Ceremonia pentru boboci
…Cum sunt simptomele tale astăzi?…??
…Dacă încă te simți rău, sună-mă…??
….Sunt îngrijorat pentru tine...??
Naphon stătea acolo și se uita la telefon, fără să știe dacă să râdă sau să se simtă enervat.
Persoana care a scris acele texte este nimeni alta decât… uriașul întunecat al cărui număr l-a blocat înainte.
La început, a intenționat să se trezească devreme pentru ora de dimineață, dar s-a trezit cu dureri de cap și dureri pe tot corpul, așa că a renunțat și s-a întors în pat, apoi s-a trezit aproape la prânz, simțindu-se mai înviorat și devenind gata de a merge la ceremonia de orientare a bobocilor. Va avea loc în această după-amiază și va dura toată noaptea până a doua zi dimineață. Și-a jurat că anul viitor nu va mai fi la fel.
Nu a fost niciodată în natura lui să-și arunce responsabilitățile altor oameni.
Deși nu sunt atât de mulți oameni în consiliul de studenți, toți sunt pregătiți să ajute pentru a obține un rezultat excelent. Cu toate acestea, nu se poate abține să nu simtă vinovat. Așa că și-a promis că va fi mai implicat anul viitor și că nu poate să încurce lucrurile din nou așa.
Așa că a verificat acele texte când era pe cale să-și sune cel mai bun prieten.
Se poate debloca un telefon singur? Să spunem că este un fel de compensare.
Tânărul a clătinat puțin din cap, privindu-și telefonul cu o privire sumbră, deoarece telefonul lui nu este suficient de avansat pentru a-și debloca contactele și LINE în sine. Cineva trebuie să fi făcut-o când era bolnav. Și Sky era sigur că, chiar dacă Rain l-a vândut, nu avea cum să spună nimănui codul său de deblocare a telefonului.
Se pare că escrocul i-a luat și i-a pus amprentele digitale pentru a-l debloca.
Sky încerca să decidă dacă ar trebui să se enerveze sau nu pe cel care are acum acces la telefonul său, pentru că atunci când l-a deschis, contactul care la început se numea „P’Psycho”, acum s-a schimbat în „Rahu care e destul de chipeș”. Acea poreclă autoproclamată l-a făcut să râdă în hohote.
Ei bine, unii oameni au recunoscut că gigantul întunecat are o față drăguță.
[Rrr]☎️
Înainte să ajungă la o decizie, telefonul din mână suna până când i-a răspuns în grabă.
Sky: – Bună.?
Rain: – Băi, ești sus? Sunt jos.?
Sky: – Bine, voi veni acum jos.?
Sky a dat din cap și și-a adunat lucrurile, a închis ușa și a coborât scările pentru a-l găsi pe Rain, care și-a parcat mașina și l-a așteptat.
Sky: – De fapt, nu trebuie să vii să mă iei. Aș putea merge singur la universitate.
Sky a vorbit de îndată ce a urcat în mașina cu aerul condiționat pornit.
Rain: – Soarele era puternic, așa că s-ar putea să leșini pe străzi. Trebuie să vin să te iau.
Micul lui prieten i-a dat un zâmbet drăguț când a spus-o, făcându-i fața să se transforme într-o expresie întunecată.
Sky: – Dacă ești atât de îngrijorat pentru mine, cum de a venit o altă persoană să aibă grijă de mine?
Gata, când a ajuns la subiect, fața zâmbitoare s-a transformat într-o privire vinovată și a clătinat din cap.
Sky: – Glumesc. Știu că nu ai vrut să mă lași cu altcineva.
Cum să nu înțeleagă? Au de făcut teme de la lectori și abia au timp să doarmă. De unde ar putut să găsească timp să aibă grijă de un bolnav? E destul de bine că a reușit să găsească pe cineva care să aibă grijă de el. Chiar dacă este cineva pe care Sky l-a evitat, nu poate nega asta… chiar a avut grijă el.
Rain: – Și P’Phai nu ți-a făcut nimic, nu-i așa? Îi voi spune lui P’Phayu să-l țină sub control.
Sky se întreba dacă cineva ar putea stăpâni vreodată o un melc alunecos ca P’Rahu.
Sky: – Nu e nevoie, după cum vezi, sunt cu totul întreg.
