CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 17 (partea 1)

CAPITOLUL 17 (I)

Deși spusese că nu-i va mai da supă lui Han Yang, HeLian Qing revenise totuși a doua zi la reședința familiei sale pentru a-i povesti mătușii Zhou ce-i zisese Han Yang și pentru a o întreba care ar fi putut fi problema.

După ce îi povesti întâmplarea, mătușa Zhou îi explică râzând:

– Tinere stăpân, am fost bucătăreasă mai bine de jumătate din viața mea, așa că este normal ca abilitățile mele să fie mai bune decât ale tale.

– Atunci ce ar trebui să fac? întrebă HeLian Qing, încruntându-se.

– Trebuie doar să exersezi de câteva ori și vei deveni mai bun. Am pregătit deja ingredientele pentru această după-amiază.

Mătușa Zhou glumi apoi:

– Cine ar fi crezut că tânărul stăpân ar putea fi atât de nerăbdător?

– Putem trece la supă? spuse HeLian Qing fără expresie, deși în interiorul său îl prăjea repetat pe acel pește sărat, cunoscut sub numele de Han Yang.

– Bine, atunci, o să te învăț cum se face. Așadar, astăzi vom face… spuse întrebător mătușa Zhou, uitându-se spre el.

– Supă Hujiao Zhudu[1], zise HeLian Qing.

– Bine, râse mătușa Zhou în timp ce pregătea ingredientele unul câte unul, iar HeLian Qing îi explica încă o dată.

Din dorința sa de a învăța să prepare mai multe supe, el scoase imediat caietul pentru a lua notițe. Intenționa să noteze toate ingredientele necesare și cantitățile acestora.

Majordomul stătea deoparte, privindu-l pe tânărul stăpân învățând cu seriozitate, lamentându-se sincer:

– Ah, a cuceri o soție nu este deloc ușor!

Mai târziu, în acea seară, HeLian Qing adusese acasă supa pe care o preparase. Han Yang luă termosul în care se afla supa, apoi îl deschise, gestul permițându-i să simtă aroma concentrată a burții de porc și a ardeiului amestecate împreună. Deoarece ingredientele fuseseră fierte încet împreună timp de aproximativ trei ore, supa avea o aromă bogată, iar consumul unei astfel de supe în timpul iernii era foarte potrivit.

– Cum e? întrebă HeLian Qing direct, în timp ce îl privea pe Han Yang sorbind din supă.

– Nu e rea, doar puțin prea picantă, răspunse Han Yang.

– E din cauza ardeiului? întrebă HeLian Qing înainte de a gusta și el, hotărând să pună mai puțină iuțeală data viitoare.

– Mm, dar în afară de asta, e bună de mâncat, spuse Han Yang, luând din nou o înghițitură.

Asta n-a ieșit așa de rea, se gândi HeLian Qing.

Han Yang terminase înghițitura și se pregătea să mai ia una, când HeLian Qing îl oprise brusc și îi spuse:

– Nu mai mânca. Data viitoare o să le spun să pună mai puțin ardei iute.

– E în regulă. Bucătarul a muncit din greu să pregătească supa asta, ar fi păcat să o aruncăm.

– Știu foarte bine asta, spuse HeLian Qing, dar totuși opri lingura de supă a lui Han Yang să ajungă la gură.

– Ce? întrebă Han Yang, neauzind ce spusese.

– Nimic, mănâncă altceva, spuse HeLian Qing.

– Bine.

Han Yang dădu din cap, continuând să mănânce cina.

În săptămâna următoare, HeLian Qing aduse acasă supă în fiecare zi. Într-o zi, Han Yang nu se putu abține să întrebe:

– Noul bucătar își perfecționează abilitățile sale în fiecare zi?

În timp ce mânca, mâna lui HeLian Qing se opri:

– De ce îți pasă atât de mult de ceea ce face?

– Mi se pare că e prea mult, având în vedere că mătușa Suya și ceilalți nu sunt aici, iar noi îl deranjăm în fiecare zi pe Shifu[2] să pregătească aceste supe doar pentru mine, spuse Han Yang timid.

– De fapt, cred că putem să ne pregătim singuri supele.

– Nu ai nimic mai bun de făcut? spuse HeLian Qing nerăbdător.

– …

Han Yang rămase fără cuvinte.

– Nu uita să fii recunoscător, îi reaminti HeLian Qing.

– Da, da, da, stăpâne HeLian, fu Han Yang de acord.

