Cazurile inspectorului Singha – Capitolul 35

Spiritul care a scăpat

Corpul său căzu pe ceva solid, făcându-l pe Singha să geamă încet. Bucata de lemn care era deasupra lui nu era suficient de lată pentru a-l acoperi complet, dar avea părți care îi tăiau corpul. Până când simți cum îi curge sângele. Durerea din spate îi spunea că nu căzuse doar pe podea, ci și pe alte lucruri.

– P’Sing!!! Ce se întâmplă? Ești rănit? Răspunde-mi.

– Un pic.

Sunetul strigătelor de sus îl făcu pe Singha să deschidă ochii și să se uite. Îl văzu pe Thup în fața lui uitându-se la gaură cu îngrijorare. Gaura aceea avea cam trei metri adâncime și era lată cât un braț. Suficient cât să arunci cadavre acolo, fie ele oameni sau animale.

– În regulă, ieși afară și cere ajutorul doctorului, strigă Singha de jos.

Din fericire, când ceva îl târî în jos, întinse mâna și apucă frânghia de lângă el. În acest moment, dacă nu ar fi fost necesar pentru siguranța lui, nu i-ar fi cerut nimic lui Thup de sus, pentru că încă trebuia să se confrunte cu demonul ăla blestemat din casă.

– Aruncă lanterna și fii atent.

– Așteaptă aici, o să mă grăbesc să-l chem pe Phi Chan să mă ajute.

Tânărul se uită la el cu o expresie de parcă era pe cale să plângă înainte de a pleca.

– Blocat într-o gaură ca asta, unde să mă duc? mormăi Singh pentru sine, luând lanterna pe care i-o aruncase Thup și apăsând butonul pentru a o aprinde.

– E un loc mic.

Singha se gândi că era ciudat, această zonă era singurul loc din casă unde era covor care fi trebuit să fie în sufragerie. Dar niciun covor nu ar trebui pus într-un loc unde se poate aștepta să fie mai multă mizerie, cu excepția cazului în care cineva ar vrea să acopere ceva, cum ar fi un schelet, sau  cei zece de sub picioarele lor de acum.

Thup se uită îndoit în stânga și în dreapta. Dacă pleca, cu siguranță fantomele alea se vor juca cu Singha, dar dacă rămânea acolo nu avea cum să-l ajute în momentul de față. Tocmai când era pe punctul de a deschide ușa pentru a ieși, două fantome ale unei mame și fiice apărură și îl blocară înăuntru.

„Trebuie să muriți cu toții aici!!!” (Fantoma)

– Fără mine, ritualul nu va reuși! Și dacă ceremonia nu reușește, înseamnă că nu veți primi niciun fel de închinare!!! Vă veți întoarce la a fi fantome rătăcitoare de clasă joasă, așa cum obișnuiați să fiți!

Thup acționa blând și lupta ca un tigru, ambele mâini ținând încă amuleta strâns. Își simțea tot corpul tremurând ca o pasăre, dar dacă îi era frică și nu îndrăznea să facă nimic, nu doar el ar fi fost în pericol, ci și Singha.

Ușa se deschise încet până când Thup îl văzu pe Chan stând în mașină îmbrățișând volanul, dar nu era singur. Bancheta din spate, portbagajul și acoperișul erau pline de fantome rătăcitoare care se agățau unele de altele în timp ce se uitau înfometate la Chan.

De ce stă Thup atât de mult timp acolo? Și afurisitul ăla de aer condiționat este atât de rece, deși am crezut că l-am oprit deja.

– Ai terminat? strigă Chan înainte de a-și ridica mâna pentru a-și freca brațul în mod repetat.

Se întoarse și se uită în jur. Nu era nimic, așa că nu putea decât să privească drept în față o casă abandonată.

– Acela este Thup? De ce stă acolo și refuză să iasă?

Chan îl observă pe Thup stând în fața ușii, dar acesta refuza să iasă. Decise să deschidă portiera mașinii și să coboare să vadă, fluturând din mână și strigându-l și pe Thup.

– Hei, Thup! De ce nu ieși afară? strigă Chan, dar se uita cum Thup îi făcea semn înapoi și spunea ceva ce nu putea auzi.

