CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – CAPITOLUL 21

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 21

După ce petrecuse noaptea precedentă fiind jucat și străpuns în repetate rânduri, Han Yang era acum destul de obosit, atât de mult încât dormise până în zori.

Când se trezi, pipăi alene locul de lângă el, fără să simtă nici urmă de HeLian Qing. Nefiind confortabil fără căldura acelei persoane lângă el, Han Yang își deschise ochii pe jumătate și zări imaginea încețoșată a lui HeLian Qing stând lângă oglinda din dormitor și jucându-se cu ceva.

Han Yang se mișcă, se sprijini și se târî până pe cealaltă parte a patului pentru a putea vedea mai bine și astfel descoperi că celălalt bărbat încerca o eșarfă. De asemenea, pe spătarul scaunului de lângă el, stătea atârnată o altă eșarfă, care părea să fi fost deja probată.

HeLian Qing avea o constituție înaltă și o înfățișare plăcută, așa că, având în vedere acest lucru, cele două eșarfe, cumpărate anterior de Han Yang, ar fi trebuit să îi vină foarte cool. Dar, dintr-un motiv necunoscut, lui Han Yang i se păru scena din fața lui ca fiind complet ridicolă și, în acel moment, nu se putu abține să nu râdă cu voce tare.

Între timp, HeLian Qing, care se admira în oglindă, auzi râsul lui Han Yang și se întoarse, găsindu-l pe celălalt bărbat întins pe pat, tremurând de râs. Strângând eșarfa din mână tot mai tare, o smulse furios, rulând-o ca o minge, apoi o îndesă în geantă. Mergând cu pași mari spre marginea patului lor, îl privi pe Han Yang cu o expresie nemulțumită pe față și întrebă:

– Ce e așa de amuzant?

Han Yang râsese atât de tare încât îl durea stomacul. Acoperindu-și burta cu mâna, scoase câteva exclamații de surprindere și bucurie înainte de a răspunde:

– Nu, doar că… De ce naiba încerci eșarfele când ești încă în pijamale! O, Doamne! Mor de râs!

Privindu-se în oglindă, HeLian Qing văzu că într-adevăr era încă în pijamale, iar fața i se împietri. Nu era deloc supărat, nici expresia lui nu arăta asta, dar stătea lângă pat, puțin stânjenit.

Mai devreme, după ce se trezise și se spălase, intenționase să se schimbe, dar ochii săi zăriră cele două eșarfe din dulap. Nu știa de ce, dar prima lui bănuială era că fuseseră cumpărate de Han Yang special pentru el.

Un val de bucurie îl cuprinsese atât de repede, încât luase imediat eșarfele și se dusese să le probeze, fără să țină cont de faptul că era încă în pijamale. După ce le probase, constatase că i se potriveau destul de bine și nu se așteptase nicio clipă ca Han Yang să se trezească și să-l prindă în flagrant.

În inima lui, simțea un fel de rușine de nedescris pentru că fusese astfel prins în fapt.

– Te-ai distrat destul? îl privi HeLian Qing pe Han Yang cu o față lungă.

– Da, m-am distrat destul! spuse Han Yang ciupindu-se pe coapsă pe sub pătură și strâmbându-se de durere.

– Eșarfele pe care le-ai cumpărat sunt atât de urâte, ți-ai lăsat cumva bunul gust în satul tău sau ce? zise HeLian Qing clar nemulțumit de atitudinea băiatului, care încă zâmbea.

– Sunt niște eșarfe atât de urâte și totuși tu le-ai probat, replică Han Yang, considerând că arătau foarte bine pe el!

– Și tu ești atât de urât, dar totuși m-am căsătorit cu tine, nu-i așa? răspunse HeLian Qing cu un rânjet disprețuitor.

– …

Doar certuri voi avea cu tine, HeLian Qing, frumoasă zeiță, prințesă Qing! gândi Han Yang dându-și ochii peste cap.

Pufnind, HeLian Qing se îndreptă spre dulap pentru a se schimba de pijamale.

Deoarece în această zi nu avea cursuri, Han Yang nu se grăbea să se dea jos din pat. Ridicându-se în fund pe saltea, îl privea pe bărbatul care se schimba în fața lui, admirându-i umerii lați, talia subțire și picioarele lungi.

HeLian Qing știa foarte bine că este privit, așa că încetinise ritmul în care se schimba, luându-și timpul necesar pentru a termina. În timp ce își strângea cureaua, se întoarse, privindu-l rece pe celălalt și spunând:

– Grăbește-te și șterge-ți saliva, altfel vei uda lenjeria.

Han Yang nu mai căzu atât de ușor în capcana acelui bărbat, alegând în schimb să dea pătura la o parte și să coboare din pat pentru a se îndrepta direct spre eșarfa gri atârnată pe scaun, apoi să meargă spre HeLian Qing, să se oprească în fața lui și să spună:

– Ar trebui să încerci asta. Am ales-o special pentru tine.

HeLian Qing, care inițial voia să-l ignore și să-i arunce câteva cuvinte răutăcioase despre eșarfă, după ce auzise intenția băiatului, își înghițise pur și simplu acele cuvinte și își aplecă ușor capul pentru a-i permite lui Han Yang să-i înfășoare eșarfa.

Acesta aranjă cu grijă eșarfa pentru HeLian Qing. Cu capul ușor aplecat, HeLian Qing nu putea vedea decât bretonul care îi acoperea sprâncenele și ochii și vârful nasului celuilalt bărbat.

Privirea lui HeLian Qing se îndreptă apoi spre degetele lui Han Yang, care învârteau și înfășurau eșarfa, înainte de a se întoarce din nou la fruntea lui. O privi timp de câteva secunde, apoi își întinse mâna pentru a ridica bretonul băiatului, își înclină capul și sărută acel loc care nu mai era ascuns.

Senzația acelor buze calde apăsate pe fruntea sa îi făcu mâinile lui Han Yang să se oprească, iar el își ridică privirea pentru a se uita la bărbatul din fața sa.

Ca răspuns, HeLian Qing își retrase nonșalant mâna, aruncându-și privirea în jur ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Zâmbind ușor, Han Yang continuă să îndese eșarfa în tivul cămășii sale, apoi, făcând câțiva pași înapoi pentru a-l privi de la distanță, se duse la dulap pentru a lua o haină pe care HeLian Qing să o poarte.

HeLian Qing îl lăsă pe tânăr să se ocupe de asta, ridicându-și ambele brațe cooperant în timp ce acesta îl îmbrăca.

– Perfect!

Han Yang îi aranjă apoi gulerul bărbatului, învârtindu-se de câteva ori în jurul lui și dând din cap satisfăcut:

– Arăți foarte chipeș așa!

HeLian Qing era într-adevăr foarte chipeș cu eșarfa aceea. Statura sa înaltă, combinată cu atitudinea sa extraordinară, îl făceau, de regulă, destul de deosebit atunci când purta costume. Dar acum, îmbrăcat într-un palton lung din cașmir și asortat cu această eșarfă simplă și de bun gust, întreaga lui aură se dublase.

Bărbatul chipeș se simțea foarte încântat de laudele lui Han Yang, aplecându-și chiar corpul într-o parte pentru a-l lăsa pe băiat să-l admire și mai mult.

Han Yang înțelesese deja perfect că această aluzie a sa era folosită pentru a obține și mai multe complimente, așa că, imediat, fără să fie deloc zgârcit, rostise o serie de laude la adresa lui, făcând inima Prințesei Qing să înflorească.

După ce luară împreună micul dejun, HeLian Qing îl lăsă pe Han Yang la casa familiei sale, iar el se îndreptă direct spre serviciu. Vizita la reședința familiei se datora unui telefon dat de Lao Yezi cu o zi înainte, pentru a-l invita pe băiat să joace o partidă de șah cu el.

Han Yang îl urmă pe majordom în birou, unde Lao Yezi deja așezase piesele de șah și juca fericit de unul singur.

– Vino! zise Lao Yezi, ridicându-și privirea spre el.

Făcând un semn cu mâna repetă:

– Haide, vino încoace.

– Bună dimineața, bunicule.

Han Yang se apropie și se așeză în fața lui:

– Ai servit micul dejun?

– Da, am mâncat. Dar tu ai mâncat ceva? Vrei să-ți pregătească mătușa Zhou ceva cald? întrebă Lao Yezi în schimb.

– Am mâncat înainte să vin.

Han Yang îl ajută să aranjeze piesele de șah.

– Deci, faci tu prima mutare?

– Îți las ție inițiativa, răspunse Lao Yezi.

Han Yang zâmbi, apoi făcu prima mutare.

În ultima vreme, Han Yang trecea adesea pe la Lao Yezi pentru a-l însoți la o partidă de șah, astfel încât abilitățile sale la șah se îmbunătățiseră considerabil. La sfârșitul partidei, Lao Yezi suspină înainte de a spune:

– Există vreo șansă să pot juca câteva partide și cu bunicul tău?

– Veți avea ocazia, răspunse Han Yang.

Zâmbind, Lao Yezi adăugă:

– Nu te stresa, așa cum noi toți de aici am acceptat de mult situația ta și a lui A’Qing, așa și bunicul tău o va accepta, nu-ți face griji.

– Bine, zâmbi Han Yang.

De fapt, el plănuise deja să se întoarcă acolo pentru a sărbători Anul Nou cu bunicul său și, de asemenea, să-i povestească despre situația sa cu HeLian Qing. La urma urmei, drumul lor fusese deja menit pentru amândoi^[1] și nu putea permite ca HeLian Qing să meargă mereu singur înainte.

La scurt timp după vizita la reședința familiei, Han Yang se întoarse acasă, pentru că voia să se ocupe de câteva mici modificări la site-ul pe care fusese rugat să-l proiecteze.

Mo Suya știa că, pe lângă faptul că mergea la universitate, el avea și o ocupație și, astfel, fu imediat atât mulțumită, cât și îngrijorată. La plecare, când îl conduse, îi mângâie părul, așezându-l în spatele urechii, și îi spuse:

– Nu te obosi prea mult, bine? Lasă-l pe Qing’er să se ocupe de treburile financiare ale familiei. Are pielea destul de groasă, nu ar trebui să întâmpine probleme în fața greutăților.

Din cauza faptului că propria mamă a prințesei Qing gândea astfel, Han Yang rămase tăcut pentru o clipă, dădu aprobator din cap, apoi râse:

– Știu. Oricum, e frig afară, așa că ar trebui să te grăbești să te întorci înăuntru, bine?

Mo Suya, la rândul său, îl îndemnă să se întoarcă acasă, așa că Han Yang se urcă în mașina pregătită de șofer și plecă.

Pe drumul de întoarcere, sentimentul de căldură din pieptul lui Han Yang devenise din ce în ce mai intens. Toate acestea se datorau înțelegerii lui Lao Yezi, tandreții iubitoare a lui Mo Suya și, cel mai important, lipsei totale de rezerve a lui HeLian Qing în a-l prețui.

Uneori, nu se putea abține să nu se întrebe ce făcuse pentru a merita să-i întâlnească pe toți și pentru ca ei să-i arate toată dragostea și grija, pe care nu îndrăznise niciodată să le aștepte.

Probabil că mi-am consumat tot norocul pentru următoarea mea viață, nu-i așa? se întrebă în gând Han Yang, în timp ce privea pe fereastră.

***

În acea după-amiază, după ce își termină treaba, Han Yang observă că nu era încă ora patru. HeLian Qing fusese ocupat în ultimele zile și îi spusese că astăzi nu va putea ajunge la timp pentru cină. Cum Han Yang nu avea chef să gătească doar pentru el, inițial se gândi să comande mâncare, dar apoi se răzgândi și se întrebă dacă nu ar fi mai bine să meargă la cumpărături.

În cele din urmă, hotărâse să pregătească cina și îi trimise un mesaj lui HeLian Qing în timp ce se îndrepta spre magazin.

Piața avea legume mult mai proaspete decât supermarketul, iar Han Yang alese cu mare atenție o cantitate considerabilă de legume, cu intenția de a lua și pentru a doua zi. În timpul cumpărăturilor, îl sună pe Xiao Chen pentru a-i confirma dacă HeLian Qing era la companie și dacă avea programată vreo cină de afaceri pentru seara respectivă.

Îngrijorat că HeLian Qing ar putea sta nemâncat prea mult timp, Han Yang își termină rapid cumpărăturile, se întoarse acasă și se apucă imediat de treabă. Mai târziu, după ce termină de pregătit cina, împachetă totul într-o cutie termoizolantă și porni spre el.

Când ajunse la sediul companiei, Han Yang privi în sus spre clădirea înaltă, cu mai multe etaje. Înainte de a-l cunoaște pe HeLian Qing, crezuse că va trebui să lupte ca să intre în Grupul HeLian după absolvire pentru a lucra, dar nu se așteptase niciodată că nu va intra pentru un loc de muncă, ci va ajunge să se căsătorească cu HeLian Qing.

Gândindu-se la asta, Han Yang nu putu decât să ofteze la natura atât de schimbătoare a vieții sale. După aceea, se îndreptă spre recepția de la primul etaj, de unde îl sună pe Xiao Chen pentru a anunța sosirea sa.

După încheierea apelului, Xiao Chen coborî repede scările ca să-l întâmpine.

– Îmi pare rău că te deranjez, îi spuse Han Yang lui Xiao Chen.

– Nu e niciun deranj, nu spune așa ceva. Șeful e ocupat și încă nu a luat cina, așa că ai venit la momentul perfect, îi răspunse Xiao Chen, conducându-l spre lift.

– Nu i-ai spus că vin, nu-i așa? întrebă Han Yang, care voia să-i facă o mică surpriză lui HeLian Qing.

– Sigur că nu, nu-ți face griji, răspunse Xiao Chen cu un zâmbet înțelegător.

– Mulțumesc, spuse Han Yang.

Apoi, amintindu-și că HeLian Qing lucrase peste program zi de zi în ultima vreme, întrebă:

– De ce ați fost atât de ocupați în ultima vreme?

– Mâine va fi lansat un produs important pe piață și va avea loc chiar și o conferință de presă, așa că șeful este mai ocupat decât de obicei, răspunse Xiao Chen.

Han Yang dădu din cap, fără să mai pună alte întrebări.

Când liftul se opri la ultimul etaj, Han Yang spuse:

– Mă descurc singur de aici, poți să te retragi la treaba ta.

Xiao Chen dădu din cap, deschizând ușa liftului pentru Han Yang, apoi spuse:

– Biroul lui este la capătul coridorului, pe stânga.

– Bine, mulțumesc.

Han Yang îi mulțumi, apoi se îndreptă spre birou.

Biroul lui HeLian Qing era ultimul, iar pe partea dreaptă se aflau o sală de ședințe, o sală de conferințe, o sală de lectură și o zonă de așteptare, toate destul de mari. Potrivit lui Xiao Chen, toată partea stângă era biroul lui HeLian Qing, așa că, dacă era așa, însemna că spațiul pe care acesta îl ocupa era echivalent cu toate celelalte puse la un loc.

Han Yang se opri în fața ușii biroului lui HeLian Qing, observând că era ușor întredeschisă și că în interior se mai auzea o altă voce.

– Deci intenționezi să-i ascunzi lui Han Yang acest lucru, nu-i așa?

Vocea aceea îi părea oarecum familiară. Se pregătea să bată la ușă, dar când Han Yang își auzi numele, mâna îi îngheță în aer.

Îl auzi apoi pe HeLian Qing spunând:

– Îți bagi nasul prea mult în treburile altora.

– O fac pentru binele tău! replică vocea respectivă.

– Tsk, tsk. Ești obsedat de el încă din liceu. Tu ești cel care exagerează cu această dragoste neclintită a ta!

– Ajunge cu prostiile. După ce ai abandonat ceva, ar trebui să știi să dispari, spuse HeLian Qing nepoliticos.

– Bine, în regulă, bine! Pentru plăcerea ta, o să plec.

Ce au vrut să spună cu asta? Ce liceu? De ce m-au menționat pe mine în discuția lor?

Han Yang ezită o clipă, complet nedumerit de sensul cuvintelor lor.

Apoi auzi din nou acea voce spunând:

– Voi pleca acum. Dacă apare ceva, sună-mă.

– Pleacă, spuse HeLian Qing.

Han Yang auzise ce spuneau, împreună cu sunetul pașilor în direcția sa, așa că făcu și el câțiva pași înapoi, apoi se uită la persoana, care ieșise dinăuntru.

Era Xu Luozhao.

Nu-i de mirare că vocea mi se părea familiară, gândi Han Yang.

Când îl văzu la ușă, Xu Luozhao fu puțin surprins. Observând cutia termoizolantă din mâna lui, se îndreptă spre el, închizând ușa în urma sa.

– Bună, îl salută Han Yang.

– Bună, râse Xu Luozhao.

– Ai venit să-i aduci cina lui A’Qing?

– Mmm. Nu v-am deranjat, nu-i așa? întrebă Han Yang.

– Bineînțeles că nu, dar…

Xu Luozhao făcu o mică pauză, apoi, folosind un ton hotărât, spuse:

– Ne-ai auzit mai devreme, nu-i așa?

Han Yang nu negă:

– Am auzit puțin.

– Ești curios să afli despre ce vorbeam? îl întrebă Xu Luozhao.

Han Yang ezită, dar Xu Luozhao nu așteptă răspunsul lui și îi șopti la ureche o propoziție.

Han Yang, șocat, ridică capul să-l privească, în timp ce celălalt bărbat începu să râdă.

– Întoarce-te acasă și o să afli, e o surpriză.

După ce spuse asta, se scuză și plecă.

Han Yang rămase nemișcat câteva secunde. Apoi, ridicându-și mâna, bătu la ușă, o împinse și intră.

Când păși înăuntru, HeLian Qing avea capul plecat, răsfoind niște documente. Crezând că Xu Luozhao era cel care se întorsese, nu-și ridică privirea, spunând doar:

– Mai ai ceva de spus?

Han Yang nu răspunse, ci așteptă ca bărbatul să-l observe.

După câteva secunde, HeLian Qing încetă să mai răsfoiască paginile, își ridică privirea și îl văzu pe Han Yang stând în fața lui. Îl privi fix pentru o clipă, apoi exclamă:

– Ce faci aici?

– Livrez mâncare la pachet, spuse Han Yang ridicând cutia din mână și zâmbind spre el.

Văzându-l cu mâncare și cu zâmbetul pe buze, HeLian Qing simți că toată oboseala zilei dispăru instantaneu, fără urmă.

Din ziua în care se căsătorise și până acum, aceasta era prima dată când Han Yang venea să-i aducă masa, fără ca el să știe despre asta.

Soțul lucrând peste program, iar soția aducându-i cina din proprie inițiativă, era practic scenariul unui serial cu idoli, al naibii de ridicol.

Chiar și așa, HeLian Qing nu se putu abține să nu zâmbească, aproape până în punctul în care îi venea să fluiere de bucurie.

Deoarece era o cină pentru două persoane, Han Yang adusese destul de multă mâncare, iar pe lângă cele patru feluri pe care le pregătise, adusese și un termos cu supă.

HeLian Qing, văzându-l scoțând toate felurile de mâncare, fu oarecum uimit:

– De ce ai adus atât de multă mâncare? Crezi că mănânc ca un porc?

Han Yang puse deoparte cutia termoizolantă:

– Nici eu nu am mâncat.

Auzind cuvintele lui, prima reacție a lui HeLian Qing fusese să creadă că acesta voia să mănânce împreună cu el, iar gândul îi făcu inima să înflorească, dar foarte repede, un alt gând îi trecu prin minte.

Ridicându-și mâna, HeLian Qing se uită la ceas și văzu că era deja trecut de ora șapte, iar sprâncenele i se încruntară instantaneu, spunând:

– Data viitoare, mănâncă înainte să vii aici.

Știind că era îngrijorat pentru stomacul lui, Han Yang spuse:

– Am mâncat puțin din prăjitură înainte să vin.

HeLian Qing dădu din cap satisfăcut după ce îl ascultă, trăgându-l să se așeze lângă el pentru a lua cina.

– Am cumpărat asta când am fost azi la piață, e deosebit de proaspătă, spuse Han Yang arătând spre crab.

– Ar trebui să guști.

HeLian Qing bău jumătate din recipientul cu supă, apoi luă crabul și începu să-l curețe. Deoarece Han Yang îl gătise perfect, se putea vedea cum carnea delicată a crabului era într-adevăr foarte suculentă. Apoi luă o bucățică din carne și i-o băgă în gură lui Han Yang.

– Mmm! mușcă Han Yang inconștient.

– Tu nu vrei să mănânci?

– O să mănânc, spuse HeLian Qing, chiar înainte de a-și înclina capul pentru a-l săruta.

Ochii lui Han Yang se măriră simțind intrarea limbii lui HeLian Qing în gura sa, unde se afla încă bucata de crab. După aceea, limba aceea alunecoasă începu să-i provoace în mod provocator vârful limbii sale.

Probabil că intenția bărbatului era să-și arate dorința de a fi și mai aproape de celălalt. Așadar, Han Yang nu se opuse. Închise ochii și își înclină capul pe spate pentru a se lăsa pradă sărutului lui HeLian Qing, vârful limbii plimbându-se cu grijă, înainte de a se retrage treptat.

După aproximativ o jumătate de minut, HeLian Qing se sătură cu sărutul lor, carnea de crab din gura lui Han Yang fiind smulsă ajungând acum în gura celuilalt. Mestecând, după bunul său plac, de câteva ori înainte de a o înghiți, el se uită apoi la băiat, spunând:

– Are un gust destul de bun.

Nu știa dacă cuvintele lui se refereau la carnea de crab sau la altceva, Han Yang, deși era mai mult decât conștient de nerușinarea acelui bărbat, totuși nu putu să evite colorarea în roșu a urechilor sale, înainte de a-și coborî capul și de a continua să mănânce.

Cu dispoziția lui acum veselă, HeLian Qing îl ajută să extragă restul cărnii de crab din carapace.

După cină, HeLian Qing își continuă treaba. Han Yang vru să-l ajute, dar cum nu era familiarizat cu acele lucruri, nu putu fi de niciun ajutor.

Văzându-i intenția, HeLian Qing îi spuse, mângâindu-l pe creștet:

– Du-te și distrează-te, bine? O să te învăț eu mai târziu.

Han Yang dădu din cap, luă telefonul mobil al bărbatului și se duse să se joace.

După ce termină de aprobat o propunere, HeLian Qing își ridică privirea și îl zări pe Han Yang cu capul aplecat, jucându-se cu telefonul, iar această imagine îi smulse un zâmbet.

Curios să afle ce joc juca celălalt, HeLian Qing se ridică și se duse lângă el, sprijinindu-se de spătarul canapelei înainte de a se apleca pentru a vedea mai bine. Când văzu exact ce făcea tânărul, rămase fără cuvinte.

Han Yang folosise telefonul lui HeLian Qing pentru a crea un cont WeChat sub numele „Prințesa Qing”, împreună cu un altul pentru el însuși, numit „Micul Pește Sărat”. Această singură persoană juca rolul ambelor personaje, discutând fericită între ele.

Han Yang, care avea ambele telefoane în mâini, își ridică privirea spre el și îl întrebă:

– Vrei să joci și tu?

– …Guai^[2], joacă-te singur, bine?

HeLian Qing îl mângâie din nou pe cap.

– Micuțul meu prostuț.

După ce spuse asta, se întoarse și continuă să lucreze.

– …

Han Yang îi trase o privire urâtă, aruncând telefoanele deoparte și luând în schimb o tabletă pe care începu să se joace.

În timpul petrecut la birou, cineva venise să-i dea un raport lui HeLian Qing, iar Han Yang intenționase să se retragă, dar HeLian Qing îl rugase să rămână. Apoi, el continuase să discute unele chestiuni de afaceri cu persoana care îi dăduse raportul.

În mod normal, Han Yang vedea adesea comportamentul irascibil, încăpățânat, tsundere, sarcastic, blând și obraznic al lui HeLian Qing, dar aceasta era prima dată când își făcea o impresie despre latura de om de afaceri a acelui bărbat.

Deși își mai lua o parte din muncă acasă, în acel moment, atmosfera pe care o degaja era extrem de diferită.

Acest lucru făcu să-i treacă brusc prin minte lui Han Yang o frază: Un bărbat este mai chipeș (cool) atunci când muncește din greu.

Trecu ceva timp apoi, iar HeLian Qing luă niște materiale de pe birou și se duse spre Han Yang spunându-i:

– Trebuie să merg la o ședință, așa că fă-ți de lucru cu ceva cât timp lipsesc, iar dacă te plictisești, poți să mergi să te odihnești acolo, spuse HeLian Qing, arătând spre camera de odihnă.

– Bine, răspunse Han Yang, dând din cap.

Când HeLian Qing se întoarse după reuniune, Han Yang dormea deja adânc pe canapea, cu tableta lângă el, pe ecranul acesteia apărând un mic personaj în formă de dovleac, care părea să fie în mijlocul unui nivel dintr-un joc.

Temându-se că va răci, HeLian Qing se aplecă și îl luă în brațe.

Han Yang se trezi când își dădu seama că era purtat, frecându-și ochii și întrebând:

– S-a terminat ședința?

– S-a terminat, răspunse HeLian Qing.

– Nu ți-am spus să te duci înăuntru să dormi? Sau m-ai așteptat special să mă întorc ca să te duc în brațe?

– Gândești prea departe, îi spuse Han Yang, bătându-l ușor pe umăr.

– Doar mă odihneam puțin, așa că te rog lasă-mă jos.

– Satisfacerea soției este datoria unui soț, spuse HeLian Qing rămânând impasibil și continuând să-l ducă în cameră să se odihnească.

Această frază avea mai multe interpretări, dar având în vedere “antecedentele penale” ale unei anume persoane, Han Yang preferă să tacă.

HeLian Qing îl așeză pe Han Yang pe pat, profitând de momentul în care se lipi de celălalt pentru a-i da câteva săruturi. Apoi se ridică și spuse:

– Dormi, te trezesc eu când nu mai sunt ocupat.

– Bine, spuse Han Yang dând din cap.

Așteptă până când HeLian Qing plecă pentru a închide ochii și a se odihni.

Când cei doi se întoarseră acasă, era deja trecut de miezul nopții, și pentru că trăsese un pui de somn la companie, Han Yang se simțea destul de energic.

Se agita în pat, amintindu-și ce-i spusese Xu Luozhao mai devreme, adăugând astfel un motiv în plus ca să nu poată adormi.

HeLian Qing era încă în baie, așa că ezită câteva secunde, apoi îndepărtă pătura, se dădu jos din pat și se duse în birou.

………………………….

[1] calea pentru cei doi era căsătoria lor

[2] 乖: guāi: înseamnă cuminte/ comportament frumos/ ascultător/ în cazul de față fiind folosit pentru a descrie un copil cuminte