Enigma lui Omega- Capitolul 2

Enigma lui Omega- Capitolul 2

Shen Tai terminase de sortat un lot de date experimentale  și plecase devreme de la lucru.

Avea un studio în institut și de obicei dormea aici când lucra târziu, dar încerca să meargă acasă o dată pe săptămână.

După ce casa familiei sale fusese ipotecată și scoasă la licitație, închiriase un apartament mic pentru bunica lui. Deși era foarte departe, era cel mai ieftin și mai  curat.

Luă metroul și apoi luă autobuzul. Când coborî din autobuz, trecu pe lângă o mică piață de legume. Tarabele erau aproape închise la ora aceea. Bujori mov cu petale subțiri și fragede, erau îngrămădiți în straturi și trasmiteau o vitalitate care se      răspândea în exterior.

Când locuia în casa veche, bunica lui crease  o grădină cu flori multe și diverse, fiecare cu anotimpul ei. Era paradisul copilăriei. Acum că se mutase într-un apartament mic, nu putea decât să aibă câteva ghivece pe balcon și trebuia să amenajeze cu economie micul spațiu.

Apartamentul era nou, iar cheltuielile de întreținere erau acceptabile. Luminile de pe coridor erau calde. Pe măsură ce urcă scările, putu auzi sunetul televizorului din ce în ce mai tare. Se auzea jucând opera Kun Huo[1] , preferata bunicii sale. Deschizând ușa, aroma de mâncare îi pătrunse în nări, iar Shen Tai se simți deodată fericit.

– A-Tai[2] .

Bunica lui scoase capul pe ușa din sticlă mată a bucătăriei și spuse zâmbind:

– Chiar trebuie să aștepți, termin ultimul fel de mâncare.

Shen Tai se uită la ea cu un zâmbet blând.

În timp ce bunica lui pregătea legumele, el luă o vază, o     umplu cu apă, tăie ramurile de bujor în diagonală și le puse înăuntru. Apoi luă puțină apă cu mâinile și stropi petalele fragede. Odată puse pe masă, parfumară imediat atmosfera întregii locuințe.

Bunica ieși din bucătărie ducând vasele. Le puse pe masă și-și eliberă mâinile pentru a se juca cu petalele.

– Sunt atât de proaspeți  și de frumoși.

– I-am cumpărat la închiderea magazinului. Buchetul a costat doar zece yuani. L-am ales pe cel mai proaspăt.

– E o afacere bună.

Bunica se uită la flori cu o anumită curiozitate.

– Îți amintești că eu plantam bujori la baza peretelui de est?

– Bineînțeles că îmi amintesc.

 Shen Tai se duse la bucătărie și aduse mâncărurile pe masă, una câte una. Aduse și boluri și bețișoare pentru a servi orez și supă.

Bunica se uită la flori zâmbind, apoi se uită la Shen Tai.

– Ești puțin cam palid. Ar trebui să stai mai mult soare, dar tu rămâi în laborator toată ziua.

– Nu-ți face griji.

Cei doi discutau despre chestiuni banale din viață și muncă în timp ce mâncau. Văzând părul alb de pe tâmplele bunicii lui strălucind ușor sub lumină, Shen Tai nu se putu abține să nu se simtă trist.

Bunica se născuse într-o familie de cărturari. Deși erau bogați, ar fi fost totuși mai bine dacă nu s-ar fi născut. Dacă n-ar fi avut un fiu egoist și prost, acum s-ar afla într-o vilă cu grădină, având o moștenire considerabilă. Ar planta flori, ar citi cărți și  s-ar încălzi la lumina soarelui, bucurându-se în liniște de restul vieții.

Chiar dacă acum se afla într-o asemenea stare de sărăcie, ea fusese întotdeauna elegantă și decentă, căutând calitatea și bucuria vieții în zilele ei grele. Oricât de greu i-ar fi fost, ea  făcuse totul pentru a nu-l trage și pe el în jos.  Dar Shen Tai      știa că trădarea fiului ei biologic, schimbările drastice din viața ei de mai târziu și boala ei fizică îi lăsaseră inima plină de găuri.

