Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Cruzime- Capitolul 20

Tigru măiestuos

Tigru măiestuos

 

POV Suea

 

– Suea, nu trebuie să te forțezi. Fii fericit cu ceea ce s-a întâmplat. Ai o soție, poți să-ți trăiești viața liniștit. Deja asta e mai mult decât ne așteptam.

 

După câteva luni de când mă simțeam bine, am venit să mă consult cu Thanaa. Continui să iau medicamentele pe care mi le-a recomandat, dar astăzi am nevoie de sfatul lui, acum că inima lui frântă pare să se amelioreze și că a redevenit doctorul suspicios care a fost întotdeauna.

 

Am venit să-i cer sfatul pentru singurul lucru care mă neliniștește în aceste zile: încă nu pot intra în camera în care a început totul. Doar deschid ușa și uneori simt mirosul parfumului pe care îl folosea, alteori miros sânge. Aud chiar și zgomot de pași în jurul meu și mi-e frică. Știu că nu este nimic în cameră, dar atât creierul, cât și spiritul meu o iau razna.

 

– Vreau să mă fac bine.

 

Cred că, cu cât insiști mai mult să vrei să intri în acea cameră, cu atât mai rău îți va fi. Nu trebuie să-ți mai faci griji în privința asta. Nu ești complet vindecat, dar nu ești mai rău. Viața ta este bine acum, simptomele nu se agravează când vorbești despre ele, coșmarurile tale s-au diminuat. Te simți mult mai bine decât înainte.

 

– Hmm, las-o baltă. Nu contează. M-am furișat în acea cameră până când Saithan s-a simțit rănit și mi-a spus ce mi-ai spus tu.

 

– Trăiește-ți viața, ia-ți medicamentele în mod regulat. Lasă-mă pe mine să decid dacă te vindeci sau nu.

 

– Apropo, ești bine? Ai inima frântă?

 

– Mh, am trecut peste asta.

 

– Nepotul meu are grijă de tine?

 

– Ce, du-te acasă, Suea. Vorbești prea mult și eu trebuie să lucrez. Sunt foarte ocupat azi.

 

Ohoh. Cât de susceptibili suntem. Eu zic că e ceva între Thanaa și Pleng. Îl cunosc de aproape zece ani. În timp ce vorbeam, nu mi-a evitat privirea, ci a continuat să-mi pună întrebări până m-a încolțit. Întotdeauna a făcut asta, încă de când eram la universitate. Apoi, brusc, mi-a evitat privirea în momentul în care am pomenit de Pleng. Hehe. Nu vreau să mă amestec, dar sunt curioas.

 

– Ce s-a întâmplat cu tine? Am întrebat doar dacă are grijă de tine. A făcut ceva care te-a deranjat de când locuiți împreună de câteva zile? Îți voi rambursa toată mâncarea și alcoolul pe care le-a terminat.

 

– De ce să plătești tu pentru el? Uită de el. Dacă nu ar fi fost el, mi-ar fi fost mult mai rău.

 

– Atunci ești de acord… El are grijă de tine?

 

Thanaa nu răspunde, dar își mută ochii spre mine pentru o clipă înainte de a-i coborî pentru a citi un document de-al lui. Bine, dacă nu vrea să vorbească, e în regulă. Era suficient pentru mine ca să înțeleg. Cu cât îl văd mai mult cum se comportă atât de ciudat, cu atât sunt mai sigur. Este un vorbăreț, dar a tăcut brusc când a auzit numele nepotului meu. Nu știu ce relație există între cei doi, dacă este bună sau rea. Orice ar fi, să spunem că se ajută reciproc și, atâta timp cât nu merg prea departe, nu am de gând să-i opresc.

 

Părăsesc spitalul și mă urc în mașină pentru a merge la hotelul lui Saithan. Astăzi avea a doua întâlnire cu managerul său, Jaa, pentru prânz. Cei doi sunt foarte apropiați, așa că nu m-am alăturat niciodată lor pentru a nu-i face să se simtă inconfortabil, lăsându-i să vorbească singuri. Pentru că aveam ceva timp liber, m-am dus să-l văd pe Thanaa.

