CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – Capitolul 20

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

Capitolul 20

După ce aflaseră că Han Yang și HeLian Qing erau împreună, She Zhang și ceilalți vedeau adesea o sclipire de adorație în ochii lui Han Yang. Înainte, după terminarea orelor, îl luau mereu deoparte pe băiat pentru a mai sta puțin de vorbă cu el, dar acum, la sfârșitul orelor, îi făceau semn să plece, îndemnându-l să plece repede, doar pentru ca HeLian Qing să nu fie nevoit să aștepte prea mult. Han Yang era atât de uimit de acest lucru încât le dădu porecla de „Cei trei acoliți”, pe care cei trei o acceptară cu un râs din toată inima, urând cuplului o viață lungă și fericită împreună.

Profitând de faptul că nu mai avea cursuri, deoarece semestrul se apropia de sfârșit, Han Yang acceptă câteva proiecte mici de jocuri și site-uri de realizat și, după ce le termină, depuse din nou suma de bani câștigată în contul său bancar.

Pentru că rămăsese mai puțin de jumătate de lună până la vacanța de iarnă, Han Yang își termină repede treburile, după care plecă la mall cu intenția de a cumpăra câteva lucruri pentru bunicul său.

Orașul natal al lui Han Yang se afla aproape de partea de nord a țării, așa că iarna era foarte frig acolo. După sosirea sa în L-City pentru a studia la universitate, îi dăruia bunicului său câte un set nou de jachete din puf, precum și alte haine de iarnă, iar anul acesta nu era diferit.

După ce terminase de cumpărat hainele și cizmele bunicului, Han Yang nu părăsise mall-ul imediat, ci, în schimb, urcase la secțiunea de îmbrăcăminte masculină de lux de la etajul patru.

Știa foarte bine că HeLian Qing avea destul de multe haine, dar știa și că bărbatul nu purta eșarfe, deoarece toate eșarfele sale din dulap îi aparțineau acum lui. În plus, HeLian Qing nu purta nici pulovere cu guler înalt, așa că de fiecare dată când Han Yang îl vedea ieșind, simțea frigul în locul lui.

Han Yang intenționa să-i cumpere bărbatului câteva eșarfe noi, pentru a-l feri de frig. Dar, având în vedere gusturile rafinate ale lui HeLian Qing, ca să nu mai vorbim de limba lui ascuțită, eșarfele obișnuite cu siguranță nu i-ar fi plăcut, iar după ce trecu prin mai multe magazine, Han Yang tot nu găsi niciuna potrivită pentru el.

După ce parcursese cea mai mare parte a etajului patru, Han Yang renunțase la speranță. Pur și simplu își găsi un loc unde să se așeze și să se odihnească o vreme, intenționând să meargă mai târziu să verifice și alte locuri.

Oare ce face HeLian Qing… Probabil e ocupat cu munca, nu? se gândi Han Yang privind mulțimea aglomerată care intra și ieșea dintr-un magazin de modă masculină.

După ce se odihni o vreme, scoase telefonul și îi trimise un mesaj lui HeLian Qing.

[Prințesă Qing, ce faci?]

Pentru că nu primise un răspuns imediat la mesajul pe care i-l trimise lui HeLian Qing, Han Yang presupuse că acesta era ocupat și nu îi mai dădu importanță.

După ce se odihni suficient, se ridică în picioare, intenționând să schimbe locația. Însă după doar câțiva pași, se opri brusc, privirea lui fixându-se pe vitrina unui magazin de îmbrăcăminte pentru bărbați.

Acolo, era atârnată pe un manechin, o eșarfă gri.

Poate din cauza asemănării manechinului și a paltonului acestuia cu HeLian Qing, dar Han Yang avu brusc sentimentul că era înconjurat de HeLian Qing sau poate era altceva legat de el. Oricum ar fi, Han Yang se hotărî să cumpere eșarfa din clipa în care o văzuse, așa că fără nici cea mai mică ezitare, intră imediat în magazin.

