Recăpătarea cunoștinței
Lumina soarelui a pătruns în cameră când Phai s-a dus la balcon, trezind pe persoana care dormea pentru că avea febră. S-a mișcat puțin și a încercat să-și ridice pleoapele grele, simțind durere pe tot corpul. De asemenea, nu are suficientă putere nici măcar să stea întins. S-a mișcat încet în timp ce își amintea tot ce s-a întâmplat în timp ce a fost în transă din cauza febrei.
Phai: La revedere, tată. Ești atât de bătrân încât este prea greu să comunici cu tine.?
Dar ceea ce l-a trezit pe Sky din somnul lui nemilos nu a fost lumina arzătoare a soarelui, ci vocea din conversație care, deși nu era prea tare, încă plutește în urechile lui… vocea blândă care încă îi sună în urechi.
— Stai liniștit, băiat bun.
Phai: Sunt eu, cum te simți??
— Voi rămâne lângă tine.
Apoi un fragment de amintiri neclare.
Phai: De ce? Sunt bolnav? Oh! Mă doare atât de mult gâtul… Nu te mint. Bine, o să-ți spun adevărul. Iubitul meu este bolnav, tată. Lasă-mă să am câteva zile libere. Nu îmi bat joc de el. Este Nong-ul* meu. Spun adevărul.?
(N/T: *Nong = Junior)
Sky s-a întors să asculte în continuare și a văzut doar spatele lat al persoanei care poartă pantaloni scurți de fotbal pe balcon.
Phai: Tatăl meu are o soție, e atât de ciudat dacă am un iubit??
El minte de îngheață apele că nici măcar tatăl său nu-l crede.
Își spuse Sky, în mijlocul amorțelii cauzate de febră.
Phai: Oh, nu fi supărat, tată. Tatăl meu este o persoană foarte bună, își iubește familia atât de mult, nu a înșelat niciodată, nu se prostește ca mine. Chiar și Afros* are un iubit. Aș putea spune și eu că am un iubit, bine? Toate lucrurile rele în familie au fost moștenite de fratele tău mai mic. În ceea ce privește toate lucrurile bune, le-am primit de la tatăl meu.?
Doar printr-o singură privire, își poate da seama că Rahu este ușuratic. Deci ce nivel este acest Afros?
(N/T: *Afros este unchiul lui Phai și are propriul său roman.)
Sky era încă dezorientat cu privire la ceea ce i s-a întâmplat, dar știa sigur cine era tipul chiar înainte să se întoarcă să se uite din nou la fața lui…
P’Phai
Omul mare stătea în fața ușii. Apoi chipul lui ascuțit a zâmbit larg.
Phai: – Micul meu diavol s-a trezit.
Sky se încruntă.
Sky: – Ce…[tuse,tuse]
Sky a fost surprins de propria lui voce răgușită. A încercat să se ridice, dar nu avea destulă putere. Nu putea decât să se uite la omul uriaș, care se îndrepta în grabă spre pat, întinzându-și mâna pentru a-l ajuta să se ridice. Dar și-a îndepărtat mâna, folosindu-și ochii în loc de vocea pierdută din cauza febrei, spunându-i că nu trebuie să o facă.
Praphai s-a oprit doar o clipă, dar apoi a continuat cu o expresie tristă.
Phai: – Micul meu diavol, Phi nu este o persoană atât de rea. Aseară, te-am îmbrățișat toată noaptea, iar când a venit dimineața, m-ai împins. Mi-ai frânt inima.
Sky: – Nu vorbi de parcă te-am bătut și te-am părăsit.
Sky se uită la fața tristă care apoi s-a transformat într-un zâmbet larg.
Phai: – Nu mă crezi, spun adevărul, am dormit îmbrățișați toată noaptea.
Sky: – Nu…
Brusc..
Chiar în acel moment, persoana care era încă confuză și încă nu-și putea da seama cum a intrat uriașul în camera lui, și-a amintit o frântură din visele pe care le-a avut.
Nu știe de câte ori a visat, dar în mijlocul coșmarurilor sale, de data aceasta, a auzit o voce blândă și când a deschis ochii, a văzut cine îl îmbrățișează, cine îl mângâia încontinuu să se calmeze.
— Nu mă lăsa….