 

Hei! Asta e mașina lui Pleng! Mă întorc să mă uit la mașina cu flacără care circula alături de a mea și intra în spital. Probabil că nu m-a observat pentru că mulți oameni au acest tip de mașină. Dar există doar o singură mașină cu flăcări, credeți-mă, pentru că Pleng a folosit banii mei pentru a o vopsi. În plus, eu am fost cel care a ales aceste benzi. Eheh, îmi sare curiozitatea. Deschid gura ca să-l strig să oprească mașina, dar soneria telefonului meu mobil mă întrerupe.

 

Pisoiașul…

 

Saithan mă sună, am memorat numărul lui.

 

[Alo. Khun Suea, unde ești? Am terminat prânzul cu P’Jaa și sunt în sala de ședințe, dar nu te văd].

– Ședința s-a terminat de mult, așa că am ieșit să o văd pe Thanaa. Acum mă întorc, dar mai întâi vreau să fac ceva.

[Ce? Vrei să vin la tine?]

– L-am văzut pe Pleng venind cu mașina la spital. Vreau să-l urmăresc și să aflu ce e între Thanaa și Pleng.

 

[Nu te implica în treburile lor și du-te acasă.]

 

– Bine, bine. Așteaptă-mă acolo, voi fi acolo în scurt timp să te iau.

 

Dacă soția mea îmi ordonă să mă întorc, trebuie să mă întorc. Am pornit să-l iau pe Saithan de la hotelul familiei noastre din Bangkok și nu departe de spital. Apoi trebuie să mă întorc la birou pentru a participa la o ședință la ora două după-amiaza. Există apoi niște documente pe care trebuie să le semnez și să le aprob. În calitate de președinte, sunt obligat să particip la o mulțime de ședințe pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă în organizația mea.

 

La această ședință, însă, Saithan nu va sta lângă mine pentru că s-a plâns că este obosit și m-a rugat să îl las să doarmă în biroul meu. Subiectul zilei este cum să punem capăt problemei armelor pe care Kon le-a promis și pentru care a primit deja bani. Am confiscat deja banii pe care îi primise, deși, evident, o parte din ei fuseseră deja folosiți. Ce a rămas i-am dat înapoi clientului, dar cealaltă parte nu a fost de acord să încheie afacerea, deoarece i s-a promis ceva nou drept compensație.

 

Înapoierea banilor și încheierea contractului nu este stilul nostru. Banii pe care Kon i-a folosit, i-am pus la loc și i-am returnat. Ne aflăm într-o situație în care pierdem oricum, nimeni nu vrea să cedeze și toată lumea vrea să se termine, ceea ce duce la conflict ca unică soluție. De aceea, ședința de astăzi îmi dă dureri de cap. Ordon o pauză de douăzeci de minute și îi cer cu oboseală lui P’Sing să vină în biroul meu. Indiferent de soluție, P’Sing și cu mine trebuie să decidem împreună. Fratele meu se enervează ușor și nu va accepta să cedeze, în timp ce eu vreau ca această situație să se termine. Orice ar fi bine dacă nu-i putem face rău. Prelungirea problemei duce doar la ruină.

 

Tok tok tok tok tok

 

Saithan ne vede intrând și se repede să se așeze pe canapea, apoi se întinde leneș.

 

– S-a terminat întâlnirea?

 

– Nu încă. Am o durere de cap teribilă. Adu-ne două cafele.

 

Saithan sare să aducă două cești de cafea fără să se plângă. În timp ce trece pe lângă mine, nu mă abțin să nu întind o mână pentru a-i mângâia fundul, ca să-mi reîncarc puțin energia. Totuși… Saithan se întoarce și strânge din dinți, în timp ce ochii îi alunecă peste P’Sing ca și cum mi-ar spune că mai este o persoană în această cameră și că nu mă pot comporta așa. În cele din urmă, mă duc și mă așez pe canapea, lângă P’Sing.

