Dinte pentru dinte- Capitolul 41

Cei doi ajunseră joi în orașul XX. Acesta era un oraș de coastă cu o economie dezvoltată, clădiri înalte și prețuri ridicate la terenuri.

Avocatul Zhao, de la firma de avocatură care reprezenta acest caz, îi preluă personal de la aeroport cu un șofer și-i duse la hotel.

Avocatul Zhao rezervase două camere pentru ei. Cei trei discutară despre munca lor în camera lui Gu Qing Pei până seara, mai ales punctele cheie pentru a promova progresul cazului și se pregătiră să se întâlnească a doua zi cu un lider al sistemului judiciar și să prezinte totul avocaților lui Zhao a doua zi.

Era ora zece seara când avocatul Zhao își luă rămas bun.

Yuan Yang nu avea intenția să se întoarcă în camera lui, așa că rămase în camera lui Gu Qing Pei, ca de obicei.

După ce făcu un duș, Gu Qing Pei petrecu timpul revizuind documentele relevante pe laptopul său și, în același timp, se ocupa de alte sarcini. Avea o mulțime de lucruri de făcut în fiecare zi și, deși era o muncă grea, îi plăcea acest sentiment de împlinire.

Yuan Yang ieși din duș și-l văzu încă lucrând la laptop.

– Este deja ora unsprezece, de ce nu te culci?

– Mai sunt câteva lucruri care nu au fost rezolvate.

Degetele subțiri ale lui Gu Qing Pei se mișcau pe tastatură.

Yuan Yang spuse:

– M-am gândit bine. Deși vicepreședintele a fost de acord să semneze, el se află sub o presiune considerabilă din partea liderilor biroului provincial. Am auzit că vrea să ridice problema la un nivel superior. Cred că nu vrea să ofenseze niciuna dintre părți, așa că inițial nu a fost de acord. Acum, sub presiunea noastră, a fost de acord. Cu toate acestea, rămâne de văzut dacă va semna în cele din urmă și, mai ales, când.

Gu Qing Pei dădu din cap:

– Când va semna este o mare problemă. Dacă continuă să tragă de timp, verdictul nu va fi pronunțat și vom continua să suferim pierderi. Așadar, trebuie să găsim acum un lider care să continue să exercite presiune asupra lui și să insiste pentru ca verdictul să fie pronunțat rapid. Abia după pronunțarea verdictului această chestiune va fi definitivă.

Yuan Yang se urcă pe pat și împinse cu capul laptopul de pe picioarele lui Gu Qing Pei, apoi se întinse pe coapsele lui.

– Problema asta se va rezolva. Încă aștept bonusul tău.

Gu Qing Pei zâmbi și spuse:

– Ține minte asta. Dacă nu reușești, nu-ți dau niciun ban.

Yuan Yang își strânse buzele și spuse:

– Dacă nu-mi dai bani, nu pot decât să continui să mănânc mâncarea ta și să dorm în casa ta.

– Nu are rost să discut cu tine.

Yuan Yang îi cuprinse gâtul, îi împinse capul în jos și-i linse și-i sărută buzele.

Gu Qing Pei îl lăsă să-l sărute o vreme, apoi îi mângâie fața:

– Avem lucruri de discutat mâine, culcă-te.

Yuan Yang se ridică, scuturând coada mare și uitându-se direct la el:

– Nu vrei să o facem?

– Ce naiba, e deja târziu și avem ceva important de făcut mâine.

Yuan Yang era destul de dezamăgit și, în cele din urmă, se întinse să doarmă, dar mâinile și picioarele lui nu erau foarte cuminți și sfârșiră prin a o face oricum, așa că Gu Qing Pei nu adormi până după ora unu.

A doua zi dimineață, la ora zece, se întâlniră cu conducerea biroului provincial într-o cafenea retrasă și discutară cazul în detaliu. Situația era încă favorabilă pentru ei, iar perspectivele erau optimiste.

