Înainte să mă pierzi- Capitolul 10

 

 

Conacul era tensionat, încărcat de o energie apăsătoare. După spusele Seth, Chase aruncase un scaun imediat ce aflase că sosise Grayson. Din fericire, nu în direcția lui Seth.

În timp ce îl conducea pe Grayson spre salon, Josh deveni curios, voia să vadă cu ochii lui reacția lui Chase. După cele auzite, era sigur că starea lui era și mai proastă decât înainte.

Josh bătu ușor în ușă.
Cioc, cioc.

Ușa se deschise aproape imediat.

Un parfum dulce îl izbi instantaneu. Pentru o clipă, Josh simți cum i se golește mintea, dar își reveni repede, mestecând bomboana din gură până când gustul îi limpezi gândurile.

Chase stătea pe canapea, așteptând. Purta o cămașă roz deschis, cu doi nasturi desfăcuți și pantaloni albi din bumbac. Avea ochelari negri, asemănători cu cei purtați mai devreme de Grayson, doar că el îi ținea pe ochi chiar în interior.

Fără să vrea, Josh își reținu din nou un oftat de admirație.

– Ce mai faci, Chase! Dragul meu frate! exclamă Grayson, deschizând brațele pentru o îmbrățișare.

Bineînțeles, Chase nu-i permise.
– Ține-ți mâinile departe.

Grayson făcu totuși un pas înainte,  iar în clipa următoare, Chase îl lovi cu piciorul în stomac. Lovitura părea puternică, dar tot ce reuși fu să-l dezechilibreze ușor.

Josh clipi surprins. Nu se așteptase ca reacția lui Grayson să fie atât de… solidă. Fie avea o rezistență impresionantă, fie Chase nu era în cea mai bună formă.

Dar Grayson nu se opri. Prefăcându-se că se retrage, întinse brusc mâna și îi smulse ochelarii de soare lui Chase.

Totul se întâmplă prea repede. Chase nu avu timp să reacționeze, iar fața îi fu expusă în lumina puternică.

În secunda următoare, Grayson îi cuprinse obrajii cu ambele mâini și izbucni teatral:

– O, Doamne! Ce s-a întâmplat cu fața frățiorului meu?!

Josh rămase nemișcat. Chase, la fel.

În liniștea apăsătoare, doar vocea lui Grayson răsuna, plină de dramatism:

– Știam că ziua asta va veni! S-a terminat… cariera fratelui meu e distrusă!

– La naiba, pot să întrec pe oricine! izbucni Chase, aruncând un pumn. Din păcate pentru el, Grayson se feri cu ușurință.

– Te-am învățat să-ți citești adversarul. Ai doar fața de partea ta. Cum reușești să ții minte replicile cu un cap atât de gol? spuse Grayson batjocoritor.

– O să te omor…! mârâi Chase și sări din nou la atac.

Josh se gândi pentru o clipă să intervină. Dacă situația scăpa de sub control, ar fi trebuit să acționeze. Între timp, Grayson continua să evite loviturile cu lejeritate și îi șopti lui Chase:

– Ți-am spus să duci o viață liniștită. Sau vrei să fii dus iar acasă?

Tonul era blând, aproape mângâietor, dar efectul fu opus. Fața lui Chase deveni brusc lipsită de expresie, rece ca gheața.

Josh încremeni. Nu mai văzuse niciodată o astfel de privire, era mai lipsită de viață decât a unui cadavru.

Chase părea că nu mai poate respira, iar Grayson zâmbea calm, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Așa te vreau. Nu ești chiar prost, frățioare.

Dacă nu ar fi fost martor la acea scenă, Josh ar fi crezut că Grayson e doar un frate grijuliu. Dar acum… îl simțea periculos. Nu părea genul care să aibă nevoie de violență, câteva cuvinte erau suficiente.

Un fior îi trecu lui Josh pe șira spinării. În mai puțin de o oră, simțea că văzuse adevărata față a acelui om, ascunsă sub un zâmbet politicos.

