Enigma lui Omega – Capitolul 49

Enigma lui Omega – Capitolul 49

Shen Tai stătea în cafeneaua vizavi de clădirea sediului Xingzhou, așteptându-i pe profesorul său și pe Cheng Xi Mei.

Cearta de dimineață se încheiase cu un Huo Moyu trântind ușa și plecând, dar emoțiile lui nu părăsiseră niciodată centrul furtunii. Trebuie spus că, din momentul în care fusese forțat să se întoarcă în casa lui Huo, corpul și mintea lui rămăseseră prinse în capcană, ca într-o mlaștină cu nisipuri mișcătoare. Cu cât se chinuia mai mult să iasă, cu atât se scufunda mai adânc.

Nu era potrivit pentru el să întâlnească pe cineva astăzi dar, după ce trimisese lucrarea profesorului pentru îndrumare, acesta se grăbise să lase tot și-și făcuse timp pentru el. Stătea acolo sorbind încet o ceașcă de cafea măcinată manual. Se uita la angajații grăbiți de la biroul de vizavi prin ferestrele mari, din podea până în tavan și-și dădu seama de beneficiul de a avea pe cineva cu care să împartă povara creșterii copilului.

Când Liu Xi și Cheng Xi Mei sosiră, Shen Tai se ridică și-și arătă primul zâmbet sincer din aceste zile.

Ochii lui Liu Xi erau plini de emoții amestecate:

– Stai jos.

Cei trei, maestrul și ucenicii, se așezară. Nimeni nu începu să vorbească și în aer era multă liniște.

Cheng Xi Mei nu suporta o asemenea atmosferă, așa că se prefăcu că este relaxat și întrebă:

 – Qiu Qiu e bine?

– E bine. S-a îngrășat puțin.

– Cine are grijă de el acum?

– Dădaca.

 Shen Tai știa ce voiau să întrebe, așa că luă inițiativa de a spune:

– Dădaca angajată de Huo Moyu. Acum locuiesc în casa lui.

Urmă un alt moment de tăcere.

Shen Tai înțelesese foarte bine jena lor. În ceea ce privește relația lui cu Huo Moyu și statutul lui și al lui Qiu Qiu, acestea nu erau subiecte atât de decente pentru el. Dar profesorul său și prietenii lui erau îngrijorați pentru el , așa că nu putu decât să mărturisească:

– Inițial am vrut să lucrez pentru Bai Dage, dar nu m-a lăsat să-l iau pe Qiu Qiu. Voi rămâne deocamdată în capitală.

 Shen Tai își lăsă capul în jos.

 – Despre teza mea…

– Atunci te întorci la muncă.

Liu Xi o spusese.

Shen Tai se uită surprins la profesorul său.

– Există încă multe îmbunătățiri de făcut în articolul tău SCI. Dacă ai fi avut un mediu experimental bun, ai fi putut produce date mai solide. Dar acum nu a atins nivelul pe care mă așteptam să îl atingi. Ar trebui să revii și să-l îmbunătățești.

– Eu…

Buzele lui Shen Tai tremurară ușor. Voia să se întoarcă la cariera pe care o iubea, dar viața lui era deja în mizerie și simțea că nu are ce face … cum să se întoarcă?

– De ce nu te întorci? Doar întoarce-te, spuse Liu Xi pe un ton firesc.

 – Demisia ta nu a fost aprobată. Încă ești angajat al Institutului de Cercetare a Pământurilor rare. Ai fost într-un concediu medical lung și acum te-ai vindecat.

Cheng Xi Mei dădu puternic din cap în lateral.

 – Da, este rezonabil să te întorci la muncă după ce ai luat concediu medical.

Shen Tai stătea mișcat. Sub presiunea lui Huo Moyu, făcea tot posibilul să-l ajute, așa că nu putea să renunțe.

Liu Xi se uită la Shen Tai cu o privire calmă și hotărâtă.

– A-Tai, ai născut acum și cineva ți-a spus că este timpul să te întorci la muncă. Indiferent de ce, cariera ta este a ta și trebuie să o faci, nu renunța.

– Da.

– Îmi este greu să întreb despre relația ta cu Huo  Xiansheng și nu o pot judeca. Știu că ești confuz și neajutorat. Pot să-ți spun doar că, dacă nu poți vedea clar calea de urmat, ar trebui mai întâi să mergi cu grijă, să faci ceea ce trebuie să faci, să nu-ți pese de ce cred alții.

