Enigma lui Omega- Capitolul 50

Versiunea audio: accesați linkul

https://www.youtube.com/watch?v=kSvLIJ_5H8c

Când apăru Shen Tai, toată lumea din sufragerie se uită la el.

Shen Tai se duse calm spre micul dejun de pe masă și se asigură că terciul cu pește era pregătit special pentru el.

– A-Tai, vino să mănânci.

 Huo Moyu spuse cu un zâmbet slab:

– Dacă vrei să mănânci altceva sau dacă există ceva ce nu-ți place, nu ezita să le spui.

– Este destul de bine.

 Shen Tai dădu din cap către ceilalți.

 – Nu este nevoie să-mi pregătiți o mâncare specială, ea este deja foarte bună.

– Corpul tău trebuie să se recupereze. Trebuie să te îngrași.

Nutriționistul zâmbi și spuse:

– Shen Xiansheng, în funcție de cerințele lui Huo Xiansheng și de condiția dumneavoastră fizică, am pregătit un plan de dietă de 21 de zile. Acesta va fi ajustat în funcție de feedback-ul dumneavoastră la fiecare 21 de zile. Vreți să aruncați o privire?

– Nu, nu te deranja.

 Shen Tai se uită la micul dejun prea somptuos din fața lui și deodată nu mai simți pofta de mâncare.

– Bine, haideți să urmăm planul deocamdată. Dacă aveți sugestii, le puteți face oricând. Principalele acțiuni ar trebui să se bazeze pe gustul și pe sănătatea dumneavoastră.

Shen Tai se simți inconfortabil fiind privit de toată lumea, de parcă ar fi devenit dintr-o dată un pacient care avea nevoie de îngrijiri speciale.

După cină, Huo Moyu insistă să-i ceară lui Shen Tai să-l ducă cu mașina la serviciu. Shen Tai nu vru:

 – Încă mai am bicicleta.

După ce se întoarse, toate hainele și necesitățile zilnice pe care le folosise erau acolo. Se părea că acea cameră de oaspeți nu fusese atinsă de când plecase, așa că bicicleta nu ar fi trebuit să fie aruncată.

— Da, dar nu o mai folosi pe viitor.

– De ce?

– Omega al meu nu poate merge cu bicicleta și să ia metroul la serviciu.

 Huo Moyu ținu ușa mașinii și  făcu un gest de „te rog”.

– Urcă-te în mașină.

Shen Tai se uită la ceas. Avea să întârzie dacă discuția continua.

Huo Moyu închise ușa mașinii pentru Shen Tai și intră el însuși în mașină. El își îndreptă hainele, se uită la persoana de lângă el cu un zâmbet și simți brusc un sentiment de satisfacție în inima lui.

– Am mers la lucru împreună așa de multe ori înainte.

Shen Tai spuse:

– Nu pot continua să merg cu mașina ta, oamenii mă vor vedea…

– Lasă să te vadă .

Huo Moyu arăta de parcă era foarte mândru.

Shen Tai era uluit.

– Dar chiar nu pot să te iau în mașină tot timpul. Programul meu nu este fix. Uneori nu merg mai întâi la companie. Am adesea reuniuni și mă întorc foarte târziu. Îți voi oferi o mașină și un șofer privat.

– Nu, nu vreau astea, mă simt incomod, șopti Shen Tai.

Huo Moyu se uită la Shen Tai, își întinse brusc mâna și-i împinse bretonul puțin mai lung în spatele urechilor.

– Mai devreme sau mai târziu trebuie să te adaptezi.

Shen Tai oftă în inima lui.

Când ajunseră în garajul companiei, Shen Tai se uită la mașini și la oamenii care erau afară. Era o oră de vârf și nici măcar spațiul de parcare al CEO nu era independent.

Lao Wu coborî din mașină și deschise ușa pentru Shen Tai mai întâi, iar acesta ieși curajos.

Huo Moyu spuse:

 – Familia mea îți va oferi o masă specială hrănitoare la prânz. Nu mânca la cantină și nu mânca fast-food la întâmplare de afară.

Shen Tai plecă repede fără să se uite înapoi.

Să coboare din mașina lui Huo Moyu sub privirea celorlalți fusese doar primul test pe care trebuise să-l înfrunte astăzi. Să se întoarcă la locul în care lucra, să înfrunte un grup de cunoscuți cu colegii săi și să accepte întrebările de la aceștia cu cuvinte, era o altă încercare.