Stăpânul HeLian era într-adevăr mulțumit de tactul acelui pește uscat și sărat, așa că îi completă din nou supa tânărului:

– Recompensa ta.

– Mulțumesc, Prințesă, pentru această recompensă, spuse Han Yang, zâmbind larg.

– Taci, îl mustră HeLian Qing cu blândețe.

– Vrei să ajungi în rai chiar acum? Mai spune-mi așa o dată, încearcă, și acolo te trimit.

Han Yang scoase limba, apoi își plecă vesel capul și continuă să mănânce cina.

*******

După terminarea cursului de după-amiază, Han Yang fu oprit de Daoshi (Mentorul) său și cei doi coborâră împreună scările.

– Bonusul de la ultimul proiect a sosit, așa că te sun mai târziu, atunci când va fi transferat pe cardul tău, bine? spuse Daoshi.

Han Yang dădu din cap:

– Da. Mulțumesc, Laoshi [Profesore].

Cu un gest al mâinii, Daoshi adăugă:

– De ce ești atât de formal? Ai muncit foarte mult pentru asta, așa că acum ia-ți puțin timp să te odihnești.

Han Yang spuse zâmbind:

– Nu a fost niciun efort.

La urma urmei, îi era foarte recunoscător lui Daoshi pentru că îi oferise o astfel de oportunitate.

Bătându-l pe umăr, Daoshi îi spuse:

– Du-te acasă, bine?

Han Yang dădu din cap:

– La revedere, Daoshi.

Deoarece nu mai avea cursuri în acea după-amiază, Han Yang se duse la cantină să mănânce ceva, apoi se îndreptă direct spre casă.

Chiar când se întorsese, primi un mesaj care spunea [A fost depus în contul tău], iar deasupra acestor cuvinte era cuvântul „Bonus”.

Era pentru prima dată când un proiect îl ținuse ocupat timp de două luni întregi, iar Han Yang îndurase într-adevăr multe nopți lungi. Dar, chiar dacă era obosit, suma bonusului era destul de bună, așa că el considerase că a meritat efortul.

Îi trimise un mesaj de răspuns lui Laoshi, confirmându-i că a primit banii, apoi se duse în birou și porni computerul. Odată pornit, deschise un fișier numit „Factură”, pe care îl folosea pentru a înregistra datoria pe care mama și tatăl său o aveau față de HeLian Qing.

Continuase să înregistreze bonusul pe care tocmai îl primise, care era precedat de câteva sume notate. Dar, în fața unei datorii atât de mari, acele câteva sume erau ca niște picături de apă în ocean – nesemnificative.

Han Yang își scoase telefonul, verifică economiile sale din bancă și înregistră din nou detaliile în fișiere înainte de a le salva, intenționând să închidă computerul.

Tocmai când a pus telefonul deoparte, acesta sună. Apelul era de la Mo Suya.

Han Yang închise fișierul și răspunse la apel.

– Mătușă Su.

– A’Yang, ești acasă, din întâmplare? întrebă Mo Suya.

– Da. V-ați întors din călătorie? întrebă Han Yang.

– Da, tocmai am plecat de la aeroport, așa că în scurt timp vom trece pe la apartament să te luăm cu noi să luăm masa. Ne vedem mai târziu, bine? spuse Mo Suya fericită.

– Bine, ne vedem curând, răspunse Han Yang.

După ce închise, Han Yang îl sună pe HeLian Qing, dar acesta nu răspunse. Se gândi că, probabil, era ocupat, așa că decise să se pregătească și să o aștepte pe Mo Suya să sosească.

Mo Suya sosise după aproximativ o jumătate de oră, împreună cu HeLian Cheng.

– Bunicul nu s-a întors? întrebă Han Yang.

– Oh, Lao Yezi s-a întâlnit cu un vechi prieten, așa că a decis să mai rămână câteva zile, răspunse Mo Suya, întinzându-se să-i aranjeze gulerul lui Han Yang, în timp ce continua:

– Azi e o zi atât de rece, de ce ești îmbrăcat atât de subțire? Hainele tale sunt suficient de groase? Mâine o să merg cu tine să-ți cumpărăm niște haine groase de iarnă.

– Am destule, am deja suficiente haine de iarnă, spuse Han Yang repede, deoarece nu cu mult timp în urmă, HeLian Qing pusese pe cineva să-i comande câteva seturi de haine groase și chiar îl târâse să cumpere și mai multe haine. Așa că acum, jumătate din dulapul lor era ocupat numai de hainele lui.