Cheng Xi Mei mai spuse:

– A-Tai, nu fi prea împovărat. Profesorul are dreptate. Trebuie să te întorci la muncă și să-ți termini teza. Nimeni nu poate rezolva toate problemele din viață deodată. Fă tot ce poți acum.

– Da.

Un val de curaj fusese injectat în pieptul lui Shen Tai. Nu trecea o zi în care să nu-și piardă sinele concentrat pe carieră. Avea încredere, avea idealuri și avea obiective. Simțea că viața e împlinită și plină de speranță, dar și el era dornic să-și găsească sinele original. Nu numai trupul și sufletul erau prinse în cușca de aur construită de Huo Moyu, dar dacă acest lucru continua, el va fi doar copleșit de resentimente și de durere.

Chiar dacă într-o zi va avea șansa să-l ia pe Qiu Qiu, tot trebuia să aibă un loc de muncă.

Mâinile lui Shen Tai pe genunchi se strânseră liniștit în pumni, iar el dădu din cap energic.

– Profesore, mulțumesc.

Liu Xi îl bătu pe Shen Tai pe umăr.

– A-Tai, ești un copil care a muncit din greu, ești inteligent și harnic. Cred că poți să-ți readuci viața pe drumul cel bun.

Shen Tai se forță să zâmbească.

– Sper să nu te dezamăgesc.

Când Shen Tai se întoarse la casa Huo, Ayi Lan și bona împingeau un cărucior și îl duceau pe Qiu Qiu la soare în grădină. Inițial, el era îngrijorat că Qiu Qiu va plânge dacă va fi plecat toată după-amiaza, dar se dovedi că Qiu Qiu mâncase, dormise și se jucase fără să rateze nimic și nici măcar nu plânsese. Shen Tai se simți ușurat, dar, de asemenea, se simți puțin cam dezamăgit.

Văzând că Qiu Qiu se adaptase la noul mediu atât de repede și era capabil să accepte grija celorlalți, asta însemna că se putea elibera de munca de îngrijire a copilului și putea merge la serviciu. Dar nu îi spusese încă lui Huo Moyu și nu știa cum va reacționa.

De fapt, când Huo Moyu spusese cuvintele „căsătorește-te cu mine” azi, fusese mișcat, chiar dacă doar pentru o clipă. Avusese până la urmă parte de momentul la care visase și la care tânjise, deși nu și-l mai dorea . Nu știa cât de mult va dura acest remorcher cu Huo Moyu. Trecuse mai mult de un an, dar încă nu putea uita umilința și durerea pe care i le adusese acesta. Acum era forțat să facă totul din nou. O avusese pe doamna Huo să-l ajute să scape o dată din abis, dar acum se temea că singurul care îl putea salva era el însuși.

Huo Moyu nu se întoarse la ora cinei și abia după ce Shen Tai se culcase se întoarse mirosind a alcool.

Shen Tai își îngropă fața în pernă și se prefăcu că doarme fără să scoată un cuvânt.

Huo Moyu merse spre pat, mângâie ușor părul lui Shen Tai cu mâna, apoi se ridică și se duse la baie.

Shen Tai ascultă pașii, sunetul ușii care se închidea și sunetul apei. Se baza pe urechile lui pentru a distinge fiecare mișcare a lui Huo Moyu în întuneric.

Huo Moyu ieși din baie după un timp. Călcă pe covorul gros de pluș și nu scoase aproape niciun sunet. Un sentiment invizibil de asuprire îi permise lui Shen Tai să simtă în mod clar apropierea lui Enigma.

Moyu se întinse în pat, puse mâinile în jurul taliei, își luă Omega în brațe și șopti:

 – Știu că ești treaz, nu te mai preface.

Pe corpul lui Huo Moyu se simțea încă un miros slab de alcool, amestecat cu aroma lemnoasă, rece a abanosului, formând o atmosferă unică, dură, constantă, rece, parcă integrată cu întunericul. Aceasta îl prinsese pe  Shen Tai ca în mijlocul unei stive de lemne.

– Unde te-ai dus în această după-amiază?

 Huo Moyu își băgă mâna în pijamaua lui Shen Tai.

Mâinile reci îl făcură pe Shen Tai să tremure, iar el spuse:

 – L-am văzut pe profesor.

– De ce ai vrut să-l întâlnești ?

Shen Tai ezită și spuse:

– Vreau să mă întorc la muncă.

– Bine, poți face ce vrei, atâta timp cât nu mă abandonezi.