Rain și-a întins mâna să-i atingă obrazul, nu că e timid, ci mai degrabă trist. Pentru că atunci când prietenul lui l-a certat, tocmai și-a dat seama că cineva trebuie să-i fi scos hainele să-l curețe. Și este sigur că era în siguranță?
A ține în brațe o persoană bolnavă ar putea fi foarte jenant. Și P’Phai nu este o alegere atât de rea.
Băiatul se încruntă, de ce trebuie să caute scuze pentru a-și justifica decizia de a-l chema pe tip?
Rain: – Deci, te întorci la cămin diseară?
Sky: – Nu.
Când prietenul lui era pe cale să-i pună o altă întrebare, Sky a explicat ferm.
Sky: – Dacă bobocii pot sta treji toată noaptea, atunci ar trebui să stau și eu treaz toată noaptea.
A trecut un an de la ultima ceremonie pentru boboci. Ei știu de câtă răbdare a fost nevoie. Nu contează cât de greu devine, trebuie să reziști.
Să stai toată noaptea treaz în ciuda căldurii, oboselii, somnolenței, este destul de greu.
Dar, de îndată ce Sky s-a alăturat consiliului de studenți, a putut lucra cu seniorii. Știa că, pe lângă oboseala juniorilor, seniorii erau și mai epuizați pentru că ei erau cei care făceau toată munca.
Au întâlniri pentru a discuta diverse subiecte, pentru a se consulta cu lectorii, pentru a veni cu un concept, pentru a rezuma rezultatele și au lucrat la asta încă din ultima vacanță de semestru. Dacă ceilalți seniori pot sta treji toată noaptea, atunci, ca senior, ar trebui să facă și el la fel.
Asta este ceea ce ține echipa unită.
Toți juniorii sunt și ei la fel de obosiți. Dar nu s-a gândit niciodată să inventeze o scuză cum că tocmai a fost bolnav. În plus, este dispus să transmită mai departe tradițiile pe care le-a moștenit de la seniori, sperând că generațiile următoare vor fi la fel de impresionate ca și el.
Nu ar fi putut să o facă singur, dar are prieteni care gândesc la fel.
Rain: – Știam că n-o să-l ratezi pentru nimic din lume.
Rain i-a spus că a înțeles foarte bine. Acesta este singurul lucru care contează.
Rain: – Bine că te-ai îmbolnăvit ieri. Dacă te-ai fi îmbolnăvit astăzi, probabil că ai fi plâns, pentru că ai lucrat din greu la acest eveniment de la început, ar fi păcat să nu vezi rezultatele.
Ar fi dezamăgit, dar cu siguranță nu va plânge. El este sigur de asta. Sky nu a plâns de foarte mult timp. În orice caz, va fi acolo dimineața să-i privească pe juniori cântând.
Sky: – Desigur.
Poate că și-a revenit mai repede decât credea pentru că a avut o asistentă atât de bună.?
Sky s-a sprijinit de scaunul pasagerului și l-a lăsat pe prietenul său să-i spună ce s-a mai întâmplat în aceste zile. Prietenii lui erau îngrijorați pentru el (dar nu au avut timp să-l viziteze pentru că nu au terminat cu temele si proiectele lor).
Seniorii întrebau despre el și el poate vedea asta din multele mesaje de pe LINE în care îl întrebau ce mai face. Unele dintre acestea au fost chiar de la numere necunoscute. Dar Sig i-a spus că nu trebuie să sune pe nimeni înapoi, pentru că micul lui prieten le-a spus deja tuturor în locul lui.
În timp ce și-a lăsat mintea să rătăcească, Sky și-a scos telefonul, s-a uitat la el o vreme, apoi a deschis un chat pe care nu îl deschisese niciodată înainte. Apoi citește fiecare mesaj pe care Phai i l-a trimis de când a fost blocat până acum.
Sky și-a spus că inima lui nu este slabă pentru că nu a dat niciun răspuns așa cum a sperat cealaltă persoană. Pur și simplu îi citește mesajele.
El admite că nu a răspuns pentru că răspunsul lui l-ar putea dezamăgi.
Rain: – De ce zâmbești?
Sky: – Nimic.