– Atunci e bine. Doar pune mai multe haine pe tine, adăugă Mo Suya.

– L-am sunat pe A’Qing acum un moment în urmă, dar nu am reușit să dau de el. Nu v-ați certat din nou în ultima vreme, nu? Nu te agresează, nu-i așa?

– Nu, ne înțelegem destul de bine, răspunse Han Yang.

– Bine. Atunci, v-am adus cadouri pentru amândoi. O să vi le arăt când ajungem acasă, spuse Mo Suya.

– Sigur, mulțumesc, mătușă Su, zâmbi Han Yang.

Când se întoarseră, Mo Suya le-a dat tuturor cadourile pe care le adusese. Pe lângă HeLian Qing și Han Yang, nici Lao Guanjia [majordomul] și mătușa Zhou nu fuseseră lăsați pe dinafară. Mo Suya adusese chiar și câteva bomboane de ciocolată pentru servitoare. După ce termină de împărțit cadourile, ea și HeLian Cheng se duseră amândoi sus să-și despacheteze lucrurile. Așa că acum, Han Yang, care rămăsese singur și plictisit, văzu că mătușa Zhou era ocupată în bucătărie, așa că se duse să o ajute.

– Lasă-mă să te ajut, spuse Han Yang, dorind să o ajute la spălatul legumelor.

Dar, chiar când se duse să o ajute pe mătușa Zhou, o tânără fată surprinsă luă repede legumele și le puse deoparte, spunând:

– Nu este nevoie, nu este necesar!

– Atunci, pot să te ajut să le tai? întrebă Han Yang.

– Nu, nu este nevoie! spuse tânăra, dând din cap energic.

– Atunci…

– Tinere stăpân A’Yang, nu ar trebui să o sperii pe fată. Așteaptă afară, bine? spuse mătușa Zhou veselă.

– Dar mă plictisesc, zise zâmbind și Han Yang.

– Atunci, ce fel de supă vrei să mănânci astăzi? Mătușa Zhou îți va pregăti niște supă, întrebă mătușa Zhou.

După ce auzi ce spuse aceasta, Han Yang își aminti de Shifu, care o ajutase să-i facă acele supe, așa că întrebă:

– Mătușă Zhou, cine este noul bucătar?

– Noul bucătar? întrebă mătușa Zhou nedumerită.

– Da, cel care mi-a trimis supă în ultimele zile, așa că vreau să-i mulțumesc pentru efortul depus, explică Han Yang.

– Oh! Despre cine crezi că vorbești, eh! râse mătușa Zhou.

– Nu sunt bucătari noi aici, supele acelea erau toate făcute de tânărul stăpân. A venit aici în fiecare zi ca să îl învăț despre ele.

Han Yang îngheță și întrebă din nou:

– Cine ai spus că le-a făcut?

– Tânărul stăpân Qing, răspunse mătușa Zhou, apoi adăugă:

– A spus că voia să-ți vindece stomacul, așa că în fiecare zi venea aici să mă roage să-l învăț cum să facă supa. Chiar și-a notat totul într-un caiet imens!

Deci toate supele care i-au fost date săptămâna aceasta erau de la HeLian Qing? Luase chiar și notițe într-un caiet imens?!

Han Yang se simți un prost, pentru că ideea asta nu îi trecuse niciodată prin cap! Simți brusc ca și cum cineva l-ar fi pălmuit, lăsându-i mintea în ceață.

Nu era de mirare că în zilele în care HeLian Qing aducea supă acasă, el întreba mereu dacă era bună. Își aminti, de asemenea, că dacă spunea că era o problemă cu supa, fața acelui tip se încrunta, dar dacă o lăuda, primea o porție suplimentară.

Deci se pare că toate supele erau gătite de el, nu-i așa?

Mătușa Zhou, văzând că el era încă fără cuvinte, adăugă:

– De fiecare dată când terminai de mâncat, tânărul stăpân își nota problema, apoi mă punea să-l învăț cum să le ajusteze în funcție de preferințele tale. Deci, cum a fost? Te-ai obișnuit cu gustul?

– … M-am obișnuit, dădu Han Yang din cap.

Cu intenții atât de binevoitoare, cum aș fi putut să nu mă obișnuiesc?

– Atunci e bine.

Mătușa Zhou zâmbi, apoi îl îndemnă:

– Să nu-i spui tânărului stăpân că ți-am spus, bine? E puțin sensibil, așa că probabil se va supăra și nu va mai găti!