 

Nu înțeleg de ce ar trebui să mă simt jenat dacă îi ating fundul soției mele. L-am văzut pe P’Sing sărutându-l pe P’So în fața hotelului, iar gardienii stăteau în cerc în jurul lor pentru a-i proteja de oamenii care treceau pe lângă ei și pentru a-i împiedica să vadă un moment privat. Eu, însă, i-am urmărit de la balconul sălii de ședințe și am văzut totul și m-am întrebat ce făceau. Și-au întins mâinile și nimeni nu s-a simțit jenat. Fratelui meu nu-i pasă de câte ori îi ating fundul lui Saithan.

 

În timp ce vorbesc cu P’Sing în căutarea unei decizii, ni se servesc două cești de cafea fierbinte. Saithan se așează lângă mine în tăcere și ascultă cu atenție. P’Sing ar vrea să folosească tactici de forță și să răpească oameni importanți pentru ei ca garanție și să-i convingă să cedeze. Mie nu-mi place asta… Sincer, acest plan a funcționat întotdeauna. Într-un fel sau altul, trebuie să existe o parte care să cedeze în schimbul vieții unei persoane, dar nu este ușor. Venind din țări diferite, modul nostru de gândire și al lor diferă. Folosirea violenței cu oameni violenți nu atinge scopul. Nu sunt de acord, pur și simplu nu sunt de acord.

 

– Dar dacă suntem într-o poziție superioară, putem controla jocul.

 

– P’Sing, este prea riscant. Dacă facem o greșeală, vom cădea.

 

– Atunci nu trebuie să facem nicio greșeală.

 

– Ce garanții avem că nu vom mai pierde oameni? Dacă i s-ar întâmpla din nou ceva cuiva, nu mi-aș putea ierta asta. Nu putem acționa pripit. Uite cum a ajuns Nuea.

 

Nu-mi închid gura la timp când Saithan se întoarce spre mine cu o privire supărată la menționarea fratelui său. Bine, am mers prea departe. Am început să vorbesc cu P’Sing fără să țin cont de restul și am menționat ultimul incident al lui Nuea. Am uitat că fratele lui mai mic este aici. Întind o mână pentru a o lua pe cea a lui Saithan și îi arunc o privire de scuză, dar pisoiul meu dă din cap și se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

 

Ședința reîncepe după pauză. De data aceasta, participă și Saithan. El spune că se teme că eu și P’Sing ne vom certa din nou și că oamenii noștri nu vor avea curajul să ne oprească. Saithan se oferă să ne descurajeze, pentru că cel puțin el știe cum să mă prindă. După cum spune soția mea, dacă îl am alături de mine, s-ar putea să fiu mai calm, pentru că am ceva frumos în fața mea.

 

După o oră încă nu am reușit să găsim o soluție. Saithan, tăcut tot timpul, îmi dă un cot, iar eu mă întorc spre el.

 

– Am o idee pe care aș vrea să v-o propun, dar aș vrea sfatul vostru.

 

– În regulă. Bărbați, liniște. Să auzim ce are de spus soția mea.

 

La naiba! Saithan nu deschide gura în momentul în care privirile tuturor sunt ațintite asupra lui. Chipul său frumos arată jenă, dar aceasta durează doar o clipă, apoi reușește să se controleze și să zâmbească. În acest moment, locul lui este în fața acestor bărbați. Este într-adevăr capabil să atragă atenția tuturor cu o privire, o atitudine și un zâmbet.

 

Cu toate acestea… Zâmbetul de pe fața celorlalți…. Mâna lui Saithan mă ciupește de picior pentru că i-am pasat ștafeta fără a-i permite mai întâi să se consulte cu P’Sing și cu mine. Am vrut doar să o prezint pe soția mea. Orice ar propune Saithan nu poate fi greșit.

