Dinte pentru dinte-Capitolul 2

Yuan Yang turnă două cești de ceai fără tragere de inimă.

Yuan Lijiang îi ceru lui Gu Qing Pei să se așeze pe canapea, intenționând să discute cu el despre situația companiei. Trebuiau să se apuce imediat de treabă.

Gu Qingpei își deschise caietul și luă notițe în timp ce asculta.

Yuan Yang stătea pe canapeaua de lângă Gu Qing Pei. Avea o vedere foarte bună și putea zări clar scrisul din caiet de la o distanță de jumătate de metru. Gu Qing Pei avea un scris foarte frumos, mai ales când scria cu stiloul. Liniile erau groase, iar vârful stiloului era îmbibat cu cerneală. Fiecare cuvânt era reprezentat de două linii, energice și pline, semn al unei mâini puternice.

Yuan Yang îi disprețuise întotdeauna pe bărbații care aveau un aspect excesiv. Deși Gu Qing Pei emana un temperament masculin pur, dacă te uitai atent la detalii, el dădea întotdeauna oamenilor un sentiment de rafinament, care nu se vedea la mulți bărbați și asta era, de asemenea, ceva ce Yuan Yang disprețuia.

Când era în armată, era obișnuit să locuiască într-o cameră plină de bărbați neîngrijiți, iar când a văzut pentru prima dată un bărbat ca Gu Qing Pei, un bărbat foarte meticulous, cu un stil de viață de înaltă calitate, pur și simplu nu se putu obișnui cu asta și se simți inconfortabil. Așadar, nu se aștepta ca scrisul lui Gu Qing Pei să fie atât de impunător și nu se putu abține să nu se uite mai atent.

Yuan Lijiang stătea în diagonală față de Yuan Yang. Părea să observe unde se uita Yuan Yang și îl privi.

Când Yuan Yang simți acea privire întrebătoare, își ridică imediat bărbia, îl privi încet pe tatăl său și își întoarse fața plictisit.

Yuan Lijiang spuse:

– Ar trebui să asculți ce i-am spus domnului Gu. Nu lua asta în glumă. Vei începe să lucrezi aici de astăzi. De acum înainte, vei asculta ordinele domnului Gu și le vei urma ca și cum ar fi ordine militare.

Yuan Yang simți cum îi tremură pleoapele și îi arde inima. Era o persoană cu un temperament foarte rău și îi era foarte greu să-și stăpânească furia. Dacă nu i-ar fi jurat bunicii sale înainte să moară, nu ar fi rămas aici nici măcar o secundă.

Gu Qing Pei făcu un gest cu mâinile:

– Hei, domnule președinte Yuan, nu fiți atât de serios. Deși sunt cu unsprezece sau doisprezece ani mai în vârstă decât Yuan Yang, am o mentalitate tânără. Prefer să comunic cu el ca prieten, mai degrabă decât într-o relație superior-subordonat.

După ce spuse asta, îi zâmbi cu bunătate lui Yuan Yang.

Din păcate, Yuan Yang nu îl crezu. În inima lui, simțea că Gu Qing Pei nu era același tip de persoană ca el și simțea că nu era nevoie să-i acorde atenție.

Gu Qingpei observă expresia lui Yuan Yang și se gândi că era imposibil să se înțeleagă pașnic cu acest prinț răsfățat. Pentru a face față cuiva ca Yuan Yang, putea fie să fie blând și să facă compromisuri, fie să fie dur și să-l îmblânzească. Nu era sigur care metodă ar fi funcționat cel mai bine pentru că Yuan Yang era diferit de toți cei cu care avusese de-a face până atunci. Era într-adevăr o problemă spinoasă. Yuan Lijiang îi dăduse atât de mulți bani și el intenționa să profite la maximum de asta.

Gu Qing Pei decise să folosească metodele moralității și ascultării pentru a încerca să-l îmblânzească dar, în același timp, atitudinea nu trebuia să fie blândă.

