laozi, apoi își savură în tăcere toată supa.

Mai târziu în acea noapte, Stăpânul HeLian îi aranjă gura cârcotașă a lui Han Yang în pat. Îl sărută insistent, eliberându-l abia când băiatul rămase fără aer. După aceea, din senin, îl lovi de două ori pe tânăr peste fese, mormăind:

– Mai devreme sau mai târziu, te aranjez eu.

După aceea, se ridică și se îndreptă direct spre baie, unde se auzi curând sunetul apei curgând.

Fiind lovit peste fund, Han Yang își îngropă fața în pernă, simțind un fel de rușine și indignare care îl făceau să vrea să moară.

Sunt un bărbat care a trecut de vârsta de douăzeci de ani, și tu chiar mă lovești peste fund! HeLian Qing, nu ai pic de rușine!

Apăsându-și fața în pernă, Han Yang își ridică capul, apoi își întinse mâinile la spate pentru a-și pipăi fundul. Privind spre baie, luă perna lui HeLian Qing, apoi o lovi de câteva ori cu pumnii pentru a-și descărca furia.

De când cei doi hotărâseră să aibă o relație romantică după căsătorie, HeLian Qing devenise un obsedat al săruturilor. Acasă, atâta timp cât nu aveau altceva de făcut, el îl săruta peste tot. Uneori continua chiar și până la zona inghinală, fără să-i dea drumul. Astfel, corpul lui era mereu acoperit de o serie nesfârșită de urme.

Dar, chiar și așa, niciunul dintre ei nu făcuse pasul final. La fel ca și în momentul de acum câteva clipe, simțise că HeLian Qing avusese o reacție, ba mai mult, că reacția lui fusese destul de puternică. Cu toate acestea, el nu făcuse vreo mișcare împotriva lui, ci se dusese doar să facă un duș rece.

De fapt, nu doar HeLian Qing avusese o reacție, ci și Han Yang însuși.

Ridicându-și ușor capul pentru a arunca o privire în acel loc, Han Yang îi dădu din nou câteva lovituri în perna lui lui HeLian Qing, exprimându-și nemulțumirea față de comportamentul iresponsabil al bărbatului.

După ce se întoarse de la duș, HeLian Qing constată că Han Yang dormea deja profund.

Ridică pătura și se întinse. Din cauza aerului rece care i se degaja din corp din cauza dușului, așteptă până se încălzi, înainte de a se apropia pentru a-l îmbrățișa pe Han Yang.

După ce dormiseră împreună o perioadă destul de lungă de timp, Han Yang se obișnuise cu îmbrățișarea lui, iar acum, când era îmbrățișat, se ghemuia inconștient în brațele sale.

Dându-i un sărut pe ureche, HeLian Qing se aplecă să stingă veioza de lângă ei.

Camera se cufundă în întuneric.

Noapte bună, Micule Pește Sărat.

…………………………………………

[1] Două zeci și patru de stâlpi ai pietății filiale este o lucrare confucianista scrisă de Guo Jujing, care descrie comportamentul unei persoane exemplare și era folosită pentru a preda valorile morale.

[2] Chenpi Paigu – supă dulce cu coajă de mandarină uscată și coastă de porc

[3] Mult noroc era un salut politicos din Dinastia Qing, folosit pentru a ura bun venit regalității. Este, de asemenea, o replică folosită și în seria Prințesa mea frumoasă, așa că She Zhang dedusese că era drăguță.

[4] Laozi este doar un mod arogant de a te referi la sine ca bărbat.