Când ajunse la institutul de cercetare, Shen Tai se simți neliniștit, dar la suprafață intră calm și surâzător. Când colegii săi îl văzură, îl întâmpinară cu salutări, dar curiozitatea din expresia lor nu putea fi ascunsă deloc.

Lui Cheng Xi Mei îi fusese teamă să nu fie jenat, așa că el îl luă de la ușă și îl conduse direct la birou.

– Vechiul tău birou este încă disponibil pentru tine.

După ce intrară în birou și el închise ușa, Shen Tai scoase un oftat de ușurare. Se uită la Cheng Xi Mei și văzu că și acesta se uita la el și zâmbiră amar.

– Nu te gândi prea mult. Profesorul ți-a explicat. Nu te vor întreba nimic. Ești aici să lucrezi. Nu trebuie să explici nimănui treburile tale personale.

Shen Tai forță un zâmbet.

– Dar nimeni nu poate controla ce vor spune în privat.

– Deci, să nu-ți pese atât de mult de opiniile altora.

Cheng Xi Mei merse la raftul de cărți și atinse certificatele, medaliile și alte lucruri ale lui Shen Tai.

– Acesta este un institut de cercetare. Să vorbim despre puterea noastră.

Shen Tai se uită la onorurile pe care le primise în trecut. Stând într-un birou familiar, se gândi la idealurile academice pe care le urmărise.

În prima dimineață după revenirea la muncă, Shen Tai era ocupat să-și rezolve progresele din trecut. Absența lui de mai bine de un an avusese un mare impact asupra lui.

În acea dimineață nu fusese foarte confortabil. Din cauza efectelor psihologice, nu-și putuse înfrunta foștii colegi cu tot calmul. Deși toată lumea se comportase foarte natural, se simțise vinovat. În același timp, stomacul îi era prea plin. Poate pentru că micul dejun fusese prea hrănitor. Evident, nu mâncase mult, dar totuși simțea un pic de greață.

La prânz, toată lumea urma să mănânce. Cheng Xi Mei îi spuse că vizavi de companie era un restaurant thailandez, care fusese deschis după ce plecase, și el voia să-l ducă să încerce.

Shen Tai uitase că Huo Moyu  spusese că familia lui îi va livra mâncare, dar tot nu plănuia să iasă să mănânce. Voia să cumpere o sticlă de lapte pentru prânz pentru a evita vărsăturile dacă mai mânca.

Tocmai când colegii ieșeau, se auzi o zarvă bruscă la ușă.

Cei doi  urmară sunetul în confuzie și-l văzură pe Huo Moyu pășind împotriva fluxului de oameni. Era înalt, avea picioare lungi și avea un aspect și un temperament grozav. Eclipsa pe oricine.

Shen Tai îngheță și singurul gând în minte în acel moment era să fugă.

Dar era doar o chestiune de a se gândi. Unde putea fugi?

Huo Moyu dădu din cap către oamenii care îl salutau și merse direct spre Shen Tai fără să se oprească, ținând o geantă în mână.

Ochii lui Cheng Xi Mei se măriră și nu mai scoase un sunet.

Huo Moyu se apropie de Shen Tai și-i întinse geanta cu o expresie normală.

– Familia mea tocmai mi-a trimis ceva de mâncare. Mănânc-o cât este caldă.

Shen Tai se uită la Huo Moyu cu neîncredere. În același timp, simți privirile din jurul său străpungându-l ca niște săgeți.

Huo Moyu se uită în jur și îl găsi pe stagiarul numit Zhou Lan nu departe. Nu, acum era un angajat obișnuit. El spera că Zhou Lan va fi suficient de inteligent și conștient de treburile curente, dar încă era puțin inconfortabil în inima lui, așa că pur și simplu venise să “arunce o privire”.

Zhou Lan întâlni privirea lui Huo Moyu și-și coborî ochii inconștient.

Huo Moyu vorbi cu o tonalitate care nu era prea tare, dar nici prea înceată pentru ca toți cei din jurul lui să audă.

 – Inițial am vrut să mănânc cu tine, dar am o cină pentru prânz și trebuie să plec acum. Poftă bună. Te iau după ce termini munca.

Shen Tai își mușcă buzele și luă prânzul. El petrecu toată ziua să-și pregătească mentalul.

………………………………………………………………………….

După ce Huo Moyu plecă, Shen Tai  luă cutia de prânz și se ascunse în birou. Prânzul fusese pregătit cu grijă. Îi plăceau abilitățile bucătarului familiei Huo. Prânzul era ușor, nutritiv și avea un gust bun. Dar acum nu avea chef de mâncare chiar se simțea rău și alergă la toaletă pentru a voma.

