CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ – CAPITOLUL 22

CĂSĂTORIE CONTRACTUALĂ

CAPITOLUL 22

Dacă te duci în biblioteca lui A’Qing, în al doilea sertar din stânga, vei găsi acolo o cutiuță. În ea se află răspunsul la ceea ce vrei să afli.

Han Yang stătea în fața bibliotecii, cuvintele rostite mai devreme de Xu Luozhao răsunându-i în minte. Raftul cu cărțile lui HeLian Qing era destul de înalt, așa că folosise o scară pentru a se urca. Se îndreptă spre al doilea sertar din stânga, către cutia despre care vorbise Xu Luozhao.

Era o cutie de lemn cu aspect antic, acoperită cu multe modele complexe, rafinate și frumoase.

Luând cutia în mâini, Han Yang se simți destul de nervos, atât de tare încât mâinile îi începură să tremure, fiind cuprins de senzația constantă că se uita la un obiect misterios.

La început, nu încercase să deschidă cutia, ci se limitase să o studieze cu atenție, în timp ce două gânduri opuse, „Deschide” și „Nu deschide”, se ciocneau unul de altul, ca și cum ar fi fost răspunsurile la o întrebare cu variante multiple pe o foaie de hârtie întinsă în fața lui.

Mintea lui îl avertiza că a face așa ceva era greșit și spionarea lucrurilor private ale lui HeLian Qing fără consimțământul acestuia era foarte gravă.

Dar inima îi spunea că acest lucru ar trebui să fie în legătură cu el, altfel Xu Luozhao nu i-ar fi spus despre asta de la bun început.

În plus, voia să afle răspunsul la lucrurile pe care le spusese Xu Luozhao și, în cele din urmă, motivul pentru care HeLian Qing voise să încheie un astfel de contract cu el.

Fără îndoială, emoțiile sale prevalară în cele din urmă asupra raționalității. Așa că, după ce trase adânc aer în piept, Han Yang deschise încet cutia. Zăvorul cutiei scoase un „clic” ușor în palma lui când se deschise și, în acea fracțiune de secundă, Han Yang își auzi propria inimă bătând cu putere.

În mod surprinzător, în cutie nu era nimic deosebit. Doar o bucată veche de ziar, puțin îngălbenită, care se afla deasupra restului conținutului.

Văzând ziarul, Han Yang rămase puțin uimit, neînțelegând care ar fi putut fi intenția lui Xu Luozhao în a-l face să se uite la el. Apoi desfăcu ziarul și citi data de pe copertă: 25 iulie 20xx.

Acel ziar era de acum cinci ani.

De ce ar păstra HeLian Qing un ziar vechi ca acesta? Han Yang nu înțelegea.

Punând cutia la loc, Han Yang deschise ziarul și citi titlul cu caractere îngroșate al știrii principale de pe prima pagină:

Următorul moștenitor al Grupului HeLian, HeLian Qing, primește o invitație secretă pentru a participa la cea de-a XX-a competiție de jocuri web independente pentru tineri: ar putea asta să însemne că Grupul HeLian va intra în industria jocurilor online?

Sub acest titlu, o treime din toate celelalte titluri erau, de asemenea, despre HeLian Qing.

Han Yang rămase fără cuvinte.

– …

Oare narcisismul este motivul pentru care Qing Gége dorește să adune titlurile populare din ziare despre el și să le păstreze în cutia aceea? Ar putea Qing Gége să fie de fapt mai mult narcisist decât tsundere?

Știind foarte bine că un astfel de lucru era imposibil, Han Yang tot nu se putea abține să nu râdă după ce se gândi la asta, în timp ce îl privea cu atenție pe HeLian Qing de atunci. Comparativ vorbind, nu era o diferență prea mare între HeLian Qing din acea fotografie și aspectul său actual. Trăsăturile lui erau încă destul de frumoase, iar expresia lui era la fel de indiferentă. Singura deosebire era că acum părea că acele trăsături ale lui, împreună cu temperamentul său, deveniseră și mai rafinate, mai mature, mai… calme. Acea fotografie îl făcu pe Han Yang să devină brusc mai curios să afle cum era HeLian Qing în acei ani, în special dacă era la fel de sarcastic și de tsundere ca în prezent.

Da, trebuie să fi fost tot așa. Probabil că așa s-a născut, gândi Han Yang, înainte de a-și întoarce privirea spre alt conținut al ziarului.

Articolul de acum cinci ani era despre o competiție de jocuri online în care HeLian Qing, invitat să participe ca oaspete misterios, primise o mare atenție din partea presei. De asemenea, mulți oameni se întrebau dacă acceptarea invitației la o astfel de competiție avea vreo legătură cu următoarea direcție în care se va îndrepta compania sa.