În mijlocul unei dureri brutale care a continuat fără oprire, a întins mâna către cineva, pentru a-l ajuta să scape din abisul nesfârșit. Văzându-i chipul, a întins complet mâna spre el, strângându-l strâns la piept ca un bloc de lemn plutitor.
Sky a crezut că este doar un vis. Chiar nu se aștepta să ceară ajutor fără să vrea de la acel tip.
Noaptea trecută nu a fost un vis!
L-a rugat pe Praphai să-l țină în brațe.
Deși corpul lui era slăbit și obosit, a reușit să-și tragă pătura pentru a-și acoperi nasul, arătându-și doar ochii roșii de la febră. Ochii i se mișcau, uitându-se la omul mare care încă nu s-a mișcat, mormăind ceva de genul…
Phai: – Cu siguranță ești un mic diavol.
Nu prea înțelege, așa că a pus o altă întrebare.
Sky: – Cum ai intrat în camera mea?
Aceasta este vocea mea, nu?
Sky nu este obișnuit cu vocea lui răgușită, iar tipul cel mare a trebuit să-și încline urechea spre el. Inima lui voia să-i spună să stea departe, dar mai întâi trebuia să știe ce s-a întâmplat.
Phai: – Oh, l-am drogat pe Nong Sky și am avut trei runde până când ai leșinat. Acum Nong Sky este iubitul meu cu normă întreagă.??*pe mine nu m-ar fi deranjat să fi fost așa.
Nu se putea abține să nu râdă la prostiile acestui tip tot timpul. Dar când i-a auzit vocea tare, capul i s-a învârtit până a fost nevoit să se încrunte.
Persoana care zâmbea și se uita la el, stând lângă pat, i-a pus mâna pe frunte. Nu-i pasă că Sky a încercat să-l evite.
Phai: – Relaxează-te, băiat bun.
În mod ciudat, Sky a fost de acord să rămână calm după ce a auzit acel ton serios.
Phai: – Ți-a dispărut febra. Era foarte mare la 4 dimineața, așa că te-am trezit și ți-am dat medicamente. Îți amintești?
Sky a clătinat din cap către tipul care a tras pătura pentru a-l verifica, i-a atins fruntea, obrajii și gâtul. Nu avea putere să reziste, dar chiar dacă era neputincios, nu se simțea dezgustat de atingere, pentru că nu însemna nimic altceva decât că îi verifica temperatura.
Phai: – Cât de mult îți amintești de ieri?
Îmi amintesc doar atingerea ta.
Tânărul și-a înghițit amintirea înapoi în minte și a clătinat din cap pentru a-i spune că nu își amintește nimic. ?
Rahu i-a aruncat un zâmbet reconfortant, dar a refuzat să-și ia mâna de pe frunte, apoi i-a povestit toată povestea.
Și-a amintit doar că Rain l-a târât la spital, certându-se cu el că nu rămâne acolo noaptea pentru observații. Apoi i-au făcut niște injecții și a dormit pentru ceea ce pare a fi destul de mult timp. Până și-a dat seama că cel mai bun prieten al lui l-a încredințat acestui tip.
Și-ar aminti să-l blesteme când își va reveni. Dar dacă se gândea mai bine, Rain nu știe cu adevărat caracterul acestui tip. Nici nu știa că s-au culcat împreună.
La naiba, de ce nu am stat la spital?
Brusc…
Sky: – Au!
Phai: – Nu te grăbi să te ridici.
Sky a încercat să se ridice din pat, dar mișcarea bruscă l-a făcut să-l doară capul, iar omul mare l-a împins să se întindă din nou în același loc. Dar nu este momentul să dormi.
Sky: – Am o temă de trimis, a spus el, dar a sunat ca un suspin. Știe că nu a terminat cu munca lui și cum rămâne cu întâlnirea pentru ceremonia bobocilor? Ce zi este? Va fi cineva care să îi țină locul? Cu cât se gândește mai mult la asta, cu atât devenea mai nerăbdător. Își dorește doar să aibă suficientă putere pentru a elibera de brațele de oțel. *adică Phai îl ținea foarte strâns ?
Phai: – Relaxează-te, Rain a sunat de dimineață și mi-a spus că ți-a depus scutirea medicală. Lectorul i-a spus că îți poți preda lucrarea mai târziu. În ceea ce privește facultatea, ceilalți prieteni sunt acolo pentru tine. Odihnește-te puțin până te recuperezi complet.