Shen Tai petrecu aproape toată după-amiaza în birou.

Una era că trebuia să-și reajusteze starea fizică și mentală, iar cealaltă era că se îngrijora pentru Qiu Qiu și trebuia să verifice din când în când supravegherea sau chatul video cu bona.

Era prima dată de când se născuse Qiu Qiu că cei doi erau despărțiți de atât de mult timp. Copilul avusese dificultăți de a se adapta la început și nu-l putuse consola prin video apel. Shen Tai părea tulburat și anxios, dar acest pas de „retragere” trebuia făcut mai devreme sau mai târziu. El începu să se gândească dacă să meargă la spital pentru a extrage ceva lichid glandular pentru Qiu Qiu.

De îndată ce veni timpul să plece de la serviciu, Shen Tai își luă geanta și plecă. El plănuise să ia mai întâi metroul, apoi să ia un taxi după ce  părăsea stația de metrou, pentru a putea ajunge acasă cât mai repede posibil. Era în plin oră de vârf.

După ce se strecură în metrou, de îndată ce se puse într-un colț, sună telefonul mobil. Era Huo Moyu. Apăsă pe mut și îl închise complet după ce telefonul continuă să sune mult timp, prefăcându-se că nu îl aude.

Metroul era aglomerat, așa că apucă balustrada și încercă să se îndrepte spre ușă. Făcu câțiva pași și apoi renunță. Aerul condiționat circula în cabină, dar erau prea mulți oameni, iar mirosurile diferiților Alfa și Omega erau amestecate, așa că, în mod natural, nu mirosea bine.

După ce părăsi stația de metrou, Shen Tai alergă la cea mai apropiată farmacie și cumpără o cutie de medicamente pentru stomac și îl luă pe loc.

După ce se urcă în taxi și porni telefonul mobil, descoperi că Huo Moyu dăduse cinci sau șase apeluri și primise mesaje în care întreba unde se află. Aruncă telefonul mobil în rucsac.

După ce ajunse acasă, Shen Tai intră în cameră. Când Qiu Qiu îl văzu,  scânci încet. Uitându-se la pleoapele roșii și umflate, era evident că  plânsese mult.

Shen Tai se simți extrem de tulburat. Îl îmbrățișă pe Qiu Qiu și îl sărută de mai multe ori .

La mai puțin de jumătate de oră, Huo Moyu se întoarse. Shen Tai auzi sunetul familiar al motorului în curte și se simți nervos.

Curând, pași se auziră apropiindu-se, iar bătaia în ușă păru nerăbdătoare. Cu trei sunete de „bang bang bang”, Huo Moyu  deschise ușa cu furia reprimată pe față.

Qiu Qiu tăcu imediat, ochii lui mari se întoarseră, iar expresia lui  deveni nervoasă.

Shen Tai șopti:

 – Nu speria copilul.

Huo Moyu îi făcu bonei un semn cu bărbia. Ea veni și spuse:

– Shen Xiansheng, lăsați-mă să-l iau pe Qiu Qiu să vadă peștii din bazinul din curte.

Shen Tai nu se mișcă. Bona se uită stânjenită la Huo Moyu și părăsi camera în liniște.

Huo Moyu stătea la ușă, simțindu-se extrem de agitat . Omega lui era rece și rezistent cu el. El spuse solemn:

 — Am spus că o să te iau în seara asta.

Shen Tai aruncă o privire către Huo Moyu și spuse ușor:

– Nu am auzit telefonul. Mă grăbeam să mă întorc să-l văd pe Qiu Qiu.

– …De ce trebuie să reziști când sunt drăguț cu tine?

Shen Tai simțea doar că-i bat tâmplele, iar furia îi năvălise pe frunte, dar știa că, indiferent ce spunea sau făcea, Huo Moyu nu putea să înțeleagă sau  să se schimbe.

– Oare pentru că am venit să te văd la prânz?

 Huo Moyu își miji ochii.

– Eram îngrijorat că nu te vei putea adapta când te vei întoarce la muncă și voiam să-ți acord mai multă atenție. Nu am adus niciodată afaceri personale în companie, așa că am făcut-o pentru tine…

– Nu mai spune că e pentru mine.

 Shen Tai se uită rece la Huo Moyu.

– Ai uitat că ai o logodnică? Toți cei din companie, nu.

Huo Moyu se încruntă.

