Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Frânghia de cânepă – Nuvela – Capitolul 20 – Prima parte

Un pas înainte

 

T/N : titlul ก้าวเดิน (gaao dern) înseamnă “a păși” – dacă termenii luați separat înseamnă pași/(a) merge/păși/, în context înseamnă a face un pas înainte, a urca (un deal etc), a merge prin (ploaie etc), a merge către (o direcție), a mărșălui  (paradă), a merge pe (pământ etc) și multe alte sensuri.

 

***

În cameră era o liniște apăsătoare, ca pe fundul unui bazin cu apă rece. Patul moale nu mai este la fel de cald ca până acum. O siluetă înaltă și solidă se uită fix la fața plină de lacrimi a persoanei care este lângă ea.

Team are privirea ațintită la poza pe care o ține în mână. Cu vârful degetelor atinge fața fratelui său mai mare, care nu-i dispăruse niciodată din memorie.

 

“A fost prea târziu când am ajuns la spital.”

Fratele lui cel bun.

“Cei care veniseră să ne ajute erau oamenii care curățau bazinul. Ei au spus că eu zăceam pe treptele bazinului dar fratele meu mai mare era pe fundul bazinului.”

Băiatul mai mare își ridică mâna să șteargă lacrimile care șiroiau pe obrajii tânărului care respira greu în timp ce vorbea.

 

” pe CCTV am văzut că fratele meu ajunsese la marginea bazinului dar s-a întors repede ca să mă ajute pe mine, hia. Forța unui puști de 12 ani de a mă ridica și de a mă târî până la scări l-a extenuat și așa s-a înecat.”

 

Cu cât vorbea mai mult, cu atât mai multe lacrimi îi curgeau. Team își ridică fața sperând că lacrimi vor curge în sens invers cumva.

 

“M-am gândit tot timpul la asta, că eu ar fi trebuit să mor, nu fratele meu.”

 

“Team!!” ridică din sprâncene băiatul mai mare. Îi cuprinse fața umedă și-i șterse lacrimile.

“Nu spune asta. Nimeni nu merită să moară.”

 

“Dar pentru că sunt prost și încăpățânat asta s-a întâmplat. Dacă l-aș fi ascultat de la început pe fratele meu… probabil…”

 

Tânărul plânse în hohote până simți cum îi explodează capul. Trupul său obosit stă rezemat de cel al lui Hia, odihnindu-se pe umerii lui din nou.

“Nu putem îndrepta trecutul.” Phawin îi mângâîe spatele, atingându-l ușor ca atunci când legeni un copil.

“Dar facem ce putem în prezent.” Îi depuse un sărut pe tâmplă,

“Îhî…”

“Deci, în tot acest răstimp tu n-ai putut dormi înaintea unei competiții din cauza asta?”

Team aprobă din cap și răspunse cu o voce înăbușită.

“Îmi amintește de ziua când am concurat cu fratele meu și apoi s-a înecat.”

Pentru un înotător ca el, asta este o mare problemă.

„Mi-a luat un an să înot din nou. La început, nici nu aveam curaj să intru în bazin.”

Din cauza simptomelor, atunci a pierdut campionatele de junior și alte programe. La început, doar cât vedea bazinul era de ajuns să înceapă să tremure din tot corpul.

Băiatul mai mare făcu o față serioasă. Din câte îl cunoștea el pe Team, era sigur că nu arătase niciodată vreun semn că i-ar fi fost frică de bazinul de înot.

“Acum îți mai este frică de bazinul de înot?”

“Acum nu.”

Phawin oftă ușurat. Îi îndepărtă părul care-i acoperea ochii lui Team.

“Aveai de îndeplinit o promisiune pe care i-ai făcut-o fratelui tău, nu-i așa? Că vei deveni atlet și că vei fi un antrenor bun.” Tânărul încuviință din cap.

“Acum ar trebui să te ții de promisiune, nu-i așa?” spuse Win aplecându-se spre capul rotund al lui Team.

Deși îi era teamă, Team încerca mereu să-și controleze frica, doar ca să-și îndeplinească visul. De câte ori nu a fost supărat pe el? De câte ori nu a fost nevoit să-și înghită lacrimile? Și de câte ori nu a încercat să uite că-i era teamă?

“Ești foarte bun, ai dat tot ce ai putut.”

Vocea sa joasă se suprapuse peste cea a băiatului.

“Vei deveni un antrenor bun, Team.”

Dacă Team vrea să fie antrenor, atunci eu voi deveni atlet în echipa națională de înot!!

“îhî…” suspină Team abținându-se să nu izbucnească din nou în plîns.