Cu temperamentul prințesei Qing, cred că se va enerva cu siguranță.

– Am înțeles.

Han Yang dădu din cap și întrebă:

– A, da, mătușă Zhou, ai menționat că el lua notițe într-un caiet. Unde îl ține? Pot să arunc o privire?

– Este în camera tânărului stăpân. Poți să te duci să îl iei singur, dacă vrei, răspunse mătușa Zhou.

HeLian Qing venea în fiecare zi, așa că își lăsa mereu caietul acolo.

– Așa voi face. Mulțumesc, mătușă Zhou.

Han Yang își exprimă recunoștința, apoi se îndreptă spre etaj.

– Mătușă Zhou, chiar nu e nicio problemă că l-ai dat în vileag pe tânărul stăpân? întrebă tânăra care ajuta la spălatul legumelor.

– De ce ar fi o problemă? Problema ar fi fost dacă nu dezvăluiam acum.

Mătușa Zhou explică:

– Tânărul stăpân, băiatul acela, e încăpățânat ca un catâr. Dacă nu aș fi spus nimic, tânărul stăpân Yang nu ar fi știut, iar cei doi ar fi continuat să se învârtă în cerc.

– Deci așa stau lucrurile.

Tânăra fată dădu din cap:

– Ghimbirul vechi este într-adevăr mai picant decât cel proaspăt.[3]

– Așa este! spuse mătușa Zhou cu satisfacție.

Han Yang se îndreptă spre camera lui HeLian Qing și, imediat ce intră, văzu caietul de pe birou.

Se aplecă să-l ia și îl deschise.

Pe primele pagini de la începutul caietului erau câteva numere și date împrăștiate. Han Yang bănuia că HeLian Qing le scrisese când era la serviciu. Apoi mai răsfoi câteva pagini și văzu „Alimente și băuturi recomandate în cazul răcelii stomacale”, titlu scris în partea de sus a paginii, iar sub fiecare aliment era o mică listă de feluri de mâncare:

Supă Chenpi Paigu, supă Hujiao Zhu Du, supă Dangshen Huangqi Yangrou, etc[4].

[Supă de coajă de mandarină și coaste de porc; Supă de burtă de porc cu ardei iute; Supă de codonopsis și rădăcină de astragalus cu carne de oaie…]

Mai sus, el notase câteva dintre supele pe care Han Yang le mâncase. Inițial, el crezuse că era un bucătar nou, neașteptându-se să fie HeLian Qing.

Dădu din nou pagina și văzu cuvintele mătușii Zhou scrise acolo. Pe mai multe pagini, cuvintele ei erau transcrise cu atenție, inclusiv descrieri detaliate ale cantității fiecărui ingredient, precum și timpul necesar pentru gătire.

Printre acestea, erau câteva supe care aveau și mai multe indicații cu privire la ingredientele care trebuiau reduse, cum ar fi ardeiul iute, coaja de mandarină uscată etc. Toate erau supe pentru care el dăduse sugestii.

Din cauza expunerii la frigul înghețat din copilărie, stomacul său suferea de frisoane. În plus, fiind o afecțiune veche netratată, îngrijirea ei nu era ușoară. De asemenea, era destul de ocupat cu frecventarea cursurilor și cu slujbele simultane pentru a câștiga bani, încât pur și simplu nu avea suficientă voință pentru a se îngriji singur. Prin urmare, de multe ori, în momentele în care simțea durere, lua doar câteva pastile și îndura până când trecea.

Problema lui nu era atât de gravă, dar nu se gândise niciodată că cineva ar face ceva în asemenea măsură doar pentru el.

HeLian Qing era genul de om care, dacă ar fi spus cu voce tare că își spala mâinile și prepara supă, nimeni nu l-ar fi crezut. Din timpul petrecut împreună, Han Yang ajunsese să înțeleagă că HeLian Qing, fără îndoială, înainte de a-l cunoaște, nu spălase niciodată nici măcar bețișoarele, darămite să pregătească supă.

Cu toate acestea, el, dintre toți oamenii, o făcuse. Merse chiar până la a umple câteva pagini cu notițe în care consemnase toate preferințele sale, una după alta.

În acel moment, inima lui Han Yang se umplu de o durere, simțindu-și chiar și ochii incapabili să-și stăpânească senzația neplăcută care îl cuprinsese. Clipi din ochi în încercarea de a risipi ceața, dar fusese în zadar. Tot ce putu face era să-și acopere fața cu caietul pe care îl ținea în mâini. Această mișcare a mâinilor sale făcu ca o bucată de hârtie din jurnal să cadă.