– Desigur, Huo Xiansheng, simți că ar trebui să fiu recunoscător că sunt amanta ta. Ca un Enigma, orice îmi oferi este un cadou. Colegii mei mă vor bârfi, iar eu ar trebui să te răsplătesc printr-o sărutare, nu? se înfurie el tremurând.

Qiu Qiu observă aceste schimbări în emoții și deveni imediat nervos.

Huo Moyu simți că inima îi este lovită de mai multe ori.

– Am spus că voi rupe logodna, iar vestea va fi anunțată în presă în curând. Vreau doar să știe toată lumea că ești Omega al meu, ce pot să fac? Chiar trebuie să interpretezi ca pe ceva rău intenționat?

Shen Tai trase aer în piept și spuse cu severitate:

– Vrei să știe toată lumea că sunt amanta ta. Nimeni nu va crede cât am plătit pentru studiile mele, cât am plătit pentru intrarea la universitate și realizările pe care le-am făcut. Premiile pe care le-am obținut, inclusiv toate realizările pe care le voi obține în viitor, îți vor fi atribuite în calitate de susținător. Vei fi mândru că poți oferi amantei tale condiții atât de bune, iar eforturile și luptele mele personale nu vor avea merite. N-am nevoie de nimic de la tine! Nici bani, nici nume, nici sprijin. N-am nevoie nici măcar de prezența ta! În ce limbă vrei să ți-o spun ca să înțelegi o dată pentru totdeauna?

Huo Moyu era șocat. Nu se așteptase niciodată ca Shen Tai să gândească așa. Pentru el, identificarea publică a lui Omega ca fiind al lui într-un loc precum compania era o promisiune pe care nu i-o făcuse niciodată.

Qiu Qiu tremură și începu să plângă. Era prima dată când persoana pe care se baza cel mai mult avea un temperament atât de aspru. Nici măcar nu îndrăznea să plângă tare și nu putu decât să plângă încet.

Shen Tai își reveni în fire și îl alină pe Qiu Qiu cu scuze.

– Bine, bine, tata nu ar trebui să fie atât de rău, iubire…

Cavitatea nazală îi era congestionată, iar greutățile din inima lui erau de nedescris. Avea un nod în gât.

Huo Moyu se simți deodată epuizat. Avea o durere pe care nu o putea transmite lui Shen Tai, în ciuda faptului că nu făcuse nimic rău. Chiar și dorința lui era sinceră, voia într-adevăr să fie bun cu Shen Tai.

Nu fusese niciodată atât de dornic să mulțumească  sau să se apropie de cineva așa cum voia să o facă cu Shen Tai. De ce se întâmpla asta? Era supărat, agitat, enervat, neajutorat și trist. Nu avusese niciodată un asemenea sentiment în viața lui: de neputință…Simțea că se dezintegrează de fiecare dată când bunătatea lui era refuzată de Shen Tai. Când acesta îl respingea sau se depărta de el simțea că nu mai are aer și că pieptul i se strânge sufocându-i inima și împiedicând sângele să-i mai curgă în vene. Fără Shen Tai murea în fiecare clipă și reînvia când era lângă el și își oprea privirea în ochii lui.

Nu putea să-i dea drumul sau să se țină strâns. Nu știa ce să mai facă cu Shen Tai.

Umerii lui Huo Moyu căzură și spuse răgușit:

 – Nu am vrut să te supăr.

Shen Tai știa că Huo Moyu nu o făcea intenționat, pur și simplu nu-i păsa că ochii lui agățați sus în nori nu puteau vedea demnitatea, idealurile, realizările și valoarea unui inferior Omega. Nu considerase niciodată că un Omega putea fi o persoană importantă.

Shen Tai îl îmbrățișă pe Qiu Qiu și se întoarse, legănându-l ușor pentru a-l convinge.

Fu liniște în cameră pentru o lungă perioadă de timp, iar Huo Moyu vorbi din nou.

– Este posibil să nu fii mulțumit de nimic din ceea ce fac?

Shen Tai  rămase tăcut. Huo Moyu se uită la spatele lui o vreme, apoi deschise ușa și plecă.

Shen Tai îl puse pe Qiu Qiu înapoi în pătuț și se așeză, simțindu-se brusc epuizat atât fizic, cât și psihic.

Telefonul vibră. Îl ridică și văzu un mesaj de la Bai Xiang Wan:

 O voi aduce pe Xiao Die să participe la un seminar academic la Beijing.

Urmă un altul:

Tocmai la timp să te văd pe tine și pe Qiu Qiu.

Shen Tai se uită lung la caseta de dialog, fără să știe cum să răspundă. Îi era dor de Bai Xiang Wan și de Xiao Die, mai ales că Xiao Die avusese grijă de ei atât de mult timp și Qiu Qiu avusese o relație profundă cu ea. Se gândise că se va întoarce în curând, așa că nu-și luase rămas bun. Îi era atât de rușine să dea cu ochii de ei.

Dar era imposibil să dispară cu adevărat. Se gândi mult și răspunse:

 Super, ne vedem săptămâna viitoare.

În acel moment, se auzi o bătaie la ușă și Ayi Lan intră să-i aducă mâncare.

– A-Tai, tânărul stăpân a spus să te conving să stau eu cu Qiu Qiu ca să poți lua cina.

Shen Tai își ajustă starea de spirit și spuse zâmbind:

– Mulțumesc, Ayi Lan.

Ayi Lan puse tava pe masă și se duse să-l vadă pe Qiu Qiu.

– Voi sta să-l văd pentru o vreme. Poți să mănânci, sigur ți-e  foame.

Shen Tai voia să-i spună că nu îi era deloc foame, că pur și simplu nu avea poftă de mâncare. Dar cu siguranță ar atrage atenția excesivă a nutriționistului sau a lui Huo Moyu. Se va forța să mănânce ceva, deși  cu adevărat  nu avea apetit…

La naiba!

Shen Tai fu speriat de o sudoare rece care apăruse ca o fulgerare. Avu o bruscă de inspirație. S-ar putea ca reacția lui să fie pentru că sosea perioada de estru? !

Din momentul în care rămăsese însărcinat și până când îl născuse pe Qiu Qi, nu mai  fusese în estru… de mai bine de un an…

La ștergerea mărcii glanda fusese deteriorată, ceea ce-l făcuse să nu mai aibă deloc poftă. Nu-și dăduse seama că actualul fenomen de anorexie era foarte probabil legat de estru.

Doctorul spusese odată că, dacă nu a intrat în estru la trei luni de la naștere, va trebui să vină la spital pentru tratament, dar nu îi păsase. Chiar că ar fi fost un lucru bun pentru el dacă nu ar mai fi niciodată  în estru.

Dar după ce apăruse Huo Moyu, continuase să folosească feromoni pentru a-l influența și a-i trezi glanda.

Fața lui Shen Tai deveni palidă. Când va fi în călduri în acel moment, nu va avea unde să se ascundă, va asculta cuvintele lui Enigma în perioada de căldură. Huo Moyu l-ar putea face să se predea fără niciun efort.

Ayi Lan observă că Shen Tai arăta diferit și întrebă îngrijorată:

 – A-Tai, ce e cu tine?

– Nu e nimic.

Shen Tai se uită la mâncarea de pe masă și se simți și mai inconfortabil în stomac.

 – Ayi Lan, o să mănânc mâncarea mai târziu. Vreau să-l adorm pe Qiu Qiu.

— Trebuie să mănânci.

– Qiu Qiu nu m-a văzut o zi întreagă, așa că trebuie să mă lași doar acum să-l adorm.

 Shen Tai zâmbi forțat.

– Du-te înainte și fă-ți treaba mai întâi.

– Bine, mănâncă mai mult. Văd că tenul tău s-a îmbunătățit în ultimele zile. Suplimentele alimentare sunt cele mai bune

După ce Ayi Lan plecă, Shen Tai deschise programul seminarului academic care tocmai fusese postat în grupul de lucru în timpul zilei. Momentul în care Bai Xiang Wan și Xiao Die veneau la Beijing, practic, coincidea cu perioada lui de estru. Îl vor putea ajuta, vor avea grijă de Qiu Qiu. Astfel el se va putea ascunde și folosi inhibitori și petrece o zi sau două ca să treacă peste asta cu bine.

Nu trebuia să-l mai lase niciodată pe Huo Moyu să-l controleze în timpul estrului său.

……………………………………………………………………..

Shen Tai primi un telefon de la Shen Qin când era pe punctul de a pleca de la serviciu. Apelul venea de la telefonul mobil al bunicii sale.

Shen Qin știa că-i făcuse rău și, când îl văzu pe Shen Tai, se făcu mic puțin.

Aceasta era prima dată când cei doi se întâlneau după mai bine de un an, dar Shen Tai nu avu timp să-l învinovăţească, merse mai întâi la doctor.