 

Niciodată în viața lui nu a plâns atât de mult ca acum.

Phawin s-a întins să ia un șervețel ca să-l ajute să-și șteargă fața și ochii.

“Ai fost vreodată la doctor?”

Team scutură din cap. Niciodată.”

“Ai spus vreodată cuiva despre simptomele tale?”

Doar gândindu-se la asta și Team își pierdea mințile. Pentru atleți, lipsa somnului este foarte periculoasă pentru corp. Cu cât înoți mai mult, cu atât e mai mare riscul să se înece..așa cum s-a întâmplat în trecut.

Team este reticent. Nu spusese nimănui despre asta, nici măcar propriei familii.

„Niciodată, auch, auch, auch, Hia, nu mă trage de obraji.”

Vice președintele clubului de înot se înfierbântă imediat. Băiatul ăsta obraznic nu a vrut să spună nimănui despre un lucru atât de periculos.

“Ar fi trebuit să le spui!! Cel puțin bine că mi-ai spus mie. Și te mai gândești să exersezi în secret până ai să te îneci, crezi că merită? Merită.”

“Îmi pare rău”, încercă el să-i îndepărteze  mâna lui Win pentru că deja îl dureau obrajii.

“Îmi este teamă că, dacă spun cuiva o să mă descalifice sau nu o să mă lase să concurez.”

„Când te simți așa, de ce nu te duci la un doctor?” Win se oprește din ciupit și îi mângîie obrajii care sunt roșii pentru a-i mai atenua durerea.

„Nu știu despre ce să vorbesc…În copilărie i-am spus odată profesorului meu și mi-a spus că eram doar în stare de șoc și că o să dispară curând.”

Dar, indifferent de câți ani au trecut, durerea nu dispare. Starea s-a agravat.

Phawin plescăie. În trecut, oamenii nu acordau importanță rănilor psihologice. Nu e de mirare că atunci când Team a întrebat un adult a primit un astfel de răspuns. Chiar și în ziua de azi unii oameni încă înțeleg greșit faptul că, dacă te duci la psiholog, ești nebun.

„Lasă-mă să te duc eu”

„Ce?”

„Te duc eu să vezi un psiholog. Mergem împreună.” Ține mâinile lui Team și le strange ușor.

“Nu e ceva neobișnuit în ziua de azi să te duci la psiholog. Dacă nu te poți gândi la ce altceva să poți vorbi cu doctorul, încearcă să fii deschis și să vorbești despre tot. Cum mi-ai spus mie.”

„..și va fi bine, nu-i așa, hia?”

Îi este teamă că nu va fi în regulă. Dacă nu va mai putea fi atlet?

“Va fi în regulă”, schiță un zâmbet.

“Sunt aici. Întotdeauna lângă tine.” Își plecă capul și-l sărută ușor pe buze.

“Amintește-ți… că eu sunt zona ta de siguranță.”

Indiferent ce se întâmplă, doar întoarce-te și eu voi fi acolo, gata să-ți fiu sprijin ca să-ți poți îndeplini țelul, ca visul tău să devină realitate.

***

La ora unu, cantina este plină de studenți. Toate locurile sunt ocupate. Dean ține în mână o farfurie cu orez, uitându-se după prietenii săi care întotdeauna își ocupau locurile dinainte.

“Dean, vino aici.” Gașca lui îi făcu semn din mână. Din fericire, au ocupat o masă suficient de mare cât să încapă întreg grupul.

“Mănânci iar omletă, nu? Îți lipsesc proteinele din ou zilele astea?”

 

Când se așeză la masă, mâncarea din farfuria lui Dean ieșea prea mult în evidență. În ultima vreme nu se știe de ce, că era popular sau ceva, Dean mânca doar omletă.

Ezita între carne de porc tocată, și fructe de mare, și când nu se putea hotărî ce să mănânce, în mod inconștient alegea omletă din nou. În loc să înjure, aruncă o privire ucigătoare spre Phawin care râdea satisfăcut când reușea să-l enerveze pe prietenul lui.

“Ești un nenorocit de sadic. Chiar îți place să-l enervezi pe Dean”, râse prietenul care stătea lângă el.

“Ah, expresia asta nu e nimic. Trebuie să-i zgândărim emoțile mai des ca fața lui să fie mai expresivă.”

Tot grupul izbucni în râs. Erau obișnuiți cu Dean care vorbea rareori. Pentru cineva guraliv ca Win, era persoana potrivită ca să-l provoace să vorbească mai des. Ei nu-și pot imagina cum pot fi aceștia prieteni din copilărie.

“Apropo, cum te mai înțelegi cu nong Pharm?”