 

– Cred că nu e nevoie să folosim forța, indiferent de rezultate. M-am gândit la o cale. Ce-ar fi dacă ne-am oferi să-i tratăm, în loc să folosim violența? Dacă am înlocui armele cu medicamente? Cu siguranță au de-a face cu violența în fiecare zi și cu siguranță au mulți răniți. Așa că…

 

– Ei au deja medicamente. Prea ușor să le mărim și ei nu le vor. Au bani pentru a cumpăra arme, vor avea și bani pentru a cumpăra tratamente și utilaje pentru a se trata.

 

Saithan nu apucă să termine de vorbit că unul dintre bărbați îl întrerupe, stânjenindu-l puțin. Îl luă de mână și dădu din cap ca să continue să vorbească.

 

– Nu intenționam să le cumpăr medicamente. Ceea ce vreau să le trimit este ceva special pe care ei nu îl au. Este organizația capabilă să experimenteze medicamente care vindecă rapid rănile? De exemplu, un medicament care poate fi pus pe rănile proaspete pentru a le face să se vindece mai repede. Durerea unei răni din gură este mai bună decât o injecție sau o pastilă.

 

„…”

 

– Am dat doar un exemplu de ceva ce am putea face, dar ei nu au. În primul rând, pentru a-i controla și a-i convinge să accepte oferta noastră, din moment ce noi o putem produce, dar ei nu. Ar fi ca niște arme pe care le pot cumpăra de oriunde, în comparație cu ceea ce au fost de acord să cumpere inițial, care este un agent patogen care ucide oamenii prin subminarea sistemului lor respirator. Dar ar fi bine să accepte acest leac dacă își face efectul mai repede decât celelalte. Oamenii lor s-ar putea vindeca rapid și nu ar pierde resurse.

 

– Dar este un plan care ar risipi resursele noastre. Mai mult decât să experimentăm, să acționăm în acest fel ar însemna să folosim bani și timp.

 

Un altul i se adresează lui Saithan cu cuvinte dure, iar alți câțiva dau din cap. Mă strecor în conversație pentru a calma tensiunea.

 

-Am experimentat deja și nu am avut succes, suntem blocați într-un stadiu în care pielea nu se regenerează suficient de repede. Ar trebui să mai lucrăm la asta, dar asta nu înseamnă că nu se poate face. Organizația noastră nu crede în imposibil. Nu este nevoie să ne facem griji în privința banilor, există deja bani pentru experimente. Trebuie doar să facem procesul mai rapid și să obținem rezultate mai repede. Și apoi, dacă vom reuși să punem în aplicare această sugestie, am putea avea un partener în plus. Ei vor dori întotdeauna ceva ce avem noi, până la sfârșitul războiului.

 

Exact. Mă gândeam că am putea alege ce să returnăm. Dacă returnăm armele, mă tem că am putea primi același lucru în schimb. Dar dacă suntem de acord să investim într-o ofertă pozitivă, s-ar putea să primim ceva bun în schimb. În plus, este chiar mai bine, deoarece experimentele sunt deja în curs de desfășurare. Nu trebuie să investim mai mulți bani, trebuie doar să încurajăm cercetarea. În acest moment, este ca și cum am fi în ploaie, cu o problemă care ne chinuie, pe care nu am început-o noi, ca o ploaie pe care nu am cerut-o. Dar avem o umbrelă în mână și trebuie să decidem dacă o folosim pentru a ne proteja sau dacă continuăm în ploaie în căutarea unui adăpost, chiar dacă nu știm dacă și când îl vom găsi. Poate că, până îl vom găsi, s-ar putea să fim deja grav bolnavi.”

 

„…”

 

– Poate că sunt nou aici, dar va trebui să recunoașteți că și eu mi-am pierdut fratele și sufăr la fel ca voi. Nu credeți că aș vrea ca fratele meu să fie ultima persoană pe care o pierd? Vă rog să luați în considerare ideea mea.