Imediat după ce prietenul lui l-a întrebat, Sky și-a dus mâna la gură în stare de șoc.
…Uau, micuțul Sky le-a citit..??
Este suficient de inactiv încât să se uite în continuare la telefonul lui? Apoi a apărut noul mesaj, făcându-l să-și ridice involuntar buzele într-un zâmbet.
…Nu trebuie să răspunzi, doar faptul că mi-ai citit mesajele m-a făcut fericit…??
Sky și-a blocat din nou telefonul și l-a băgat în buzunar, ignorând următoarele două notificări vibrante pentru că nu voia să-i clatine inima… tremura de frică.
A crezut că sunt doar niște efecte secundare ale medicamentului.
***
Unde este gustarea pentru sesiunea de pauză?
Întreabă-l pe Jai, el este responsabil pentru asta.
— Cineva să ia apă pentru Nong-ul meu.
Hei, un Nong a leșinat! Are cineva un inhalator?
Îmi voi scoate Nong-ul de aici!
(N/T: *Nong înseamnă junior.)
Când întunericul acoperă cerul, zgomotul de la tobe încă răsună în sala de antrenament, după ce bobocii au trecut prin presiunea de a cânta în grup. În afara sălii de antrenament era la fel de mare agitație, pentru că, în ciudat faptului că pregătirea a fost făcută cu meticulozitate, mai sunt unele lucruri care trebuie făcute. Oamenii vin și pleacă, iar Sky ar fi trebuit să fie unul dintre ei, dar…
— Pot să ajut cu ceva?
— Tot ce trebuie să facă o persoană bolnavă este doar să stea acolo.
Când a întrebat un prieten, el a răspuns arătând spre un scaun pe care să stea înainte de a leșina din nou în mijlocul camerei. Sunt îngrijorați unul pentru celălalt. Dar părea palid și astăzi. Cine îndrăznește să-i dea comenzi unui bolnav?
Sky a întrebat mai mulți prieteni dar toți au spus același lucru, că nu-l vor lăsa să facă nimic. Pentru că Rain însuși a mers să-i ajute pe seniori în locul lui.
Cât despre el, care trebuia să fie ocupat ca toți ceilalți, doar stătea și se uita vinovat.
Sky: – Apropo, pot face ceva pentru a ajuta?
Când nu și-a putut întreba prietenii, s-a întors să-l întrebe pe seniorul din anul 3, care a fost coordonatorul antrenamentului de aplauze de anul acesta. Acea tânără a întins mâna spre fruntea lui.
Ran: – Încă ești bolnav.
Sky: – Sunt bine. Dacă stau nemișcat, atunci voi fi mort.
Ran: – Hahaha, chiar m-aș putea folosi de ajutorul tău, dar doar întoarce-te și uite-te la prietenul tău. El a fost cu ochii pe tine tot timpul. Și dacă ți-aș cere ajutorul, nu cred că mă va mai considera seniorul lui. N’Rain mă va lovi în cap cu partiturile de muzică. Doar du-te și stai jos cu studenții de anul 2 în acea sală și nu fă nimic mai mult decât poți face față. Doar du-te și ajută-i pe juniorii de acolo, în caz că au nevoie de ceva.
Sky: – Nu sunt deloc bolnav.
Ran: – Chiar dacă ești, ai pe cineva care să aibă grijă de tine.
Sky: – Nu?
Sky își ridică brusc capul și își miji ochii. În inima lui, l-a găsit pe vinovat… L-a vândut Rain din nou?
Când s-a uitat la ochii lui mari, fata a râs cu un ton tachinator, s-a aplecat apoi i-a șoptit.
Ran: – Nu știam că locuiește la căminul tău.
Bine, acum are un nou vinovat.
Sky: – Este doar cineva pe care îl cunosc.
Joyce: – Hei, nu am spus niciodată că e iubitul tău.
Sky: – Pot să mă duc să stau cu juniorii în sala de antrenament?
De obicei, Sky nu intră niciodată în panică și doar râde atunci când un senior îl tachinează. Dar de data aceasta, a tăcut în timp ce l-au tachinat și a decis să-și ajute prietenii.
S-a dus să li se alăture în sala de antrenament. Nu este sigur de ce a fost timid în privința lui P’Phai. Poate că sentimentele care au apărut după ce a fost îngrijit de el în ultimele două zile încă persistă în inima lui.