– Ce? Ieși repede, trebuie să mă întorc la muncă.

Chan se apropie mergând normal să îl cheme pe băiatul care se afla în casa abandonată, și dintr-o dată ceea ce ar fi trebuit să fie pământ ferm ajunse să fie atât de moale încât corpul său căzu în noroi.

– Au! La dracu! Ce naiba!

Chan căzu la pământ și gemu în timp ce își punea mâna pe ceea ce credea el că este pământ, dar când se uită din nou, descoperi că pământul era ceva ce știa foarte bine de când a devenit student la medicină. Ochii și gura lui neagră tremurau încet, uitându-se la substanța din palmele mâinilor sale.

– Rahat!!!

Scheletele erau atât de suprapuse încât nu-și putea da seama cărei părți îi aparținea fiecare, făcându-i lui Chan pielea de găină. Acesta se ridică în grabă înainte de a-și ridica mâinile în semn de salut. În ciuda studiilor de medicină, el era om, iar a aduce respect era ceva ce făcea din convingere, fără să se gândească, dar se întreba cum de acum stătea pe oase? Nu știa cum se întâmplase, cum ajunsese acolo și, cel mai important, era sigur că tocmai călcase pe niște oase care erau rupte.

– Îmi pare rău, îmi pare rău, nu am vrut.

Chan a încercat să urce pentru a nu cădea în groapa la fel de adâncă ca înălțimea lui, dar pământul îi dădea mereu drumul când îl apuca cu mâna și-i era din ce în ce mai greu să ajungă sus.

„Foc foc foc foc foc.”

Un sunet mic îi făcu inima lui Chan să bată ca o tobă. Nimeni nu căzuse cu el, nimeni nu era sub el înainte, deci cine era în spatele lui acum…???

Deodată simți o căldură în partea dreaptă a pieptului, când se uită în jos văzu că ceva ardea cu el. Câteva secunde mai târziu flăcările dispărură și apărură cu o căldură care ardea prin țesătură și prin pielea lui.

– La naiba!!! E fierbinte!!!

„Ha ha ha.”

Chan încercă să își scoată cămașa. Început să simtă miros de carne arsă, senzația de arsură îl făcu să se teamă atât de tare încât își pierdu curajul. Un râs nervos venit de la o fată, arsă toată și care era neagră, îl făcu, de asemenea, să se simtă aproape nebun de frică.

– Phi Chan, dă-mi mâna ta!

O voce de sus îl făcu pe Chan să întindă mâna fără să se gândească, dar exact când era pe punctul de a fi ridicat, o mână îl apucă de coapsă.

“Nu-ți voi da drumul! Arde, arde, arde, arde!!!” 

– Nu te pune cu mine, puști nenorocit! Pleacă de aici!!!

Forța de tragere combinată cu frica îl făcură pe Chan să-și folosească piciorul pentru a-l lovi în față, iar mâna lui mică și arsă scăpă și Chan reuși să se ridice, ajutat de tragerea lui Thup, ieșind în sfârșit din gaura aceea oribilă.

– Plec, ticălosule!

– Stai, Phi Chan, trebuie să-l ajutăm pe P’Sing.

– Mai întâi trebuie să mă ajut pe mine. Știi ce am văzut adineauri? Thup!

– Era o singură fantomă în gaura aia, dar dacă te întorci la mașină fără mine sau fără ceva protejat cu tine, sigur vei fi înconjurat de sute de fantome.

– Nu mă prosti, ticălosule!!!

Chan se uită la fața serioasă a lui Thup înainte de a se întoarce să se uite la propria sa mașină. Deși nu putea vedea nimic, putea simți că senzația de cald și rece de mai devreme nu se datora cu siguranță aerului condiționat din mașină.

– Stai… Thup, este adevărat? Așteaptă!

Chan alergă după tânăr spre casă. Când intră, găsi o fantomă. Afară, găsi o altă fantomă, nu voia să se lase prins de asta!!!