După prânzul cu șeful, avocatul Zhao plecă mai devreme din cauza unor treburi, iar Gu Qing Pei și Yuan Yang se grăbiră și ei să se întoarcă la hotel. În taxi, primiră un telefon de la avocatul Zhao, care le spuse că cealaltă parte propusese o înțelegere, dar condițiile acesteia nu îl satisfăceau pe Gu Qing Pei, așa că nu intenționa să negocieze parte pentru moment și decise să continue să respingă condițiile.

Avocatul Zhao spuse cu o oarecare îngrijorare:

– Au obținut vreo informație? Altfel, de ce ar cere imediat o înțelegere după-amiaza, după ce ne-am întâlnit dimineața?

– Nu neapărat. Este posibil să se simtă presați și să creadă că vor pierde procesul, așa că vor să ajungă la o înțelegere.

– Ei bine, este posibil, dar condițiile înțelegerii nu sunt deloc sincere. Cine ar fi de acord cu astfel de condiții? Sunt prea lacomi.

Gu Qing Pei râse disprețuitor:

– Așa este, cu siguranță nu putem fi de acord cu asta. Cu toate acestea, dacă condițiile sunt rezonabile, nu este nevoie să-i împingem prea departe. Dacă îi împingem prea departe, vor face ceva rău și asta va fi problematic. Deci, reconcilierea este, de asemenea, o soluție. Sună-i înapoi și redu prețul cu încă douăzeci de puncte. Avem avantajul în această chestiune. Dacă nu sunt de acord cu aceste condiții, atunci să așteapte să se pronunțe verdictul și nu vor primi niciun ban.

După ce închise telefonul, Yuan Yang îl întrebă:

– Crezi că cealaltă parte va fi de acord?

– Da, este în principal o problemă de despăgubire.

Yuan Yang se gândi:

– După ce s-au întâlnit cu liderii în această dimineață, au cerut reconciliere în această după-amiază. Crezi că este o coincidență? Au primit vestea atât de repede. Cred că este ceva serios.

Gu Qing Pei încruntă și el sprâncenele:

– Este încă prea devreme să ne pronunțăm. Să vedem cum va discuta avocatul Zhao cu ei. Se spune că au legături cu crima organizată, așa că trebuie să fim precauți și să nu-i cauzăm probleme președintelui Yuan.

După ce se întoarseră la hotel, cei doi se schimbară în haine casual și deciseră să iasă la o plimbare.

Orașul XX era un oraș turistic foarte frumos. Nu aveau nimic de făcut după-amiaza, era o zi de iarnă însorită și ar fi fost păcat să nu iasă la o plimbare pe plajă.

Cei doi stăteau la un hotel cu vedere la mare și le luă doar două-trei minute să coboare scările până la plajă. Deși soarele era cald, vântul era foarte puternic și nu erau mulți oameni. Cei doi se plimbară pe plajă și discutară despre caz.

În timp ce vorbeau, Yuan Yang spuse brusc:

– Cum îndrăznești să spui că nu știi despre ce să vorbești cu mine? Nu vorbim de mult timp?

Gu Qing Pei rămase uimit pentru o clipă, apoi râse disprețuitor:

– Asta pentru că ai început să te implici. Dacă ai fi fost nepăsător toată ziua, nici eu n-aș fi avut ce să-ți spun.

Yuan Yang își strânse buzele:

– Nu am spus că nu voi munci.

– Hei, ai uitat cum era când ai venit prima dată aici.

Yuan Yang îi ciupi fața:

– Îți fac o favoare acum pentru că m-ai servit bine. Atâta timp cât rămâi ascultător, voi munci din greu.

Gu Qing Pei îi dădu mâna la o parte, scutură din cap și zâmbi.

Când era cu Yuan Yang, nu putea scăpa de sentimentul că era cu un copil, dar comportamentul frenetic al lui Yuan Yang în pat era departe de imaginea unui copil. Aceste două naturi extreme ale caracterului său îl deranjau adesea pe Gu și avea mereu un sentiment ciudat când era cu Yuan Yang. Trebuia să recunoască faptul că inconsistența era și ea o atracție, cel puțin uneori simțea că Yuan Yang era foarte interesant.

Cei doi merseră pe plajă mai mult de un kilometru înainte de a se întoarce la hotel.

După ce intrară în zona de plajă a hotelului lor, Yuan Yang își încruntă sprâncenele, se ghemui și-și scutură nisipul de pe pantaloni.

Gu Qing Pei rămase acolo și-l privi. Yuan Yang nu era cu siguranță cineva care să acorde atât de multă importanță igienei personale.

Yuan Yang se ridică și spuse:

– Nu te uita înapoi, cineva ne urmărește.

Gu Qing Pei se sperie pentru o clipă, dar rămase calm, iar cei doi continuară să meargă înainte ca de obicei.

Când ajunseră la Hotelul Datang, nu se întorseră în cameră, ci comandară ceaiul de după-amiază la cafenea.

– Ești sigur?

Gu Qing Pei luă o înghițitură de ceai, cu privirea puțin vagă. Voia să se uite înapoi, dar îi era teamă să nu trezească suspiciuni.

– Aproape sigur. Nu te uita, nu-l poți vedea din unghiul ăsta.

Yuan Yang își încrucișă picioarele, cu o umbră de entuziasm pe chip.

– Nu am mai întâlnit așa ceva de mult timp.

Gu Qing Pei spuse neputincios:

– Oprește-te… asta e o treabă serioasă. Nu-mi veni mie cu tactici militare. Nu poți provoca probleme.

– Cum aș putea fi eu cel care provoacă probleme? Cineva ne urmărea.

Yuan Yang își frecă palmele.

– Dacă într-adevăr au trimis pe cineva să ne urmărească, atunci nu ar fi surprinzător că ar fi știut despre întâlnirea noastră cu liderii biroului provincial de dimineață.

– Am fost vizați imediat ce am coborât din avion?

– Nu neapărat. Poate că nu ne urmăreau inițial, ci pe avocatul Zhao. Altfel, i-aș fi văzut azi dimineață.

Gu Qing Pei bătu ușor cu palma pe cotieră:

– Deci, ce ar trebui să facem acum?

– Nu ne întoarcem în cameră pentru o vreme, să ieșim la cină și să vedem ce fac. Alege un loc unde există securitate peste tot și fără camere în exterior.

Yuan Yang nu era deloc nervos, ci nerăbdător.

Gu Qing Pei îi reaminti:

-Repet… nu provoca o scenă.

Yuan Yang pufni:

– De ce nu le spui tu?

–  Sunt mai îngrijorat că tu o să faci prostii.

Yuan Yang îi strânse ușor mâna și zâmbi:

– Gu Zong, ți-e frică? Ești atât de nervos doar pentru că ai auzit că cealaltă parte are legături cu mafia?

Gu Qing Pei îl privi cu ochii mijiți:

– Sunt un cetățean care respectă legea. Nu vreau să fiu implicat în astfel de lucruri. Dar nu mi-e frică.

– Chiar nu-ți e frică?

– Nu mi-e frică. Expresia lui Gu Qing Pei era foarte calmă.

Deși nu-i plăceau conflictele violente, nici nu se temea de ele. În plus, aici stătea un gangster important precum Yuan Yang. Fusese abuzat și hărțuit în ultimele trei sau patru luni. Acei oameni nu erau probabil mai dificili de înfruntat decât Yuan Yang.

Yuan Yang îi strânse mâna și chicoti:

– Asta e bine. Nu-ți face griji, nu-ți pot face rău cât timp sunt eu aici.

Gu Qing Pei ridică sprâncenele:

– În sfârșit ai făcut diferența.

Yuan Yang îl ciupi pe dosul mâinii și îl privi cu severitate, spunând:

– Dacă fugi, te pedepsesc în seara asta.

Gu Qing Pei își retrase mâna și se uită la ceas:

– E ora cinci, hai să ieșim la cină, unde ar fi bine?

Yuan Yang strânse ochii.

– Chiar trebuie să alegem un loc bun.