Huo Moyu își puse vârful nasului pe glanda lui Shen Tai și adulmecă fascinat.

– A-Tai, miroși atât de bine.

Shen Tai nu putu opri invazia feromonului Enigma al lui Huo Moyu. Acest miros era atât de încântător. El povestea fără cuvinte despre fanteziile sexuale, dar și despre dragoste, despre frumusețe, despre putere și despre unicitatea lui. Motivul pentru care acest Enigma se afla în vârful societății era pentru că se născuse cu toate acestea și le putea folosi pentru a transmite vise altora.

Shen Tai se ciupi cu putere, schimbând amețeala cu sobrietatea.

Degetele lui Huo Moyu urmară direcția din memoria lui și găsi cicatricea lăsată de operația cezariană pe abdomenul inferior al lui Shen Tai și mângâie ușor umflătura.

Corpul lui Shen Tai se încordă.

– Te doare?

 Huo Moyu șoptise fraza atât de blând la urechea lui Shen Tai.

Simți o vinovăție uriașă când se gândi la cât de dureros și de neputincios trebuise să fie pentru Shen Tai atunci când el, Enigma lui, nu fusese prin preajmă când trecea prin asta. Tocmai din cauza absenței lui, Shen Tai trebuise să suporte o cezariană. Fără sprijinul feromonilor partenerului, nașterea naturală a unui Omega poate fi foarte periculoasă.

Shen Tai nu răspunse, desigur că îl duruse, dar oricum i se făcuse anestezie.

– Nu te voi mai lăsa să fii rănit. Îți voi găsi cel mai bun doctor și cea mai bună îngrijire. Voi fi mereu lângă tine.

Buzele lui Huo Moyu aproape că atingeau urechile lui Shen Tai.

 – A-Tai, te rog, mai dă-mi câțiva copii. Îi voi avea?

Aceste două paragrafe aveau un sunet nazal evident. În contrast, cele câteva scurte propoziții anterioare păreau să iasă în mod deliberat în evidență pentru a acoperi faptul că băuse prea mult.

Shen Tai își simți scalpul amorțit, chestia de pe fesele lui era din ce în ce mai tare, iar el se lupta cu panica.

– Nu te mișca.

 Huo Moyu se ținu strâns de talia lui Shen Tai. Acesta îndură durerea umflată. Moyu se izbi de el de câteva ori.

 – Te voi fute și te voi lăsa să rămâi însărcinat cu copilul meu acum.

După cum era de așteptat, Shen Tai nu mai îndrăzni să se miște, iar mâinile lui apucară nervos cearșafurile.

Respirația lui Huo Moyu deveni din ce în ce mai grea. Închise ochii și îmbrățișă cu respirația parfumul florii nocturne care îl bântuia. Era beat și dorința era mai puternică decât de obicei, dar totuși, într-un final alese… reținerea forțată.

După un timp, Huo Moyu își înăbuși dorința și sărută glanda lui Shen Tai.

 – Vorbesc serios, nu îl  vom avea doar pe  Qiu Qiu, cel mai bine este să avem și un Omega, ca tine.

Shen Tai închise ochii strâns. Probabil că aceasta era un fel de compensare în conștiința lui, pentru că nu-și putuse închide urechile în acel moment. Voia chiar să-și închidă toate simțurile și să împiedice totul de la Huo Moyu, să împiedice să fie invadat.

– Ne vom căsători, vom avea o familie și mai mulți copii. Nu-i așa?

 Vocea lui Huo Moyu devenise șoptită, răgușită, dezvăluind o mare tristețe.

– A-Tai, nu-i așa?

Ochii lui Shen Tai erau fierbinți și inima lui simțea că fusese lovită puternic. De ce, deși nu mai credea niciun cuvânt spus de această persoană, încă își simțea inima zburând spre el?

………………………………………………………………………………………………..

Primul lucru pe care îl făcu Shen Tai când se trezi dimineața fu să-și vadă copilul.

Probabil că Huo Moyu băuse prea mult noaptea trecută. Mișcarea lui Shen Tai de a se ridica nu-l trezise. Shen Tai se uită înapoi la Huo Moyu, care dormea ​​profund în cuverturile moi. Un pic din măreția și frumusețea sa obișnuită, aspectul său maiestuos dădea iluzia de a fi abordabil.

Doar era doar o iluzie.

Shen Tai își retrase privirea și părăsi în liniște camera.

Qiu Qiu nu era încă treaz, dar bona se trezise deja și se pregătea să încălzească laptele.