Singha folosi lanterna pentru a se uita la toate scheletele din mormânt, încercă să nu se miște mai mult decât era necesar pentru că ar fi distrus dovezile de acolo. Judecând după starea rămășițelor, scheletele acelor oameni au fost probabil primele victime ale sacrificiului sau ar trebui numit o încercare de a efectua ceremonia, pentru că dacă te uitai la fiecare craniu, vedeai că erau crăpături în spatele lor. Probabil că ucigașii și-au ales victimele în funcție de datele lor de naștere, așa că se întâmplase când erau împreună și-i târâse aici.

!!!!!

Singha își netezi părul negru, ușor pătat de praf și murdărie. Își rupse capătul cămășii pentru a lega un capăt al funiei de lanternă. Tânărul inspector își încordă mușchii, scutură ușor din cap înainte de a începe să înconjoare frânghia și să o legene în sus. Își aminti că masa nu era foarte departe și dacă această frânghie putea fi legată de piciorul mesei, probabil că ar fi putut urca puțin. Deși nu și-ar fi putut susține greutatea până sus, ar fi putut ajunge măcar pe la jumătatea înălțimii și să se poată ridica puțin mai sus. Primele două încercări fură mai mult decât eșecuri, Singha scoase un oftat lent înainte de a inspira din nou. A treia oară folosi mai multă forță decât în primele două aruncări, până când Singha simți tensiunea frânghiei. Un zâmbet îi apăru în colțul gurii, nu ezită să tragă de frânghie și să încerce să își folosească picioarele pentru a călca pe pereții găurii. Înaintă încercând să își ușureze greutatea cât mai mult posibil până ajunse la jumătatea drumului, în timp ce întindea mâna pentru a apuca frânghia, o lumină de sus fu blocată de un fel de umbră. Când Singha se uită, o văzu pe tânăra fantomă a cărei imagine o desenase Thup, stând pe marginea găurii și privind în jos. În mână avea un ac și o ață roșie. Ochii ei, care odinioară fuseseră albi, se transformaseră în ochi negri din care se putea vedea că era foarte furioasă. Fața i se contorsionă într-un zâmbet la Singha și încercă să se târască în patru labe spre gaură.

– La naiba cu tine!

Singha trebuia să aleagă, dacă dădea drumul frânghiei și cădea la fund, efortul depus ar fi fost în zadar, dar dacă se agăța în continuare de frânghie nu știa ce putea face fantoma aceea.

– Anthg! Se auzi dintr-o dată sunetul lui Thup.

Băiatul strigă cu o voce fermă, înainte ca amuleta să-i zboare din mână spre tânăra fantomă care începea să aibă din ce în ce mai multe puteri magice. Nici nu voia să se gândească la ce ceremonie făcea persoana care o controla.

Ahaaaaaaaaaaaaa!!! 

Singha privi cum fantoma dispărea în fața lui împreună cu lucrurile care urmau să cadă în gaură, precum și cămașa pe care o legase de lanternă și funia care urma să se rupă. Când auzi căderea pânzei, își folosi forța picioarelor pe marginea găurii pentru a se trage în sus, aproape de margine, dar mâna lui găsi doar golul.

– Rahat!

– Te-am prins! P’Chan… ia celălalt braț al lui P’Sing.

Thup îl apucă de mână pe Singha înainte să cadă.

– CE DRACU’! Groapa asta are și schelete. A cui e casa asta? JASON, DE VINERI, TREISPREZECE?! strigă Chan tare în timp ce se uita în jos și vedea o mulțime de schelete înainte de a-l apuca din nou de braț pe Singha și de a folosi forța pentru a-l scoate din gaură.

Singha fu tras cu putere și căzu peste Thup. Sunetul inimii sale care îi bătea în sus și în jos în piept îl făcu pe băiat să suspine ușurat, persoana cu care își dorea să fie era în viață.

Thup respiră greu din cauza unui amestec de teamă și oboseală, dar adevărul era că era ușurat că venise în ajutorul lui Singha la timp.

– Ești în regulă?

Sunetul venind dinspre persoana culcată pe pieptul său îl făcu pe Thup să deschidă ochii și să se uite. Știa în acel moment că fața lui și cea a lui Singha erau atât de apropiate, încât distanța era mai mică de câțiva centimetri.

– Phi… Ești în regulă?