 

Clap clap clap clap

 

Saithan a vorbit strălucit. Mă ridic în picioare și aplaud cu mândrie. Ea este soția mea! Le-a atras atenția și a vorbit pentru a le câștiga inimile. Mai mult de jumătate dintre ei dau din cap și aplaudă ca mine. Oare sunt de acord cu ideea lui Saithan?

 

Ea este soția mea, soția mea!

 

Chiar nu mă pot abține să nu mă simt mândru. Tot repet în fața întregii încăperi că el este soția mea, oameni buni, este soția mea!

 

Sincer, chiar și o mică parte din mine ar fi vrut să vină cu această idee, dar nu am avut timp să caut detaliile experimentelor și m-am concentrat doar să mă opun ideii lor de a folosi violența. Când Saithan a menționat-o, am știut imediat la ce se gândea. Îmi amintesc că m-am gândit că experimentele au întâmpinat o problemă, dar acum nu-mi amintesc cât de departe au mers.

 

Înainte de a mă mai putea lăuda cu soția mea, Saithan mă trage înapoi pe scaun. Mă uit fix la el și îl văd cum își coboară capul și zâmbește. Câteva clipe mai târziu, atmosfera din încăpere se liniștește.

 

– Khun Suea, nu se va înrăutăți problema banilor dacă ne ocupăm mai întâi de asta? Nu va interfera cu celelalte lucrări ale noastre?, întreabă cineva, îngrijorat. Alți câțiva bărbați dau din cap.

 

– Nu trebuie să vă faceți griji pentru asta. Este ca și cum am investi în celelalte experimente, doar că trebuie să le accelerăm puțin. Avem o problemă și, indiferent cum o vom rezolva, va trebui să folosim capital. Chiar dacă am lua ostatici ca garanție, va trebui să folosim capital, nu-i așa? Acum cred că, indiferent de calea pe care o alegem, va fi o investiție care merită. Sunt de acord cu soția mea, nu pentru că este ideea lui, ci pentru că este cea mai potrivită cale de ieșire pentru ambele părți în acest moment.

 

Când termin de vorbit, Saithan își trage scaunul mai aproape de mine și vine să șoptească: – De câte ori ți-am spus să pronunți cuvântul soție cu voce joasă când suntem în fața altora?

 

Oh, de ce îi este frică? Președintele este mândru de soția sa, eu îl susțin. Deși este un pic cam excesiv, nu este nimic în neregulă cu asta. Nu este suficient că nu am ordonat tuturor să îi adreseze un wai de mulțumire pentru ideea sa?

 

P’Sing, ce spui? A trecut ceva vreme de când n-ai mai vorbit.

 

Mă întorc spre fratele meu, a cărui expresie este indescifrabilă, și îi cer părerea, căci trebuie să decidem împreună.

 

– În regulă. Singura mea grijă este timpul. Căutarea nu poate fi atât de rapidă atunci când se folosește o persoană ca garanție. Este o treabă delicată și tot ce putem face este să așteptăm să reușească. Mă întreb dacă ne vor aștepta.

 

– Să încercăm să le propunem. În funcție de ceea ce vor spune, vom avea o altă întâlnire.

 

-Dacă vor fi de acord, nu aș avea nicio problemă, putem urma ideea lui Saithan. Să încercăm mai întâi propunerea și să le folosim calea bună. Dacă devine prea dificil, vom încerca prin căile care mie îmi plac.

 

În momentul în care P’Sing și cu mine ajungem la un acord, ședința se încheie. Împărțesc sarcinile și ordon să se încheie ședința, dar înainte ca toată lumea să plece cineva vine să-l complimenteze pe Saithan, spunând că este la fel de inteligent ca Nuea, dar mai controlat. Unii recunosc că soția mea este inteligentă, că are idei bune. Saithan are un zâmbet care îi merge de la o ureche la alta. De fapt, ideea lui nu este nimic nemaipomenit, dar a ajuns direct la miezul problemei. Mai important, este fratele lui Nuea și, chiar dacă nu mai este, prestigiul său rămâne. Mulți îl ascultau pe Saithan din respect pentru Nuea. Ținând cont de faptul că Saithan este, de asemenea, foarte chipeș, nu a fost greu să îi facă să asculte.

 

Sunt foarte mândru. Mi-ar plăcea să fac postere pentru Saithan, pe care să le atârn peste tot, cu o inscripție pe care să scrie „Uimitoarea soție a președintelui” sau „Liderul luminat al organizației”, dar asta ar fi o manifestare de mândrie cam prea mare.

 

Mi-era teamă că ceilalți nu l-ar accepta pe Saithan ca parte a grupului. El nu a produs niciodată nimic pentru organizație, este doar fratele mai mic al lui Nuea și soția mea, și nimeni nu a îndrăznit să se plângă. Dintr-o dată, însă, Saithan a vrut să ajute și a încercat să facă o propunere foarte utilă, cu un rezultat bun, așa că e ca și cum toată lumea l-a acceptat. Saithan este acum unul dintre noi.

 

Trrr

 

Aud telefonul mobil sunând în timp ce intru în baie, îmi scot geaca și o pun pe canapea. Telefonul mobil este în geacă… Nu… Va trebui să aștepte, trebuie să fac ceva mai întâi.

 

– Khun Suea, te sună.

 

O voce mică pătrunde prin ușa de la baie și îi răspund: – Telefonul mobil este în geacă. Te rog să te uiți la cine sună.

 

Sunetul pașilor lui Saithan se îndepărtează. Când termin, mă spăl pe mâini și ies. Îl văd pe Saithan vorbind la telefonul mobil…. Hmm, cu cine vorbește?

 

– Bine, P’Jaa.

 

La naiba! Sunt șocată, pentru că asta era ceva ce țineam secret! Khun Jaa și cu mine am ținut legătura pentru o afacere încă de la primul prânz dintre ea și Saithan. De atunci, ne-am tot întâlnit fără ca Saithan să știe, pentru că el credea că sunt într-o întâlnire cu secretara mea.

 

– De ce te uiți așa la mine? Nu am făcut nimic.

 

– Nu minți, Khun Suea. Îmi ascunzi ceva. Am întrebat-o pe P’Jaa, dar ea nu mi-a răspuns. Dacă nu-mi spui, mă voi supăra foarte tare!

 

– Nu pot să-ți spun încă.

 

– De ce? Există vreun secret pe care nu pot să-l știu? Ai spus că mă iubești, dar acum mă faci să mă simt inconfortabil. Dacă mă iubești, nu mă ține în suspans. Sunt prost, nu pot să ghicesc. Uite, vrei să știi ceva de la P’Jaaa? Ți-am spus deja totul despre trecutul meu. Sau… Urăști faptul că am un trecut?

 

Exagerezi.

 

Saithan face o față tristă. Fața lui veselă se deprimă imediat, așa că alerg să-l îmbrățișez și îl aduc să se așeze în poala mea, pe canapea. Cred că vorbește serios cu ceea ce a spus, altfel nu ar fi acceptat să se așeze în poala mea fără să clipească. Nu este ceva ce îi place să facă, pentru că nu este o fetiță care să fie îmbrățișată de un băiat. Saithan este drăguț, se jenează ușor, dar faptul că acum stă liniștit în poala mea înseamnă că el chiar gândește ceea ce a spus.