Grayson își mută privirea spre Josh, surprinzându-l.
– Ne lași puțin? Avem de discutat… în familie.

Apoi adăugă, privind spre Chase:

– Acum că e dispus să asculte.

Își puse mâna pe umărul lui Chase.

Surprinzător, Chase se așeză tăcut pe canapea. Josh clipi uimit. Era o schimbare totală, docil, ca un câine dresat. Și, pentru prima dată, expresia lui era complet confuză.

Se lăsă din nou tăcerea. Grayson se așeză în fața lui Chase și aruncă o privire spre Josh.

Ce ar trebui să fac? se întrebă acesta.

Privindu-l pe Chase, simți un impuls ciudat,  parcă nu voia să-l lase singur. Îi veni în minte o amintire: când îl pierduse pe Pete în parc și panica îl copleșise până când îl găsise din nou. Sentimentul acela de ușurare…

Dar asta nu era o situație în care să poată interveni.

– …Strigați-mă dacă aveți nevoie. O să fiu pe hol, spuse în cele din urmă.

Așteptă o reacție, dar Chase rămase nemișcat, distant. Josh nu avu de ales și ieși. Totuși, când aruncă o ultimă privire, simți că atmosfera devenise și mai apăsătoare.

✤✤✤✤✤✤

În cameră domnea liniștea.

Grayson zâmbea, privindu-și fratele. Chase, în schimb, rămânea rigid.

– Ce-ai pățit la față? Nu cumva te-a lovit un bodyguard din cauza temperamentului tău?

– Ce cauți aici? răspunse rece Chase.

– Serios, Chase, nici măcar nu știi să te bați. Ți-am spus să te antrenezi… să mai pui și tu mușchi.

Grayson îi evaluă corpul și oftă.
– Măcar nu ai nimic rupt.

– Grayson…

Chase își strânse pumnul atât de tare încât i se albiseră articulațiile.

Observând asta, Grayson schimbă subiectul:
– E timpul să-ți eliberezi feromonii, nu? E o petrecere. Hai.

– Nu merg.

– Serios? Grayson își îngustă privirea.

– Știi că Alex Jr. a avut pui luna trecută?

Fața lui Chase se înăspri imediat.

– Am văzut cățelul. Seamănă cu Alex I… destul de impresionant. Deși ție nu-ți plac câinii, nu? Preferai păsările… inutile, dacă mă întrebi.

Chase tremura ușor, dar nu spuse nimic.

– Îl mai cauți pe tipul ăla, nu? continuă Grayson calm.

– Normal că nu l-ai găsit.

Tăcere.

– Chase… vocea lui deveni și mai blândă.

– Dacă nu vrei să se repete… ar trebui să-ți eliberezi feromonii.

Inima lui Chase bătea atât de tare încât îi vuiau urechile.

– Deci… vii la petrecere?

✤✤✤✤✤✤

Click.

Josh ridică imediat privirea când ușa se deschise. Grayson ieși primul.

– Oh, chiar așteptai? spuse el surprins.

Chase apăru în spatele lui. Josh îl analiză rapid, părea în regulă, doar mai palid decât înainte.

Grayson continuă:
– Chase vine cu mine. Nu are nevoie de pază, nu?

Josh se întoarse spre Chase, dar acesta îl ignoră.
– Domnule Miller! îl strigă el.

Chase se opri și se întoarse, vizibil iritat.
– Pregătim mașina? întrebă Josh.

– …Da

– Domnule Miller…

– Ajunge! Nu mai face zgomot! izbucni Chase și plecă grăbit.

Josh nu mai insistă.

Grayson fluieră ușor, urmărindu-l cum dispare.
– Mă schimb și cobor. Nu e prea confortabil, nu? spuse el relaxat.

Josh nu răspunse.

– Oricât aș încerca, nu-i pot schimba temperamentul. Îmi pare rău.

Dar nu suna deloc sincer. Mai degrabă ca o replică spusă din obligație.