Han Yang nu era foarte convins de acel raport.

Datorită puterii Grupului HeLian, dacă ar fi dorit cu adevărat să intre în industria jocurilor online, era puțin probabil să-și îndrepte atenția către o competiție obișnuită de jocuri online pentru adolescenți… Stai puțin! Han Yang își aminti ceva.

Apoi își îndreptă privirea spre titlul articolului, citind titlul de două ori.

Han Yang făcu o pauză.

20xx… Nu este aceasta competiția la care am participat și eu?

Pe atunci, se întâmpla să fie perioada vacanței de vară și, împreună cu fiul dirigintelui său, formase o echipă care participase la acel concurs și câștigase chiar premiul de consolare pentru „Cea mai creativă idee” la acea vreme.

Han Yang fusese apoi acceptat la un liceu din oraș și, din cauza situației familiei sale, dirigintele său de clasă avea mai multă grijă de el. Plus că fiul său era în aceeași clasă cu el, deși notele celuilalt băiat la toate materiile erau dezechilibrate. Fiul profesorului diriginte avea problema de a se concentra serios pe unele materii în detrimentul altora, așa că, după ce el și băiatul se cunoscuseră mai bine, Han Yang își asumase responsabilitatea de a-l ajuta să recupereze lecțiile la care rămăsese în urmă. Datorită acestui băiat, Han Yang avusese prima sa șansă de a interacționa cu computerele.

Pe atunci, participarea sa la acel concurs fusese întâmplătoare. Nefiind încă familiarizat cu computerele, nu putea ajuta prea mult, dar, cu mintea lui ageră, le oferi multe idei și direcții noi. De fapt, conceptul produsului final care fusese prezentat la concurs era gândit de el, în timp ce designul concret fusese opera fiului dirigintelui și a unui alt membru al echipei. Nu se așteptase ca, în final, să câștige chiar un premiu pentru asta.

Han Yang își amintise și de fotografia pe care o avea cu toți colegii săi de echipă din perioada în care participase la competiție, care acum se afla pe biroul său din casa bunicului său. Acesta scotea adesea fotografia aceea pentru a o privi și spunea că acel eveniment îl făcea foarte fericit.

Dar de ce se afla ziarul acesta aici?

Han Yang continuă să citească. Sub articol, privirea lui căzu pe o fotografie în care el stătea în primul rând, în extrema stângă, arătând foarte rezervat, îmbrăcat cu o cămașă albă și pantaloni negri.

… înăuntru se află răspunsul la ceea ce vrei să știi.

Cuvintele lui Xu Luozhao răsunară din nou, iar un gând incredibil se formă încet în inima lui Han Yang. Cu gura ușor căscată, nu îndrăznea să creadă ceea ce tocmai văzuse în ziar, considerând speculațiile, care se formau iute în inima lui, ca fiind pur și simplu absurde.

…cum era posibil așa ceva? se gândi Han Yang.

Împăturind ziarul neglijent, luă din nou cutia și descoperi că înăuntru mai erau câteva decupaje din ziare din aceeași perioadă. Pe lângă ziar, erau și câteva fotografii, toate fiind cu el la acea competiție.

Inima îi bătea cu putere, de parcă voia să-i sară din piept, fără să-i dea posibilitatea de a-și controla bătăile. Apoi, foarte atent, luă fotografiile și când le atinse, spre surprinderea lui, fiecare dintre degetele sale simțise o căldură arzătoare.

Era la fel ca atunci când văzuse conținutul jurnalului, doar că acum cutia din mâna lui părea să cântărească o mie de kilograme, iar el era ca și cum o mână invizibilă îi agita marea din inimă și îi arunca sufletul în haos.

Han Yang credea că se înțelegea deja bine cu HeLian Qing și că ajunsese să înțeleagă treptat profunzimea afecțiunii acestuia. Dar nu îi trecuse prin minte că nu atinsese încă nici măcar vârful acesteia.

– Han Yang.

Vocea lui HeLian Qing se auzi din camera alăturată, readucându-l pe Han Yang la realitate. Privind spre ușă, el puse repede ziarul și fotografiile înapoi în cutie, o acoperi, apoi o puse la locul ei inițial, după care coborî în grabă scara, trei trepte contopindu-se în două, apoi ieși din birou.

HeLian Qing stătea în ușa dormitorului lor, cu prosopul folosit pentru uscarea părului atârnându-i în jurul gâtului. Văzându-l pe Han Yang ieșind din birou, el spuse:

– Ce faci treaz la ora asta târzie? Vino aici.

Mintea lui Han Yang era complet ocupată de toate fotografiile din cutie și, după ce îl zări pe HeLian Qing, pașii lui se opriră brusc. La scurt timp, făcu un lucru care, chiar și după mulți ani, amintirea lui l-ar face să se simtă rușinat.

Mergând cu pași grăbiți spre HeLian Qing, se aruncă asupra celuilalt ajuns deja în fața lui. Da, se aruncă cu tot corpul asupra lui, sărind pe bărbat cu ambele picioare înfășurate în jurul taliei celuilalt și cu brațele strâns în jurul gâtului său.

HeLian Qing se sperie destul de tare de săritura bărbatului mai mic, impactul făcându-l să înainteze câțiva pași pentru a se putea stabiliza și a-l susține cu ambele mâini de fund ca acesta să nu cadă.

– Hei!

HeLian Qing fu lovit ușor în față de fruntea băiatului. Inspirând adânc și cu un ton nemulțumit, el spuse:

– Te arunci în brațele mele sau încerci să-ți omori dragul tău soț?

Han Yang nu îi răspunse, alegând în schimb să-l îmbrățișeze mai tare și să-și îngroape fața în gâtul celuilalt bărbat, în timp ce îi striga repetat numele în șoaptă.

– Ce s-a întâmplat?

HeLian Qing observă că bărbatul din brațele sale se comporta puțin ciudat.

Han Yang își șterge nasul și cu vocea puțin răgușită întreabă:

– De ce ești atât de bun cu mine?

– De ce, hm?

HeLian Qing se gândi o clipă, apoi răspunse:

– Probabil pentru că sunt un om bun, nu? Nu vreau să te văd plângând, bine? Ești prea urât.

Prostii, spuse Han Yang în sinea lui.

Este evident că e din cauză că mă iubești… pentru că mă iubești de atâta timp.

Dar Han Yang nu îl dădu în vileag. Deoarece HeLian Qing voia să ascundă acest lucru, el hotărâse să trateze problema ca și cum nu ar fi descoperit-o niciodată.

– HeLian Qing… vorbi Han Yang în cele din urmă, după ce îl îmbrățișă o vreme.

– Ce-i? răspunse HeLian Qing.

– Te rog, lasă-mă jos, spuse Han Yang.

Această poziție era prea jenantă.

– Să te las jos? întrebă HeLian Qing ridicând o sprânceană.

– Cine s-a aruncat ca o rachetă asupra mea acum un moment în urmă?

Fața lui Han Yang se înroși la auzul cuvintelor sale, doar că puțin mai devreme era pur și simplu prea emoționat. Știind că Prințesa Qing ascundea un secret atât de mare în inima sa, nu putu să-și stăpânească emoțiile reprimate, ceea ce îl determină să facă acest gest atât de jenant.

– Ei? Unde ți-a dispărut toată energia pe care o aveai adineauri, huh?

HeLian Qing își trecu mâna peste fesele celuilalt, ciupindu-l cu putere.

– Ți-e frică?

Toate acele emoții stârnite de descoperirea faptului că Prințesa Qing era îndrăgostită în secret de el nu se potoliseră încă, iar acum, din cauza tachinărilor acelui bărbat, mintea lui Han Yang se înfierbântă din nou, făcându-l să-i cuprindă fața bărbatului și să se apropie pentru a-i da un sărut cu îndrăzneală pe buze.

Rămas fără cuvinte de această încercare de sărut, care semăna mai degrabă cu un lins de câine, HeLian Qing îl duse pe acesta direct în patul lor și îl apăsă, schimbându-și pozițiile astfel încât el era acum cel care ataca.

Ceea ce se întâmplase cu puțin timp în urmă îl impresionase atât de mult pe Han Yang, încât își dorea foarte mult să fie mai aproape de HeLian Qing – doar puțin mai aproape – dorindu-și să se poată contopi cu acel bărbat, deoarece numai astfel ar fi putut să-și potolească valurile care îi năvăleau în inimă.

Aceasta fusese probabil cea mai euforică experiență pe care cei doi o trăiseră. Unirea trupurilor lor părea să izvorască dintr-un strigăt din adâncul sufletelor lor, făcând ca inimile și spiritele lor să tremure, fiecare dorindu-și ca celălalt să se cufunde în propriul trup.

***

A doua zi, HeLian Qing plecase deja când Han Yang se trezise. Fiind ziua conferinței pentru noul produs al companiei sale, era obligatoriu să fie prezent.

Perna de lângă el, care încă păstra parfumul trupului lui HeLian Qing, fu îmbrățișată de el, urmată de o inspirație profundă, senzația pe care o simțise fiind înconjurat de acest parfum dându-i un sentiment extrem de confortabil.