Acest lucru nu este bun. Trebuie să opresc acest sentiment, la naiba!
Era ora 1 dimineața și urările au continuat în sala de antrenament, în ciuda epuizării care se vedea clar în ochii juniorilor. Dar niciunul dintre ei nu a spus nimic. A existat doar un fel de înțelegere tacită că toată lumea este obosită.
Unii dintre boboci și-au luat rămas bun pentru a merge acasă, dar nimeni nu protestează. Doar pentru că s-au dus acasă devreme, nu-i face cu nimic mai puțin studenți de la Facultatea de Arhitectură.
Oamenii au propriul lor motiv și seniorii au acceptat asta. Ei doar dau tot ce au mai bun pentru bobocii care au decis să rămână.
Dar se pare că acele preocupări au crescut pe măsură ce se face târziu.
Sky: – Plecă acasă noaptea târziu?
Ploaia continua să cadă. Sky, care a ieșit să-și ia aer, a bolborosit cu un ton îngrijorat, deși era el însuși bolnav.
— Bună, Phi.
Sky: – Bună. Vă întoarceți acasă?
Sky s-a întors să le salute cu o privire mohorâtă. Cele 4 fete au părut puțin stânjenite, apoi au dat din cap speriate.
Sky: – Puteți ajunge acasă? Se pare că ploaia nu se va opri în curând. Dacă plecați acasă așa, s-ar putea să vă îmbolnăviți.
Era îngrijorat de fetele tinere care vor fi udate de ploaie la ora 1 dimineața. Dar nu a spus un cuvânt despre toți cei care trebuiau să fie acolo până la sfârșit, așa că grupul s-a uitat unul la altul.
—E în regulă, putem merge acasă. Avem o umbrelă.
Nu este posibil ca o singură umbrelă să poată adăposti 4 fete de ploaie.
Sky: – Atunci așteptați-mă aici. O sa alerg sa iau o altă umbrelă.
Sky tocmai l-a văzut pe unul dintre prietenii lui mergând cu o umbrelă spre o altă clădire. Trebuie să fie mai multe în mașină. Așa că le-a zâmbit juniorilor și le-a spus să aștepte acolo.
Era pe punctul de a alerga prin ploaie spre o altă clădire pentru a aduce o umbrelă în plus.
Rain: – Nenorocitule!
Chiar atunci, Sky aproape că și-a rupt gâtul când cel mai bun prieten a strigat la el, fugind din direcția opusă.
Rain: – Ce aveai de gând sa faci?
Sky: – De ce țipi? M-ai speriat. Mă duc doar să iau o umbrelă pentru juniori, a spus Sky, la care cel mai bun prieten a lui a scrâșnit din dinți.
Rain: – Ești nebun? Abia te-ai recuperat și deja te gândești să alergi în ploaie. Trebuie să stai treaz toată noaptea și cu siguranță vei muri înăuntru. Fetelor, vă duceți la poarta din față a universității, nu? Lăsați-mă să merg cu voi. Dar e foarte târziu, nu e periculos în drum spre casă?
După ce l-a certat pe Sky, Rain s-a întors să-i întrebe neliniștit pe juniori.
—Avem nevoie doar de umbrelă extra până ajungem acasă. Dacă vă gândiți să ne trimiteți acasă, ne-am simți prost.
De data aceasta, Rain a dat din cap, apoi s-a uitat la Sky.
Rain: – Atunci lasă-mă pe mine. Stai aici. Ești bolnav și nu arăți atât de bine.
Apoi micul prieten a alergat prin ploaie spre o altă clădire. Fetele s-au uitat una la alta, apoi s-au întors spre Sky.
— Te simți rău?
Sky: – Doar puțin.
Vocea lui era încă răgușită, așa că una dintre Nong care pare mai curajoasă decât prietenii ei l-a întrebat:
— Deci de ce nu te întorci să te odihnești?
Auzind această întrebare, Sky i-a zâmbit sincer și i-a spus:
Sky: – Chiar și voi încă ați rămas aici. De ce nu pot să stau?
— Naphon, P’Ran te cheamă. Ea nu poate găsi numărul lui Bai Sri. Îl ai?