Han Yang o ridică și se uită la ea. Era o carte de vizită.

Chen Qingqing, ocupație: doctor în Medicina Tradițională Chineză (MTC)

Han Yang o reintroduse pur și simplu între filele caietului, care se deschise întâmplător la o pagină din mijloc, unde găsise următoarele lucruri scrise în partea de sus.

18 decembrie 20xx – Dimineața

Jiang Shanlu, ocupație: doctor în MTC – Acupunctură și Moxibustie[5]

19 decembrie 20xx – Dimineața

Jiang Shanlu, ocupație: doctor în MTC – Acupunctură și Moxibustie

Ambele erau date pentru weekendul următor.

Han Yang își aminti brusc că, în urmă cu câteva zile, HeLian Qing îi spusese că îl va scoate în oraș în weekendul următor. Când îl întrebase unde vor merge, HeLian Qing nu îi răspunsese, iar acum, când văzuse acele notițe, Han Yang înțelesese totul imediat.

Că acest tratament de acupunctură fusese de fapt aranjat pentru el.

În anul în care părinții lui îl abandonaseră, se întâmplase să fie o zi geroasă în luna a douăsprezecea a calendarului lunar. Rămăsese cu sechele de la degerăturile pe care le suferise atunci, așa că acum, în fiecare an, în perioada cea mai rece a iernii, suferea aproape mereu de dureri. Pe atunci, situația economică a familiei sale nu era prea bună, ca să nu mai vorbim de faptul că bunicului său nu îi fusese ușor să-și permită să-l trimită la școală. Din acest motiv și de teamă să nu-l îngrijora pe bunicul său, nu îndrăznea să menționeze acest lucru. Ulterior, pe măsură ce crescuse, se obișnuise încet cu durerea, la fel cum făcuse și cu problema stomacului, devenind indiferent față de ambele.

Dar acum, cineva luase legătura cu un medic pentru picioarele lui și chiar aranjase tratamente cu acupunctură.

Asta îl șocase pe Han Yang și îl făcuse complet nedumerit de ceea ce ar trebui să facă.

În afară de bunicul său, nu mai avea pe nimeni care să-i poarte de grijă. Nu se așteptase niciodată să existe cineva ascuns de el care să-l țină cu drag la inima sa.

Întinzând mâna pentru a-și freca genunchiul, Han Yang respiră adânc, apoi se așezase încet pe un scaun din apropiere, rămânând nemișcat, în timp ce se uita la cuvintele scrise din caietul lui HeLian Qing pentru o lungă perioadă de timp.

Buzz, buzz…

Telefonul lui Han Yang vibră în buzunar. Îl scoase și văzu că era HeLian Qing cel care îl suna.

Han Yang privea amețit la cele două cuvinte de pe ecran „HeLian Qing”, uitând să răspundă la apel, care se întrerupse în cele din urmă.

Han Yang voia să-l sune înapoi, dar HeLian Qing îl sunase din nou.

 – Ce faci, de ce nu răspunzi la telefon?

Tonul lui HeLian Qing era destul de iritat.

Han Yang nu răspunse, temându-se că nu va putea să-și stăpânească emoțiile intense reprimate în piept și că lacrimile îi vor da pe dinafară.

– Spune ceva, zise HeLian Qing din nou, după ce observă lipsa de răspuns a băiatului.

– De ce nu ai răspuns la telefon?

– … HeLian Qing, spuse Han Yang, descoperind că vocea sa sună puțin răgușită.

– Ce s-a întâmplat?

HeLian Qing observă că vocea lui nu suna cum trebuie.

– Cine te-a agresat?

Han Yang înghiți în sec, apoi spuse:

– Tu ai făcut-o!

– Când te-am agresat eu? întrebă HeLian Qing.

– La ce oră te întorci? schimba Han Yang subiectul.

– O să întârzii, diseară am o cină de afaceri și nu o să ajung la timp la masă, așa că ar trebui să mănânci cuminte, bine? spuse HeLian Qing.

– Atunci, o să mănânc și astăzi supă? întrebă Han Yang.

– Vrei să mănânci supă? întrebă HeLian Qing înapoi.

– Mmm, m-am obișnuit să o mănânc, spuse Han Yang.

– Bucătarul a cerut o zi liberă astăzi, așa că o să o rog pe mătușa Zhou să ți-o pregătească, bine? spuse HeLian Qing, prefăcându-se că vorbește serios.