 

Saithan își face prea multe griji pentru trecut. Se teme că urăsc ceea ce a făcut el. Din moment ce știe că l-am susținut de la distanță, de atâta timp, și că știam că se distrează cu alți bărbați, Saithan se simte la fel de rău ca atunci când m-a rănit. Dacă ar putea să se întoarcă în timp, nu s-ar mai purta niciodată așa, mi-a spus el. Cu toate acestea, nu cred că a făcut nimic rău când era singur. Situația lui era diferită de a mea. Eu aveam o prietenă, dar m-am îndrăgostit iremediabil de fratele mai mic al prietenului  meu, până la punctul în care nu înțelegeam cum de eram atrasă de el. Cred că nu suntem cu nimic diferiți, Satihan și cu mine, dar trecutul este în trecut. Acum suntem doar noi doi.

 

Știi de ce am făcut-o. Mi-am dat seama de valoarea mea doar când am venit să locuiesc cu tine. Îmi pare rău dacă nu m-am purtat bine, dar…

 

Ssh. Nu vreau să vorbesc despre asta. Nu l-am contactat pe Khun Jaaa pentru a vorbi despre tine. Am de gând să deschid o companie de divertisment pentru tine. Am deja clădirea, am trimis oferta mea de a cumpăra unde TV pentru a propune produse. Khun Jaaa caută un regizor și un scenarist sau alți actori promițători care nu au avut oportunități sau care nu fac parte din nicio companie. Le voi oferi sprijin, trebuie doar să fie capabili și să se comporte bine. În ceea ce o privește pe soția mea, poate fi personajul principal în câte povești dorește.”

 

„…”

 

– De ce nu spui nimic?

 

– Vorbești serios?

 

– De ce aș glumi? Ți-am promis că te voi readuce în branșă cu o intrare spectaculoasă. Credeai că o să te trimit înapoi unde te poți întâlni cu fostul tău președinte? Ar fi bine să fiu eu președintele tău. Dar eu nu sunt un playboy ca ceilalți, am doar o soție și nu mă interesează nimeni altcineva. Nu mă interesează cine va veni și își va da trupul la schimb pentru slujbă, pentru că singurul actor care poate intra în dormitorul meu ești doar tu. Cu siguranță poți să te ocupi de restul.

 

Saithan plânge. Îmi încrucișează privirea pentru o clipă și începe să plângă. Lacrimile i se aliniază pe obraji, iar eu le șterg cu degetele. Pisoiul mă îmbrățișează strâns și îi aud suspinele amestecate cu râsul. Între suspine îl aud cum îmi mulțumește și o face de mai mult de zece ori.

 

– Îți mulțumesc foarte mult. Nu știu cum să-ți răspund la fel. Nu trebuia să faci asta pentru mine, serios. Tot ce trebuia să faci era să mă încurajezi sau să folosești un regizor ca să mă faci să recit.

 

-Nicio problemă, în plus, este o companie nouă. Dacă va merge bine, voi câștiga mult. Dar am deja un actor principal atât de chipeș pe mână, cred că este o stea în ascensiune.

 

– Sunt atât de fericit că aș putea înnebuni. Mă faci să te iubesc atât de mult încât nu mai știu cum să te iubesc.

 

-Cuvintele tale sunt suficiente pentru a-mi face oboseala să dispară. Hai să mergem acasă și să-mi culeg recompensa așa cum știm noi mai bine.

 

Saithan pare sincer fericit. Acum a încetat să mai plângă, în schimb zâmbește și râde. Brațele lui care mă țin în brațe nu mă lasă să plec, nici măcar când merg. Saithan rămâne îmbrățișat de mine, mergând alături de mine cu brațele în jurul taliei mele și cu capul sprijinit pe umărul meu. Zâmbetele și chicotelile se alternează încet. Nu-mi vine să cred că el a fost cel care a avut curajul să mă îmbrățișeze ca o maimuță în fața întregii organizații!

