Dinte pentru dinte- Capitolul 25

Ușa biroului se deschise brusc.

Gu Qing Pei exclamă exasperat:

– Yuan Yang, de ce nu bați la ușă?!

Yuan Yang intră în birou și-l văzu pe Gu Qing Pei vorbind la telefon. Din reacția lui, Yuan Yang putea deja ghici cine era la celălalt capăt al firului.

Într-adevăr, Gu Qing Pei își ceru scuze:

– Domnule președinte Yuan, Xiao Yuan este aici, cred că are ceva să-mi spună. Vă sun mai târziu, bine? Bine? Oh, bine.

Gu Qing Pei zâmbi și-i dădu telefonul lui Yuan Yang.

– Tatăl tău vrea să vorbească cu tine.

Yuan Yang îl privi furios și-i smulse telefonul din mână:

– Alo?

– Ai intrat în biroul președintelui fără să bați la ușă? Cine te crezi, huh?

Urletul lui Yuan Lijiang se auzi de la celălalt capăt al telefonului.

Yuan Yang oftă și spuse superficial:

– Înțeleg.

Ascultă încă puțin în timp ce tatăl său îl certa.

– Știu, știu, răspunse Yuan Yang înainte de a închide telefonul cu nerăbdare.

– Știam eu.

– Ce vrei să spui?

Gu Qing Pei luă o grămadă de documente și continuă să le citească fără să se uite cu adevărat la ele. Mâna lui Yuan Yang apăsă direct pe documente, forțându-l pe Gu Qing Pei să se uite la el.

Yuan Yang zâmbi disprețuitor:

– Nu-i rău, ai ținut minte asta de mult timp, nu-i așa? Ai dedus tot salariul, așteptând să mă vezi făcând de râs?

Gu Qing Pei spuse leneș:

– Yuan Yang, ești falit, pot să te ajut cu niște bani?

Yuan Yang râse disprețuitor:

– Ai grijă cum vorbești cu mine, Gu Zong, nu voi mai fi politicos cu tine în viitor.

Gu Qing Pei râse:

– De fapt, nu ai nevoie de bani, nu-i așa? Nu plătești chirie, mănânci la cantina companiei și nu iei cina. Folosești mașina companiei pentru transport. Așa că nu te plânge că ești falit. Ce se întâmplă cu tinerii de azi?

Yuan Yang ridică sprâncenele:

– Nu-i nimic dacă sar peste o masă. Nu i-ai cerut tatălui meu să-mi facă cunoștință cu o prietenă? Cum pot să mă întâlnesc cu cineva fără bani?

– Oh, în legătură cu asta.

Gu Qing Pei clipi:

– Am uitat de asta. Te susțin cu tărie în această chestiune. Să o inviți pe cea care îți place și voi plăti pentru întâlnirile tale.

– De cine îmi place?

Ochii lui Yuan Yang se fixară pe Gu Qing Pei. Gu Qing Pei zâmbi sarcastic:

– Ar trebui să o întrebi mai întâi pe fată dacă este dispusă să iasă cu un mic ticălos ca tine.

Yuan Yang râse disprețuitor::

– Dacă nu-mi găsesc o soție, este vina ta.

Gu Qing Pei nu îl privi direct în ochi:

– Nu te ridici la înălțimea așteptărilor și dai vina pe alții? Luna aceasta, trebuie să respecți cu strictețe regulile, altfel salariul tău va fi redus luna viitoare.

Yuan Yang trânti computerul, închizând cu brutalitate micul laptop Apple.

Gu Qing Pei îl privi cu severitate și-i spuse:

–  Pleacă, nu mai sta pe lângă biroul meu.

Yuan Yang spuse furios:

– Crezi că vreau să te văd?

Se întoarse și ieși pe ușă.

Gu Qing Pei îi spuse din spate:

– Diseară este o cină, iar oaspeții sunt importanți. Încheie-ți nasturii și pune-ți cravata. Nu purta costumul ca un gangster și nu mă face de râs.

Yuan Yang se uită la cei doi nasturi deschiși de la piept și nu-i păsa. Ura să poarte haine atât de strâmte, care îl împiedicau să se miște.

Cina era programată pentru ora 7 seara. Gu Qing Pei îi invitase pe liderii Curții Provinciale XX să vină și să coopereze la investigarea unui proces. Un teren pe numele companiei lor fusese confiscat de Curtea Intermediară Provincială XX din cauza unei dispute legate de datorii. Dacă vor câștiga procesul, vor trebui să plătească doar 30 de milioane pentru a obține dreptul de utilizare a terenului. Într-un loc precum Beijing, unde fiecare centimetru de teren însemna bani, valoarea acestui teren era de cel puțin 500 de milioane. Dacă acest proces va fi câștigat, cea mai mare datorie a grupului lor va putea fi rezolvată. Doar prin rezolvarea acestei probleme vor putea îndeplini condițiile minime pentru relistare.

Gu Qing Pei și Yuan Yang sosiră cu douăzeci de minute mai devreme.

Unul dintre ei se așeză la masă, celălalt pe canapea, de parcă ar fi fost supărați unul pe celălalt. Se așezară departe unul de celălalt și nu vorbiră între ei.

Gu Qing Pei rămase acolo mai mult de zece minute, primind și dând telefoane și mesaje în mod constant. Uneori tonul său era serios și direct, alteori era cald și politicos. Yuan Yang se întreba cu adevărat dacă Gu Qing Pei, care avea atâtea fețe diferite, nu suferea de schizofrenie.

Când era aproape ora șapte, sosiră oamenii de la Curtea XX. Erau trei, toți bărbați înalți și grași, care păreau tineri. Deși Gu Qing Pei îi numea respectuos frați, el arăta ca un tânăr în compania acelor bărbați. El avea peste treizeci de ani și, pentru un bărbat cu peste zece ani de experiență profesională, menținerea unui astfel de corp și temperament era într-adevăr o realizare foarte rară.

Yuan Yang se gândi că, dacă Gu Qing Pei ar fi fost gras și ar fi avut burtă de bere, cu siguranță nu ar fi putut să se excite, așa că nu putea decât să dea vina pe coincidența că Gu Qing Pei avea un corp zvelt și sexy pentru dorința crescândă a lui Yuan Yang de a i-o trage în noaptea aceea.

Unul dintre ei spuse:

– Hei, președintele Yuan nu a sosit încă?

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Este pe drum, este blocat, va ajunge în curând.

Yuan Yang îl privi surprins pe Gu Qing Pei, nu știa că tatăl său urma să vină.

Gu Qing Pei îl privi și se prefăcu că tocmai își amintise:

– Oh, să vi-l prezint. Acesta este fiul cel mare al președintelui Yuan, pe nume Yuan Yang, care este în prezent sub îndrumarea mea. Yuan Yang, acesta este directorul Zhao.

Gu Qing Pei își ridică bărbia și-i făcu semn să vină să-l salute.

Yuan Yang se apropie fără tragere de inimă și-i strânse mâna directorului Zhao.

– Oh, deci acesta este fiul cel mare al președintelui Yuan, încântat de cunoștință.

Fața directorului Zhao era plină de zâmbet. Deși Yuan Lijiang le cerea să facă ceva, statutul familiei Yuan în capitală era ceva la care ei nu puteau ajunge nici dacă ar fi vrut. Dacă aveau această ocazie de a se apropia de el, cariera lor viitoare ar fi fost cu siguranță mai ușoară.

Yuan Yang văzuse mulți oameni de acest fel și era capabil să se descurce cu ușurință cu ei.

Gu Qing Pei îl bătu pe umăr pe Yuan Yang și îi zâmbi directorului Zhao:

– Acest copil este acum șoferul meu. Directorul Yuan mi l-a încredințat pe fiul său pentru că spera că îl voi putea instrui bine. Tinerii nu pot evita greutățile. Indiferent cât de bogați sunt, ar trebui să înceapă de la nivelul de bază. Nu sunteți de acord?

Directorul Zhao zâmbi și spuse:

– Așa este, președintele Yuan și directorul Gu sunt amândoi foarte prevăzători.

Cuvintele lui Gu Qing Pei îi ridică fără efort statutul, folosindu-l pe Yuan Yang, iar directorul Zhao și anturajul său deveniră și mai precauți în privința lui Gu Qing Pei.

Yuan Yang înțelese, firește, ce se întâmplă și se încruntă. Gu Qing Pei nu menționase niciodată cine era el în companie și se gândise la el doar când avea nevoie să-și salveze reputația în fața celor din afară. Această utilizare evidentă îl nemulțumi foarte tare.

Oare cum îl considera Gu Qing Pei?

Până la apariția lui Yuan Lijiang, Yuan Yang fu foarte supărat.

După ce schimbă saluturi cu oaspeții, Yuan Lijiang aruncă o privire fiului său. Văzând că băiatul stătea deoparte cu o față severă, fără să vorbească sau să fie politicos cu ceilalți, începu să se enerveze.

Strigă:

– Yuan Yang, ești cel mai tânăr de aici! Începe imediat să servești vinul oaspeților.

Gu Qing Pei îl privi pe Yuan Yang și-l îndemnă:

– Xiao Yuan, grăbește-te.

Yuan Yang miji ochii și-l privi pe Gu Qing Pei, apoi se ridică încet.

În acel moment, chelnerul se grăbi să toarne vin, atenuând la timp situația jenantă, dar Yuan Lijiang încă nu era mulțumit de comportamentul lui Yuan Yang.

Gu Qing Pei distră oaspeții cu un zâmbet constant, râzând și mâncând, discutând cu ei despre litigii.

Vinul servit era de cea mai bună calitate, dar Gu știa că, în mod firesc, nu-l putea lăsa pe Yuan Lijiang să bea. În plus, Yuan Yang era șoferul desemnat pentru seara aceea, ceea ce însemna că nici el nu avea voie să bea. Prin urmare, Gu Qing Pei își asumă responsabilitatea de a ține companie oaspeților pe tot parcursul serii. Avea o toleranță bună la alcool și-și etală abilitățile de băutor, menținând conversația într-un mod conștient, chiar și după ce consumase o jumătate de sticlă de vin alb.

Yuan Lijiang îl admira foarte mult pe Gu Qing Pei și acum simțea că fusese o decizie înțeleaptă să-l recruteze pe Gu Qing Pei.

Masa dură aproape trei ore și, la final, majoritatea oamenilor din Curtea XX erau beți. Gu Qing Pei nu mai putea suporta, ochii lui începuseră să devină neclari și, când se ridică să-și ia rămas bun, picioarele îi erau puțin instabile.

Yuan Lijiang îi duse pe cei trei bărbați la hotel și-i ordonă lui Yuan Yang să-l ducă pe Gu Qing Pei acasă înainte de a pleca cu bărbații. Șoferul lui Yuan Lijiang îi duse pe cei trei înapoi la hotel, iar el se urcă în mașina lui Gu Qing Pei și fu dus acasă de Yuan Yang.

Ajunși la ușa casei sale, Yuan Lijiang îl întrebă pe Yuan Yang:

– De acum încolo, vei veni acasă o dată pe săptămână. Am văzut cum te-ai comportat astăzi. Hm, nu a fost satisfăcător. Se pare că nu te-am educat suficient.

Gu Qing Pei spuse zâmbind:

– Domnule președinte Yuan, nu fiți nerăbdător, este tânăr, nu vă grăbiți.

– Gu Zong, ai băut prea mult vin. Yuan Yang, grăbește-te și du-l acasă. Vorbim altă dată.

– Bine, mergi… încet… mergi încet. Yuan Yang îl prinse pe Gu Qing Pei înainte ca acesta să se împiedice.

Yuan Lijiang deschise portiera, Gu Qing Pei se urcă și el pe scaunul din față și închise ochii fără să spună nimic.

Părea puțin beat, cu bărbia ușor ridicată, gâtul și maxilarul formând o linie elegantă, iar pielea sa deschisă la culoare era ușor roșiatică, ceea ce făcea ca oamenii să-și dorească să-l muște.

De fiecare dată când Yuan Yang oprea mașina, nu se putea abține să nu se uite la Gu Qing Pei. Se părea că toate aspectele diferite ale lui Gu Qing Pei din momentul în care era treaz meritau să fie privite de încă câteva ori.

Acest bărbat era atât de enervant când era treaz, încât atunci când nu era treaz, oamenii voiau să-l devoreze și mai mult.

Yuan Yang strânse volanul cu putere, corpul său fiind deja fierbinte.