– Nu-i nimic, doar întrebam, îmi place supa făcută de noul bucătar, zise Han Yang fără a-l da de gol.

– Serios?
Vocea lui HeLian Qing avea o strălucire evidentă de bucurie când spuse:

– Atunci mâine o să-l pun să-ți gătească.

– Bine.

Han Yang făcu o pauză, apoi îl strigă din nou:

– HeLian Qing.

– Mm? șopti HeLian Qing.

– Întoarce-te repede, te voi aștepta acasă, spuse Han Yang, înainte de a închide telefonul.

La celălalt capăt al firului, HeLian Qing ținu telefonul în mână o bună bucată de timp, încă incapabil să-și revină după „Întoarce-te repede, te voi aștepta acasă” al lui Han Yang.

Era ca și cum un iubit care flirta îl aștepta să se întoarcă. Era prima dată când auzea astfel de cuvinte de la Han Yang, așa că HeLian Qing bănuia că ceva nu era în regulă.

Se gândi puțin, apoi îl sună din nou pe Han Yang.

– Ce s-a întâmplat? întrebă Han Yang.

– Chiar ești bine?

HeLian Qing nu era prea convins.

– De ce trebuie să fie ceva în neregulă? întrebă Han Yang neștiind dacă să plângă sau să râdă.

– Eram doar plictisit, așa că te-am întrebat când te întorci.

– Atunci e în regulă. Așteaptă-l cuminte pe soțul tău să se întoarcă acasă, spuse HeLian Qing.

– Bine.

Han Yang închise din nou telefonul imediat după ce răspunse.

HeLian Qing rămase din nou șocat, cu telefonul în mână. Se referise la el însuși ca fiind soțul băiatului, iar Han Yang chiar îi răspunsese!!!

– Nenorocitul ăsta încearcă să facă și pe cineva să nu mai vrea să meargă la muncă?!

HeLian Qing rămase tăcut pentru o bună bucată de timp, înainte de a rosti acea frază cu dinții strânși.

**

Han Yang nu știa cât timp va fi ocupat HeLan Qing, așa că luase cina la conac și, la scurt timp după aceea, Mo Suya puse pe cineva să-l ducă înapoi acasă.

Acasă, Han Yang putea simți timiditatea din pașii săi. Simțea că ziua aceea fusese ca un vis, un vis care îl avea în prin plan pe HeLian Qing.

Han Yang adusese cu el caietul lui HeLian Qing, un jurnal cu copertă din piele fină, care părea greu în mâinile sale. Sentimentele tandre conținute între filele sale aveau o greutate prea mare, atât de mare încât îi apăsau pieptul și îi făceau inima să tremure.

Degetele lui atinseră încet scrisul de mână de pe copertă. Han Yang nu știa cum să descrie emoțiile care îi umpleau pieptul. Încercase din răsputeri să-și pună mintea la contribuție și să găsească toate cuvintele pe care le știa, dar, la fel ca înainte, nu a reușise să găsească unul potrivit care să descrie situația sa.

Păreau să aibă propria conștiință care, puțin câte puțin, îi rodea rațiunea, gândirea critică, folosind acele frânturi pentru a forma cele două cuvinte „HeLian Qing”.

HeLian Qing… HeLian Qing…

Mintea lui era complet acaparată de HeLian Qing.

Han Yang simți că ar trebui să facă un duș pentru a se calma. Așa că, puse caietul deoparte și se duse la baie.

Când HeLian Qing se întorsese, era trecut de ora unsprezece noaptea. Han Yang auzise ușa deschizându-se, așa că sărise imediat de pe canapea, târând după el pilota căptușită, uitând că o purta, în timp ce ieșea în fugă, oprindu-se brusc în loc, la vederea lui HeLian Qing.

Era evident că ne-am despărțit azi dimineață, așa că de ce simțeam că trecuse foarte mult timp de când nu ne-am văzut?

– Te-ai întors, spuse Han Yang.

– Mmm.

HeLian Qing, care își plecase capul pentru a-și schimba pantofii, îl ridică brusc pentru a privi la auzul vocii celuilalt bărbat, încruntându-se la vederea picioarelor goale ale lui Han Yang care pășeau pe podea.

– Unde sunt încălțările tale?

– Oh… am uitat să mi le iau, răspunse Han Yang, înainte de a se îndrepta spre dulap pentru a lua o pereche de papuci. Dar, chiar când se apropie de HeLian Qing, bărbatul din fața sa se aplecă, îmbrățișându-l instantaneu.