 

Întotdeauna a fost atent la manierele sale, la păstrarea distanței și niciodată nu i-a plăcut când m-am agățat de el, și totuși, uită-te la el acum! Mă îmbrățișează fără nici cea mai mică jenă. Soția mea este chiar drăguță ca naiba! Mă prefac că merg leneș pentru a profita de acest moment și pentru ca toată lumea să îl vadă, în timp ce îmi sprijin un braț pe talia lui. Vreau să mă laud cu Saithan, ca să fie clar încă o dată ce e între noi și să pun capăt zvonurilor că întrețin și răsfăț un băiat. Am auzit că el a fost cel care m-a înșelat și m-a adus să am grijă de el pentru a răsplăti viața lui Nuea. Mh, vreau ca această idee să fie complet ștearsă.

 

– Khun Suea! Mâna, mâna, mâna!

 

– Oh? Ah, îmi pare rău. Nu mi-am dat seama.

 

Mâna mea alunecase până la marginea pantalonilor lui fără să-mi dau seama. Orice aș fi făcut, nu eram conștient de asta.

 

– Aahh, sunt bine dispus astăzi, nu contează. Ah, sunt foarte fericit! Am reușit să rezolv o problemă în timpul unei ședințe și am aflat că deschizi o altă companie.

 

Ne îmbrățișăm, stăm de vorbă și ne îndreptăm spre mașină, parcată în față. Mă uit la Saithan și nu mă pot abține să nu zâmbesc. Nu numai el este fericit, ci și eu sunt fericit. Înțeleg la ce se referă oamenii când spun că oboseala dispare în momentul în care vedem zâmbetul persoanei pe care o iubim. Este uimitor cum a dispărut oboseala cauzată de faptul că am fost în ședințe toată dimineața și o parte din după-amiază. Zâmbetul lui Saithan este ca o apă proaspătă în care îmi scufund spiritul.

 

– Rămâi cu mine și lasă-mă să te iubesc așa pentru totdeauna, Saithan. Te voi face fericit în fiecare zi a vieții tale.

 

AH!

 

Sa-Saithan m-a sărutat….

 

A fost primul sărut din viața mea care s-a întâmplat într-un loc public. Pisoiul a pășit în fața mea, mi-a luat fața în mâini și buzele lui moi s-au suprapus peste ale mele. A fost un sărut lent și blând, fără limbă. Doar buzele noastre s-au atins, dar a fost o atingere mult prea plăcută. El a zâmbit, eu am zâmbit. Semnificațiile acestui sărut sunt multiple. Combinate cu privirea de apreciere a lui Saithan, care s-a îndepărtat ușor pentru a mă privi cu atenție, sunt suficiente pentru ca eu să simt ceea ce simte el.

 

Fața mea începe să pară nefirească, nu din partea mea, pentru că îmi privesc nervos angajații, în timp ce gărzile de corp nu au reușit să ne înconjoare la timp. Ei au văzut totul! Mă simt ca un déjà-vu. Tocmai mi-am amintit când P’Sing și P’So s-au sărutat în fața hotelului, și tocmai mi-am dat seama că și trăirea la fața locului este o experiență stimulativă.

 

Singurul lucru pe care îl pot face acum este să-l târăsc pe Saithan în mașină. Îi ordon șoferului să conducă cum vrea el, dar într-o oră trebuie să fiu în pat! Saithan și cu mine ne sărutăm pe drum, mângâindu-ne unul pe celălalt, ca să nu pierdem timpul cu preludiul când ajungem acasă. Când ajungem acolo, suntem gata.

 

Soția mea mă lasă să mă apropii de copac, nu cred că mai sunt frunze, pentru că „au fost smulse toate”!!!!

 

[N/T: cred că e un proverb, dar nu am găsit nimic despre el].

 

Care este reacția ta?
+1
1
+1
0
+1
3
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
Cruzime

Cruzime

Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Limba nativă: Thai
Deep in Cruel Saitan este un tânăr actor care se trezește nevoit să locuiască în casa lui Suea ("tigrul" în thailandeză), cel mai bun prieten al fratelui său mai mare. Autor : Clazzical Capitole - Intro + 22 capitole Traducere și adaptare : Sunny

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset