CORSARUL- Capitolul 39 – Final

Privea spre zări. Acolo marea întâlnea cerul de parcă pe această lume ar fi existat doar această magie.
Se trezise din somn și fiindcă nu mai reușise să adoarmă, ieșise afară și se refugiase pe malul mării în golfulețul de pe insulă.
Nu era prima noapte când privea această frumusețe magică.
Făcuse o baie iar după ce își trase pantalonii pe el, se așezase pe nisip, lăsând privirea să-i rătăcească spre zări, iar gândurilor să încerce să le găsească o ordine.

Trecuse o lună de când fuseseră răpiți și reușiseră să se salveze. Din păcate Philip se alesese cu un glonte în umăr. Și acum mulțumea tuturor sfinților pentru norocul de a se fi întâmplat doar atât. Rana de la umăr deja vindecându-se bine.

– Știam că te găsesc aici, rosti Philip, așezându-se lângă el.
Era îmbrăcat doar cu o cămașă largă care îi acoperea coapsele. O trăsese pe el înainte să iasă din casă, fiindcă dormise gol.

 – Nu ai mai putut dormi? întrebă Black privindu-l.
Așa cum era așezat pe nisip, cu picioarele ridicate și coatele sprijinite pe genunchi, cu părul lăsat desfăcut îmbrăcându-i spatele până la vârfurile care măturau nisipul, arăta îngrozitor de sexi.

– Când m-am trezit și nu te-am simțit lângă mine, nu am mai putut adormi, spuse așezăndu-și capul pe umărul lui.

– Este atât de frumos, rosti cu admirație, privind și el spectacolul nopții.

Și păsările se cuibăriseră deja printre ramurile arborilor pentru somnul nopții, așa că sigurul zgomot venea de la marea ce își spărgea valurile de nisipul fin.

– Aș vrea să rămânem aici pentru tot deauna, rosti Philip cu voce joasă.

– Îmi pare rău iubire, dar…din păcate nu este doar despre noi, rosti Blak cu un soi de regret.

– Știu. Am dat glas gândurilor care mă încearcă acum, îl liniști.

Ei puteau rămâne aici atât cât ar fi vrut, chiar și pentru tot deauna, numai că oamenii de pe navă depindeau de ei. Pentru unii dintre ei cum erau Doc, Mo și alți, ar fi fost greu să își găsească loc pe alte nave, așa că aveau să se limiteze doar la maxim șase, șapte zile.
Amândoi aveau nevoie de acest timp doar al lor, după întâmplările prin care trecuseră.
În lumea în care trăiau,  acest lucru nu era ceva nemaiîntâlnit, dar când te confruntai chiar tu cu aceste întâmplări, parcă totul se amplifica în trăiri care te făceau să iți analizezi propria viață.
Te făceau să conștientizezi atât prioritățile, cât și oamenii de lângă tine. Și de ce nu…te făcea să fii și puțin egoist.

Blak se ridică și se așeză în fața lui Philip, privindu-i chipul, dar mai ales ochii în care se reliefa o bucățică din magia nopții.
Acesta îl privi la rândul lui cu o sprânceană ridicată întrebător. Ridică mâinile și îi cuprinse chipul între palmele lui mari.

– Dacă ți s-ar întâmpla ceva, aș trăi pe acest pământ asemeni unei carcase goale, fără sufletul pe care doar tu îl faci să vibreze, îi destăinui cu privirea plină de lacrimi.
Doar în fața lui își permitea să lase vederii toate slăbiciunile, fără a se rușina de ele.

Philip ridică la rândul lui mâinile și îi șterse cu degetele mari, lacrimile care I se prelinseră pe obrajii arși de soare.

– Până să te întâlnesc, visam la o viață normală, cu soție și copii, rosti simțindu-și propria privire impăienjenită din cauza lacrimilor.
– Dar acum, aș lupta cu lumea toată pentru dragostea ta. Chiar și cu tine aș face-o, dacă ai înceta să mă iubești.
Când termină de rostit cuvintele, se aplecă și îi prinse buzele într-un sărut lent. Voia să îi simtă până și respirația, nu doar gustul și moliciunea.

Blak participă dăruind la rândul lui aceleași sentimente duioase.
Până în acea clipă făcuseră dragoste de zeci de ori, în zeci de feluri, doar că acum, parcă totul era simțit într-o comuniune a sufletelor încărcate de toate simțămintele care le făceau să vibreze, asemeni ciupiturii ritmice a corzii unei viori.
Sărutul se adânci în explorări din ce în ce mai adânci până în punctul în care gemetele amândurora străpunseră liniștea nopții, tânjind după libertatea dorită.
Blak se lăsă mai aproape de el, până îl făcu să se întindă pe nisipul fin. Își mută degetele în părul lui, masând acea mătase care îl aducea în pragul nebuniei.

– Ce vrajă ai făcut asupra mea, de nu mai pot privi pe nimeni, de nu mă mai pot apropia de nimeni! spuse sărutându-i pleoapele și întreg chipul, după care porni cu sărutări umede pe pieptul pe care îl dezgoli dintr-o mișcare de cămașa care îi stătea în cale. Trase de pânza diafană până o transformă într-o cârpă fără valoare.
Cutreieră ca un înfometat pe frumusețea trupului care i se dăruia fără rețineri, gustând și lingând, până îi prinse între buze duritatea fierbinte. Îl împinse pe tot până în străfundul gâtului, fără a mai avea răbdarea să îl guste. Acesta era festinul de care nu avea să se sature niciodată.

– Black…ahh…eu…un geamăt gutural îi opri cuvintele neînțelese.

Se lăsă acaparat de senzațiile cunoscute, lăsând gemetele să i se strecoare printre buze fără a se jena. Aici aveau libertate totală de manifestare, insula și însăși pustietatea ce-i înconjura oferindu-le această plăcere, pe lângă cele trupești.
Ridică capul și privi partea aceea a trupului său pe care o avusese între buze, după care glisă degetele mângâind pielea fină. Atinse cu limba vârful umed de la propria salivă, sondând micul orificiu prin care seva lăptoasă își făcea loc, țâșnind în jeturi.

– Ades…ahh…
Odată cu geamătul își ridică fără voie bazinul, cerând fără cuvinte apropierea.
Îi făcu pe voie curățând cu limba fiece bucățică din pielea fină. Îi plăcea la nebunie să îi dăruiască plăcere cu gura, astfel având posibilitatea să îi vadă toate stările și trăirile ce izvorau din trupul excitat.
Se ridică în genunchi și rămase privind în jos spre bărbatul pentru care ar fi renunțat la tot. Chiar și la propria viață dacă ar fi trebuit.
Xian stătea sprijinit pe coate și picioarele depărtate. Penisul încă întărit și chipul îmbujorat îl făceau să semene cu o sculptură a unei zeități păgâne, jertfite pe altarul viciului.

– Xian…vreau să te am, rosti Ades cu voce răgușită.

– Mă ai, în toate felurile pe care ți le dorești. Cu tot trupul și cu tot sufletul.

Se aplecă spre el sprijinindu-se cu palma stângă lângă umărul lui și degetele înfipte în nisipul fin, iar cu dreapta îi prinse bărbia cu degetul mare mângăindu-i buza de jos, după care o prinse între propriile buze. Supse și linse până când acest joc se transformă în sărut.

– Vreau să simt acea plăcere copleșitoare pe care o simți și tu, șopti pe buzele umede.

Xian îl privi câteva clipe, încercând să asimileze nuanța din cuvintele șoptite.

– Vrei…să…fiu eu cel care…intră! întrebă să fie sigur că înțelesese bine.

Ades îi transmise prin focul ce îi scânteia în priviri, toată încrederea. Simțea nevoia ca între ei să nu fie nimic necunoscut și neîmpărtășit.

Xian ridică brațele și îl prinse într-o îmbrățișare strânsă. Era singura reacție pe care o putea avea în acel moment. Știa că Ades îl iubește, dar…să accepte de bunăvoie o astfel de apropiere, era…divin.

– Hai să ne spălăm de nisip, rosti lângă urechea lui.
Se ridicară în picioare iar după ce se dezbracă și el de pantaloni, merseră ținându-se de mănă spre mare. Își lasară trupurile goale să se răsfețe în apa a cărei suprafață era scaldată în mii de stele diafane.
În toată acea întindere nesfârșită, erau doar ei, marea și cerul. Două elemente ale naturii care erau martore tăcute la dragostea a două suflete pereche.
Când ieșiră din apă, cu trupurile scăldate în mii de picături cristaline, semănau cu doi zei plămuiți din însăși magia nopți.
Se îndreptară spre casă cu degetele înlănțuite, de parcă nu ar fi vrut să fie despărțiți nici măcar o secundă. La fel urcară scările iar când ajunseră în dreptul patului, rămaseră fața în față privindu-se cu dragoste.
Brațele amândurora se ridicară îmbrățișând fiecare trupul celuilalt, iar buzele se prinseră într-o sărutare lentă.
Așternutul răvășit îi învălui, fără a fi vreunul conștient de acest fapt. Tot ce conta erau gurile care se luptau fiecare să cucerească sau să se lase cucerite. Buze fierbinți și mușcături ușoare, le dădeau imboldul de a savura și a dărui plăceri subtile cu iz de abandon.

Xian se desprinse din sărut și începu o incursiune lentă pe pielea fierbinte, lăsănd urme de plăcere în urma traseului plin de unduiri armonioase.

– Întoarcete pe burtă, îi spuse lui Ades, privindu-l printre pleoapele mijite.
Acesta îi făcu pe voie, și se așeză cu brațele ridicate, odihnindu-și obrazul pe ele.

Xian îl încălecă așezându-se cu fundul pe pulpele lui. Începu să îi mângâie pielea fină a spatelui, urmând traseul acelui trapez perfect, până la mijlocul îngust și fesele perfect conturate.

– Ești perfect, îl  complimentă privindu-l cu ochii sclipitori.

– Nu sunt iubire, doar tu mă vezi așa, rosti întorcând mai mult capul pentru a-l putea privi.

– Ești sigur că vrei…să mi te dăruiești? întrebă încă o dată, vrând să fie sigur de ,,ofertă”.

– Xian, vreau să împărtășesc cu tine tot ce ține de intimitate noastră, îl asigură.

– Vreau să te simt în mine.
În clipa aceea nu era Corsarul aprig temut de toți. Nu era Blak căpitanul cu privire aprigă. Era doar Ades. Bărbatul care alegea să împărtășească cu perechea lui, cea mai intimă dintre apropieri. Care alegea să fie doar o jumătate al aceluiași întreg.

Xian se aplecă peste el și îi sărută obrazul, iar celălalt simți o picătură cristalină rămânând în locul buzelor calde.

Înțelegea emoția care răzbătea prin acea picătură cristalină, iar în acea clipă își simți propria privire împăienjenită de aceleași cristale.

– Xian, vreau să te îmbrățișez. Vreau să te privesc când …

– Și eu vreau, dar acum lasă să fie așa cum vreau eu, rosti lipindu-și buzele de fesele care se încordară sub asaltul primit.

Supse și linse lăsând urme roșiatice, după care porni să descopere valea care îi ascundea privirii partea cea mai intimă a celuilalt, pe care acum o descoperea pentru prima dată. Acum experimenta aceeași curiozitate pe care o experimentase și Ades. Aceeași plăcere de a săruta și simți pe limbă mușchii strâmți care avea să îl primească în adâncurile lor fierbinți.
Își simțea penisul zvâcnind, parcă anticipând prin propria voință ce avea să urmeze.

– Trebuie să…

– Fă-o…iubire, răspunse anticipând.

Xian își umezi degetul mijlociu cu salivă, după care îl așeză pe mușchii încordați mângâindu-i cu apăsări ușoare, parcă neîndrăznind să înainteze.
Ades își ridică șoldurile aratăndu-i astfel toată disponibilitatea.
În acea clipă își făcu curaj și înaintă puțin câte puțin până își simți tot degetul prins între pereții fierbinți. Fără să vrea scoase un geamăt simțind că se întărește și mai tare, doar din imaginea pe care o privea cu ochii sclipitori.
Începu o mișcare de retragere, ca mai apoi să se împingă la loc. Când simți că mișcare este mai lină, mai adăugă un deget, atent în același timp și la partenerul său. Voia să facă totul cât mai ușor posibil pentru amândoi.

– Încearcă cu crema din sertar, îl sfătui Ades.
– Astfel o să fie mai bine pentru amândoi, continuă știind că celălat era prea emoționat. Îi simțea toate trăirile din mișcarea stângace cu care încerca să îl pregătească.
Acesta se întinse spre noptieră și scoase micul recipient, și după ce luă cu două degete puțină cremă le așeză din nou pe mușchii strânși și începu din nou aceași mișcare de penetrare, numai că acum totul era cu mult mai lin mai alunecos, crema facilitând mișcarea de împingere.

– Mmm…se simte…încercă să spună Ades împingând fundul în sus.

– Spune-mi ce simți, îl încurajă Xian, totodată vrând aprobarea pentru a merge mai departe cu apropierea.

– Te simt…dar…vreau mai mult, rosti cu dinții încleștați. În parte din cauza senzațiilor necunoscute, dar și a unei senzații de anticipare.
Încerca să asimileze tot ce simțea, găndindu-se la ce simțea celălat când el era cel care primea toate acele senzații.

Își retrase degetele și își prinse penisul încercând să întindă cât mai multă cremă pe pielea fină.
Se ridică mai sus pe pulpele celuilalt apropiindu-se de fesele alunecoase. Își făcu loc între ele ajutându-se cu o mănă, cu cealaltă sprijinindu-se pe pat.

– Ades… îi rosti încă o dată numele.

– Intră iubire, îl încurajă încă o dată.

– Vreau să te simt cu întreaga mea ființă.

Acum totul era doar despre simțuri și acceptare reciprocă. Se ghidă spre mușchii pe care îi pregătise și se lăsă acaparat de ei, privind acea uniune.

– Ahh…

– Mmm…

Două suntete scoase la unison. Două trupuri apropiate de plăcere și dragoste.
Doi bărbați prinși în clipa lor de intimitate și dăruire.

– Mișcă-te, îl îndemnă Ades.

– E atât de bine, murmură Xian, cu capul dat pe spate, învăluit de părul care îi acoperea umeri, mângâind cu vârfurile lui, fesele încordate între care rămase ancorat, neîndrăznind nici măcar să respire, darămite să se mai miște.
Blak încercă să își miște șoldurile, dându-i de înțeles ca totul era cum trebuie, așa că se lăsă sedus de acea mișcare și începu să se miște încet, înăuntru și în afară.
Mișca propriile șolduri cu degetele înfipte în mușchii spatelui celuilalt, lăsând gemetele să i se strecoare printre buzele întredeschise.

– Să nu termini pentru că vreau să îți văd chipul când o faci, îl avertiză Ades, frecându-și propria duritate de așternutul mototolit.

– Nu cred că…rosti celălalt mișcâdu-și șoldurile frenetic. Și totuși prin vălul de excitare percepu dorința celuilalt, așa că se retrase dintre mușchii care îi făceau fiece fibră din trup să vibreze.
Cât se întoarse Ades, își prinse penisul pulsând între degete și continuă mișcarea frenetică.
Un Ades cu picioarele depărtate și cu o pernă pe care și-o așezase sub fund, era de o mie de ori mai excitant, decât poziția inițială.
Se aplecă asupra lui și intră din nou în acea fierbințeală care îi cuprinse toată duritatea. Începu să își miște șoldurile, în timp ce palmele celuilalt îi frământau sfârcurile întărite, adăugănd și mai multă excitare trupurilor deja suprasolicitare.
Se aplecă și mai mult și îi prinse buzele lui Ades într-un sărut umed, împletindu-și gemetele și respirațiile, lăsând mișcarea celor două limbi împreunate să se răsfețe în atingeri umede.
Xian îi prinse o mănă și îi ghidă degetele spre penisul ce zvâcnea în spasme excitante și amândoi își împletiră degetele pe duritatea lui. Începură aceiași mișcare ca a propriilor șolduri, armonizând totul într-un sincron al plăcerii absolute.
Buze împreunate, degete înlănțuite și mișcări repetate. Toate făcând parte din totul trupurilor apropiate, în cea mai intimă dintre uniuni.

– Te iubesc…

– Și eu te iubesc…

Cuvinte rostite din suflet pentru suflet.
În casa de pe insula fără legi, răsunară două gemete într-o cadență perfectă, asemeni trupurilor pline de transpirație și izbucniri lăptoase.
Păsările adormite ascunse printre frunzele copacilor erau singurii martori ai tumultului care razbătea prin ferestrele deschise. Ca într-un final totul să fie învăluit într-o binenecuvântată liniște.

              SFÂRȘIT

Mă bucur din suflet că ați urcat cu mine pe Corsar, pentru a-i urma pe Blak-Ades și Philip-Xian în aventura lor. O aventură plină de iubire și promisiuni.

Vă îmbrățișez și vă urez aventuri la fel de frumoase ca și a lor. ❤️‍❤️‍❤️‍