HeLian Qing îl duse pe băiat în brațe în sufragerie, apoi îl așeză pe canapea. Mâinile sale mari îi frecau acum picioarele băiatului, unde descoperise că erau îngrozitor de reci, așa că tonul lui era neplăcut când îl întrebă:

– Unde sunt șosetele tale?

– Nu am niciun motiv să port șosete acasă, avem încălzire, spuse Han Yang în timp ce își retrăgea picioarele.

Însă HeLian Qing le apucă, le ridică pe canapea, apoi luă pătura din apropiere pentru a-l acoperi.

– De ce ai întârziat atât? întrebă Han Yang.

– Negocierile au durat ceva timp.

HeLian Qing se ghemui lângă canapea, ținând gleznele lui Han Yang și frecându-le. În timp ce freca fiecare parte, continuă:

– Data viitoare nu uita să porți papuci, altfel o să ți le tai, bine?

Han Yang nu îi contrazise cuvintele, ci se uită pur și simplu la chipul lui HeLian Qing, ceea ce îi făcu inima să bată, determinându-l să întindă mâna și să atingă vârful nasului bărbatului.

Acțiunea lui făcu mâinile lui HeLian Qing să se oprească, iar acesta își ridică privirea pentru a se uita la tânăr:

– Ce faci?

Han Yang își retrase mâna:

– Tocmai am observat dintr-o dată că ești foarte chipeș.

HeLian Qing râse disprețuitor, spunând fără rușine:

– Abia acum ai observat? Ai un bărbat atât de extraordinar ca mine, dar tu alegi să îmbrățișezi o pernă. Nu trebuie să fim mereu la cuțite unul cu celălalt în fiecare zi.

– Da, încuviință Han Yang.

– …

Franchețea lui îl făcu pe HeLian Qing să nu se poată abține să nu-l privească din cap până în picioare.

– Te comporți ciudat azi, ți-ai pierdut cumva mințile?

– Nu, a fost ceva în supă.

Han Yang adăugă apoi:

– … ceva în supa bucătarului HeLian.

Han Yang luă caietul de lângă el și îl puse în fața lui HeLian Qing, spunând:

– L-am adus înapoi cu mine.

HeLian Qing fu șocat pentru câteva secunde, după care reacționă smulgând jurnalul din mâinile lui Han Yang și spunând cu înverșunare:

– La naiba, mă duc să fac o baie.

După care vru să se ridice și să plece, dar Han Yang îl prinse de mână:

– Așteaptă.

– Ești atât de enervant. Grăbește-te și du-te la culcare…

– HeLian Qing.

Han Yang îl întrerupse:

– Mă placi?

Iritarea se văzu clar pe fața lui HeLian Qing, apoi, cu un zâmbet rece, îl tachină:

– De-a ce te joci…

Cuvintele lui fură întrerupte, când Han Yang se ridică de pe canapea, se apropie de gura aceea ofensivă și îi dădu un sărut.

Buzele calde și moi lipite de ale lui făcu ca jurnalul din mâna lui HeLian Qing să cadă pe podea, emițând un ecou ușor cu „bufnitura” sa, iar el rămase complet uluit.

În afară de ziua aceea în mașină, când își înregistraseră căsătoria, aceasta era prima dată de atunci când Han Yang îl săruta pe HeLian Qing, deoarece nu luase niciodată inițiativa să-l sărute. Acest lucru se datora faptului că, în primul rând, HeLian Qing nu avea absolut nicio nevoie ca el să ia inițiativa și, în al doilea rând, era prea jenat.

De data aceasta, își dorea cu tot sufletul lui asta. Voia cu adevărat să-l sărute pe HeLian Qing. Voia atât de mult, încât pur și simplu o făcuse.

Han Yang, nefiind priceput la asta, nu avu nicio tehnică când îl sărută pe HeLian Qing, așa că sărutul lor ieși un pic cam stângaci. Își folosise limba în mod neîndemânatic pentru a urmări conturul buzelor lui HeLian Qing, vârful limbii căutând să-i deschidă maxilarul.

Această propunere de sărut era atât de neobișnuită, încât îi făcu mintea lui HeLian Qing să zumzăie. Apoi, cu o mână îl apucă pe Han Yang de talie, cel care primise sărutul devenind acum atacatorul. Îl apăsă pe Han Yang pe canapea, ținându-se deasupra lui, și cu un ton periculos, spuse:

– Chiar vrei să aprinzi această flacără?