Ea refuza pur și simplu să o arate în fața lui.

Ar fi fost grozav dacă ceea ce îi spusese You Xinghai era adevărat. El abia aștepta să se sacrifice. Cea mai mare dorință a lui era ca bunica lui, care îl crescuse, să aibă o bătrânețe confortabilă și decentă.

De la întâlnirea cu You Xinghai în urmă cu o săptămână, Shen Tai nu mai primise nicio veste. El trecuse de la neliniștite la dezamăgire și de la de la dezamăgire la o ușurare inexplicabilă. Se întrebase chiar; dacă întâlnirea din acea zi nu fusese doar o născocire a imaginației sale. Apoi își spusese că poate You Xinghai se răzgândise, sau partenerul de căsătorie se răzgândise.

…………………………………………………………………………

În acea zi, lucra în laborator. Un coleg de la HR[3]  veni la el, cu o privire ciudată și îi spuse că sediul îi chema.

 – Gong[4] Shen, vrei să fii transferat?

– Nu.

Shen Tai deveni confuz.

– S-a întâmplat ceva?

– Ți-aș spune dacă aș ști.

Colegul se gândi un pic și apoi spuse:

 – În general, sediului nu îi pasă prea mult de personalul  institutului nostru. Ești așteptat acolo.

– Bine.

Shen Tai se întoarse în laborator și își luă rămas bun de la colegii săi, apoi merse direct în clădirea sediului. El  ezitase      să-l sune pe profesor și să-l întrebe, dar decisese să vadă mai întâi care este situația.

Clădirea sediului Grupului Star Zhou costase 500 de milioane. Era cu adevărat primul pilon al Institutului. Shen Tai   își petrecea cea mai mare parte a timpului aici mergând la cantină și rareori punea piciorul în alte birouri sau zone de cercetare științifică.

Intră în hol și văzu trei sau patru oameni în picioare la recepție. Cineva spuse:

 – Ești Gong Shen? Bună ziua.

– Bună ziua.

Cei doi își strânseră mâinile. Shen Tai spuse:

 – Cum te numești?

– Numele meu este Cheng Ruo Ze[5] și sunt asistentul președintelui.

Făcut un gest de „te rog”, și puse mâna pe umărul lui Shen Tai înaintând cu pași mari, grăbiți.

  Alfa sunt în general înalți, așa că Shen Tai trebui să țină pasul cu el.

– Asistent Cheng, pot fi…

– Pe aici.

Cheng Ruo Ze  deschise a liftului cu cardul de angajat.

Interiorul liftului era superb, acoperit cu covoare groase de lână și părea un lift special pentru lideri. Shen Tai ezită

 să intre și vru să întrebe, dar fu întrerupt de Cheng Ruo Ze. – De fapt, nu. Nu știu situația exactă. Doar mi s-a ordonat să te aduc.

Shen Tai se încruntă. Habar n-avea cu ce se va confrunta în continuare. Cei care se angajează în cercetarea științifică înțeleg întotdeauna unele revelații și urmăresc indicii pentru a judeca.  Ei fac încercări, ei fac greșeli, ei explorează, dar fără a da indicii, chiar nu pot analiza.

Privindu-l din lateral  Cheng Ruo Ze zări brusc plasturele anti-feromon[6] de pe glanda din spatele gâtului lui Shen Tai. Fu uimit pentru o clipă și, inconștient, făcu o jumătate de pas în lateral:

– Ești… un…un  Omega?

Shen Tai zâmbi și dădu din cap.

Cheng Ruo Ze își ceru scuze stângaci.

– Scu…scuză-mă.

 Se uită în secret la Shen Tai de sus în jos. Tânărul din fața lui era zvelt , cu un corp armonios, cu pielea curată și albă. Era elegant, arătos și calm. Umerii lui drepți, a căror formă se întrezărea prin haine erau echilibrați. Temperamentul său, dădea o impresie corectă. În timp ce liftul urca rapid, Cheng Ruo Ze  simți că bătăile inimii lui erau puțin nestăpânite.

Compania lor are un astfel de Omega? De ce nu auzise de el până acum?

Într-o viață socială normală, doi străini, Alfa și Omega nu au voie să se atingă mai mult decât o strângere de mână.  Cheng Ruo Ze îl ținuse de umăr ceea ce era cu desăvârșire nepotrivit și chiar interzis. Dar Shen Tai nu se simțise ofensat. El știa că aspectul lui nu era la fel de delicat și moale ca majoritatea Omega, el arăta mai mult ca un Beta[7]. Crescuse înalt de când era copil. Fusese confundat de multe ori cu un Beta. Acesta era de fapt un lucru bun pentru el, mai ales la serviciu.

Liftul urcă direct la etajul 28. De îndată ce ușa se deschise,       văzu un covor superb lucrat manual, care se întindea până la un birou cu ușă de abanos[8].

Shen Tai trase adânc aer în piept.

E posibil ca directorul Huo să vrea să mă vadă? Dar nu am

 făcut nicio descoperire recent.

Cheng Ruo Ze își recăpătă calmul și spuse:

-Te rog, vino pe aici.

Shen Tai îl urmă în birou. Când văzu clar persoana din birou,    rămase uimit. Nu se așteptase la așa ceva când era în fața ușii de abanos. Își băgă inconștient mâinile în buzunarele halatului de laborator. Oamenii din jurul lui spuneau întotdeauna că îi respectau numele și îi făceau complimente. Ei spuneau că apreciau natura lui calmă. El nu credea că are vreo capacitate specială de a-și calma mintea. El își folosea mai mult creierul și  mai puțin emoțiile. Cu toate acestea, asta nu însemna că nu putea fi nervos sau neliniștit.

– Huo Xiansheng, Gong Shen e aici.

 Cheng Ruo Ze se uită la ceas.

– Întâlnirea va începe în douăsprezece minute.

– Bine.

Cheng Ruo Ze plecă închizând ușa după el. Persoana care stătea pe canapea și citea documente  ridică brusc  capul în    același timp cu Shen Tai, iar privirile li se încrucișară în aer.

Era un bărbat atât de frumos încât putea să lumineze întregul spațiu. Putea să orbească orice fundal în obiectivul unei camere de filmat. Fața lui era o de o frumusețe infinită, avea un nas drept  și o frunte lată . Conturul trăsăturilor feței lui era la fel de ascuțit ca al unui cuțit. Ascuțit și perfect. Stătea pe canapeaua moale, cu o postură relaxată .Avea aura unui luptător cu sabia, dar era reținut și tăcut, la fel ca o mare     calmă. Dar nimeni n-ar fi îndrăznit  să subestimeze curenții aprigi de sub apa liniștită. El era un Enigma, un geniu care se   născuse cu feromoni de nivel superior și se afla în vârful lanțului alimentar uman.

El era primul moștenitor al grupului Xingzhou – Huo Moyu.

Shen Tai se uită la Huo Moyu. Trecuse mult timp de când nu mai văzuse această persoană atât de aproape. I se părea că încă mai simțea un pic din mirosul lui de abanos. Desigur, aceasta era cel mai probabil halucinația lui. Era o regulă de  bază pentru un Omega să poarte pe glanda parfumată un  plasture anti-feromoni când era în locuri publice. Odată pus, chiar dacă cineva era foarte aproape de el, mirosul lui rămânea aproape imperceptibil.

Shen Tai se calmă repede și descoperi că de fapt mai era cineva în cameră. Un Alfa de vârstă mijlocie, purtând ochelari, stătea pe cealaltă parte a canapelei, arătând de parcă era un bodyguard. Shen Tai recunoscu imediat această persoană. El era de la departamentul juridic al grupului.

 Huo Moyu se uită la Shen Tai fără grabă, ochii lui erau calmi, dar reci. El zâmbi ușor.

 – Gong Shen, ia loc.

Shen Tai înghiți în sec și mărul lui Adam alunecă în josul gâtului. Înainte de a se așeza se înclină ușor și dădu din cap către director.

 – Bună ziua, Huo Xiansheng,

Se uită spre el și descoperi că documentul pe care  Huo Moyu îl avea în mână era dosarul său de personal, cu fotografia lui atașată la el. De ce era interesat  Huo Moyu de el?

– Shen Tai…

  Huo Moyu bătu dosarul cu informațiile cu degetele lui subțiri și pronunță prenumele cu claritate.

– Tai… se referă la Muntele Tai[9]?

– Da.

– Ai un prenume frumos. Cine ți l-a dat?

– Bunicul meu.

 Shen Tai continuă cu entuziasm:

– Era pictor și îi plăcea foarte mult să picteze munții.

– Muntele Tai este primul dintre cei cinci munți sacri și este, de asemenea, locul unde vechiul împărat a fost consacrat . Cu un cuvânt atât de sfânt, se pare că bătrânul avea mari speranțe pentru tine.

I se părea ciudat că un Omega poartă un nume atât de sfânt, dar în mod ciudat,  Huo Moyu simți că acest nume se potrivea foarte bine cu persoana din fața lui.

Shen Tai zâmbi timid.

– Poate, pur și simplu îi plăcea Muntele Tai.

 Huo Moyu se uită atent  la Shen Tai.

– Accidentul din laborator de acum trei ani nu a avut niciun impact negativ asupra muncii tale , nu?

– Nu, sunt bine.

 Shen Tai se îmbujoră.

–  Îți mai aduci aminte de mine.

– Am o memorie bună.

– În acel moment… Mulțumesc, Huo Xiansheng pentru că m-ai ajutat, eu nu voi uita niciodată acea zi.

Huo Moyu îl salvase de două ori. El nu numai că îl salvase din mâinile unor Alfa înfierbântați, dar și blocase știrile și  rezolvase toate necazurile ulterioare. După ce-și revenise din traumă, își amintise de acea zi în care feromonii lui se amestecaseră cu cei ai lui Huo Moyu. Dorința arzătoare, impulsivă, reținerea și dorul neîmplinit crescuseră încet în inima lui.

De atunci, de fiecare dată când îl vedea sau îl auzea pe  Huo Moyu, îi acorda o atenție deosebită. Era prea perfect pentru el și era mereu prea departe de el. Nu se gândise niciodată că, după accident, va mai avea ocazia să aibă un contact atât de apropiat cu el.

– Ești un cercetător excelent în compania noastră, spuse Huo Moyu.

 – Te-am chemat aici astăzi, pentru că în primul rând am vrut să ne cunoaștem oficial. Și în al 2-lea rând te-am chemat pentru că aș dori să știu dacă te-ai gândit la cerințele pe care le ai?

– … Cerințe? întrebă Shen Tai confuz.

– Huo Xiansheng, nu prea înțeleg. Profesorul nu mi-a spus nimic recent.

 Huo Moyu ridică ușor din sprâncene.

– Adică, după căsătorie, poți să ceri orice vrei în legătură cu orice. De exemplu cheltuielile de trai, mediul de viață, obiceiurile personale, dieta, convingerile, mașina, atâta timp cât acestea nu sunt excesive.

În capul lui Shen Tai, dintr-odată,  se făcu o noapte totală. Nu era prost, ba chiar s-ar putea spune că era foarte deștept, dar nu putu răspunde la această întrebare.

 Huo Moyu se uită la ceas. Se aplecă ușor înainte, calm, iar tonul vocii era foarte scăzut.

 – Gong Shen, ai spus personal că ești de acord cu logodna cu mine. Acesta e mesajul ce mi-a fost transmis. E vreo eroare?