“Bine”, răspunse Dean ca de obicei.

“Serios? Bine, ai? Atât de bine încât i-ai dat și un inel”, îl tachină proprietarul părului auriu.

În prima zi când Pharm a purtat inelul, Team a făcut mare caz de asta și a trimis un mesaj, dar nu a avut timp să-l tachineze până acum.

“Voi doi sunteți logodiți?”

“Hei, hei hei, ce se întâmplă?” Când este un subiect suculent, toată lumea este distrasă de la mâncare.

„I-ai dat un inel?”

Dean ridică cu indiferență din umeri. Chiar dacă inelul pe care i l-a dat era moștenirea familie sale, în inima lui intenționa de fapt să-l folosească pentru a se logodi cu nong.

“N-aveți decât să vă imaginați ce vreți.”

Se auzi un fluierat. Ei respectă sentimentele unui prieten care iubește cu adevărat și speră să se căsătorească. Totuși, ei sunt studenți în anul trei de facultate care se bucură de fiecare zi, chiar dacă sunt câteva cupluri care se gândesc la căsătorie.

 

„Hei, cuplurile de același sex se pot căsători la noi în țară?” ridicară ei problema, fiindcă nu acordau atenție noutăților legate de comunitatea Lgbt, nu erau la current cu situația actuală.

„Am auzit noutățile. Cum se numește … Act de căsătorie legală*?”

T/N : พ.ร.บคู่ชีวิตปะ (în original înseamnâ “Act legal de căsătorie”) sau pe scurt “legea căsătoriei”

“Da, așa e.”

“Păi, acum se pot căsători.”

Phawin oftă, “Nu încă.”

“Ha, de ce?”

Phawin își sprijini bărbia pe brațe și explică rar grupului de prieteni.

“Actul acesta este ceva bun, dar nu este de ajuns să fie o căsătorie cu drepturi egale.”

“Oh, păi, nu este același lucru?”

Prietenul său se gândea că este același lucru.

Cineva din grup scoase telefonul ca să caute informații. Ei nu auziseră decât de Act, dar nu citiseră prea mult despre asta pentru că nu-i interesa.

„…sunt destul de asemănătoare, nu-i așa? Chestiile astea două.”

Cu cât căuta mai mult, cu atât devenea mai confuz.

Dean, care ascultase până atunci, dădu din cap.

“Ceea ce vreau eu este să fie privite în mod egal, nu asemănător”. Prietenul care căuta informații se încruntă.

“Nu mai înțeleg nimic. Este destul de bun ca să fie asemănător.”

Pentru el a fi asemănător era mai bine decât nimic.

Phawin zâmbi ușor, el nu era supărat pe prietenii lui pentru că erau mulți oameni care încă nu înțelegeau această chestiune.

“Ei bine, să spunem că într-o zi partenerul tău prin căsătorie * este grav bolnav. Este nevoie de o operație urgentă, dar doctorul nu îți permite să semnezi actul de consimțământ pentru operație, cum te simți?”

 

T/N : cuvântul original este แฟน (iubit/iubită) dar pentru că atunci când discutăm despre căsătorie cred că este mai potrivit să traducem  “partener prin căsătorie”.

“Oh, cum este posibil așa ceva? Partenerul meu este bolnav, eu cum de nu am voie?”

„Și dacă partenerul tău moare, chiar și să-i iei trupul de la spital este imposibil. Cum te simți?”

Mai mulți de la masă exclamară, “Hei, asta nu e prea mult?”

“Asta conține Actul Legal de căsătorie.” Phawin se aplecă să soarbă din paharul cu apă pe care îl ținea în mână.

“Sunt multe lucruri care nu sunt reglementate ca o căsătorie, așa cum a spus Dean ceea ce vrem este egalitate, nu asemănare”.

“Asta nu e corect, trebuie să semnez o petiție în sprijinul căsătoriei.”

“Și eu, prietenul meu Dean trebuie să se căsătorească.”

„Rahat” Dean aproape că se înecă cu orez.

Phawin zâmbi larg. El nu putea decât să fie fericit că prietenii din jurul lui erau deschiși la lucruri noi. Asta îl făcea să simtă însă că era doar începutul, era un val mic dar care într-o zi se vor uni și vor fi un val mare care va împinge societatea înainte.

Până atunci, căsătoria nu va fi prea departe.

“Ei, gașcă, eu voi pleca.”

„Îhî, vin și eu după ce terminăm de vorbit”, făcu Phawin un semn din mână prietenului său. După prânz mai era timp așa că a vrut să discute ceva cu Dean și apoi să se ducă în clasă cu prietenii lui.