– Un cățeluș a venit în ajutor chiar la timp.

Singha frecă părul moale al lui Thup până când acesta fu mai dezordonat decât înainte de a se ridica.

– Hai să plecăm de aici înainte să vorbim despre orice altceva.

– Bine! răspunse Chan rapid, înainte de a fugi primul.

– Ești rănit?

Thup se ridică grăbit pentru că văzu că sângele din abdomenul lui Singha se scursese pe cămașa lui.

– Nu am de gând să mor.

Singha luă rama foto care fusese anterior pe raftul din bucătărie, luă fotografia și ieși din casă.

De îndată ce picioarele îi părăsiră casa, lumina puternică a soarelui străluci prin golurile din crengi, căldura luminii soarelui înlocuind întunericul și frigul care dispăreau treptat. În timp ce se îndrepta spre mașină, Thup se întoarse să privească din nou casa.

– Mă voi întoarce în curând.

Singha nu protestă când tânărul spuse asta. La urma urmei, ar fi trebuit să se întoarcă și el acolo pentru a se ocupa de diferitele dovezi găsite. Acest caz nu se va încheia cu raportul că a găsit o casă bântuită de fantome, ci atunci când ucigașul va fi prins și pedepsit în închisoare.

Imaginea plasată în spatele mașinii reflectă lumina soarelui și arătă o fotografie de familie în care tatăl, mama, fiica și fiul pozează fericiți împreună, cu zâmbetul pe buze. La prima vedere, nimeni nu și-ar imagina că în spatele scenei se află atâta nebunie și sânge, doar din cauza cuvântului „credință”.

*

O moară abandonată de la marginea orașului este situată nu departe de cimitirul în care avusese loc crima anterioară. Acest loc nu mai fusese folosit de mult timp, așa că nimeni nu se aștepta ca acum cineva să îl folosească ca loc pentru a efectua un ritual de sacrificare umană.

Două trupuri fără suflare atârnau de o grindă, la fel ca Deer, Jump, Darin, Dark și King, care erau încă în viață, dar respirau încet, legați de încheieturi.

Pe pătratul mare din fața lor era scris cu sânge un talisman pentru fiecare dintre păpușile Siakban cu cap de animal care fuseseră așezate în diferite colțuri ale yantrei*, legate cu un fir sacru și o persoană așezată în centru. O mână zbârcită număra mărgelele unui colier făcut din dinți de om, până când, în cele din urmă, se opri când lumina soarelui începu să strălucească.

– Veniți.

Un sunet puternic de tobă îi făcu pe toți călugării și fantomele să îl caute și să dispară sub ochii lui. Sângele îi țâșni din gură, pătând craniul din fața lui, cu dezgust în ochi. Furios, privi în sus, unde multe animale aveau gâtul tăiat în semn de sacrificiu. Fantoma luă în considerare sângele care se scurgea încet, și care cursese pe podea până când se adunase la picioarele lui.

– Va funcționa pentru tine?

– Voi pregăti terenul pentru ceremonie. Oricum, băiatul acela trebuie să se întoarcă astăzi.

– Și dacă nu ajunge la timp pentru începerea ceremoniei, ce ne facem?

– Ar trebui să găsiți pe altcineva pentru sâmbătă, tot putem face ceremonia.

Bom, care ascuțea un cuțit, se uită la tatăl său când acesta se ridică în picioare. Mantaua portocalie se schimbase în roșie din cauza cantității de sânge. Nu mai era o persoană în mantaua galbenă de călugăr, era doar un om căruia i se udase mantaua pentru că luase viața altcuiva.

– Dar el trebuie să se întoarcă.

– Ce-i place tatei la el? Doar pentru că a fost un băiat nenorocit care a văzut o fantomă și tu nu l-ai putut vedea.

– Nu, nu-l vreau doar pe el, vreau și altceva.

– Ce anume?

– Un spirit care a scăpat de mine și acum mă deranjează.

Sângele din palma lui fu șters, era sângele oamenilor care se închinau cu respect. Acum schiță un zâmbet și privirea blândă și plină de compasiune de pe chipul său dispăru, lăsând doar cruzimea umană.

– Spiritul mamei sale.