Sky nu a putut vedea cum au reacționat fetele pentru că la sfârșitul frazei, un prieten l-a chemat.
Apoi i-a spus prietenului său să stea cu fetele până se întoarce Rain, în timp ce el s-a grăbit să-l găsească pe senior.
—Cum aveți de gând să ajungeți acasă?
După ce Sky a plecat, prietenul lui le-a întrebat și el pe fete cu îngrijorare. Așa că întregul grup s-a uitat unul la altul, apoi una dintre ele a spus.
—Cred că ne-am răzgândit! Dacă seniorii se pot sacrifica pentru juniorii lor, noi de ce nu le putem accepta bunele intenții?
***
— La naiba, de unde a venit ploaia?
În timp ce Sky era îngrijorat de juniorii care urmau să plece acasă, de cealaltă parte a Bangkok-ului, un eveniment de curse care avea loc pe drumul principal al orașului a fost anulat. Vântul răspândește ploaia, udând asfaltul. Chiar dacă ploaia s-ar opri instantaneu, nimeni nu și-ar dori să concureze pe o pistă riscantă unde s-ar putea întâmpla accidente în orice moment.
Praphai este unul dintre cei care se plânge. Conform prognozei meteo, vremea ar trebui să fie bună toată ziua.
Nu departe de acolo, Phayu, un tânăr frumos cu părul legat la ceafă, îi îndrumă pe oamenii săi să ia o motocicletă mare pentru a o returna acolo unde este locul.
Această cursă nu este ca orice întrecere obișnuită. Autoritățile sunt în așteptare pentru a închide drumul noaptea, pentru a deschide o pistă de curse pentru iubitorii de viteză. Oamenii obișnuiți nu au acces aici, așa că există o mulțime de super mașini de lux în seara asta. Dar Phayu nu putea decât să ridice indiferent din umeri în timp ce se îndepărta de birou.
Phayu: – Bine, pune-l în camion. Mă grăbesc în seara asta.
Phai: – Te duci la o întâlnire cu iubitul tău?
Phayu și-a ridicat un zâmbet pe buze, cu ochii lui ascuțiți de vultur.
Phai: – Judecând după chipul tău, cred că știam deja răspunsul.
Praphai a zâmbit când îi amintește de prietenul iubitului prietenului său.
S-a așezat și s-a uitat la telefon toată ziua. A primit doar un mesaj de la tatăl său când a cerut câteva zile libere și nu a făcut tam-tam.
A primit și mesaje de la foștii lui, dar le-a respins pe toate. Între timp, persoana care aștepta să-i scrie doar i-a citit mesajele fără niciun răspuns. Așa că nu știe dacă ar trebui să fie descurajat sau dezamăgit.
Dar adevărul este că este îngrijorat.
Vei mai avea coșmaruri în seara asta?
Văzând expresia îngrijorată a lui Praphai, Phayu l-a întrebat.
Phayu: – Vrei să mergi cu mine?
Phai: – Unde te duci?
Phai s-a întors să se uite la prietenul său, apoi a fost surprins.
Phai: – Mulțumesc pentru invitație, dar nu sunt un mare fan al sexului în trei.
Ochii nemiloși ai lui Phayu se luminează brusc, dar Phai i-a pus rapid mâna pe umăr.
Phai: – Glumesc. Unde mă duci?
Phayu: – Hai…
Petch: – P’Phayu, P’Phai, salut.
Phayu nu-și terminase fraza când au auzit că cineva îi salută. S-au întors să se uite la niște oameni pe care nu-i mai văzuse de ceva vreme.
Phai: – Oh! Petch, Gun… A trecut ceva timp.
(N/T: *Gun este fostul iubit a lui Sky.Dar la momentul acesta Phai nu știa asta, și nici Gun nu știa ca Phai îl curtează pe Sky.)
Cei doi sunt și ei membri ai acestui eveniment. După ce i-a întâlnit de atâtea ori, Praphai a simțit că îl respectau.
Petch: – Oricât de ori am concurat, pierd mereu. Spre deosebire de P’Phai. De câte ori ai câștigat? a spus el entuziasmat, apoi s-a întors să se uite la prietenul său.
Gun: – Și-a pierdut demnitatea când a pierdut în fața mea data trecută. Este atât de enervant, încât abia dacă mai venim pe aici.
Petch: – Hei, nu eu.
Praphai râse, nu-i păsa de expresia frustrată a tânărului cu un piercing pe sprâncene. Nu se supără că s-au înjurat unul pe altul. Pentru că fie că câștigă, fie că pierd pe circuit, când totul se termină, sunt din nou prieteni.
Phai: – Asta înseamnă că îți vei păstra mâinile curate astăzi?
Au clătinat din cap.
Gun: – Nu, P’Phai. Nu am concurat de mult timp. Vreau doar să petrec puțin timp pe aici. Nu îndrăznesc să-mi provoc prietenii.
Petch: – Din păcate, plouă în seara asta. Ne vedem mai târziu P’Phayu, P’Phai. Să mergem.
Apoi cei doi s-au urcat într-o mașină de marcă europeană, îndreptându-se spre cealaltă direcție, lăsând în urma lor pe cele două persoane.
Talentatul pilot s-a întors să se uite la marele mecanic care este și un tânăr arhitect în timpul zilei. A întrebat despre ce vorbeau mai devreme.
Phayu: – Mă duc la universitate.
Phai: – Pleci acum?! Phai se uită la ceasul care arata ora 2 dimineața.
Phayu: – În seara asta este ceremonia de încheiere a orientării bobocilor. Vor fi acolo până dimineață. Nu am fost anul trecut, dar anul acesta, voi lega firul de încheietura mâinii Nong-ului meu.
Phayu a spus-o cu o expresie calmă și cu ochi strălucitori. Cel care l-a auzit își miji ochii.
Phai: – Cred că doar o să-i legi firul iubitului tău.
A auzit că Rain era juniorul lui Phayu la cod. Dar chiar când Phayu a absolvit, Rain a început ca boboc. Asta înseamnă că anul trecut a ratat șansa să lege firul de încheietura iubitului, nu? Ochii lui spun totul.
Phayu: – Deci mergi?
Phai: – Merg.
Desigur, există un singur răspuns. Nu știe dacă i-ar lăsa pe străini să intre sau nu. Dar este neînfricat, așa că nimeni nu-l poate da afară.
Evident, a avut noroc că poate să-l vadă pe Nong Sky într-o noapte neașteptată.
***
În câteva ore, cerul se va lumina. Bobocii cântă în timp ce seniorii dau din cap în timp ce îi privesc. Prin urmare, nimeni nu a observat că pacientul care mai devreme părea să fie bine, stă într-un colț întunecat cu brațele încrucișate.
Are o expresie neutră pe față, doar obraji palizi și transpirați. A amețit de febră.
Trebuie să iau medicamente, i-a şoptit creierul. Dar corpul lui a refuzat să se miște, așa că s-a întors și și-a spus că trebuie doar să se odihnească.
Dacă și-ar fi rugat prietenii să-i aducă niște medicamente, asta i-ar face din nou să-și facă griji pentru el. A crezut că se va odihni puțin până când va avea suficientă putere să le ia singur.
Spectacolul se va încheia oricum în câteva ore. Rămâne doar ultima parte. Partea care lasă cea mai profundă impresie juniorilor. Acesta este momentul în care își leagă încheietura mâinii cu un fir în timp ce își cer scuze pentru tot ce s-a întâmplat în trecut. Apoi va avea loc o ceremonie de binecuvântare.
Își putea imagina întreaga scenă în capul lui, dar corpul lui a protestat că îi este imposibil să rămână până la sfârșit.
Phai: – Te forțezi din nou?
În mijlocul unui alt atac de febră, ochii lui Sky s-au mărit de confuzie, văzând o față cunoscută stând lângă el și apăsându-i mâna pe frunte fără permisiunea lui.
— P’Phai.
Phai: – Mă bucur să aud că mă strigi pe numele meu în seara asta.
Gura lui spunea prostii, dar ochii lui frumoși scânteiau de îngrijorare, nu jucăuși ca de obicei.
Phai: – Ți-ai luat medicamentul?
Sky nu le-a spus prietenilor săi, dar când a întrebat îngrijitorul lui, a trebuit doar să scuture din cap.
Phai: – Îți aduc eu.
Sky: – Nu le spune prietenilor mei.