– Shen Xiansheng, v-ați trezit atât de devreme.

– Ei bine, în dimineața aceasta…

 Shen Tai se simți deodată puțin jenat.

– Trebuie să merg la muncă.

 Era un lucru atât de comun, dar părea să se fi întâmplat cu mult timp în urmă și se simți neliniştit.

– La muncă? Cu ce vă ocupați?

– Studiez pământurile rare.

– Ce sunt pământurile rare?

– Sunt niște elemente metalice extrase din minerale. Au multe, multe utilizări.

Bona spuse surprinsă:

– Nu mă așteptam să faceți o treabă atât de uimitoare.

Shen Tai zâmbi. Știa că dădaca nu avea intenții rele, dar știa și că, înainte de asta, în ochii celorlalți, era doar un Omega care-și câștigase poziția făcând copii pentru cei bogați.

Dădaca încălzise laptele și Shen Tai tocmai îl preluase când Huo Moyu bătu brusc la ușă și intră. Era încă îmbrăcat în pijama, avea părul puțin dezordonat și părea puțin speriat. După ce-l văzu pe Shen Tai,  păru uşurat.

– Ai dispărut dimineaţa devreme şi eşti într-adevăr aici.

Shen Tai îl ignoră, se duse la patul lui Qiu Qiu și se uită la ceas.

– Era aproape timpul să se trezească. Am vrut să-l hrănesc și să mă joc cu el o vreme, înainte să iau micul dejun și să merg la muncă.

Astăzi va fi cea mai lungă zi în care el și Qiu Qiu vor fi despărțiți. Era îngrijorat că Qiu Qiu nu va putea suporta și el însuși se simțea reticent să se despartă de el.

Huo Moyu veni și el:

– Lasă-mă să încerc.

Shen Tai nu-l putea împiedica să încerce să-și consolideze relația cu Qiu Qi, așa că trebui să-i înmâneze sticla.

– Îl țin și tu îl hrănești.

Huo Moyu zâmbi și spuse:

 – Îmi ascult soția.

Shen Tai tresări o clipă, apoi își aplecă imediat capul spre brațe și îl îmbrățișă pe Qiu Qiu. Acesta scoase un mic sunet somnoros și țipă o vreme înainte ca pleoapele să tremure și să încerce să se deschidă.

Huo Moyu atinse biberonul pe buzele lui Qiu Qiu. El mirosi parfumul de lapte și-l luă imediat în gură cu pricepere și începu să sugă frumos.

După ce înghiți, Qiu Qiu se uită la Shen Tai și apoi la Huo Moyu. Rămase surprins, cu gura deschisă, iar laptele pe care nu-l înghițise încă curgea din colțurile gurii.

Shen Tai îl șterse repede cu o bavețică.

Huo Moyu eliberă feromoni liniștitori și îl mângâie ușor.

– Fii cuminte Qiu Qiu, tati te hrănește, e delicios, nu?

Qiu Qiu clipi din ochi și aruncă o privire jalnică la Shen Tai, de parcă ar fi vrut să găsească pe cineva care să ia decizia pentru el, dar sticla era în mâna lui Huo Moyu, așa că el continuă să țină sticla și începu să sugă.

Cei trei adulți din cameră răsuflară ușurați în același timp.

Huo Moyu nu-și putu ascunde entuziasmul și îi spuse lui Shen Tai:

– Uite, nu a plâns. Nu a plâns când am fost atât de aproape de el. El poate să-mi accepte feromonii.

Shen Tai nu voia să accepte această scenă.

 -Îi este doar foame, iar acum este și mai nerăbdător să bea laptele.

– Oricum, e mai bine decât înainte, spuse Huo Moyu zâmbind.

 – Fiecare zi este puțin mai bună decât cea de dinainte.

Shen Tai se uită la Qiu Qiu, care avea o față dulce, și se simți și mai îngrijorat în inima lui. Era îngrijorat că într-o zi va putea pleca, iar Qiu Qiu va dezvolta sentimente și dependență de Huo Moyu.

După ce hrăni copilul, Shen Tai se spălă, își schimbă hainele, își făcu rucsacul și se pregăti să coboare la micul dejun. Se privi în oglindă. Deși era puțin mai subțire și slăbit, părea mai împlinit.

Își aminti ce spusese profesorul…când nu poți vedea clar drumul înainte, urmează poteca de sub picioare.

Când ajunse în sufragerie, Huo Moyu își făcuse deja bagajele și vorbea cu nutriționistul nou angajat.