Enigma lui Omega – Capitolul 8

Enigma lui Omega – Capitolul 8

Când mașina se întoarse la casa lui Huo, Shen Tai dormea ​​​​deja.

Șoferul, Lao Wu, deschise ușa și rămase liniștit deoparte, așteptând instrucțiunile lui Huo Moyu.

Lao Wu era fiul șoferului lui Huo Shen și fusese pregătit special pentru Huo Moyu. Având o relație atât de apropiată, el știa totul. Cu toate acestea, chiar dacă el era doar un Beta, nu îndrăznise să atingă pe cineva cu titlul de doamnă Huo Moyu.

Huo Moyu coborî din mașină, merse lângă Shen Tai,   privi în jos câteva secunde, apoi se aplecă și îl ridică în brațe.

Corpul lui Shen Tai era mai mare decât cel al majorității bărbaților Omega, dar era ușor de purtat în brațe.   

Shen Tai deschise ochii pentru scurt timp în timp ce era ridicat. Se uită spre Huo Moyu în gol, apoi îi închise din nou, ca prin vis.

 Heng Shu se grăbi spre el:

– Stăpâne, Shen Xiansheng a băut prea mult?

– Ei bine, Ayi Lan, vino să-i schimbi hainele.

Ayi Lan veni.

 – Ai vrea să fac niște ceai pentru mahmureală?

– Nu poate fi acum, lasă-l să doarmă .

Huo Moyu   îl duse pe Shen Tai în camera de oaspeți și îl puse pe pat.

Când se ridică, Huo Moyu   simți o mică rezistență. Privi în jos și văzu că Shen Tai îl prinse ușor de colțul hainelor.   Strângerea era foarte delicată, dar și foarte hotărâtă.

Huo Moyu se încruntă ușor cu ochii strălucitori, limpezi și gânditori. În cele din urmă, trase fără efort haina .

-Ai grijă de el.

………………………………………….. ………………………………………..

Când Shen Tai se trezi, descoperi că dormise prea mult. De obicei, nu avea nevoie să seteze un ceas cu alarmă când mergea la serviciu. El se trezea natural dimineața, dar nu planificase situația neașteptată că va bea prea mult.

Se întinse în pat și trecu în revistă ce se întâmplase aseară. Își aminti și ce-i spusese lui Huo Moyu în mașină. Era atât de supărat aproape că vru să lovească peretele.

Ce a spus el?!

Intenția acelor cuvinte era prea evidentă. Încercase din răsputeri să se abțină în fața lui Huo Moyu, doar pentru a evita să expună ceva sentimente pe care nu ar trebui să le aibă. Cel mai bun mod pentru el și Huo Moyu de a se înțelege era ca să-l aprecieze de la distanță fără să aibă nicio așteptare, la fel ca înainte.

Ce va crede Huo Moyu acum? Va crede că râvnește să fie marcat de un Enigma?

Dar acum era prea târziu să regrete. Nici nu-și amintea ce spusese mai târziu, cum se întorsese, cine îl condusese în casă și cine îi schimbase hainele.

Cu toate acestea, modul în care îl privise Huo Moyu nu avea de fapt nici un impact asupra relației lor. Era ca și cum s-ar fi luptat cu focul.

Shen Tai se uită la oră. Chiar dacă s-ar ridica și s-ar duce la Institutul de cercetare acum, ar putea lucra doar o jumătate de zi. Decise să-și ia o zi liberă.

Se ridică, făcu un duș,  făcu un pic de  curățenie și coborî să găsească ceva de mâncare. Noaptea trecută, fusese atât de dezgustat de You Xinghai încât nu putuse să mănânce. De asemenea, băuse mult vin, iar acum îi era foarte foame.

Când  Heng Shu îl văzu, expresia lui era puțin ciudată.

 – Bună dimineața,  Shen Xiansheng.

Shen Tai nu acordă atenție sarcasmului său.

– Heng Shu, mi-e foame, ai ceva de mâncare?

– A mai rămas o oră până prânz. N-ați vrea să așteptați o clipă sau să trageți mai întâi un pui de somn?

– Voi mânca mai întâi . Merge orice.

– Ce ziceți de nişte produse de patiserie?

– Bine, mulțumesc.

După un timp, Ayi Lan aduse un pahar cu lapte și două bucăți de prăjitură cu fasole mung.

 –  Shen Xiansheng, luați un aperitiv. Sunt o mulțime de mâncăruri delicioase la prânz.

– Ayi Lan. Gătește mai puțin la prânz. Nu voi putea mânca prea mult după ce mănânc astea.

 De fapt, Shen Tai mânca mult, dar acum avea stomacul gol și voia doar să mănânce ceva.

– Mâncați mai mult.

Ayi Lan spuse zâmbind:

– Ieri seară eu v-am îmbrăcat cu pijamalele, sunteți prea slab.

Shen Tai fu puțin jenat.

– Îmi pare rău că ți-am făcut probleme.

– Nu contează. Ce fel de alte necazuri am făcut?

Ayi Lan zâmbi ambiguu.