În afară de eșarfa purtată de manechinul expus în vitrină, magazinul avea și alte eșarfe elegante în interior, așa că Han Yang cumpără două modele pe care le alesese în funcție de stilul obișnuit al lui HeLian Qing. În timp ce plătea, HeLian Qing îi răspunse la mesajul trimis mai devreme, iar când citi mesajul, Han Yang nu se putu abține să nu râdă.

[Deci soțul tău este cineva pe care nu vrei să-l suni, nu? Lasă că te învăț eu mai târziu, în seara asta.]

După ce plăti cu cardul și luă punga cu eșarfele cumpărate, Han Yang părăsi magazinul, trimițându-i lui HeLian Qing un mesaj de răspuns imediat după aceea.

[Maestre HeLian, ești ocupat?]

Nici nu trimise bine mesajul, că și primi răspuns la el.

[Muncesc pentru a câștiga bani ca să pot păstra un Pește Sărat.]

Han Yang tocmai se pregătea să-i răspundă când primise un alt mesaj. Îl deschise și citi:

[Peștele sărat se plimbă prin soare?]

… Chiar exagerezi, râse Han Yang în gând.

Apoi intră pe internet pentru a căuta o imagine cu o coafură de prințesă pe care să i-o trimită.

După ce termină de trimis fotografia, HeLian Qing nu mai răspunse, așa că Han Yang își puse telefonul deoparte, apoi luă pungile cu cumpărăturile sale. După ce se urcă într-un taxi, primi un nou mesaj de la HeLian Qing.

[Nu voi putea ajunge la cină diseară, așa că fii băiat cuminte și așteaptă-ți soțul să se întoarcă acasă ca să te aranjeze].

Han Yang îl ignoră, spunându-i șoferului adresa casei sale.

Ajuns acasă, Han Yang puse articolele cumpărate pentru soțul său în valiza sa, lăsând neatinsă geanta lui HeLian Qing. După ce termină de aranjat celelalte lucruri, scoase din nou eșarfele bărbatului pentru a le examina mai atent.

Una dintre eșarfe era de culoare gri închis, cu dungi aproape imperceptibile, iar cealaltă era de un maro intens, fără niciun model. Ambele aveau un stil natural și discret, erau din lână de înaltă calitate, foarte moale la atingere și foarte călduroase.

Han Yang luă un palton de-al lui HeLian Qing din dulap, atârnă eșarfele de el, imaginându-și cum ar arăta HeLian Qing înfășurat în ele și simți că o asemenea priveliște ar fi destul de plăcută ochilor.

Pierdut în admirație pentru o vreme, strânse eșarfele, le împături bine, apoi le puse pe amândouă înapoi în pungă.

Paltonul fu și el pus în dulap, în același loc de unde fusese luat, deoarece Han Yang decisese să aștepte până când HeLian Qing se va întoarce acasă pentru a le încerca.

Era abia după-amiază, iar Han Yang nu avea nicio intenție să mai iasă pe undeva. Luându-și laptopul cu el, se așeză confortabil pe canapea și începu să revizuiască conținutul materialului pentru următorul său examen.

În timpul cinei, Han Yang simți brusc că a mânca singur era puțin cam plictisitor. Fără HeLian Qing lângă el cu care să se certe, simțea surprinzător de mult lipsa companiei. Părea că, fără să-și dea seama, acel bărbat îi ocupase majoritatea gândurilor.

HeLian Qing probabil că ia și el cina acum, nu?

Cu acest gând, Han Yang se uită la ceas, apoi își scoase telefonul pentru a-i trimite un mesaj, amintindu-i să nu bea prea mult.

Nu trecuseră mai mult de câteva minute de când trimisese mesajul, când HeLian Qing îl sună.

– Alo, răspunse Han Yang.

– Ai mâncat deja? întrebă HeLian Qing, cu un zgomot în fundal, semn că era probabil la un restaurant.

– Am mâncat, tu? răspunse Han Yang, întrebând înapoi:

– De ce ai sunat atât de brusc?