Nu l-a văzut nicodată pe P’Phai vorbind atât de serios. Dar atunci când această persoană a vorbit în felul acesta cu el, neliniștea i-a dispărut până când a putut dormi profund. Dar tot nu ezită să se certe.
Sky: – Documentele…
Phai: – Știu că ești responsabil cu documentele, dar mai întâi ai grijă de tine!
Deși este responsabilitatea lui, Sky s-a supus brusc…
La naiba!
Așa s-a gândit. Persoana care acumulează oboseală de câteva săptămâni a închis din nou ochii, dorind să doarmă mult timp.
Phai: – Nu adormi încă, ridică-te și ia-ți medicamentul.
Sky: – Ce…
Phai: – Nu fi încăpățânat, nu mă cicăli, nu te plânge și nu vreau să aud „Nu mi-e foame”. Bine?
Sky a tăcut, dar și-a mijit ochii către persoana zâmbitoare, care apoi s-a ridicat să deschidă frigiderul, a turnat niște terci de orez într-un vas și l-a băgat repede la cuptorul cu microunde.
Nu se poate abține să nu-i vină a crede că un tip fluturatic ca el are și o latură serioasă. Și destul de amuzant, această parte a lui i-a alinat inima.
Nu, este doar pentru că sunt bolnav.
Phai: – Hai, te voi ajuta.
Da, pentru că nu mă simt bine.
Nu pentru că uriașul cel mare a venit la el, să-l ajute să se sprijine de tăblie și a adus un bol cu terci de orez în poală.
Phai: Vrei să te hrănesc?
Nu pentru că acea persoană s-a oferit să-l hrănească cu o expresie atât de serioasă.
Phai: – Ai mâncat tot.
Nu pentru că acea persoană se deranjează să-i șteargă gura după ce a terminat de mâncat.
Phai: – Ia-ți medicamentul.
Nu pentru că persoana respectivă i-a dat pastile cu un pahar cu apă.
Phai: – Cred că ar fi bine să dormi și să te odihnești acum.
Nu pentru că bărbatul l-a înfășurat într-o pătură și l-a mângâiat ușor pe spate ca să adoarmă.
Sky este pur și simplu bolnav. Asta nu înseamnă că inima lui începe să devină slabă pentru bărbatul care se purta atât de afectuos cu el.
Rahu tocmai a profitat de slăbiciunea ta pentru a-ți înmuia inima. Nu uita de coșmarurile pe care le-ai avut toată noaptea, Sky. Și săraca mea inimă, vrei să te calmezi puțin?
***
Sky: – Pot să o fac singur.
Phai: – Tocmai te-ai trezit și încă te clatini.
Ei bine, chiar acum îmi tremură inima pentru că încă mai am febră, nu pentru că am fost afectat de acea persoană!
După câteva ore de somn, Sky s-a trezit din nou. Nu de la sunetul telefonului, de la sunetul pe taste care îl făcea persoana care i-a luat cu asalt biroul sau de la huruitul stomacului. Ceea ce l-a trezit a fost dorința căreia abia i-a rezistat, de a se duce la baie. Și pentru că se grăbea prea tare, s-a împiedicat.
Colegul de cameră nepoftit a venit să-l ajute și l-a întrebat pe un ton serios unde se duce. El doar a răspuns pe un ton jalnic că trebuie să facă pipi.
Uriașul, persoana grijulie, este doar un tip viclean care a zâmbit drept răspuns. Fără să mai întrebe sau să mai spună un cuvânt, a reușit să-l târască la baie.
La naiba!
Acum, el este încă acolo, încercând să-i scoată pantalonii, spunându-i cu o voce blândă că doar încearcă să-l ajute pentru că este bolnav.
Da, pentru că sunt bolnav, tremur involuntar. Nu că încep să am sentimente pentru cineva căruia îi place să-mi atingă corpul.
Sky: – Ieși.
Phai: – Nici măcar nu te poți ține pe picioare! Dacă vei cădea cu fața în toaletă, m-aș simți atât de vinovat. Am avut grijă de tine tot timpul.
O noapte nu înseamnă mult timp.
Sky nu putea ignora faptul că cealaltă persoană a avut grijă de el toată noaptea. Dar acesta este cu totul altceva.