Dintr-odată, Grayson îl apucă pe Josh de ceafă și, înainte să poată reacționa, se apropie și îi inspiră adânc mirosul de la gât.

Josh rămase nemișcat.

După câteva secunde, Grayson se retrase și îl privi atent:
– Ce ești?

Josh ezită o clipă, apoi răspunse:
– …Beta.

– Serios? înclină Grayson capul, analizându-l.

Josh era sigur de răspunsul lui,  feromonii îi erau slabi, iar medicamentele îi diminuau și mai mult.

Totuși, o neliniște i se strecură în minte.

Grayson își mută mâna de pe ceafă și îi prinse bărbia, obligându-l să-l privească direct în ochi.

– E ciudat… murmură Grayson, încruntându-se pentru prima dată în timp ce îi ținea bărbia lui Josh și îi întorcea fața.

– Ce se întâmplă cu Beta-ii în zilele astea? Nu mai par deloc Beta.

Fără să spună nimic, Josh îi înlătură mâna brusc.
– Au! exclamă Grayson, dar zâmbi imediat.

– Nassaniel mi-a spus că sunteți Beta, veniți din Est. Mi-a arătat și o poză… Sincer, un Beta cu fața ta? Nu pare o glumă? Ce se întâmplă acolo? râse el.

Josh nu reacționă, doar îl privi fix, cu ochii ușor îngustați.

– Ești sigur că ești Beta?

– Scuze, răspunse Josh scurt, încercând să încheie discuția și să plece.

– Stai, îl opri Grayson.

Josh se întoarse din nou spre el, dar în acel moment simți un miros dulce în aer. Ochii lui Grayson căpătaseră o nuanță aurie intensă, semn clar că își elibera feromonii.

Josh știa ce înseamnă asta. Și totuși… nu reacționă.

– Așa credeam și eu, spuse Grayson, ridicând din umeri și râzând.

– Indiferent câte medicamente ai lua, nu poți ignora complet feromonii. Dacă nu reacționezi… înseamnă doar un singur lucru.

Își mângâie bărbia, gânditor.
– Doar dacă ești un Omega dominant…

Cuvintele îi provocară lui Josh un fior rece. Înghiți în sec.

Atunci, o altă voce interveni brusc:
– Nu e puțin probabil să găsești un Omega dominant într-un loc ca ăsta? Se spune că vezi unul o dată în viață.

Josh întoarse capul. Isaac stătea acolo, privind cu dezgust.

Grayson izbucni în râs.
– Fratele meu e jos?

– Da. A plecat la mașină, răspunse Isaac scurt.

– Perfect, mulțumesc.

Grayson plecă relaxat, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Abia după ce dispăru, Josh își dădu seama.

Dacă nu ar fi fost marcajul…

Își liniști respirația cu greu. Fără acel marcaj, lucrurile ar fi putut deveni periculoase. Pentru prima dată, îi fu recunoscător lui Chase.

Dacă feromonii lui Grayson ar fi avut efect… ar fi fost altceva. Un fior îi străbătu coloana, iar mâinile începură să-i tremure ușor.

✤✤✤✤✤✤

După ce se calmă, Josh se îndreptă spre camera de monitorizare. Acolo îl întâlni pe Mark, care observă imediat că ceva nu era în regulă.

– Ce s-a întâmplat? Tipul ăla ți-a făcut ceva? Isaac a spus ceva ciudat.

– Ce vrei să spui?

– Am auzit că a făcut… ceva cu feromonii. Ce se întâmplă dacă un Alpha dominant face asta unui Beta? Dacă reacționezi? Nu e de joacă… murmură Mark, clătinând din cap.

Josh schimbă subiectul:
– Au plecat deja?

– Da, de ceva timp. Știi unde? La o petrecere… mai specială.

Josh oftă.
– Și securitatea?

Mark ridică din umeri:
– Fratele lui spune că e în regulă, iar C nu vrea pază. Ce puteam face? Le-am pus un dispozitiv de localizare.

– Înțeleg…

Josh oftă din nou, adânc. Dacă se întâmplă ceva, tot noi vom fi de vină.

Îi trecu prin minte că poate Chase făcea asta intenționat, să-i pună în dificultate. Dar problema nu era doar el.

Grayson era… altceva.

Aura lui era întunecată, apăsătoare și nici nu încerca să o ascundă. Iar, dintre toți oamenii pe care îi ura Chase, era clar că el ocupa primul loc.

Și totuși… Chase îl urmase. Ca un iepure în fața unui șarpe.

Josh clipi, surprins de propriul gând.

Mark suspină:
– Sper doar că se va întoarce într-o stare mai bună.

Josh nu răspunse.

În mod normal, astfel de lucruri ar fi ajutat. Dar cu Chase… nimic nu era sigur.

Josh știa doar atât: pentru ca un Alpha să rămână stabil, avea nevoie de cineva care să-l susțină, mai ales după ce era marcat.

Dar întrebarea rămânea:

Cine ar îndrăzni vreodată să-l marcheze pe Chase?

Josh își scutură capul, încercând să-și limpezească gândurile. Oricât ar fi analizat situația, concluzia era aceeași: nu avea sens să-și facă griji.

Da… Chase e genul care se descurcă. N-o să pățească nimic.

Totuși, fără să vrea, în minte îi apăru zâmbetul lui Grayson.

Și, ca o adiere rece, o voce imaginară îi șopti: Ce s-a întâmplat la petrecere, Josh?

Un fior îi trecu pe șira spinării.

✤✤✤✤✤✤

Era trecut de miezul nopții când se întoarse Chase.

Echipa de securitate deveni imediat agitată când localizatorul indicase apropierea lui de conac. De data aceasta, spre deosebire de plecare, limuzina era una luxoasă, impunătoare.

– Domnule Miller! strigă Mark imediat ce mașina opri la poartă și se repezi să deschidă portiera.

În același moment, o undă puternică de feromoni ajunse până la Josh. Fără să-și dea seama, Josh își mușcă bomboana din gură mai tare.

Chase era prăbușit pe scaun, complet beat sau aproape inconștient, murmurând incoerent, fără să deschidă ochii. Șoferul, un bărbat impasibil, coborî și confirmă situația:

– A luat o combinație de substanțe la petrecere. E aproape inconștient. Ar trebui să își revină după câteva zile de somn.

– Ce fel de substanțe? întrebă Mark îngrijorat.

– E periculos?

Josh interveni rapid:
– Dacă e ceva grav, chemăm ambulanța imediat.

Toți îl priviră o clipă, iar el își corectă tonul.

– Adică… 911.

Șoferul clătină din cap.
– Nu e cazul. Alpha-ii dominanți nu sunt afectați la fel. A exagerat, dar nu e în pericol. Face asta des.

Apoi plecă fără alte explicații.

Chase fu transportat în interiorul conacului. Josh îl urmă instinctiv.

Camera lui era aproape de nerecunoscut. Pereții goi, fără tablouri, fără decorațiuni. Doar un pat și o măsuță. Totul părea steril, rece. Și Josh știa exact de ce.

Mark îl așeză pe pat și îi îndreptă poziția, iar Isaac și Seth îl stabilizară. Aerul era greu, saturat de feromoni.

Josh simți imediat diferența, mirosuri suprapuse, haotice. Dar el era singurul care putea distinge clar aroma lui Chase printre ele.

– Probabil au fost mulți Alpha la petrecere, comentă Mark indiferent.

– Era un eveniment de tip orgie.

– Miroase groaznic, mormăi Isaac, frecându-și tâmplele.

Seth oftă, vizibil afectat.

Pentru toți ceilalți, era doar un amestec de mirosuri deranjante. Pentru Josh, însă, era clar: putea separa parfumul lui Chase de restul.

Poate chiar e marcajul… își spuse el, atingându-și absent lobul urechii.

Toți se strânseră în jurul patului pentru o clipă, privind starea lui Chase.

Cămașa îi era șifonată, descheiată neglijent, iar părul blond îi cădea haotic pe frunte.

Josh își simți mâna tresărind, aproape instinctiv voia să-i aranjeze părul.

Dar Mark îl opri înainte să facă vreun gest.

– Plecați? întrebă el.

La semnal, toți începură să se retragă. Josh ieși ultimul. Înainte să închidă ușa, aruncă o ultimă privire spre Chase.

 

✤✤✤✤✤✤

 

Trecuseră câteva ore de când Josh observase starea neobișnuită a lui Chase. Din camera de supraveghere CCTV care acoperea întreaga vilă, privirea i se opri din nou asupra monitorului din dormitorul acestuia. Chase nu își revenise. Era evident că se afla sub influența unor substanțe, dar, în ciuda acestui fapt, părea agitat, răsucindu-se constant în pat. Comportamentul lui era neobișnuit.

Josh ezită. În starea în care se afla, nu putea face mare lucru pentru el. În plus, știa că prezența lui ar putea înrăutăți situația, având în vedere influența feromonilor.

Ar fi mai rău dacă ai interveni acum… te-ai expune inutil pericolului, își spuse el.

Privind ecranul, Josh simți pentru o clipă o durere neașteptată. Cum putea un adult să aibă coșmaruri atât de intense? Își spuse că probabil își va reveni curând. Totuși, când îl văzu pe Chase ghemuit și tremurând în pat, imaginea îi aminti de un copil prins într-un coșmar, plângând în somn.

Josh își lovi ușor degetele de brațul scaunului. Starea lui Chase se deteriora vizibil. În gât i se opri un geamăt. În cele din urmă, nu mai putu rezista.

– La naiba… mormăi el și porni în grabă spre cameră.

 

✤✤✤✤✤✤

 

– …

Chiar înainte de a intra, Josh simți aerul din coridor încărcat de feromoni. Își ajustă masca, simțind cum îl lovește o amețeală puternică. Masca îi bloca majoritatea efectului, dar un mic procent reușea totuși să-l afecteze.

Deschise ușa, încercând să ignore mirosul.

Valul de feromoni din cameră îl lovi imediat. Josh se clătină și făcu un pas înapoi, până când își recăpătă echilibrul. Îi trebui curaj să intre complet.

Chase era în continuare întins pe pat. Cearșaful era mototolit, tras într-o parte, iar cămașa îi era descheiată în mai multe locuri.

Chase se mișcă ușor și se întoarse, iar fața i se orientă spre Josh.

– Ah… scăpă acesta fără să vrea.

Respira greu, transpirat și vizibil agitat, dar chiar și așa, avea o frumusețe izbitoare și o expresie de vulnerabilitate care îl făcură pe Josh să-și piardă pentru o clipă cumpătul. Gândul îl sperie și îl făcu să se simtă vinovat.

Respirația lui Chase era sacadată, neregulată. Josh simți cum i se accelerează pulsul și cum căldura îi urcă în corp, forțându-l să-și recapete controlul cu greu.

Își lovi ușor fața, încercând să se trezească la realitate.

– La naiba…înjură el încet și se apropie din nou de pat.

Se frecă pe obraji și se aplecă asupra lui Chase.

– Domnule Miller, treziți-vă. Domnule Miller, spuse el, scuturându-l ușor de umăr.

Dar Chase nu reacționa.

Josh își aminti că unii adulți dominanți nu rezistă bine la alcool sau medicamente, dar nu mai văzuse niciodată o reacție atât de puternică. Dacă un om obișnuit ar fi consumat aceeași cantitate, probabil nu ar fi supraviețuit.

Chase mormăi ceva neclar.

– … Nu… opriți… vă rog…

Josh încremeni.

– Ce…? șopti el, nevenindu-i să creadă ce auzise.

Își ținu respirația și continuă să asculte.

– Vă rog… îmi pare rău… e vina mea… voi face orice… vă rog…

Era clar un coșmar. Totuși, Chase continua să murmure, cuprins de panică și teamă.