Medicul spuse că terapia după operație fusese eficientă la început, dar acum apăruseră noi metastaze, La urma urmei, bătrâna avea peste 70 de ani, iar boala ei se va agrava pe viitor, trebuia să fie spitalizată pentru o perioadă de timp îndelungată. Tratamentul se va concentra pe minimizarea durerii.

Deși doctorul nu spusese niște cuvinte directe, toată lumea putu înțelege ce voi să spună. Shen Tai se simți foarte inconfortabil, dar și foarte calm. De când bunica lui fusese diagnosticată cu cancer gastric, acești ani de tratament îi oferiseră lui Shen Tai pregătirea psihologică. Fără ajutorul lui Huo Moyu, bunica lui ar fi putut să nu supraviețuiască operației. El era deja gata să accepte orice rezultat în orice moment.

După ce au discutat despre planul de tratament cu medicul, Shen Tai și Shen Qin plecară.

Shen Qin își șterse lacrimile în tăcere:

 – A-Tai, ce ar trebui să fac?

– Sunt foarte speriat. Energia bunicii tale s-a înrăutățit din ce în ce mai mult recent.

“Bunica este bolnavă de mulți ani. Mai devreme sau mai târziu, această zi va veni .

Shen Tai îi aruncă o privire rece lui Shen Qin și-și întoarse privirea. Uneori, când îi vedea pe tații altora fiind amabili cu copiii lor filiali, era invidios și în același timp se întreba de ce tații altora își pot întreține copiii, în timp ce tatăl său era egoist, slab, lacom și prost. Dacă nu ar fi fost Shen Qin, bunica și bunicul nu s-ar fi îmbolnăvit, cel puțin nu atât de devreme, viața lui nu ar fi trebuit să fie așa, nu ar fi trebuit să cadă într-o mlaștină din care să nu poată ieși.

Shen Tai merse la ușa salonului și o văzu pe bunica lui întinsă slabită pe pat. El stătu în fața ușii mai mult de zece secunde, fără să îndrăznească să intre. Credea că este pregătit mental, dar văzându-și ruda cea mai apropiată despărțindu-se de el pas cu pas, se simți trist în acel moment.

Shen Qin șopti:

– Sunt șase persoane în acest salon. Mediul este prea rău. Să trecem la o cameră privată.

– Vom vedea cât timp trebuie să stea când vor apărea rezultatele testelor. O asemenea cameră costă mai mult de 300 de yuani pe zi, ceea ce costă zeci de mii pe lună. Poți vinde doar casa, dar după ce vinzi casa, dacă bunica este externată din spital unde veți locui?

Shen Qin se uită la Shen Tai cu precauție.

– Ai dat deja naștere unui Alfa pentru familia Huo. Acești bani…

Shen Tai se uită înverșunat la Shen Qin.

– De unde știi?

Ochii lui Shen Qin clipiră.

 – Bunica nu mi-a spus, am putut să ghicesc. Ai dispărut de mai bine de un an. Acesta a fost momentul potrivit pentru a avea un copil…

El făcu o pauză.

– După ce ai angajat o bonă , bunica a apăsat butonul de supraveghere și te-am văzut pe tine și pe copil.

Shen Tai știa, de asemenea, că nu-l putea ascunde de Shen Qin pentru mult timp, dar era totuși ca o pisică cu păr exploziv, păzind din toată inima ca Shen Qin să nu-i facă rău copilului său.

– A-Tai, acum că ai un copil, poți înțelege dificultățile cu care s-a confruntat tata atunci.

Shen Tai se uită la Shen Qin indiferent.

– Am făcut aceeași alegere ca și tine atunci, dar scopurile noastre sunt diferite. Nu-mi voi aduce niciodată copilul să ceară bani.

Chipul lui Shen Qin deveni palid instantaneu și se înfurie pentru o clipă.

 – Chiar crezi că ești mai bun decât mine? Nu ai vrut să faci nimic după ce ai născut acest copil? Dacă așa este, atunci ești mai prost decât mine!

Ochii lui Shen Tai deveniră roșii de furie.

Asistenta cu medicamente veni și strigă:

 – De ce faci zgomot? Acesta este un spital!

Shen Tai încetă să se uite la Shen Qin, intră în salon și se duse la patul bunicii.

Bunica adormise. El o ținu de mână în tăcere.

După un timp îndelungat, Shen Qin șopti:

– Oricum, boala bunicii tale este mai importantă. Eu, nu am mulți bani. Am plecat într-o excursie cu ceva timp în urmă și am cumpărat niște lucruri. Îmi pot permite niște cheltuieli de bază acasă. Tu plătește-i tratamentul.