Dean își îngustă ochii la prietenul lui cel mai bun care deodată avea ceva de discutat cu el. Să nu-mi spui că este despre…

“Te vei căsători cu Pharm în Thailanda?”

…Team … stai, am ghicit greșit? Ok, nu s-ar fi așteptat ca Win să discute despre această chestiune.

“Asta-i chestiunea despre care ai vrut să discutăm?”

“Nu, asta este doar o curiozitate de-a mea.”

Phawin zâmbi din toată inima. Stătea cu bărbia în palmă și se uita la prietenul lui cel mai bun cu ochii strălucind de curiozitate.

Președintele clubului de înot vrea să-l arunce pe prietenul lui în apă ca să vadă dacă supraviețuiește. Nu-și poate lăsa garda jos în preajma lui.

“America”

Tânărul ridică din sprâncene

„În US?”

“Am crezut că este mai bine să o faceti aici.”

“Ai dreptate, dar un non-American se poate căsători aici?” Phawin nu era prea sigur care era legea acolo.

“Pharm are naționalitate americană.”

“Ha!” stai, nu a știut asta până acum. Știa doar că familia lui nong are un restaurant tailandez în America.

“Mama lui are naționalitate americană. Nong a crescut acolo și a venit să locuiască în Tailanda mai târziu. Conform legii, nu ar trebui să fie nici o problemă.”

“Oh, ho, atunci trebuie să mă pregătesc să fiu cavaler de onoare.”

Cubul de gheță este aruncat chiar in mijlocul capului cu o lovitură de mare precizie. Phawin ridică repede mâinile ca să oprească la timp cubul aruncat de prietenul lui.

“Du-te naibii, Dean, oprește-te.”

„Nu mai bate apa în piuă. Ai ceva de vorbit. Grăbește-te și spune sau nu mai ajungem la ore la timp.”

Phawin își curăță gâtul. Revine la fața serioasă.

„Vreau să îmi spui de un doctor.”

“Doctor?”

„Da, îmi amintesc că ai găsit informații despre un psihiatru ca să-l ajuți pe Nong Pharm cu simptomele lui la zgomote puternice, nu-i așa?”

 

Win așteptă până când încuviință înainte de a continua.

“Am nevoie de o informație de la tine. Dacă ai mai multe, e mai bine.”

“…Cauți pentru Team, nu-i așa?”

“..Îhî”

„O să-ți trimit pe LINE,” spuse Dean, luând telefonul și căutând informația.

 

După o vreme, trimise prietenului său informația fără să mai întrebe altceva.

În calitate de președinte al clubului de înot, dacă nu știa că Team nu era normal, nu trebuia să facă nimic.

“Mulțumesc.”*

(T/N : Win a spus în engleză “Și cum o mai duceți tu și nong acum?” De data asta, președintele clubului este cel care pune întrebările.

“În legătură cu ce?” spuse persoana întrebată, ridicând din sprâncene.

Dean îl lovi pe prietenul său în tibie.

„Auch”

„Enervantule”

„Ce naiba, mă doare, nemernicule.”

Phawin se aplecă repede și-și masa piciorul.

„Suntem deja împreună.”

Dean ridică mirat din sprâncene

„Ești serios, da?”

“Nu știu ce va fi în viitor dar acum sunt cât se poate de serios.”

Tânărul cu ochii verzi-cenușii se uită cruciș la prietenul lui cel mai bun și oftează.

“Să nu vii la mine plângând să-mi spui că a fost o greșeală.”

“Sigur.” Phawin își încleștă pumnul în timp ce Dean își strânse și el pumnul drept răspuns.

Proprietarul părului auriu zâmbi. Apoi îl trase de braț pe Dean, se ridicară de pe bancă și se grăbiră spre sala de curs înainte să fie lovit în cap de prietenul lui cel mai bun.

El probabil că nu se gândea atât de departe la căsătorie precum Dean.

Dar este încrezător că acum va face tot ce poate el în calitate de iubit.  Cât despre viitor, vom vedea ce are de oferit.

 

***

Team se uită la pachetele cu medicamente pe care i le-a dat doctorul după ce a discutat despre anxietatea și insomnia lui, și se gândi dacă să-și termine mâncarea sau nu.

Acum câteva săptămâni Hia l-a dus să consulte un psihiatru.

La început s-a simțit extrem de necomfortabil și i-a fost teamă să spună chestii personale unor oameni pe care nu-i cunoaște, dar când a început să povestească, și-a dat seama că nu era prea dificil.

Dar înainte de a găsi doctorul potrivit a fost nevoit să schimbe doctorii de mai multe ori până l-a găsit pe cel cu care putea vorbi cu ușurință.