– Iertați-mă… ajutați-mă… nu… nu-mi faceți asta… opriți-vă…

Josh rămase nemișcat, șocat de ceea ce auzea.

Avea coșmaruri. Orice ar fi fost, trebuia să fie un vis îngrozitor. Dar acela nu a fost sfârșitul. Cu sudoare rece, Chase continuă să implore.

– Iartă-mă, îmi pare rău. Ajută-mă, nu-mi face asta. Oprește-te, Nassaniel, Stacey… Te rog, ajută-mă. Oprește-te, te rog, nu, te rog…!

– Domnule Miller! îl strigă Josh cu urgență.

Își spuse că trebuie să-l trezească imediat pe Chase, chiar dacă ar fi fost nevoie să recurgă la o metodă mai dură.

În acel moment, Chase scoase un țipăt.

– Scapă de câinele ăla… te rog!

– Chase, deschide ochii! urlă Josh.

Trebuia să-l scoată din coșmar cât mai repede. Nu conta cum. Când își ridică mâna, pentru o clipă, Josh se întrebă dacă ar fi corect să-l lovească. Dar chiar atunci, Chase își deschise brusc ochii.

Ochii lui, care de obicei erau violet, deveniseră aurii. Josh mai văzuse acei ochi înainte, în ziua în care rămăsese însărcinat cu Pete. Feromonii i se revărsaseră pe tot corpul și îl inundaseră până în adâncul ființei. Imediat ce își aminti, Josh aproape căzu din cauza arsurii din interiorul corpului său. În clipa următoare, se produse o situație îngrijorătoare. Chase se ridică pe neașteptate și se rostogoli peste el.

– …!

Luat prin surprindere, Josh fu trântit la podea. Chase se aplecă peste el și îi smulse masca fără ezitare. Înainte ca Josh să poată reacționa, buzele lor se atinseră.

E scăpat de sub control…, își dădu seama Josh.

Era convins că Chase nu era conștient de sine în acel moment și că nu-și va aminti nimic dimineața. O amintire similară îi trecu prin minte, ca o avertizare. Dar, în același timp, tentația îl paraliza.

Dacă nu încerci, cum vei ști?

Gândul îi răsuna obsesiv.

Josh ezită, sfâșiat între rațiune și impuls. Își îndreptă hainele instinctiv, încercând să-și păstreze controlul, dar Chase îl ținea deja aproape. Îl împinse ușor, întorcând capul pentru a evita contactul direct, încercând să-l respingă, dar situația rămânea instabilă.

– Reacționați, domnule Miller!!

Josh strigă cât de tare putu.

Dacă nu-l oprea așa, ar fi trebuit să-l lovească din nou. Josh privi spre pământ pentru a nu se simți amenințat de Chase. Nu avea suficientă încredere să-i privească chipul și să verifice dacă acel strigăt dăduse roade; Chase își lipi din nou buzele de ale lui.

Oh, e periculos.

Simțea că aude o sirenă în cap, dar sunetul era foarte slab. Când buzele lor se împletiră violent, Josh renunță la orice efort de a-l reține. Nu știa ce urma să se întâmple, acel parfum îl înnebunea. Îi cuprinse gâtul și-și împleti limba adânc. Lui Josh i se tăie respirația din cauza sărutului sălbatic. Amețit, își dădu seama că trecuse mult timp de când avusese un astfel de sărut.

Când a fost ultimul meu sărut?

Dacă se uita înapoi la ultimii ani, renunțase la întâlniri pentru a se dedica în totalitate creșterii lui Pete, renunțase repede. Dacă, de fapt, săruturile cu acest bărbat erau ultimele.

Ce contează?

Când Chase îi ridică violent cămașa și îi simți pielea goală, Josh își golise complet mintea. Și el voia ca acel bărbat să-l atingă.

Vreau să-ți dai drumul în mine și să faci mizerie, așa cum ai făcut-o înainte.

Umple-mă! Oh, ejaculează în mine!

Josh nu știa dacă o spunea cu voce tare sau doar o gândea. Îi păsa doar de sărutul din acel moment. Genunchiul lui Chase se așeză între picioarele lui și se întinse în zona dintre picioarele lui Josh. Simți cum fundul i se udase. În întuneric, îi pipăi corpul frenetic. Un strigăt scurt ieși din gura lui Josh când Chase îi mușcă violent buzele.

Erecția lui Chase se simțea dedesubt. Josh știa, de asemenea, că frecarea frontală era intenționată și că momentul era pe cale să sosească. Atunci frica și așteptarea penisului gros care urma să intre în el îi străbătură mintea.

Amintirea acelei zile îi veni brusc în minte și îl făcu pe Josh să ezite. Dacă Chase va intra din nou în el, Josh cunoștea deja consecințele.

O să rămâi însărcinat.

În mod surprinzător, frica și emoția se întrepătrunseră în același timp. Josh, care ezitatase o clipă, renunță curând la toate reținerile. Ce-o fi o fi.

Se poate compara asta cu plăcerea de acum?

Josh nu ar fi putut renunța niciodată. Închise ochii și îl îmbrățișă cu putere. Sărutul continuă până când îl încurajă pe Chase să se frece de el. Dar când Josh se întoarse să-și dea jos pantalonii, Chase se liniști pe neașteptate. Uimit, Josh deschise ochii și își despărți buzele.

– Chase? îl strigă cu grijă și i-a scuturat repede capul lui Chase, care se odihnea pe umărul lui.

Apoi își dădu seama că Chase își pierduse din nou cunoștința. Josh se rușină și  clipi.

Vrei să spui să dorm singur, după ce mi-ai făcut asta?

– Ah.

Bravo ție, era să rămâi din nou însărcinat, încercă să se consoleze cumva, dar nu reuși să-și potolească furia. În cele din urmă, își stăpâni forța și îl lovi pe Chase în cap. Din păcate, Chase nu se trezi. Josh îl privi amețit pentru o clipă.

– … Eh.

Josh abia a reacționat și se strecură pe dedesubt. Ținându-l pe Chase de spate, care încă zăcea pe podea, îl târî până în pat și ieșit repede din cameră spre baia conectată la camera de monitorizare ca să se relaxeze; era excitat.

La naiba, la naiba, blestematul de Chase Miller!

Privind frenetic în jos, aruncă blesteme nesfârșite asupra bărbatului care adormise într-un moment de mare importanță. Problema era că doar gândul la el făcea ca penisul său excitat să se întărească și mai mult în mâinile sale. Asta îl enervă și mai tare pe Josh.

După masturbarea obișnuită și mecanică, se spălă pe zonele expuse la feromoni, precum fața și brațele, cât de repede putu la chiuvetă. Se așeză, cu moralul la pământ, dar mai avea de lucru. Trebuia să șteargă înregistrarea. Josh dădu ceasul înapoi și șterse o parte din înregistrarea din camera aceea. Nimeni nu-și va da seama de tăietură, având în vedere că nu se întâmplase niciun accident sau eveniment special. Apoi rămase treaz până în zori, dar din fericire Chase părea să nu mai aibă coșmaruri. Drept urmare, nu mai fură mormăieli sau tresăriri. Privindu-l, Josh era pur și simplu amărât.

Ce naiba a fost toată treaba asta?

Cea mai mare problemă era că se lăsase din nou purtat de val. Nici măcar nu își dăduse seama că așa stăteau lucrurile. Totul se datora feromonilor, iar acum îi eliminase deja. Josh știa, de asemenea, că nu însemna nimic pentru Chase.

Dar dacă m-ar iubi cu adevărat? Relația asta nu are nicio speranță. Nu înseamnă nimic pentru acel bărbat.

Soarele răsărea în depărtare, în timp ce el suspină repetat și își frecă ochii obosiți. Câteva ore mai târziu, îi cerut lui Mark să-i acorde o vacanță.