– O anumită persoană era îngrijorată că soțul ei ar putea să bea când iese în oraș, așa că acest soț trebuia măcar să sune înapoi și să o liniștească puțin.

Tonul lui HeLian Qing părea neajutorat, dar, de fapt, se lăuda.

– … Nu asta am vrut să spun. Nu mă deranjează dacă bei puțin mai mult.

Han Yang nu părea să fie crezut deloc.

– Ce dificil ești, mormăi HeLian Qing.

– Oricum, ce ai mâncat?

– Am comandat mâncare de la magazinul de jos. Pare că ești ocupat, așa că o să închid acum, răspunse Han Yang.

– Bine. Nu mă aștepta, culcă-te devreme, spuse HeLian Qing încheind convorbirea telefonică.

Han Yang termină de mâncat cina. După aceea, strânse masa, continuă să învețe, iar când se plictisise, jucă un joc pe computer.

Târziu în acea seară, în jurul orei zece, HeLian Qing încă nu se întorsese, iar Han Yang nu știa la ce oră va termina acesta treaba. Așa că, până atunci, adăugă cheltuielile zilei respective în registrul său, apoi se duse să facă un duș.

Nu trecuseră mai mult de câteva minute de când intrase în baie, atunci când HeLian Qing se întoarse în sfârșit, purtând un mic recipient cu mâncare, cu logo-ul restaurantului imprimat pe capac.

Punând recipientul pe masă, strigă:

– Han Yang?

Fără niciun răspuns în cameră, HeLian Qing intră și văzu lumina aprinsă în dormitor, așa că presupuse că celălalt făcea duș, fără să se grăbească. Își scoase paltonul, apoi se așeză pe canapea cu gândul să-l aștepte pe Han Yang să iasă, pregătit pentru o gustare la miez de noapte.

Laptopul lui Han Yang era așezat pe măsuța de cafea și, de obicei, HeLian Qing îl vedea mereu fie lucrând la vreun cod de programare, fie jucând un mini-joc. Așa că, dintr-o curiozitate bruscă, vru să vadă ce făcuse băiatul în ziua aceea, impulsul determinându-l să întindă mâna și să atingă ecranul tactil, aprinzând ecranul computerului.

Pe ecran rămase deschisă o fereastră de joc și, deoarece nimeni nu juca în acel moment, avatarul personajului stătea nemișcat pe malul unui râu, uitându-se în jur.

HeLian Qing nu era interesat de mini-joc și, după ce aruncă o privire, vru pur și simplu să închidă laptopul, dar în momentul în care își mișcă degetul pe ecran, se opri instantaneu atunci când zări numele de deasupra capului micuțului personaj: „Prințesa Qing”.

Nu numai asta, dar personajul avea și o coafură, purtată doar de prințese din antichitate, cu două ciucuri roșii strălucitori atârnând de ambele părți.

HeLian Qing rămase fără cuvinte.

– …

Acum, acest afurisit de Pește Sărat încearcă să fie ca un crap care sare peste Poarta Dragonului[1] în rai, nu-i așa?!

[Peștele sărat face tot posibilul să fie ucis, la figurat, desigur]

HeLian Qing se uită la micul avatar câteva secunde, râzând disprețuitor, pregătindu-se să închidă fereastra și să intre în camera lor pentru a-l căuta pe Peștele Sărat și a regla conturile cu el. Dar descoperi un fișier deschis în spatele ferestrei jocului, un fișier cu evidența cheltuielilor și veniturilor.

Un cont pentru rambursarea datoriei? își ridică acesta sprâncenele.

HeLian Qing dădu apoi un click și derulă cu mouse-ul în jos, oprindu-se din nou când își văzu numele său scris în partea de jos. Expresia lui se schimbă pentru că acum înțelese totul foarte clar.

Abia întors de la baie, Han Yang îl văzu pe HeLian Qing stând pe canapea, cu fața spre computerul său.

O, la naiba!