Sky: – Trebuie să fac pipi.*
(N/T: *Sky îi spune lui Phai că trebuie să se pișe, dar eu am decis ca în fantezia mea ar fi mai cute să îi spună că vrea să facă pipi. Mi se pare ca actorul care îl joacă pe Sky asta i-ar spune.)
Phai: – Bine, am văzut deja totul, așa că nu trebuie să fii timid în privința asta.
Nesigur dacă este din cauza febrei sau nu, băiatul s-a uitat în jos la pantaloni și Praphai a profitat de moment pentru a-i trage până la glezne, fără să-i lase suficient timp să intre în panică. Nu putea să se aplece și să-i tragă în sus. Pentru că mâna groasă tocmai i-a apucat-o fără rușine și a îndreptat-o spre toaletă.
Phai: – Dă-i drumul, micul meu Sky.
Sky: – Dă-mi drumul.
Phai: – Da, dă-i drumul. Te țin eu.
Am vrut să spun să-ți iei mâna.
Sky țipă în capul lui. Dar adevărul este că nu putea decât să facă o mutră de dezgust pentru că durerea era atât de copleșitoare încât nici măcar nu a putut fi surprins când cineva i-a atins partea privată în acest moment.
Dar cealaltă persoană pur și simplu l-a mângâiat șoptindu-i la ureche, la fel ca atunci când înveți pe un copil să folosească toaleta pentru prima dată.
Sky: – Oh, dă-mi drumul, a țipat el plângându-se, deoarece nu mai suporta.
Nu o face, Sky. Dacă o faci, nu există loc în care să-ți îngropi fața sau în care să fugi.
Phai: – Bine, micul meu Sky, doare, nu-i așa? Dă-i drumul.
Nu! Cine ar face-o în timp ce tu te uiți?
Phai: – Fă-o repede, Sky.
Ooh!
Sky: – Ha…
Sky nu putea decât să-și ridice ambele mâini pentru a-și acoperi fața, pierzându-și demnitatea, ascultând sunetul curgător în toaletă, sprijinindu-se pe tipul mare care îi cânta laude în urechi, apoi s-a aplecat în jos pentru a-i ridica pantalonii.
Ca să nu mai spun că l-a ajutat și când a spus că trebuie să se spele pe față. Și când s-a întors în dormitorul lui, Sky nu poate face nimic decât să se urce în pat.
Poate că a te dezbrăca afară să te vadă toți ar fi mai puțin jenant decât asta.
Phai: – Ce are Sky de este atât de drăguț.
Ei bine… dacă P’Rahu ar putea să tacă, ar fi atât de grozav. Dar tipul jucăuș nu se oprea din tachinat până când nu a putut rezista și a luat o pernă, apoi i-a aruncat-o uriașului în față.
Phai: – Ești timid? Hai, Nong Sky. Nu fi așa. E atât de drăguț.
Praphai nu se mulțumește doar să o spună, s-a și dus la el la marginea patului să-i mângâie părul prin pătura moale, privindu-l cu blândețe. Ce drăguț este, dacă nu ar fi replica jenantă și râsul!
În viața asta, sunt sigur că nu va bea și nu va lovi pe nimeni. Dar de ce trebuie să vorbească și să enerveze un bolnav?
Sky este sigur că sentimentele bune pe care le-a avut când s-a trezit au fost doar o iluzie. După ce Phai l-a bătut pe cap și a râs puțin, băiatul a coborât din pătură și i-a aruncat o privire condescendentă pentru a-și ascunde jena și l-a privit cu un ton mai rece.
Sky: – Ți-am spus că te urăsc?
Dacă crezi că vei vedea o față tristă, atunci te înșeli. Pentru că Praphai a zâmbit cu ochii lui orbitori. Nu numai atât, s-a și aplecat pentru ca bolnavul să nu aibă cum să scape. A folosit ambele mâini pentru a trage de obrajii lui Sky, astfel încât să nu se retragă. Și-a folosit ochii frumoși de culoarea mierii pentru a se uita adânc în ochii lui. Apoi șopti încet.
Phai: – Ți-am spus că îmi place Sky?
Sky: – …nu vreau sa știu.
Dar persoana care nu vrea să știe s-a întors și și-a ascuns urechile roșii.
M-am înroșit de la febră, da, de febră.
Persoana care se uita la el a râs apoi, fără să știe că este roșu tot.
Sky: – Ai râs destul. Mă duc să dorm.
Phai: – Somn ușor. Nu te opresc din a dormi.
Sky: – Cine poate adormi?
Ar fi nebun dacă ar putea adormi în timp ce era privit în acel fel.
Sky: – Deci acum mă culc cu ochii cuiva pe mine.
Sky l-a insultat cu ochii, dar Praphai stătea întins lângă el cu o expresie obraznică, cu ochii mari, apoi s-a așezat pe cealaltă margine a patului în timp ce gura îi vorbea frustrat.
Sky: – Nu te întinde lângă mine, o să am un coșmar.
Phai: – Dormitul lângă mine îți va aduce doar un vis frumos.
Sky a insistat să doarmă la marginea patului și a crezut că nu va putea dormi niciodată când cineva îl privea așa, dar abia era conștient când ochii au început să i se închidă, apoi simți că este tras într-o îmbrățișare și auzi o voce slabă.
Phai: – Vise plăcute.
Sky a fost blocat în coșmaruri săptămâni întregi. Dar când o îmbrățișare caldă i-a atins corpul și o voce blândă i-a șoptit la urechi, a adormit adânc. Niciun coșmar care să-l bântuie. A încercat chiar să se țină de îmbrățișarea caldă, fără să-și dea seama că el este cel care se ghemuiește din nou în aceeași îmbrățișare.
El… s-a simțit atât de bine încât nu a vrut să plece.
***
– Sunt vindecat de tot, poți pleca acasă acum.
– Hă, m-ai folosit până te-ai făcut bine, apoi mă dai afară.
În camera lui Naphon, tânărul proprietar al camerei s-a trezit din nou când soarele era pe cale să apună. S-a simțit mult mai confortabil decât înainte, chiar și cu somnolența de la febră, dar totul este mult mai bine. Când s-a ridicat, nu se mai clătina și nu a leșinat din nou, așa că e timpul să o concedieze pe asistentă. Dar aceasta a protestat.
Sky: – Sau o să stai în camera mea pentru totdeauna? a întrebat el cinic.
Phai: – Da? Atunci mă duc să iau niște chestii de acasă.
Praphai a răspuns cu entuziasm la toanele băiatului.
Phai: – Săracul de mine! Oh, Nong Sky, s-ar putea să nu-ți placă de mine. Dar nu ai o inimă mare? Chiar și puțin? Te-am îmbrățișat toată noaptea, te-am hrănit, te-am curățat și te-am dus la baie. Am făcut totul, dar când nu mai ai nevoie de mine, mă dai afară. Chiar dacă ai obrazul gros, inima s-ar putea să-ți fie slabă.
Dacă acea persoană ar vorbi cu o față puțin mai tristă, s-ar putea să fie impresionat… Dar când a spus-o, a vorbit în timp ce râdea. Cine ar fi impresionat așa?
Chiar dacă toate lucrurile bune pe care le-a șoptit lui Sky sunt adevărate.
Nu este o persoană ingrată, dar ceea ce dorește cealaltă persoană nu este ceea ce își dorește el.
Sky: – Ce vrei? nu ezită să întrebe.
Apoi un zâmbet acru apăru pe chipul frumos.
Phai: – Nong Sky sigur știe ce vreau.
Amintirea primei lor întâlniri îi trece prin cap.
La acea vreme, l-a întrebat pe P’Phai că, dacă vrea ajutorul lui pentru a ieși de pe pista de curse, ce trebuia să facă? Apoi tipul cel mare a spus acele rânduri.
Sentimentele bune care tocmai au înflorit, au fost lovite de un agent chimic care le-a făcut să se ofilească instantaneu. Ochii săi blânzi s-au răcit din nou în timp ce îl privea cu dispreț.
Nu vreau.
În acel moment, a cedat pentru că era un străin, așa că a crezut că se va termina într-o singură noapte. Dar când s-a apropiat de el, crezând că ar putea obține mai mult decât atât, Sky a refuzat fără tragere de inimă.
Phai: – Deci nu știi ce vreau.
Sky: – Ce să nu știu? Vrei doar să te culci cu mine.
Sky nu înțelege ce l-a atras pe Phai la el. Chiar și doar cu o singură privire, știa că Phai este obișnuit cu sexul. Este o imagine familiară pentru el.*
(N/T: *Aici Sky îl compară pe Phai cu fostul său gagic. Sky are o stimă de sine foarte scăzută si din cauza traumelor cauzate de relația cu fostul, crede că nu are altă valoare pentru un partener decât sex.)?
Dar nu ar trebui să fie greu să găsească un partener mai bun, nu este greu să găsești pe cineva mai bun decât cel care te refuză tot timpul.
Phai: – Da, am vrut să mă culc cu Sky.
Sentimentul bun este coborât la nivelul negativ.
Phai: – Dar asta a fost acum câteva săptămâni.
Băiatul și-a ținut gura închisă, uitându-se la tipul mai în vârstă care s-a ridicat și a mers să ia hainele uscate de pe balcon. Nu înțelege ce a vrut să spună, dar nu-l întreabă.
S-a întors să se uite când Praphai și-a dat jos pantalonii de fotbal și tricoul și i-a aruncat în coșul de rufe, apoi a început să îmbrace hainele pe care tocmai le-a luat fără să-i stea în cale. Când a terminat, tipul care l-a făcut să se îndoiască de sentimentele lui s-a oprit în fața lui.
Ochii de culoarea mierii îl priveau adânc.
Nici un semn de privire vicleană sau obraznică, dar, destul de ciudat, părea aproape serios.
Phai: – Când ti-am cerut numărul de la Rain, am crezut doar că vreau sa mă culc încă o data cu tine. Dar acum m-am răzgândit. Vreau sa fiu… serios.
Tăcere
Ascultătorul încă ținea gura închisă.
Phai: – Ce vreau de la N’Sky nu este atât de complicat. Doar… lasă-mă să flirtez cu tine.
Sky: – Ce?
Ochii lui Sky se mariră neîncrezător. Apoi a văzut zâmbetul larg și ochii ascuțiți care păreau încrezători, urmate de râs.
Phai: – Nu-mi bloca numărul, răspunde la câteva apeluri telefonice, răspunde la câteva mesaje. Și nu fugi de mine de fiecare dată când mă vezi, știi, nu e greu deloc.
E surprins că tipul viclean i-a propus această cerere până când și-a mijit ochii, recunoscând că este paranoic. Dacă vrea să flirteze cu el, poate. Este sigur că este suficient de rezistent. Dar chiar asta își dorește?
Phai: – Asta vreau.
Praphai i-a confirmat îndoielile și s-a dus să-și ia geanta laptopului pe care o purta la serviciu, apoi s-a întors și a zâmbit.
Soarele a apus cu ultima rază a zilei, mângâind fața curată și ascuțită cu un farmec extraordinar. Ochii săi strălucitori și zâmbetul strălucitor l-au captivat pe Sky. Și tot ceea ce este spun oameni ca Praphai nu este niciodată un lucru bun.
Ce ar spune tipul încrezător?
Phai: – Sky, nu fugi de mine. Sunt sigur că sunt suficient de bun pentru tine.
[Boomboom! Boomboom! Boomboom!]
Chiar în acel moment, nodul din piept i-a bătut atât de tare încât a trebuit să scape de el.
Phai: – Astăzi, pentru Nong Sky, care este încă bolnav, sunt dispus să mă opresc pentru moment. Dar să nu crezi că nu voi deveni mai agresiv altă zi.
Praphai a zâmbit strălucitor în timp ce se îndrepta spre ușa din față și o deschise, făcându-l pe pacient să respire adânc.
Sky: – Oricât de agresiv ai fi, nu-mi pasă.
Dar ascultătorul a zâmbit din nou.
Phai: – Atunci hai să așteptăm și să vedem.
[Bang]
Ușa s-a închis. Sky s-a așezat pe pat nu din cauza unei dureri insuportabile, ci este din cauza inimii lui care bătea, care a bătut mai tare decât de obicei.
Deodată s-a gândit că ar trebui să fie bine, până când a clătinat din cap, încercând să-și alunge sentimentele din minte.
Cum poate cineva care a trecut prin astfel de lucruri să devină atât de vulnerabil față de cineva ca acesta?
Dar Sky nu neagă că îi datora cu adevărat ceva lui Praphai.
Cu siguranță că se va revanșa față de el, doar că nu cu corpul lui.
Băiatul clătină din nou cu forță din cap, dând vina pe febră pentru toate gândurile sale rele. Dacă ar fi vremuri normale, nici nu ar ezita așa. Așa că s-a ridicat pentru a-și aduna gândurile despre ceea ce trebuie să uite de la tip, ceea ce l-a dus capul de fiecare dată când se gândea la el.
Are o misiune de depus, ca să nu mai vorbim că mâine este ultima zi de ceremonie pentru boboci. Așa că băiatul nu ezită să-și sune prietenii pentru a-i întreba cum au decurs lucrurile.
Sky a muncit din greu săptămâni întregi doar pentru ultima zi din ceremonia pentru boboci.
Ultima zi din ceremonia facultății este considerată un mare eveniment al anului. Vor fi evenimente de după-amiază până a doua zi dimineață.
Va fi foarte obositor, dar aceasta este o activitate pentru a-i încuraja pe toți tinerii să iubească și să înțeleagă grupul.
A fost atât de impresionat anul trecut încât s-a gândit să-și facă și juniorii să se simtă la fel. Chiar dacă inima lui nu-i poate spune cât de obosit este, Sky strânse din dinți, dorindu-și tot ce e mai bun. Mâine este ziua în care să vedem rezultatul remarcabil.
Din fericire, febra s-a redus în timp. Nu vrea să rateze ziua de mâine.
Sky: – Te pot ajuta cu ceva?
Sig: – Stai la pat doar, pentru a te recupera și vino mâine. Vom rămâne împreună până vine dimineața, îi spuse calm Sig. La fel ca Rain, care abia ajuta la activitate, dar a mers și el să-i ajute să-și facă treaba și sunt mulți prieteni care l-au ajutat în locul lui până când nu are de ce să-și facă griji. Deci cine a spus că ceremonia de genul nu are un scop?*
(N/T: *Sky se gândește ca prietenii lui l-au ajutat tocmai din cauză că și ei, la rândul lor, au trecut prin această ceremonie pentru boboci, când au fost în anul I și au învățat să-și iubească grupul și să se ajute între ei.)
Totul are sens. Depinde de noi să o vedem într-o altă lumină.
Sky nu-și dă seama cât timp a vorbit la telefon până când s-a auzit o bătaie la ușă, așa că s-a dus să o deschidă.
Sky: – Ai uitat ceva?
Phai: – Da, am uitat.
Persoana din fața ușii lui este aceeași persoană… omul care i-a dat o pungă de plastic cu niște caserole înăuntru.
Phai: – Am uitat să cumpăr cina pentru persoana bolnavă. Iată, nu trebuie să ieși nicăieri astăzi. Doar stai în pat să te faci bine.
Spuse bărbatul în timp ce îi punea punga de plastic în mână. Sky nu s-a putut abține să nu facă o privire ascuțită paranoică, neștiind de unde apăruse.
Dar Praphai a zâmbit și a spus simplu
Phai: – Acum chiar mă duc acasă.
Imediat ce a terminat de vorbit, persoana care a spus că pleacă a dat din cap spre scări, făcându-l pe tipul paranoic să se gândească din nou.
Apoi a ajuns la o concluzie.
Da, trebuie să fiu bolnav.
[Apuca]
Phai: – Huh?
[Sărut]
Sky: – Nu-mi place să datorez nimic nimănui. Mulțumesc pentru mâncare.
Sky a ignorat surpriza tipului cel mare când a ajuns la brațul lui, apoi a reușit să-i dea un sărut rapid pe obraz, mormăind cu un sentiment de anxietate. Apoi i-a dat drumul la mână și s-a întors în grabă în dormitor.
Ultimul lucru pe care l-a văzut au fost ochii mari ai lui P’Phai.
[Bang]
Ușa închisă. Stăpânul picioarelor camerei s-au înmuiat și a căzut involuntar pe podea.
Sky a tot insistat că a făcut-o pentru că nu vrea să datoreze nimănui nimic, plus că este încă bolnav.
[Cioc cioc]
Phai: – Nu te voi lăsa să scapi data viitoare.
Persoana care stătea în fața ușii și-a lăsat cuvintele înainte ca sunetul pașilor să se audă de pe hol, lăsând-o pe persoana din cameră să își pună mâna pe piept ? mormăind încet.
Sky: Nu mă vei prinde la timp.
Deodată, o voce mică în inima lui a întrebat.
Ești sigur?
De data asta, Sky nu era atât de sigur.