– Ați fost un pic beat. Tânărul stăpân aseară…

Heng Shu tuși ușor lângă el.

Ayi Lan îl  ignoră:.

– Stăpânul v-a dus în brațe din mașină în cameră aseară.

Shen Tai tresări ușor. Își coborî ochii într-o manieră ascunsă și luă o mușcătură din prăjitura moale și lipicioasă de fasole mung. Cu o clipă în urmă, el sperase că v-a putea uita tot ce se întâmplase aseară. În acel moment însă, voia totuși să-și amintească fiecare pas pe care Huo Moyu îl făcuse ținându-l în brațe.

– Ayi Lan, du-te în bucătărie și aruncă o privire, o îndemnă  Heng Shu, de parcă i-ar fi fost teamă că va spune mai multe.

– Nu sunt bucătar. La ce să  mă uit?

Atât Heng Shu, cât și Ayi Lan îl slujiseră pe Huo Moyu în vechea casă, de când era copil. Huo Moyu îi adusese aici după ce devenise independent.

Heng Shu spuse supărat:

– Fii cu ochii pe ceas. Azi este un blocaj în trafic. Trebuie să-i livrez devreme mâncare tânărului stăpân.

Ayi Lan se uită la ceas.

– Este timp suficient.  Shen Xiansheng, vreți să mergeți în bucătărie și să aruncați o privire? Nu spuneți ce vă place să mâncați, spuneți mereu că vreți orice. Atunci spuneți-i bucătarului direct ceea ce vă place.

— Nu, voi lua prânzul azi…

– Hai, haideți.

Ayi Lan îl trase entuziasmat pe Shen Tai.

 – V-ați mutat aici de atât de mult timp și nu ați fost nicăieri în afară de camera de zi, de sufragerie și de propria d-voastră. cameră.

Bucătăria lui Huo  Moyu era înfricoșător de mare, împărțită în zone de luat masa caldă și cea rece. Exista un întreg perete plin de dulapuri și un frigider. Un bucătar și doi ucenici găteau cu ingrediente atent selectate.

După ce Ayi Lan îl prezentă bucătarului, ea a începu să arate preparatele din acea zi.

 – Tânărul stăpân s-a săturat să mănânce mesele de la serviciu, așa că îi pregătim zilnic prânzul. Tânărul sstăpân are gusturi fine, dar dacă el n-ar fi mâncat mult, nu ar fi crescut atât de înalt.

Shen Tai zâmbi și spuse:

– Mesele de prânz ale lui Huo Xiansheng sunt livrate și de la cantina companiei. Cantina noastră este destul de bună, dar te vei sătura de ea după ce ai mâncat mult timp. Adică, nu poate fi comparată cu cea de acasă.

Ayi Lan spuse bucătarului:

– Xiao Wang, trebuie să te grăbești. Heng  Shu a spus că este un blocaj în trafic și trebuie să plece mai devreme.

– Bine, o să mă grăbesc.

Shen Tai luă o bucată de hârtie de pe chiuvetă pe care erau scrise mâncărurile de făcut astăzi.

Șef Wang explică:

 – Am scris asta pentru a pregăti feluri de mâncare pentru ucenicii mei. S-ar putea să nu le gătesc neapărat pe toate.

– Shen Xiansheng, știți să gătiți? întrebă Ayi Lan.

– Știu. Găteam mult când eram acasă, dar acum nu mai am condiții să o fac într-un cămin de firmă.

Ayi Lan se uită la el zâmbind.

– De ce nu i-ați găti un fel de mâncare tânărului stăpân, ca să mănânce și ceva nou?

Heng Shu, care era acolo, obiectă imediat:

– Ayi Lan, cum îl poți lăsa pe Shen Xiansheng să gătească în persoană? Nu-i face probleme lui Xiao Wang.

Mătușa Lan aruncă o privire către Heng Shu.

 – Ce ziceți? Pregătiți un fel de mâncare,  Shen Xiansheng?

Shen Tai nu se putu abține să nu se simtă entuziasmat.

– Lasă-mă să încerc.

 Gândul lui era că Huo Moyu va mânca mâncarea pe care a gătit-o cu propriile mâini.

– Uitați, uitați-vă la aceste ingrediente. Puteți folosi orice doriți.

– Lasă-mă să fac o tocană de creveți și tofu. E rapid. 

 Shen Tai nu se  putu abține să  zâmbească. Toată lumea spunea că acest fel de mâncare era delicios.

Ayi Lan se apropie să ajute și șopti în dosul lui Heng Shu:

– Puneți mai puțină sare. Când tânărul stăpân se va întoarce diseară, îl voi întreba dacă a mâncat-o.

Shen Tai nu era sigur care erau intențiile lui Ayi Lan și nu îndrăznea să speculeze, dar simțea bunătatea pură.

Ayi Lan își dădu seama la ce se gândea dintr-o privire și șopti:

 – Sunteți căsătoriți. Nu vă  faceți griji pentru motiv. Trăiți o viață bună? Cred că tânărul stăpân vă tratează bine. Puteți găsi o cale pentru a vă îmbunătăți relația.

– Mulțumesc Ayi Lan, spuse Shen Tai sincer.

Shen Tai găti cu grijă preparatele, le decoră cu ceapă verde proaspătă tocată și  făcu fotografii din mai multe unghiuri cu telefonul său mobil. Deși era doar un preparat gătit în casă, era plin de culoare, aromă și gust, făcându-l foarte apetisant.  Avea multe interese, iar fotografia era unul dintre ele. Acum se pare că nu i se deteriorase prea mult primul fel de mâncare pe care îl gătise pentru Huo Moyu.

Această tocană de creveți și tofu fu pusă pusă într-o cutie izotermă. Când va fi livrată lui Huo Moyu, va fi la fel de proaspătă ca acum și cea mai delicioasă și aspectuoasă mâncare. După ce felul de mâncare cu gust bun va fi mâncat, seara el va scoate fotografia și îi va arăta lui Huo Moyu cel mai perfect moment. Nu se putu abține să nu anticipeze puținul de bucurie și de așteptare din inima lui.

Era aproape ora zece seara când Shen Tai auzi zgomotul  mașinii lui Huo Moyu. Verificase fereastra toată după-amiaza și îl durea spatele de stat în picioare. El se simțea înțepenit. Se ridică de la laptop, se duse la fereastră, își întinse talia și se uită la Huo Moyu prin fanta dintre  perdele.

Auzind vocea lui Huo Moyu care intra pe uşă, ezită o clipă şi decise să coboare să-şi ceară scuze şi să-i mulţumească pentru ceea ce se întâmplase aseară.

De îndată ce deschise ușa, îl auzi pe Huo Moyu dojenind cu voce joasă.

 – Nu-l mai lăsa să gătească, ce ți-a trecut prin cap?

Shen Tai îngheță imediat. O auzi doar pe Ayi Lan șoptind ceva, dar tonul ei era clar puțin supărat.

Apoi niște pași se apropiară.

Shen Tai făcu doi pași în spate și închise ușa în liniște. Nu era dezamăgit, la urma urmei, aceasta fusese o reacție rezonabilă. Cel puțin Huo Moyu mâncase mâncarea pe care o gătise, ceea ce îi adusese o recenzie de cinci stele. Pur și simplu nu înțelesese de ce Huo Moyu o certase ​​pe Ayi Lan pentru asta? Acest lucru îl făcea să se simtă jenat față de ea.

A doua zi dimineață devreme, termină micul dejun ca de obicei, își luă geanta și bicicleta de la subsol pentru a merge la muncă.

Când ieși, se întâlni cu Ayi Lan, se uită la ea cu o privire îndoită și nu menționă ce se întâmplase ieri, așa că se prefăcu  că nu se  întâmplase nimic.

Când împingea bicicleta prin curte, Heng Shu care uda florile când îl văzu, veni și spuse:

– Bună dimineața,  Shen Xiansheng.

– Bună dimineața, Heng Shu, te rog să-ți faci treaba mai întâi, eu plec.

– Shen Xiansheng, spuse Heng Shu.

 -Vreau să vă spun câteva cuvinte.

Shen Tai avu intuiția că nu trebuia să audă aceste cuvinte, dar nu avea unde să se ascundă, așa că trebuia să-și parcheze bicicleta și să se uite calm la   Heng Shu.

– Când tânărul stăpân sa întors aseară, Ayi Lan ia spus că ai gătit pentru el. Tânărul stăpân a fost nemulțumit și a certat-o. Ayi Lan l-a crescut pe tânărul stăpân încă din copilărie, iar tânărul stăpân rareori a ridicat vocea la ea.

Shen Tai își coborî privirea.

Tonul lui Heng Shu era foarte blând.

– Ayi Lan nu a citit niciodată nicio carte și a lucrat mereu în casa mare. Este o persoană relativ simplă. Are grija de tânărul stăpân de mai bine de 20 de ani. Nu este nimic de spus despre ea, dar nu și-a dat seama că ea și tânărul stăpân nu sunt la fel. O persoană din acest lume nu poate folosi gândurile ei pentru a influența gândurile tânărului stăpân. Iată de ce tânărul stăpân este supărat.  

Shen Tai spuse calm.

 – Ce vrei să spui?

– Ați citit atâtea cărți și sunteți atât de deștept. De fapt, ar trebui să înțelegeți totul. Tânărul stăpân vă tratează bine și este bine educat. Cu toate acestea, tânărul stăpân nu vrea să gândiți lucruri inutile despre el. El vă găsește deranjant.

Shen Tai   simți că i se încălzesc obrajii, iar mâinile lui  căutară, în mod inconștient, să găsească buzunarele mari ale halatului de laborator. Însă hanoracul pe care îl purta nu avea buzunare, lăsându-l pierdut.

Heng Shu oftă.

–  Să nu credeți că sunt răutăcios. După ce ne-am înțeles unul cu celălalt în această perioadă de timp, știu că sunteți o persoană decentă și bună. Vă respect foarte mult, așa că nu vă spun aceste lucruri pentru a vă răni. Lumea unui Enigma nu este pentru noi, oamenii obișnuiți .