Ar trebui să fie în companie ca un angajat obișnuit, dar dacă a fost adus deja ca un prinț, atunci nu exista nicio modalitate de a-l gestiona. Dacă nu avea succes, atunci cea mai brutală metodă ar fi fost să-l provoace pe Yuan Yang să-l bată, astfel încât să aibă un motiv să-l dea afară pe Yuan Yang.  A plăti un mic preț fizic pentru un viitor mai calm, era de asemenea, cea mai bună politică în cel mai rău scenariu.

După ce veni cu ideea de bază, Gu Qing Pei se simți mai stabil și nu-l mai deranjă atitudinea rece a lui Yuan Yang.

– Yuan Yang, ar trebui să fim mai formali în companie de acum înainte, dar poți să-mi spui shushu(1) în privat.

Yuan Yang se încruntă:

– Câți ani ai?

Aceasta fu prima frază pe care Yuan Yang i-a spuse lui Gu Qing Pei.

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Treizeci și trei.

Yuan Yang credea că bărbatul voia să profite de asta.

– De ce ți-aș spune shushu când ești cu 11 ani mai în vârstă decât mine? Când vei avea vârsta tatălui meu, vom discuta despre asta.

Yuan Lijiang strigă:

– Ce tot vorbești? Ai vreun pic de bun simț?

Yuan Yang râs scurt.

– Acum îi spui frate? Tu ești mai mare sau mai mic?

Yuan Lijiang îi zâmbi lui Gu Qing Pei și spuse:

– Băiatul ăsta are un caracter mai răsucit, trebuie să-l corectezi pentru mine. Nu-ți dau această sarcină ca șef al lui, ci ca frate mai mare. Ți-l încredințez solemn, iar fiul meu are cu adevărat nevoie de tine.

Gu Qingpei zâmbi ușor fără să spună nimic, gândindu-se că Yuan Lijiang era cu adevărat uimitor, putea să acționeze în multe feluri diferite, putea să țină capul sus și, de asemenea, să se umilească. Era sigur că o astfel de persoană era un lobbyist, iar Gu Qing Pei nu va câștiga această bătălie.

Yuan Lijiang îl bătu pe umăr pe Gu Qing Pei:

– Mai târziu trebuie să mă întâlnesc cu cineva, așa că voi pleca. Îl voi pune pe Xiao Zhang să îți arate compania. Biroul de la etaj este puțin cam mic, iar cel de jos este în renovare, ceea ce este o mare problemă, așa că vei sta mai întâi în biroul mai mic, iar când renovarea va fi terminată, te voi lăsa să alegi primul.

Gu Qing Pei spuse repede:

– Domnule președinte Yuan, sunteți prea politicos. Biroul actual este bun. Putem discuta despre asta mai târziu. Nu vă rețin, puteți pleca.

– Bine… Yuan Yang, vino aici, vreau să vorbesc cu tine.

Își ridică bărbia spre Yuan Yang și ieși pe ușă.

Gu Qing Pei, care se ridicase, se așeză din nou intenționând să termine ceaiul înainte de a pleca.

Cinci minute mai târziu, Gu Qing Pei părăsi biroul președintelui. Probabil putea ghici ce îi spusese Yuan Lijiang fiului său. Din expresia posomorâtă a lui Yuan Yang, își dădu seama că nu era ceva plăcut de auzit.

Gu Qing Pei zâmbi și scutură din cap. Era prea tânăr, totul se citea pe fața lui.

Se apropie și îl bătu pe Yuan Yang pe spate:

– Vino, urmează-mă în birou ca să vorbim.

Yuan Yang era puțin încordat și, după ce ezită o clipă, îl urmă pe Gu Qing Pei în birou.

Gu Qing Pei scoase o cutie de ceai din servietă, o scutură și spuse:

– Junshan Maojian de cea mai bună calitate, mi-a fost dăruit de fostul meu șef, vrei să-l încerci?

Yuan Yang nu comentă și îl privi pe Gu Qing Pei cu precauție.