Han Yang înghiți în sec, simțind cum i se usucă gâtul instantaneu. Curajul pe care îl avusese cu puțin timp în urmă, odată ce observase dorința din ochii lui HeLian Qing, dispăruse acum și nu mai era nicăieri. Acum se transformase complet într-un pește sărat uscat, spunând cu voce răgușită:

– Nu trebuia să te duci să faci baie? Grăbește-te și du-te!!

– Bine, baie să fie.

HeLian Qing dădu din cap, se ridică, apoi se aplecă pentru a-l ridica pe Han Yang peste umăr.

– Ce faci?

Faptul că se trezi brusc cu capul în jos, după ce fu ridicat peste umărul bărbatului, îl sperie destul de tare pe Han Yang, care își folosi mâinile pentru a-l lovi pe bărbat în spate:

– Dă-mi drumul, pune-mă jos!

– Ce fac?

HeLian Qing zâmbi încruntat, apoi aruncă cuvintele:

– Fac baie!

HeLian Qing îl duse imediat la baie, ținându-l cu o mână de picioare, în timp ce cu cealaltă deschise robinetul căzii. Han Yang, realizând acum intenția bărbatului, se zbătu și ceru să fie pus jos:

– Lasă-mă jos, am făcut deja baie!

HeLian Qing, care rămase neclintit, îl ținu în continuare pe Han Yang peste umăr, în timp ce trase de pantalonii băiatului, scoțându-i imediat. Cu o altă smucitură, îi dădu jos și chiloții, expunând un fund ferm și coapse subțiri.

– HeLian Qing!!

Han Yang, cu fundul gol peste umărul bărbatului, se simți cuprins de rușine și jenă:

– Tu, dă-mi drumul!!

– Poc!

HeLian Qing îi dădu o palmă peste fundul băiatului. Palma scoase un sunet clar.

Han Yang încetă să se mai zbată, iar fața lui era acum înroșită la maxim.

……Lasă-mă doar să găsesc o crăpătură în care să mă ascund! gândi Han Yang fără speranță.

HeLian Qing îi scoase repede și restul hainelor lui Han Yang și îl așeză în cadă.

Din spatele lui, Han Yang auzi destul de clar sunetul lui HeLian Qing dezbrăcându-se în baie. Își frecă nervos mâinile în apă, simțind ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc și că doar el și HeLian Qing erau singurii oameni rămași pe aceste pământ.

HeLian Qing intră în cadă și se așeză lângă Han Yang. Deoarece cada era destul de mare, chiar dacă erau două persoane în ea, mai era destul spațiu liber. Han Yang se retrase de lângă el, depunând eforturi mari să se micșoreze până la dimensiunea unei fâșii de pește sărat, dorind să-și reducă existența cât mai mult posibil.

Dar nu avea rost.

HeLian Qing râse disprețuitor, se aplecă spre spatele băiatului, își lipi buzele de urechea celuilalt și o linse ușor, spunând:

– Asta e tot ce poți?

Tonul său grav și răgușit avea o notă de senzualitate, făcându-l pe Han Yang să simtă un fior pe șira spinării și să-și strângă mâinile și mai tare, în timp ce inima îi bătea violent, părând incapabilă să suporte.

……………………….

[1] Hujiao Zhudu este o supă de burtă de porc

[2] Shifu este doar o modalitate politicoasă de a se referi la un bucătar profesionist.

[3] Expresia ghimbirul vechi este totuși mai picant decât cel nou se traduce ca experiența contează, cu cât ești mai în vârstă, cu atât ești mai înțelept.

[4] a. 陈皮排骨汤: Chenpi Paigu tang: Supa de coastă de porc și coajă de citrice pe care HeLian Qing a preparat-o prima – gust amar.

b. 胡椒猪肚汤: Hujiao Zhudu tang: Supa de burtă/stomac de porc cu piper pe care a preparat-o a doua – gust ușor picant.

c. 党参黄芪羊肉汤: Dangshen Huangqi Yang Rou tang: rădăcină de Codonopsis (ginsengul săracului), rădăcină de Astralagus (plantă medicinală, folosită de peste 2000 de ani in medicina tradițională chineză, fiind considerată un “tonic superior”) și supă de oaie, supa numărul trei – gust afumat și bogat. Rădăcinile Dangshen și Huangqi au amândouă o dulceață naturală.

[5] Moxibustia este o terapie tradițională chinezească cu efecte puternic revitalizante și de stimulare a circulației energiei în corp.