Han Yang își aminti de pagina lăsată deschisă înainte de a merge la baie, strigând în sinea sa „Asta nu-i bine!”.

Fără să apuce să-și usuce părul, se grăbi să ajungă lângă bărbat și îl întrebă:

– Când te-ai întors?

HeLian Qing nu îi răspunse, ci continuă să se uite la ecranul computerului, lăsând să se vadă din profil buzele ușor strânse și expresia facială rece.

Faptul că folosise numele acela în joc să-l fi enervat, oare, atât de tare?

Han Yang simți cum inima începu să-i bată cu putere din cauza anxietății. Apoi se apropie să-l bată pe umăr pe bărbatul cu privire rece și îi spuse:

– Jocul acela e doar o glumă, nu ești tu….

Cuvintele îi dispărură brusc când observă că pe ecranul computerului era, de fapt, deschisă evidența și contul de contul de cheltuieli și venituri pe care îl ținea.

Așa este… Tocmai terminasem de adăugat noile înregistrări în cont și probabil că uitasem să-l închid când m-am dus să fac duș… se gândi Han Yang.

Încet, HeLian Qing își ridică fruntea să-l privească. Ochii lui erau plini de o furie tacită:

– Ce este asta? întrebă e cu o voce rece, persistentă

– HeLian Qing…

Dar înainte să mai spună ceva, Han Yang simți cum întregul său corp devine fără greutate și, înainte să-și dea seama, fu împins pe canapea. HeLian Qing îi prinse încheieturile cu o mână, aplecându-se peste el și spunând pe un ton grav:

– Ce este asta?

Han Yang știa că se referea la factura pe care o păstrase, așa că răspunse:

– O factură. Nu ai văzut-o?

– O factură? întrebă HeLian Qing și îi strânse încheieturile cu și mai multă forță.

– Ce intenționezi să faci, huh? Ai de gând să plătești banii?

– Da, dădu Han Yang din cap.

Avea într-adevăr un astfel de plan, de aceea păstrase întotdeauna o evidență cu datoria părinților săi față de HeLian Qing.

Fața lui HeLian Qing se întunecă auzind răspunsul lui, tonul lui devenind acum rece ca gheața:

– Și ce vei face după ce vei restitui banii, huh? Vei divorța?

– Nu. HeLian Qing, dă-mi drumul mai întâi.

Han Yang se zbătea, părul său ud lăsând urme pe canapea.

He Lian Qing nu-i dădu ascultare, ci îi apucă bărbia pentru a-i ridica fața:

– Gândurile tale nu sunt chiar atât de naive, nu-i așa? Chiar crezi că poți să mă arunci la o parte odată ce ai rambursat toți banii?

– Nu m-am gândit niciodată la așa ceva, lasă-mă să-ți explic!

Fiind imobilizat de bărbat, precum și refuzul acestuia de a-l asculta, îl enervară destul de tare pe Han Yang, făcându-l să-și întindă mâna pentru a-l împinge.

– Atunci ce naiba faci cu evidența aia? îl întrerupse HeLian Qing, eliberându-i bărbia pentru a-și coborî degetul în jos, așezându-l deasupra inimii celuilalt.

Cu dinții strânși îl întrebă:

– Han Yang, chiar dacă inima ta este din piatră, Laozi a încercat să o încălzească atât de mult… chiar și Sun Wukong (Regele Maimuță) a intervenit pentru tine![2] Ai fost incredibil… Fiecare zi în care ai ținut evidența aia a fost ca să mă provoci, nu?

– …

Han Yang rămase uimit de această frază rostită de HeLian Qing. Încercă din răsputeri să-și controleze râsul, pe care nu-l mai putea stăpâni. Furia pe care o simțise mai devreme din cauza neînțelegerii se risipise rapid, fără ca să lase măcar vreo urmă.

O, Doamne! Prințesă Qing, nu fi așa drăguță!

– Acum râzi! pufni HeLian Qing.