Dacă ar afla prietenii lui, nu l-ar fi lăsat să stea până la sfârșit. Acest lucru îl făcu pe Praphai să aibă o expresie serioasă, dar dădu din cap.
Phai: – Așteaptă-mă aici.
După ce a spus asta, s-a ridicat și a mers în cealaltă direcție.
Sky s-a uitat la spatele lui în timp ce se îndepărta, apoi s-a uitat în jur și a înțeles cum a ajuns P’Phai aici când l-a văzut pe P’Phayu cu Rain.
Acest eveniment nu este tocmai interzis pentru cei din afară. Alumnii vin în fiecare an, așa că P’Phai trebuie să-l fi urmat pe P’Phayu.
În timp ce se gândea la asta, și-a sprijinit capul de perete pentru a se asigura că cel mai bun prieten al lui nu putea să vadă cât de bolnav era. Probabil că va fi mai ocupat să-și urmărească iubitul decât să intre în camera în care stătea el. Atât seniorii, cât și juniorii încep deja să se holbeze la el.
Phai: – Ia-ți mai întâi medicamentul.
Această persoană este la fel de uimitoare.
Băiatul simțea că mulți ochi se uitau curioși la Praphai. Dar acești ochi de culoarea mierii i-au scanat fața, pentru a verifica dacă era bine. Apoi i-a dat o sticlă de apă și pastile pe care pacientul nu a ezitat să le ia.
Phai: – Ce s-a întâmplat?
Sky: – Nimic. Voi rezista până la sfârșit.
Spuse el, făcându-l pe ascultător să se încruntă pentru o secundă, apoi să zâmbească.
Phai: – Da, dragul meu iubit, micul meu Sky!
Sky știa că este tachinat, dar ce a vrut să spună prin „iubit”?
Phai: – Hai, glumesc. Nu face fața aia. O să te doare capul. Încă câteva ore până se termină, nu? Stai cu capul aplecat pe mine.
Praphai a împins capul băiatului pe umăr, dar Sky a încercat să stea drept. Acesta nu este apartamentul lui P’Phai, nici camera lui. Cum poate să își sprijine capul pe umărul lui Phai printre atât de mulți oameni? Măcar s-a gândit serios când i-a spus asta?
Phai: – Altfel te duc acasă.
Sky era pe cale să întrebe cu ce drept face asta, când mâna lui mare și groasă l-a prins ferm de umăr. Dar principalul motiv pentru care tânărul nu a rezistat a fost probabil din cauza vocii tensionate care a urmat.
Phai: – Nu mă face sa îmi fac prea multe griji.
Ar fi trebuit să riposteze și să-l întrerupă complet. Dar în schimb… întinse mâna să apuce spatele cămășii uriașului.
Sky: – Nu văd asta ca pe o glumă, a mormăit băiatul somnoros.
Phai: – Fă-te bine în curând și voi încerca să te fac să râzi după.
Sky: – Nu e amuzant, a spus pacientul scurt.
Phai: – Dacă nu te pot face să râzi, cred că ar fi mai bine să fac altceva, de fapt.
Sky: – Ce?
De data aceasta, Praphai nu a răspuns. El a râs la ureche, dar Sky nu a avut puterea să întrebe. A rămas nemișcat, a închis ochii și s-a scufundat într-un vis care i-a pus stăpânire pe toată conștiința, când o mână mare îl mângâia.
Nu și-a dat seama că în doar câteva zile în care a fost îngrijit, s-a obișnuit cu acest tip de atingere fizică. S-a rezemat de corpul lui Phai, încercând să-și calmeze inima.
Sky mormăi subconștient.
Sky: Îți mulțumesc că ai venit să mă vezi. Îți mulțumesc că ai grijă de mine.
Nu și-a dat seama că acele propoziții l-au făcut pe tipul drăguț să-l privească cu ochi tandri.
Neliniștea pe care o simțea înainte este acum înlocuită de o căldură arzătoare în piept, în timp ce îl privea pe băiat aplecându-și gâtul alb spre el.
Așa că, Praphai i-a șoptit persoanei care dormea sprijinindu-se pe el.
Phai: Se va întâmpla în realitate, nu?
Sky va fi iubitul meu, se gândi Praphai în timp ce strângea involuntar corpul pacientului.