Gu Qing Pei zâmbi și începu să se joace cu setul de ceai:

– Îmi dau seama că nu ai servit niciodată pe nimeni și că nici măcar nu știi să faci ceai. În al treilea an de muncă, am fost promovat director de birou. Ca să spunem frumos, eram director, dar, de fapt, eram om bun la toate, care se ocupa de toate treburile mărunte. Când ieșeam să mănânc cu șefii, nu mă săturam niciodată, dar a fost un antrenament destul de bun.

Prepară ceaiul și turnă lichidul de culoarea chihlimbarului în ceinicul din lut violet în formă de pară. Ceainicul pictat cu flori avea o culoare pitorească, foarte plăcută.

Turnă ceai în două cești, luă una dintre ele cu degetele sale subțiri și i-o întinse lui Yuan Yang cu un zâmbet:

– Încearcă-l.

Yuan Yang nu băuse niciodată ceai dintr-o ceașcă atât de delicată. Diametrul ceștii era mai mic decât jumătate din degetul său. El întinse mâna să o ia și îl ciupi direct pe Gu Qing Pei. Mâna lui Gu Qing Pei tremură și jumătate din ceai se vărsă, dar, din fericire, nu pe hainele sale.

Yuan Yang se simți puțin jenat și puțin supărat, gândindu-se că era o pierdere de timp să bea dintr-o ceașcă atât de mică. Ceea ce ura cel mai mult era pretențiozitatea.

Gu Qing Pei îi turnă încă o ceașcă, dar de data aceasta nu o ridică, ci o așeză în fața lui și îl lăsă să o ia singur.

Yuan Yang luă ceșcuța de ceai și o bău dintr-o singură înghițitură. Apoi spuse pe un ton răutăcios:

– Spune ce ai de spus. Nu te mai învârti în jurul cozii.

Gu Qing Pei strânse ochii și zâmbi:

– Xiao Yuan, am mult timp liber în această dimineață și vreau să vorbim despre viziunea ta asupra carierei. Trebuie să te cunosc mai întâi înainte să mă gândesc cum să te pregătesc.

De îndată ce menționă acest lucru, Yuan Yang fu cuprins de nemulțumire și șopti:

– Nu am nicio idee despre carieră. Nu m-am gândit niciodată să mă ocup de afaceri.

– Atunci ce vrei să faci, să conduci trupe în luptă?

Yuan Yang strânse din ochi:

– Cel puțin nu stau în birou urmărind bursa toată ziua.

Gu Qing Pei se uită înapoi la ecranul computerului și zâmbi:

– Ești un observator foarte atent. E emoționant să conduci trupe în luptă, aș vrea să încerc, dar e păcat că acum e timp de pace și nu ai unde să-ți pui în practică ambițiile mărețe. De fapt, gestionarea unei afaceri și conducerea unui proiect sunt similare cu bătăliile pe câmpul de luptă. Trebuie să știi cum să desfășori trupele, să integrezi, să aloci și să utilizezi resursele, să ai o perspectivă asupra inamicului, să înțelegi situația actuală, să ai mijloacele, curajul și determinarea necesare. Este, de asemenea, o luptă cu alții, dar acesta este un câmp de luptă fără fumul de la praful de pușcă. Nu vrei să încerci și tu asta pentru distracție?

Gu Qing Pei vorbea mandarina cu o voce clară și puternică, iar când convingea oamenii, majoritatea se lăsau conduși de el.

Yuan Yang trecu de la a fi disprețuitor la început la a asculta câteva cuvinte la final. Deși încă nu credea prea mult, cel puțin datorită atitudinii bune a lui Gu Qing Pei, nu era atât de ostil.

Gu Qing Pei nu intenționa să spună mai multe. Dacă ar fi vorbit prea mult, s-ar fi putut bănui că încerca să intre în grațiile cuiva. Deși nu-l deranja să intre în grațiile acestui prinț, situația nu era potrivită în acel moment. Dacă voia să-și consolideze prestigiul în companie, nu trebuia să lase pe nimeni să-l calce în picioare.

(1) Shushu- apelativ pentru o persoană mai în vârstă care se traduce ,,unchiule”