Întinzându-se din nou pe pat pentru o vreme, Han Yang se ridică în cele din urmă puțin după ora zece pentru a se spăla și a se pregăti să urmărească conferința de presă a lui HeLian Qing, care urma să fie difuzată la ora unsprezece.

În bucătărie se afla încălzit micul dejun pe care HeLian Qing îl cumpărase pentru el, așa că Han Yang luă laptele cald, clătitele și găluștele cu el și se duse să potrivească televizorul pe postul care transmitea conferința de presă a lui HeLian Qing și a companiei sale.

În acel moment, evenimentul încă nu începuse, așa că Han Yang mânca din micul dejun în timp ce aștepta. După ce termină micul dejun, sosise în sfârșit momentul mult așteptat, iar HeLian Qing tocmai apăru la locul conferinței.

Han Yang observă că, deși se afla într-o astfel de situație, atitudinea lui HeLian Qing nu era nici rece, nici caldă, iar răspunsurile sale la întrebările reporterilor erau foarte simple.

Uneori, răspunsurile sale aveau doar câteva cuvinte, care erau extrem de simple și crude.

La conferința de presă, totul fusese aranjat dinainte, dar existase și un reporter, care consideră că acest moment era potrivit și pentru bârfe. Pe măsură ce evenimentul se apropia de sfârșit, acest reporter faimos puse brusc o întrebare, fără nicio legătură cu tema conferinței, spunând:

– Domnule HeLian, potrivit unei surse de încredere, este adevărat că v-ați căsătorit în secret?

Odată adus în discuție acest subiect, sala devenise agitată, iar alți reporteri repetaseră această întrebare unul după altul.

Văzând acest lucru, membrii echipei de relații publice a Grupului HeLian încercară să schimbe imediat subiectul, însă HeLian Qing ridică mâna pentru a-i opri și, în mod surprinzător, răspunse:

– Dacă afirmați că sursa dvs. este de încredere, de ce mă întrebați pe mine?

Când HeLian Qing făcuse această declarație, expresia lui era extrem de rece, părând că se uită la cineva complet prost.

– Domnule HeLian, pot să vă întreb dacă este adevărat că v-ați căsătorit? Sau este încă doar un zvon? continuase un alt reporter.

HeLian Qing bătu cu degetul în masă, iar întreaga sală rămase în tăcere până când, câteva clipe mai târziu, chiar el rosti un singur cuvânt:

– Da.

Răspunsul său provocă o undă de tăcere în sală, urmată imediat de și mai multă agitație și zarvă, pe măsură ce un număr tot mai mare de reporteri se înghesuiau să pună întrebări pe același subiect:

– Pot să vă întreb când v-ați înregistrat căsătoria? De ce nu ați organizat încă ceremonia de nuntă și pot să vă întreb când intenționați să o faceți? Pot să îndrăznesc să vă întreb unde este soția dumneavoastră? Cineva a spus că v-a văzut cu o persoană mai tânără la Oficiul Stării Civile, este adevărat?

Han Yang nu se aștepta ca HeLian Qing să recunoască căsătoria lor în timpul conferinței de presă. Uimit, el rămase cu privirea fixată pe ecranul televizorului, urmărind cum bărbatul spunea calm:

– Data exactă a înregistrării căsătoriei este treaba mea personală. În ceea ce privește ceremonia, aș vrea să aflu și eu, având în vedere că persoana respectivă se uită la televizor în acest moment.

Imediat ce termină de spus asta, HeLian Qing își ridică ușor bărbia, de parcă ar fi vorbit cu Han Yang prin intermediul camerei, și întrebă:

– Când te vei căsători cu mine?

Han Yang, care învârtea bețișoarele în mână, le scăpă pe masă, nevenindu-i să creadă ochilor ce tocmai văzuse la televizor. Privi cum HeLian Qing se ridică apoi și părăsi conferința, iar reporterii care voiau să-l urmeze fuseseră opriți de agenții de pază….

 …era asta o cerere în căsătorie?

Han Yang își acoperi fața.

Era pur și simplu de nedescris faptul că această persoană făcuse îl ceruse în căsătorie la o conferință de presă. Absolut nimic din ceea ce făcea această persoană nu era bine!!!

Qing Gége, vrei să fii un fel de idol^[1]?!

Han Yang își putea deja imagina care aveau să fie titlurile știrilor de a doua zi…

………………………………………..

[1] 苏炸天: sū zhà tian: este folosit pentru a descrie un tip care este cu adevărat minunat, ca un idol, și are puterea de a face oamenii să reacționeze ca fanii K-pop… cu genunchii slăbiți și leșinând peste tot.