La început nu a avut curaj să schimbe doctorul, dar Hia i-a spus că trebuie să încerce până găsește pe cineva care îl face să se simtă  comfortabil. De când face tratament, atât medicamentos cât și terapeutic, doarme mai bine până la punctul în care a devenit leneș.

Mai important însă, a aflat că mulți prieteni de-ai lui, chiar și Pharm, erau tratați de psihiatri. Nu mai este deloc ceva neobișnuit.

“În ultima vreme arăți foarte bine. Plus, ai o viteză a naibii de mare. Care este secretul tău?”

Ae scutură din cap și se uită la Team care deschidea dulapul de lângă el ca sa-și schimbe hainele după antrenament.

Team îndepărtă mâna care se întindea să-i atingă obrazul.

„Mănânc bine, dorm bine, bineînțeles.” Nu a inclus și activitatea pe care o făcea în pat câteodată, hi, hi, hi*.

(T/N : sunetul unui râset răutăcios)

“Nu faci asta de obicei? Mereu te văd că mănânci mult” , râse Ae din toată inima.

“E bine. Înainte aveai o față tristă, de parcă tocmai luasei bătaie. A, da, Team.”

“Ce?”

„Sunt mulți tânțari în camera ta? Să-ți recomand un spray pentru țânțari?”

Lui Team îi căzu fața.

“Ce naiba, despre ce țânțari vorbești?”

“Uite aici sunt niște urme pe umeri, și te-ai scărpinat până s-au înroșit. Nici nu ți-ai dat seama. Mai ai și pe talie. Doar cât mă uit la ele și mă apucă mâncărimea”, spuse Ae cu o față surprinsă.

 

Team își puse repede un tricou. Phui! Își acoperi trupul. Nu este nevoie să ghicim despre ce pișcături de țânțari este vorba.

Fusese mușcat deja de câteva zile dar semnele încă nu trecuseră. Ar face bine să verifice mai târziu. Cine ar fi crezut că Hia i-a făcut asta fără ca el să știe, să te ia, Hia!!

“Despre ce mâncărime vorbești?”

Bumblebee, care terminase de îmbrăcat și era gata să  plece acasă, se aplecă.

“Uite-te la Team. Tot corpul lui este roșu. Țânțarii din camera lui sunt fioroși. ”

Bee clipi, privindu-l pe prietenul său. Team se prefăcu că se concentrează asupra nenorocitului de dulap. Ambele urechi îi sunt stacojii.

„Oo, un țânțar fioros…Ai nevoie de o cremă să te vindeci, Team?”

Team trânti ușa dulapului.

“Nu e nevoie” Tânărul vrea să-și dea ochii peste cap. Uneori Ae este așa de naiv încât vrea să-i tragă una peste cap. Pe de altă parte, nenorocitul de Bee este așa o pacoste.

Team își aruncă geanta pe spate, când îl vede intrând pe C (Sea) care venea spre ceilalți. Le făcu semne de rămas bun prietenilor săi.

Dacă mai stă de vorbă cu ei o să-l tachineze până la moarte.

Ae wave face semn cu mâna și face ochii mari când îl vede pe prietenul său îndreptându-se spre camera vice președintelui clubului.

Vociferările lui se intrepătrund cu hohotele de râs ale lui P’Win, cee ace îl face să zâmbească. Totul pare că merge bine.

Suspină

 

“Ce mai este acum?” C îl privește. Îl așteaptă de 15 minute să se schimbe și tot nu a terminat.

Ae scutură din cap.

“Iubirea este atât de frumoasă, nu-i așa?”

El se poartă de parcă ar ști totul, făcându-i pe B și pe C să se uite în secret unul la celălalt uimiți. Nu le venea să creadă. Bee plescăi viclean și-l întrebă.

„Vrei și tu?”

“Ha? Ce să vreau?” Băiatul se uită mirat în ochii prietenului său.

“Iubire, bineînțeles?” răspunse C întorcându-se spre el. Persoana întrebată despre iubire face o față mirată și se hlizește. Iubire, ai?

“Hm… să mă gândesc întâi.” Uneori iubirea nu înseamnă doar doi oameni…  

T/N: heeeeee ABC sunt o gașcă de trei??? Vreau să aflu mai multe.

 

***

Ușa camerei de la etajul 9 este deschisă de oaspetele de la etajul 10. Oaspetele pune pe masă mâncarea pe care tocmai a cumpărat-o de la supermarket. Este ocupat să pună totul pe farfurie și în frigider. În timp ce proprietarul camerei se relaxează, își aruncă geanta pe măsuța de citit.