Era foarte supărat de atitudinea aparent indiferentă a băiatului față de căsătoria lor, dar nu era dispus să-i facă nimic în legătură cu asta. În cele din urmă, îl lăsă în pace și se așeză lângă el, bosumflat.

Han Yang se ridică și observă pata lăsată de părul său ud pe canapea, așa că se duse să-și usuce părul cu uscătorul.

HeLian Qing își ținu respirația, așteptând ca Han Yang să vină să-l liniștească. Cu toate acestea, când se întoarse, văzu că celălalt privea cu regret pata umedă de pe canapea, ceea ce îl făcu să-și elibereze imediat respirația. Dezamăgit, își slăbi cravata, se ridică și plecă spre dormitor.

Avea nevoie urgentă de un duș rece pentru a se răcori, astfel încât să nu mai prăjească peștele sărat în continuare.

– HeLian Qing.

Văzându-l plecând, Han Yang îl strigă să se oprească, dar HeLian Qing îl ignoră și merse mai departe.

– Oprește-te! strigă Han Yang din nou, ridicându-se să-l ajungă din urmă.

HeLian Qing se opri, dar nu se întoarse să-l privească. Han Yang se apropie și când îi văzu expresia rece și ochii plini de furie, nu se putu abține să nu râdă din nou.

– Iar râzi, spuse HeLian Qing cu o voce glacială.

– Tuse! Tuse!

Han Yang se opri din râs și îi prinse mâinile lui HeLian Qing, spunând:

– Nu te supăra, bine? Te rog, doar ascultă-mă ce am de spus.

– Usucă-ți părul, spuse HeLian Qing.

Han Yang fu luat prin surprindere pentru o clipă, dar imediat un sentiment de dulceață îi invadă inima. Chiar dacă HeLian Qing era destul de supărat pe el în acel moment, faptul că bărbatul îl puse pe el mai presus de orice îl emoționase profund.

– Aștepți să vin să te ajut sau ce? zâmbi sarcastic HeLian Qing, când văzu că băiatul stătea nemișcat.

– Așteaptă-mă puțin, mă întorc imediat, spuse Han Yang, plecând spre dormitor pentru a-și usca părul.

Când termină cu uscatul părului, se întoarse și îl văzu pe HeLian Qing stând din nou pe canapea, în fața computerului său, exact ca înainte. Han Yang se îndreptă spre el, iar HeLian Qing îi ridică bărbia, invitându-l astfel pe celălalt să explice.

– Acea evidență e de când te-am cunoscut prima dată, începuse Han Yang să explice.

– Scrie 6 ianuarie, sublinie HeLian Qing cea mai recentă dată din cont, ca și cum ar fi vrut să spună: „Mă crezi un prost?”

– La început, chiar m-am gândit să mă despart de tine după ce aș fi strâns suficienți bani și aș fi achitat datoria, explică Han Yang, observând cu atenție reacția bărbatului.

Așa cum se aștepta, imediat ce termină de zis acea frază, fața bărbatului se contorsionă, ochii lui fixându-l ca și cum ar fi vrut să-l mănânce de viu, așa că adăugă imediat:

– Dar acum nu mă mai gândesc la asta.

Auzind cuvintele băiatului, fața lui HeLian Qing se relaxă puțin, lăsându-l pe celălalt să continue.

– De fapt, înainte, eram destul de deranjat de…

– Ai chef de ceartă? îl întrerupse HeLian Qing.

– Mai vrei să asculți ce am de spus? întrebă Han Yang, puțin nedumerit de faptul că bărbatul îl întrerupea continuu.

– Atunci zi ceva plăcut de auzit, nu am timp să ascult povestea călătoriei tale emoționale, replică HeLian Qing.

– Ei bine, atunci mă duc la culcare.

Han Yang se întoarse să plece imediat ce termină de vorbit. De data aceasta, HeLian Qing fu nevoit să-l oprească.

– În ultima vreme, ai devenit chiar mai îndrăzneț, nu-i așa? îl întrebă HeLian Qing, iritat.

– Deci, o să mă asculți sau nu? întrebă Han Yang, dar ochii lui străluceau de bucurie că obținuse ceea ce voia.

HeLian Qing înjură în gând, trăgându-l pe băiat să se așeze pe canapea, și cu un ton neprietenos, spuse doar un singur cuvânt:

– Vorbește.

Han Yang începu să-și explice sentimentele și starea de spirit pe care le avusese atunci când semnase contractul cu HeLian Qing.

– La momentul acela, nu aveam nicio dorință de a semna contractul. În ceea ce privește cele două persoane numite părinții mei, chiar dacă la un moment dat mi-am dorit foarte mult prezența lor, nu aveam niciun chef să mă vând pentru a le plăti datoriile. Dacă nu m-ai fi șantajat cu bunicul meu atunci, probabil că nu aș fi semnat contractul, spuse Han Yang, apoi continuă:

– Dacă nu aș fi fost de acord cu tine atunci, te-ai fi luat de bunicul meu? îl întrebă Han Yang, dorind întotdeauna să audă răspunsul acestuia.

– Bineînțeles că nu aș fi recurs la astfel de măsuri josnice! răbufni HeLian Qing, adăugând:

– Chiar crezi că ești un fel de frumusețe nemuritoare, nu-i așa?

Han Yang zâmbi.

– … Ei bine, … tu ești prințesa… frumusețea nemuritoare.

De fapt, pe parcursul relației lor, Han Yang știa deja răspunsul la această întrebare. El întrebă doar pentru că voia să audă cuvintele chiar din gura lui HeLian Qing. Niciodată nu își imaginase că relația lor avea să ajungă până aici – nu doar căsătoria lor, ci și afecțiunea reciprocă pe care o nutreau unul pentru celălalt.

Deși nu o spusese cu voce tare, Han Yang înțelegea clar sentimentele din inima sa. La început era reticent în relația cu celălalt, dar treptat începuse să se simtă atras de HeLian Qing. Aceste lucruri erau evidente pentru el și le acceptase fără nicio îndoială sau ezitări.

– HeLian Qing.

Han Yang se întoarse să-l privească și spuse:

– Motivul pentru care nu ți-am spus unele lucruri este pentru că pur și simplu nu știam cum să le spun. Dar vrei să le auzi acum?

HeLian Qing nu se simțea prea bine. Voia să scoată câteva cuvinte veninoase pe gura sa, dar o singură privire la așteptarea din ochii lui Han Yang îl făcu să-și rețină acele cuvinte reci.

Din moment ce vrei să spui atât de multe, te voi lăsa să faci cum dorești și te voi asculta cu atenție.

HeLian Qing încuviință din cap cu milă:

– Poți să vorbești[3].

Han Yang înțelese ce vru să spună și zâmbi. Își ridică fruntea, sărută bărbia lui HeLian Qing, apoi spuse:

– Să plătesc datoria și apoi să rup relația noastră a fost o idee pe care am avut-o la început. Acum nu mai am de gând să fac asta, pentru că nu aș putea suporta să mă despart de tine.

Spunând asta, își strecură degetele printre cele ale lui HeLian Qing, strângându-le ferm:

– Nu aș putea suporta să fim despărțiți.

Aceste cuvinte ale lui Han Yang, care sunaseră aproape ca o mărturisire, îl lăsară pe HeLian Qing fără cuvinte. Fără a avea încă o reacție, îl auzi pe celălalt continuând:

– Atunci, când ne-am înregistrat căsătoria, mi-am dorit din toată inima să fac asta cu tine.

– Ce… ce? bâlbâi HeLian Qing, surprins.

Din brațele lui, Han Yang se întoarse ca să-l privească față în față, apăsându-și palma pe partea stângă a pieptului, în zona inimii lui HeLian Qing, și cu ochii încă ațintiți asupra celuilalt, întâlnindu-i privirea spuse:

– Îmi doresc ca, împreună cu tine, HeLian Qing, să devenim soți căsătoriți legal, să ne aparținem unul altuia, să ne iubim și să ne respectăm de astăzi înainte, la bine și la rău, în bogăție și în sărăcie, în sănătate și în boală, să ne iubim și să ne prețuim, până când moartea ne va despărți.

Deși tonul lui Han Yang nu era grav, fiecare cuvânt fu rostit foarte clar și niciunul nu eșuă să pătrundă direct în inima lui HeLian Qing. Privirea lui era hotărâtă, complet calmă și nu-și ascundea deloc dragostea în timp ce se uita la acel bărbat, lăsându-l pe HeLian Qing șocat pentru o bună perioadă de timp.

Pentru a doua oară, Han Yang îl întrebă:

– Dar tu, HeLian Qing?

Ochii săi devotați și plini de speranță erau ațintiți spre HeLian Qing, care simți cum propria inimă i se topea sub privirea lui Han Yang.

– Eu… începu HeLian Qing să vorbească, cu gâtul puțin uscat.

– Da? îl privi Han Yang.

– Chiar nu mai pot suport asta, spuse HeLian Qing, ridicându-l pe băiat și ducându-l direct în dormitorul lor.

Scuze? Ce fel de situație era asta?

Han Yang era uimit.

Abia când HeLian Qing îl trânti pe pat și începu să-i scoată hainele, Han Yang își reveni în fire, împingând cu un picior stomacul lui HeLian Qing și întrebând:

– Ce faci? Nu ai ascultat nimic din ce ți-am spus?

HeLian Qing îi apucă piciorul, lingându-l de la gambă până la coapsă, și spuse:

– Fac exact ce am auzit. Din moment ce mi-ai făcut o propunere atât de sinceră, soțul tău va trebui să te satisfacă cu siguranță[4].

… Cine naiba ți-a făcut o propunere!!! Acum spui că jurămintele de căsătorie au devenit propuneri? Ai luat măcar în considerare sentimentele mele de la Oficiul de Stare Civilă?!

Evident că Prințesa Qing nu ținea cont de nimic altceva, deoarece era complet concentrată să ofere plăcere și răsfăț Peștelui său Sărat, domesticit de ea.

După ce mâncă din el până se sătură, HeLian Qing îl îmbrățișă pe Han Yang, sărutându-l pe ureche și spunându-i:

– Din moment ce mă iubești atât de mult, voi accepta mărturisirea.

– …

Han Yang rămase fără pic de putere în corp în acel moment, incapabil chiar să răspundă la acea afirmație intrată în mintea sa, așa că închise ochii și adormi.

HeLian Qing îi mângâie urechea, neputându-se abține să nu profite din nou de ocazia de a o săruta și a o atinge cu limba.

– Noapte bună, iubirea mea, îi șopti HeLian Qing, ținându-l pe băiat în brațe până când adormiră amândoi.

(ღ˘⌣˘ღ) ♫･*:.｡. .｡.:*･)

……………………………………………………..

[1] Idiomul „Un pește care sare peste poarta dragonului” înseamnă a realiza o ispravă. Poarta Dragonului este o cascadă, pe care crapii o urcă pentru a depune icre. Legenda spune că, dacă un crap ajunge în vârf, se transformă în dragon. Iar a ajunge în rai înseamnă a muri sau pur și simplu a arăta că cineva exagerează/este de necrezut.

[2] Laozi este folosit în mod obișnuit pentru a se referi la sine într-un mod sigur pe sine sau arogant. Apoi, menționarea lui Sun Wukong, Regele Maimuță, ar putea fi din cauză sau poate pentru că El este definiția literală a celui prea puternic și dacă el nu poate face asta, atunci cine naiba poate!

[3] 准奏: zhūn zòu: e ca și cum ar fi spus că i-a acordat privilegiul de a se adresa împăratului. Lit. Permisiunea de a prezenta un memorial împăratului.

[4]  求欢: qiúhuàn: a avea permisiunea unei femei pentru a întreține relații sexuale.