După ce încercase din greu să se antreneze în ultimele câteva săptămâni, Team știa că era gata pentru competiție. Avea și timpi mai buni, ceea ce îl făcea să nu se mai oprească din a zâmbi. Cel mai important lucru era rezultatul la testul de limba engleză.

“Aici.”

Tânărul își luă rucsacul și scoase o bucată de hârtie. Phawin puse deoparte farfuria cu mâncare pe care o ținea în mână ca să arunce o privire înainte de a zâmbi larg când văzu cifrele scrise pe ea.

“Wow, notele tale sunt mai bune acum.”

Pentru cineva care nu trecuse niciodată nici măcar de întrebările simple, să obții aproape 70% la chestionare….

Team imediat spuse mândru.

“Bineînțeles, cine este această persoană?”

Băiatul mai mare își dădu ochii peste cap și arătă către el însuși.

„Cu siguranță această persoană, acest meditator. Gândește-te cât de mult a trebuit să te împing de la spate ca să ajungi aici.”

Rezumatul la gramatică este ușor de înțeles. A trebuit însă să se gândească ce metodă să folosească ca să-i predea vocabularul.

Câteodată se enerva și chiar îi venea să-i despice capul lui Team ca să vadă ce-i în creierul lui. De ce nu-și putea aminti nimic?

Tânărul își ridică mâînile în semn de salut.

„Datorită lui hia krub. Mulțumesc foarte mult. Unde este premiul?”

Își amintește bine că, dacă obține o notă bună la examene, Hia are întotdeauna un mic premiu pentru el.

„Să te ia naiba”, râde Phawin. Îl lovește puțin supărat pe tânăr chiar în frunte.

“Mâîne îți fac cinste cu carne de porc la grătar.  Hai să mâncăm Orez Super Curry azi.”

“Da!*” Dar înainte de a lăsa mâna jos, se uită la celălalt.

T/N : Team a spus “yes” în engleză

“Cum rămâne cu taxa mea pentru meditație?”

Mr. Teerayu nu-și putea înghiți saliva.

“Pot plăti în rate?”

“Ești sigur?” vocea joasă îl tachinează. Gândindu-se puțin, tânărul scutură din cap cu putere. Doar atât nu este de ajuns. Team oftă ușor înainte de a decide să împingă pe pat silueta înaltă.

T/N : ท่าทางจะไม่คุ้มค่า (traducerea literară : doar atât ca gest [referindu-se la sărutul pe frunte] nu are valoare), cu alte cuvinte, Team crede că doar un sărut pe fruntea lui hia nu este de ajuns pentru cât efort a depus acesta să-l învețe.

Își scoate cravata de la gât și o ține în mână, zâmbind în colțul gurii.

“Așa că, hia nu trebuie decât să stai nemișcat.”

***

Hia Win nu-și încalcă niciodată promisiunile. Team se uită la ingredientele proaspete care stau stivuite pe masă pentru carnea de porc la grătar. Probabil că în total sunt pentru 10 persoane, nu pentru doar două.

Casa Wanichkarnjanakul are azi mulți oaspeți.

Fiul cel mare și fiul cel mic sunt concentrați să se întreacă într-un joc, tatăl stă și se uită la televizor în alt colț, fără să-i pese de sunetele scoase de fiii săi care se joacă unul cu celălalt.

Mama și menajera sunt ocupate cu prepararea mâncărurilor în bucătărie. La masa cu produse proaspete sunt Hia Win, Pharm, P’ Dean și P’ Tul care ajută tăind produsele și punându-le într-un castron.

Team se uită uimit la P’Tul. L-a întâlnit recent pe acest senior. Știe că este prieten cu P’Dean și Hia dar nu știe de ce are un sentiment ciudat în inimă.

De ce i se pare cunoscut?

„View, du-te și mai adu-mi niște vase în bucătărie,” strigă Win la fratele său mai mic.

“Da, domnule!” Persoana strigată nu ezită. Pune jocul deoparte și fuge în bucătărie.

Wan face ochii mari și blestemă. Deodată fratele lui mai mic îl părăsește în timpul jocului și-l lasă singur. Nu are șanse să supraviețuiască.

„La naiba.”

„Te ajut eu”

Curând, o persoană necunoscută vine să se așeze în locul fratelui său mai mic. Este înalt și are sprâncene negre și zâmbește în colțul gurii, ceea ce îl face să se încrunte. Jocul este ca și terminat.

Dar când vede cum joacă persoana cealaltă, cum îl ajută chiar mai bine decât View, Wan închide gura.

După ce joacă o vreme, totul îi pare familiar. Felul cum își folosește abilitățile și unele gesturi îi sunt foarte familiare.

“Oh, Tul. Cum a plecat fratele meu, i-ai și luat locul, nu-i așa.” Phawin aruncă o cutie cu  șervețele în prietenul lui care a lăsat mâncarea pe masa ca să joace jocuri.Tul scutură din cap și râde.

“Vreau să mă joc puțin. În ultima vreme nu m-am mai jucat prea mult.”

Felul în care vorbește și vocea un pic răgușită….

„De ce? Pari că te joci tot timpul?”

Tul se oprește înainte de a se uita la persoana de lângă el.

“Păi, persoana pe care îmi place să o tachinez în joc este ocupată în ultima vreme. Așa că mi-a pierit și mie cheful să joc.”

Wan rămâne cu gura căscată și cu ochii mari, și la fel și Team care stătea în apropiere. Era ca și cum ai spune că lumea este rotundă. Acum au înțeles amândoi.

“De ce faci fața aia?” Tul ridică din sprâncene într-un fel care-i trezi ceva acolo jos. Este vocea lui T-rex!!

“Rahat!!”exclamă în același timp Wan și Team.

Phawin s-a încruntat și el. Îi dă lui Pharm carnea de porc să o pună la marinat. Apoi se duce spre TV.

“Ce naiba aveți, de ce faci fața asta? Hia Wan îl cunoaște?”

Win se uită la fratele lui mai mare.

“Da, să spunem doar că este și el un jucător. Și lui Tul îi place să joace aceleași jocuri ca lui Hia.”

„Despre ce naiba vorbiți?” Wan se grăbește să nege. Închide apoi jocul imediat. Cum de știe T-Rex cine este el cu adevărat!

 

***

Carnea asta de porc pe grătar îi dă atât de multe emoții lui Team, încât îl face incapabil să se poarte cum trebuie. Dacă-l întrebi, este delicioasă. E delicioasă pentru că mâna lui Pharm a făcut sosul condimentat.

Dar cănd se uită la P’ Wan și la P’ Tul, se simte de parcă ar avea o bucată de porc înțepenită în gât. Doi oameni care se ceartă mereu în timpul jocului deodată se întâlnesc în realitate și sunt foarte apropiați.

Cât despre tatăl lui Hia, acum așteaptă cu nerăbdare să mănânce carnea de porc friptă la grătar pe care mama a pregătit-o. P Dean și Pham nici nu trebuie să vorbească despre asta.

În lumea lor șoptesc fără să se gândească la prietenii lor. P’ Dean și Pharm, nu trebuie să vorbim despre ei. Sunt în lumea lor, șoptind unul către celălalt fără să le pese deloc de ce este în jur.

„Poftiți”

Cranea fragedă de porc cu un aspect apetisant este pe farfurie. Team se întoarce și-i zâmbște lui View, care acum aproape că a devenit fratele lui mai mic.

“Mi-ai luat locul la datorie, da?”

Win, care stă în stânga lui, ia o bucată de carne și o bagă în gură cu fața neclintită. Apoi ia o bucată de carne și o pune pe farfuria lui Team.

“Oh, Ce naiba e cu tine hia? Vreau să-l servesc eu pe hia Team!”

Phawin îi dă peste mână fratelui său cu bețișoarele,

“Nu e nevoie! E iubitul meu! Pot să am și eu grijă de el!”

Rahat!!

Team se înecă cu carnea de porc pe care o mânca. Se lovi pe piept ușor și ceru niște apă să-și elibereze gâtul. Tânărul transpira abundent.

Acum, era liniște la masă, se auzea doar sunetul cărnii care se frigea. Chiar și Pharm rămasese cu gura căscată, și cu ochii sclipind de parcă ar vrea să-l tachineze.

“Ha?” View căscă ochii. Phawin ridică din sprâncene, uitându-se la familia sa înainte de a spune tare și răspicat.

„Îmi pare rău, îmi pare rău, am cam întârziat. Tată, Mamă, Hia Wan, View, acesta este Team. El este iubitul meu.”

“Hia!” Team aproape îl lovi pe Win peste gură. Nu mai vorbi în gura mare fără să mă anunți înainte.

„Oh, deja s-a prăjit?” mama se întinse după o bucată de carne și o puse pe farfuria lui Team.

“Mănâncă, dragă. Win este culmea, e cam obositor, nu-i așa?”

“Cred că este atât de frrustrant,” râse Wan, amintindu-și cât de serios l-a chemat fratele lui mai mic ca să-l consulte în legătură cu problemele lui în dragoste.

“Și, cu tine cum rămâne Wan? Ai și tu?” mama îl împinse deodată cu cotul. Wan tresări, negând repede înainte de a se întoarce să-l calce pe Tul pe picior, acesta râzând lângă el.

„N-ar trebui să-l tachinezi pe iubitul fratelui tău prea mult,” tăcutul tată își avertiză fiul mai tânăr, care încă are o față ciudată.

“Trebuie să-i acordăm ceva timp?”

View înțelese în cele din urmă. Cel mai mic dintre frați se uită la fratele lui cel mare și la iubitul lui, cu fețele atât de serioase încât sprâncenele par împletite împreună.

“Tată, Ce ar fi mai bine să fac?” Tatăl își bea ceaiul după masă.

“În legătură cu ce?”

“Legat de hia Team, desigur. Oare să mă transform în echipă de exercițiu*?”

T/N : ซ้อทีม (exercițiu/procedură/antrenament) nu știu ce vrea să spună View legat de Team (să-l tachineze), sau că el va fi cel care îl va tachina pe Team”

“…”

Team își ridică privirea, uneori chiar nu putea ține pasul cu familia Wanichkarnjanakul.

După ce s-au întors la căminul studențesc, lui Team îi venea să se așeze pe jos, de ostenit ce era. Chiar dacă părinții lui Hia nu au spus nimic, nu a putut să nu se simtă stresat.

Hia Win a rămas acasă azi. Dar el a cerut să se întoarcă la cămin să-și ia câteva lucruri și Hia a fost de acord.

Înainte de a se despărți, l-a rugat pe Hia să-I spună de ce trebuia să plece brusc împreună cu familia lui. Hia a ridicat din umeri în loc de răspuns.

[Nu vreau să ascund nimic de familia mea. După o vreme, voi putea să te aduc acasă mai des. În plus de asta, să te am ca iubit este cel mai bun lucru din viața mea. Vreau ca și familia mea să fie fericită cu mine.]

 

Vreau doar să împărtășesc din bucuria mea familiei mele.

 

Hia a spus că această metodă s-ar putea să nu funcționeze cu fiecare familie, dar cei din familia lui hia acceptă dacă spune lucrurile tare și răspicat.

Team se ridică de pe podeaua rece. Se îndreaptă spre masă, ia fotografia înrămată și o întoarce cu fața în sus, așa cum era până atunci. Imaginea a doi băieți care se îmbrățișează rămâne neschimbată.

 

[Oamenii au tendința de a se îngrijora despre lucruri care nu s-au întâmplat încă. Team încearcă să-și împărtășească sentimentele cu oamenii importanți pentru el.]

 

Cuvintele doctorului îi apar în minte. Pornind de la teama din copilărie, și-a construit un zid de protecție ca să se apere și nu a avut curaj să se consulte cu nimeni. A închis ochii și s-a detașat de trecut fără să-i pese de sentimentele celor din jurul lui.

 

Încă din ziua când și-a pierdut fratele mai mare nu a mai îndrăznit niciodată să se mai uite în ochii părinților săi. Iar familia sa nu a mai deschis subiectul de față cu el. Fiecare este blocat în propriul său trecut dureros.

Team luă telefonul și formă un număr. Când cealaltă parte răspunde, îi spune zâmbind.

“Mamă, vin acasă curând.”

E momentul să facă un pas înainte.

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
2
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
Frânghia de cânepă- Nuvela

Frânghia de cânepă- Nuvela

Status: Completed Tip: Autor: ,

Hemp Rope - Frânghia de cânepă 

Team este un înotător talentat care tocmai a intrat la universitate. În ciuda talentului său, când vine vorba de competiții de înot, el nu este niciodată capabil să concureze cât mai bine. Când Win, seniorul său, află că problema nu constă în abilitățile sau devotamentul lui Team, ci mai degrabă în trauma lui și în problemele pe care le are cu somnul, el își oferă camera pentru ca Team să doarmă cu el. Performanța lui Team începe să se îmbunătățească și sentimentele încep să crească între cei doi tineri. Dar Team nu este singurul cu probleme din trecutul său care îl împiedică să meargă înainte. Win se luptă cum să se descurce cu a primi dragoste și cum să acorde un tratament special celor mai apropiați. Având loc în paralel cu evenimentele din „Until We Meet Again”, această poveste se concentrează asupra modului în care Win și Team ajung să se cunoască și să-și inspire creșterea reciprocă. Autor: Lazysheep 22 Capitole principale + Capitole bonus scurte Traducere: Deea De la capitolul 16, traducerea ne este oferită de colega noastră, Silvia. Pe site-ul nostru partener, Rainbow Love găsiți serialul tradus de colega noastră iubi Magda. Click aici

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset