Înainte să mă pierzi- Capitolul 15

 

Josh rămase nemișcat, surprins. Abia după câteva secunde îi ajunse la nas mirosul de fum de țigară.

Probabil a ieșit să fumeze, își spuse.

Isaac și Henry ar trebui să fie pe undeva prin apropiere. Privirea lui Josh cercetă rapid împrejurimile, dar nu zări pe nimeni altcineva în afară de Chase.

Se ascund, probabil.

Chase detesta să fie urmărit—era firesc să se țină departe și să-l protejeze de la distanță. Oricum, în situația asta era aproape imposibil să-l urmărești fără să fii prins.

Dacă rămânea în spatele lui, risca să fie descoperit. Dacă încerca să-l depășească, exista șansa să se aleagă cu un telefon aruncat în cap—exact cum pățise Henry.

Singura variantă era să se retragă.

Josh făcu un pas înapoi, decis. Dar norocul nu era de partea lui.

Chase întoarse brusc capul.

Privirile li se întâlniră instant.

Josh încremeni. Până atunci reușise să-l evite, dar acum nu mai avea nicio cale de scăpare. Îl fixa, cu o urmă de frustrare mocnită în privire.

Grădina era cufundată într-o liniște aproape apăsătoare. Zgomotele petrecerii din conac și agitația de afară păreau departe, ca un ecou stins. Între ei doi, doar foșnetul frunzelor mișcate de vântul răcoros se auzea clar.

Un miros dulce îi umplu simțurile.

Feromonii lui Chase.

În clipa în care realiză, inima lui Josh o luă razna, dar, paradoxal, mintea i se limpezi. Chase rămânea neobișnuit de tăcut—nu arunca nimic, nu izbucnea, nu înjura.

Oboseala îl lovi dintr-o dată pe Josh.

Nu cumva a fugit de la petrecere…?

Fața lui Chase, palidă sub lumina felinarului din grădină, părea sumbră. Iar când Josh o privi cu adevărat, inima îi tresări violent.

De ce bate vântul tocmai acum…?

Părul lui Chase era răvășit, iar genele coborâte îi aruncau umbre lungi pe obraji. Josh simți cum i se încinge fața și, fără să-și dea seama, își acoperi gura cu mâna.

Reuși cu greu să-și stăpânească respirația.

Atunci Chase își întoarse capul, ca și cum l-ar fi auzit.

Privirile li se întâlniră din nou.

Ochii lui Chase se îngustară ușor.

Josh își ținu respirația.

Chase duse țigara la buze și trase adânc. Vârful ei arse cu roșu aprins. Apoi expira încet, lăsând fumul să se piardă în aerul rece. Cu aceeași mână, își dădu părul pe spate.

Pentru o clipă, Josh observă ceva neașteptat…degetele lui tremurau ușor.

– Ah… suspină Josh.

Ar trebui să dau înapoi și să plec, ca și cum n-aș fi văzut nimic.

Gândul îi veni prea târziu. După ce îi zărise chipul, nu mai putea face asta.

Știa exact cum va decurge totul: își va strânge pumnii, va spune ceva nepotrivit, iar apoi va regreta. Știa că e o idee proastă. Și totuși… nu putea pleca.

Chase zâmbi.

În clipa aceea, inima lui Josh păru că explodează.

Chase își deschise ușor buzele și șopti, cu o voce joasă care îi aluneca pe lângă ureche:

– De ce ești aici… nenorocitule?

Ca un duș rece, cuvintele îl readuseră pe Josh la realitate. Bătăile inimii i se opriră brusc, înlocuite de un val de iritare.

Există cineva pe lumea asta pe care tipul ăsta să nu-l trateze ca pe un rahat?

– Pentru că e treaba mea să te protejez, răspunse Josh rece.

Chase izbucni în râs.

– Pari un câine, murmură el, de parcă ar fi vorbit singur.

Josh auzi clar și replică fără să gândească:

– Nu-ți plac câinii. N-ar trebui să spui mai degrabă… pisică?

Chase se încruntă imediat și îl fixă.

Josh zâmbi forțat.

– Glumeam.

Tăcere.

Normal… glumele nu funcționează cu el.

Privirea rece a lui Chase spunea totul. Josh întoarse capul, prefăcându-se că nu observă.

În jur, ecoul petrecerii continua, dar părea prea slab ca să spargă liniștea apăsătoare dintre ei.

Chase trase din nou din țigară, apoi o aruncă pe jos și o strivi cu talpa. Scoase o tabacheră, luă o altă țigară și o duse la buze. Îi întinse și lui Josh una.

– Nu, sunt bine.

Chase își retrase mâna, aprinse bricheta și inspiră.

– De ce? Mai devreme fumai.

– Da… dar acum m-am lăsat.

Josh se opri brusc.

Chase era prea aproape.

Cu un zâmbet ciudat, ochii lui îngustați îl priveau direct.

Tăcere.

Josh nu găsi cuvintele. Pentru prima dată, mintea îi era complet goală.

Tipul ăsta… de ce îmi amintește de ceva?

Chase își duse țigara la gură, fără să-și ia ochii de la el, și expiră lent fumul.

– …De unde știi? întrebă Josh, ușor bâlbâit.

Chase zâmbi, vizibil amuzat.

Privindu-i expresia stânjenită, simți un val ciudat de satisfacție.

– Contează?

Josh tăcu.

Nu… probabil că nu. Și totuși… de ce își amintește?

Un miros straniu îl readuse la realitate. Aroma familiară a feromonilor lui Chase era amestecată cu alte urme—mirosuri de Omega.

Pentru o clipă, ceva din interiorul lui Josh se răci.

O fi fost cu cineva la petrecere?

Știa reputația Alpha dominante. Viața lor privată era rareori simplă. Iar Chase Miller nu părea o excepție.

Josh își abătu privirea și făcu un pas să plece.

Dar din nou, norocul nu era de partea lui.

Privirea lui Chase, fixată până atunci asupra lui, începu să se încețoșeze. Fruntea i se încreți, iar din piept îi scăpă un geamăt surd.

Josh clipi surprins.

– Domnule Miller?

Niciun răspuns.

Chase rămase aplecat, cu capul între mâini, nemișcat.

Ce se întâmplă cu el?

Țigara îi căzu din degete și se stinse pe pământ.

Josh se apropie în grabă.

– Domnule Miller, sunteți bine?

Un sunet slab, aproape un râs frânt, îi ieși lui Chase.

Respirația lui deveni grea, neregulată, rupând liniștea grădinii.

Zgomotele petrecerii păreau acum și mai îndepărtate. Între ei nu mai era decât tăcerea—adâncă, apăsătoare.

Foșnetul constant al frunzelor suna neobișnuit de tare.

Sub lumina palidă a felinarului, chipul lui Chase părea ireal, aproape nostalgic, ca o amintire dintr-o noapte veche… una în care vocea lui se frânsese în șoapte și gemete și se agățase de el.

Chipul lui Chase nu mai avea acea vulnerabilitate de altădată. De data aceasta părea doar… epuizat. Ca și cum fiecare urmă de energie îi fusese drenată din corp.

Inima lui Josh continua să bată puternic. Părul negru îi cădea peste fața palidă, aruncând umbre fine, dar Chase nici măcar nu încerca să-l dea la o parte.

Josh ridică mâna instinctiv… apoi se opri brusc.

Trebuie să ies din situația asta.
Dacă Isaac sau Henry sunt prin apropiere…?

Gândul îl făcu să strâmbe din buze.

Ar râde de mine. Ar zice că sunt complet pierdut după el.

Înainte să mai apuce să spună ceva, Chase se întoarse și vru să plece. Un sentiment slab de ușurare îl cuprinse pe Josh—dar îl respinse imediat.

Nu avea voie să gândească așa.

– Uh?

Chase se clătină.

Își recăpătă echilibrul aproape imediat, dar era clar că ceva nu era în regulă.

Josh se apropie, surprins.

– Domnule Miller, sunteți bine?

La naiba… n-ar fi trebuit să întreb asta.

Aruncă o privire rapidă în jur. Nimeni.

Bine… sper că nici Isaac, nici Henry nu sunt pe aici.

– Domnule Miller…

Niciun răspuns.

Respirația lui Chase devenea tot mai adâncă, iar fața îi pălea vizibil.

– Domnule Miller!

Vocea lui Josh părea să nu ajungă la el. Deși era chiar lângă el, pentru Chase sunetele păreau îndepărtate. Gura i se uscase. Bătăile inimii îi răsunau în urechi, iar amețeala îi apăsa tâmplele.

În cele din urmă, gemu și închise ochii.

– Domnule Miller!

De data asta reacționă. Deschise ochii încet.

Privirea lui Josh era plină de îngrijorare. Atunci observă ceva, ochii lui Chase se schimbaseră.

– Dă-te la o parte.

Chase îi îndepărtă brusc mâna. Josh se trase imediat înapoi.

Se ridică, forțat, dar fu o greșeală.

Lumea i se întunecă.

Se prăbuși.

– Domnule Miller!

Pentru o clipă, Chase se gândi dacă ar trebui să-și protejeze fața. Apoi totul deveni irelevant.

Când deschise ochii din nou, era sprijinit… de Josh.

Capul îi odihnea pe genunchii lui.

Josh îl ținea, privindu-l de sus.

– Ar trebui să chem o ambulanță? Sunteți bine?

Chase clipi lent. Realiză poziția în care se afla, dar nu avea energia să reacționeze.

– Nu…

– Ce?

Josh își apropie urechea. Părul lui blond îi atinse ușor fața lui Chase, gâdilându-l. Un sunet slab, aproape un râs, îi scăpă.

– E… în regulă.

Josh ridică privirea, neliniștit. Ochii lui Chase erau încețoșați, confuzi.

Privi în jur…nimeni.

Încercă să-i contacteze pe Isaac și Henry. Nimic.

Unde naiba au dispărut?

Frustrarea îi creștea.

– Mark, mă auzi? Sunt Josh. Mark!

Semnal slab. Vocea se întrerupea.

Josh închise comunicația și își întoarse atenția spre Chase.

Respirația lui devenea din ce în ce mai grea.

Aerul din jur părea să se schimbe.

Mirosul lui, feromonii, se intensificase.

Josh încremeni pentru o clipă.

Nu…

Apoi realiză treptat.

Obrajii ușor înroșiți. Transpirația rece. Respirația neregulată.

Toate semnele erau acolo.

Chase era intrase în rut.

Un nod i se strânse în piept. În aer pluteau și alte urme, un parfum străin, probabil de la cineva cu care fusese mai devreme.

Pentru o clipă, Josh simți un disconfort ciudat, aproape amar.

Dar nu avea timp pentru asta.

Situația devenea urgentă.

Mirosul lui Chase devenea din ce în ce mai puternic.

Dacă continuă, voi fi copleșit de feromoni, trebuie să-l opresc.

Josh, ezitant, privi mai jos de talie și, așa cum era de așteptat, penisul lui Chase se contura sub pantaloni.

Dacă îl lăsa așa, ar fi fost dureros. Chase se zbătu să-l îndepărteze pe Josh.

Josh îl susținea de umăr pe Chase, încercând să-l stabilizeze, dar în același timp își plimba nesigur mâna, fără să știe exact ce ar trebui să facă.

– Domnule Miller… începu el, cu o voce cât mai calmă.

Încerca să pară liniștit, de parcă nimic nu ar fi fost în neregulă. Dar pentru Chase, asta nu făcea nicio diferență.

– Asta… las-o, nenorocitule.

Reacția lui Josh, ezitantă, ușor temătoare, nu făcu decât să-l irite și mai mult. Cu o mișcare bruscă, Chase ridică mâna și îl lovi.

Se auzi un pocnet sec.

Pentru o fracțiune de secundă, totul se opri.

– Domnule Miller! strigă Josh, apucându-l mai ferm de umeri.

Chase aproape își pierdu echilibrul complet. Corpul i se lăsă greu înainte, iar dacă Josh nu l-ar fi prins la timp, s-ar fi izbit cu capul de pământ. În schimb, se lovi de umărul lui Josh.

Nu simți durerea.

Tot corpul îi ardea.

Simțurile îi erau distorsionate, iar realitatea devenea fragmentată. Tot ce mai rămânea era o singură senzație intense…fiecare celulă din el striga.

Își strânse dinții, încercând să-și țină în frâu impulsurile care îi invadau corpul. Mirosul de feromoni îi umplea simțurile.

Nu… nu e posibil.

Gândul îi trecu confuz prin minte.

Mirosul nu ar trebui să dureze atât… de ce îl simt încă?

Ar fi trebuit să-i dea peste cap complet mintea. Și totuși… ceva nu se lega.

Erau doar ei doi acolo.

Iar Josh era, fără îndoială, un Beta.

Chase strânse din dinți și mai tare, agățându-se de ideea asta.

E doar în capul meu… creierul meu o ia razna.

Alpha reacționau mereu violent la mirosul unui Omega. Era normal.

Scrâșni din dinți, aproape fără să-și dea seama.

– O să te omor… blestematule…

Dar vocea îi era lipsită de forță, iar corpul îi tremura ușor.

Sprijinit de Josh, respirând greu, părea mai degrabă… vulnerabil.

Josh îl privea.

Nu era speriat, nu cu adevărat.

Mai mult… îi părea rău de el.

Cât de des vezi un Alpha dominant în starea asta?
Poate doar pentru că e Chase Miller…

– Domnule Miller…

Josh își scutură ușor capul, încercând să-și limpezească mintea și să nu fie afectat de feromonii tot mai puternici. Apoi vorbi, cât mai rece și direct:

– Cred că ar trebui să eliberați feromoni. Nu mai avem timp să chemăm pe cineva. Vă pot ajuta.

Chase râse scurt, fără vlagă.

– Să mă ajuți… cu ce?

Josh ezită o clipă.

Apoi luă o decizie.

Întinse mâna spre el.

– Cu asta.

Apucă intenționat penisul lui Chase. Pentru o clipă, Chase își ținu respirația și strânse pumnul.

În ciuda situației, avu un reflex uimitor. Dar de data aceasta, Josh reuși și el să-l evite.

– Oops…

De data aceasta, Josh nu reuși să-l oprească pe Chase să se prăbușească din nou, dar măcar îi protejă capul. Își întinse rapid mâna și îl susținu, așezându-l cât mai ușor pe pământ, astfel încât să nu se lovească.

Abia îl lăsase jos că Chase lovi din nou.

Un pumn rapid, instinctiv.

Josh se feri fără dificultate, de data asta pregătit. Ochii lui Chase, plini de furie, îl fixau intens.

Corpul îi tremura.

Nu era doar furie.

Coloana lui Josh se încordă și un fior rece îi străbătu spatele. Își controlă cu greu respirația, conștient de tensiunea care plutea între ei.

– Ești bine? întrebă el, încercând să-și păstreze vocea calmă.

La cuvintele lui, Chase tresări ușor.

Apoi, incapabil să-și mai controleze reacțiile, își deschise buzele și izbucni:

– Nenorocitule… cum îndrăznești…?

– Da, îndrăznesc să ating penisul clientului meu. Îmi pare rău.

Josh nu simțea niciun regret. Nici măcar pentru tonul familiar pe care îl folosise. În momentul de față, asta era ultima lui grijă. Tot ce conta era să-l calmeze pe Chase.

Dar Chase tremura din ce în ce mai tare.

Respirația îi era sacadată, iar corpul îi vibra de tensiune. Scoase un geamăt înăbușit, venit parcă din adâncul gâtului. Josh încercă din nou să se apropie de el…dar fu împins imediat.

– Nu mă atinge… nenorocitule… idiotule… o să… te omor… ai auzit? TE VOI OMORÎ!

Cuvintele îi ieșeau greu, deformate, dar încărcate de furie. Josh încercă să-l liniștească, însă Chase refuza orice ajutor.

– Pleacă! N-ai auzit?! O să te bat până te omor!

Strigătele lui răsunau, dar corpul nu-l mai asculta. Încercă să se ridice, fără succes. Își înfipse degetele în piept, respirând tot mai greu.

Simțea că nu mai poate.

Încăpățânarea lui, refuzul de a accepta realitatea, îl împinse pe Josh la limită.

– Ce faci dacă feromonii se acumulează și leșini?

Reacția fu instantanee.

Chipul lui Chase înțepeni.

Josh rămase pentru o clipă surprins.

…A doua oară?

Își aminti brusc…acea zi, când Chase vorbise în somn, chinuit. Expresia de atunci se suprapuse perfect peste cea de acum.

Își ascunse senzația amară și vorbi sec:

– Nu știu ce s-a întâmplat, dar nu mai durează mult. Dacă nu vrei ajutorul meu… atunci hai să o găsim pe persoana cu care ai fost mai devreme. Dacă mai persistă mirosul, nu ar trebui să fie greu.

Pentru Josh, părea o soluție logică. Simplă, chiar.

Dar reacția lui Chase fu complet diferită.

Nu răspunse.

Fața îi devenise palidă, iar buzele îi erau mușcate puternic. Îl privea în continuare pe Josh, dar nu cu furie.

Ci cu ceva… diferit.

Ochii îi tremurau.

Aproape… ca și cum i-ar fi fost frică.

– Domnule Miller? întrebă Josh, mai atent.

Pentru o clipă, Chase păru că-și revine, ca și cum rațiunea i-ar fi revenit brusc. Josh voia să-i dea timp, dar știa că nu își permite luxul ăsta.

Mirosul din jur devenea din ce în ce mai puternic și îl afecta și pe el.

Josh se încruntă fără să-și dea seama.

Chase strânse din dinți și își acoperi ochii cu mâna.

– Idiotule… murmură printre dinți, cu o avalanșă de înjurături abia stăpânite.

Josh îl privi o clipă, întins pe iarbă, vulnerabil și tensionat în același timp.

Apoi întrebă din nou:

– Te pot ajuta?

Niciun răspuns.

Privirea îi căzu asupra buzelor lui Chase, încă încordate între dinți. Pentru o fracțiune de secundă, îi trecu prin minte să-i ridice bărbia, să-l oprească…dar se opri.

Nu era momentul pentru astfel de gânduri.

Nu era timp.

După ce se asigură încă o dată că nu era nimeni în jur, Josh își întoarse privirea, luând o decizie.

Odată ce înghiți în sec, își duse mâna spre partea de jos a corpului lui Chase. Cu o mână încă îi ținea capul lui Chase, în timp ce acesta stătea întins acolo, mușcându-și buzele.

Oare era ceva obișnuit ca oamenii să-l servească pe acest bărbat? Probabil că da.

Un sentiment greu de descris îi trecu printr-un colț al minții. Josh îl ignoră imediat și pipăi cureaua lui Chase cu o mână. Sunetul cataramei de fier era deosebit de aspru pentru ureche. Își alungă în mod deliberat emoțiile și o slăbi puțin iar respirația agitată a lui Chase se întrerupse. Îi părea rău să-l vadă tremurând ușor și fără suflu, dar îl și emoționa foarte tare pe Josh și își dădu seama că mâna lui tremura din alte motive decât ale lui Chase. Își strânse și desfăcu repede pumnul.

 Stăpânește-te, stăpânește-te!

Se gândea să desfacă nasturele și să deschidă fermoarul, dar partea din față umflată îi dădea de furcă lui Josh, care se opri o clipă, trase fermoarul în sus cu o expresie impasibilă și apoi îl coborî complet.

Se auzi un suspin de sus. Era vocea lui Chase.

Asta pentru că Josh atinsese partea din față în timp ce cobora fermoarul, cee ace fusese involuntar, dar inevitabil, așa că Josh rosti ceva inutil în loc să-și ceară scuze.

– O să-l scot.

Fu un comentariu sec, de parcă ar fi scos brioșe din frigider. Dar ceea ce scoase Josh din boxeri fu o ,,baghetă”.

Pentru o clipă, Josh înțepeni. Cât de dureros trebuie să fi fost să aibă o erecție atât de puternică. În timp ce simpatiza cu suferința lui Chase, se răci gândindu-se că asta îi intrase în corp. Dar nu era timp pentru prea multe ezitări. Obiectul fierbinte pe care-l prinse în mâna lui părea că va exploda în curând.

Mâinile lui Josh, care erau destul de mari, abia dacă erau suficient de groase încât să-l țină. Fața i se înroși dar inima era surprinzător de fierbinte.

Voia să scoată o bomboană și să o mănânce, dar nu mai avea mâini libere. Inevitabil, încercă să absoarbă cât mai puțin din aroma feromonilor și începu să-l  frece ușor. Chase respiră atât de puternic încât aproape că sună ca un strigăt. Josh fu și el surprins și îl privi reflex.

– Ugh, ugh, ugh…ieșiră unul după altul un șir de gemete înăbușite printre dinții strânși.

Josh simți că îl deranja, dar nu avea niciun sentiment de vinovăție. Mai degrabă se simțea jenat de dorința sadică de a împinge mai departe limitele lui Chase. Abia își stăpâni impulsul și începu să observe penisul lui Chase, în timp ce gemetele înăbușite ale acestuia continuară

– Oh, eh… Ugh. Da, ah.

Respirația aspră îi zguduia tot corpul.

Josh se concentră doar asupra mâinii lui.

Penisul fierbinte îi bătea sub palma subțire și îi accelera pulsul. Acela era penisul care frecase interiorul lui Josh fără milă. Mângâie membrul gros cu îndemânare, ca și cum ar fi fost al lui. Penisul se mări și mai mult și se umflă în mâna lui. Urechile roz se făcură la fel de roșii ca fața lui Chase. Josh își mișca degetele și freca membrul cu degetul mare pe vârful despicat.

– Uh…!

Chase își înăbuși un strigăt și îl apucă pe Josh de braț.

Josh își mișcă încet mâna. Pentru o clipă, ezită, apoi îi dădu drumul lui Chase.

În timp ce ținea penisul și continua să-i atingă vârful cu vârful degetului, dădu peste un fluid corporal transparent. Din gâtul lui Chase se auzi un amestec de respirație înăbușită și gemete.

Răsucindu-și talia, îl apucă cu disperare de braț pe Josh, îi dădu drumul și apoi îl apucă din nou. Membrul se umezi de lichide corporale și deveni alunecos. Părea că va ejacula în curând.

Respirația lui Josh se acceleră și ea.

Interiorul pulsa și se umezea încet. Trecuseră ani, dar corpul său părea să-și amintească ce se întâmplase în acea noapte. Josh fu surprins de reacția corpului său de a se pregăti să-l primească pe Chase, indiferent de intențiile acestuia.

Obișnuia să se masturbeze din când în când, dar nu își imaginase niciodată că ar putea să masturbeze un alt penis. Josh nu își imaginase niciodată că va fi cu un bărbat. Totuși, gemetele aspre și respirația lui Chase, pe care acesta continua să le scoată acum, îl făceau să nu mai reziste. Feromonii îl înnebuneau, iar tipul ăsta chiar încercase să-l omoare. Dacă ar fi vrut, ar fi putut să-și retragă mâna care îi ținea capul lui Chase și să-și frece propriul membru.

Nu, asta nu ar fi de ajuns. Dacă organele genitale ale lui Chase și ale lui ar putea rămâne unite și în frecare…

Doar imaginea asta îi făcea creierul să tremure. Josh își scoase mâna de sub capul lui Chase și o duse spre penisul acestuia, mișcându-și mâinile cu rapiditate. Hai să terminăm cu asta. Altfel, nu se știe ce o să facă.

Da, ar trebui să cântăm. Oh, poți vedea prin zori… se gândea mult la melodia pe care o cântase atât de des în armată, dar, din păcate, versurile nu le mai știa bine.

Oh, la naiba!

Mâna lui Josh acceleră ritmul. Chase scoase un geamăt aproape ca un țipăt, cu respirația tăiată, de parcă ar fi fost complet vrăjit.

– Uh, Ugh… ah, ha… ha, ahh!

Mâinile lui se umplură pe neașteptate de o substanță albicioasă.

Josh își dădu seama că încetase să-l mai strângă cu putere.

Era pe punctul de a spune „îmi pare rău”, dar își fixă privirea asupra lui Chase care clipea, cu brațele  care încetară să-i mai acopere fața și care atârnau fără vlagă pe pământ. Umerii lui se mișcau în sus și în jos, respirând greu, iar inima îi bătea repede. Nu părea să-și dea seama ce se întâmplase chiar acum. Copleșit de epuizare după actul sexual, Chase privea în depărtare, unde imaginea încă nu era clară, și respira cu dificultate. Sperma îi curgea pe buze și nu era doar acolo; ci pe tot corpul lui era plin de fluidele corporale ale lui Chase.

Josh se gândi că ar trebui să-l curețe, dar nu voia.

Dacă ar fi putut, l-ar fi dus pe acest bărbat în pat așa cum era, ca să-l sărute și să-l facă dragoste toată noaptea. Era o tentație atât de puternică, până la punctul în care aproape o puse în practică.

Ochii lui Chase, furioși, erau vag umezi. Oricum, era evident că era încă excitat. Tocmai se întinsese în grădină și ejaculase în fața lui Josh. Fața distorsionată arăta clar un sentiment de ură de sine. Nu-și putea ascunde expresia de angoasă amestecată cu disprețul față de sine. Respira agitat și avea buzele mușcate, în timp ce ochii îi rămâneau închiși. Josh își stăpâni dorința arzătoare și, în schimb, se aplecă asupra lui într-un mod extrem de blând. Buzele lui atinseră colțul buzelor celuilalt, apoi Josh îi sărută ușor obrazul, așa cum făcea cu Emma sau Pete, zâmbind cu afecțiune spre Chase, care clipi dezorientat.

– Totul este în regulă, îi șopti.

Chase îl privi pur și simplu fără să înțeleagă. Josh îi sărută obrazul încă o dată.

Avea un gust ușor necunoscut. Deși nu fusese intenționat, îi luă ceva timp să-și dea seama că o parte din sperma lui Chase ajunsese pe buzele lui. Dar era o cantitate ridicol de mică pentru a-și da seama exact ce gust avea. Având o senzație ciudată, Josh îi zâmbi lui Chase din nou. Chase doar clipi și nu arătă nicio reacție. Poate avea un alt atac de panică.

Josh se forță să revină la realitate, se ridică și făcu ce trebuia să facă. Scoase o batistă din buzunar și începu să șteargă sperma de pe fața lui Chase. Noroc că își făcuse un obicei să poarte batistă de când îl creștea pe Pete.

Josh curăță cu grijă fața lui Chase cu batista curată. Chase nu se mișcă din loc, în timp ce Josh își continuă treaba în tăcere. Când frecă cu putere sperma care se scursese pe hainele lui, organele genitale ale lui Chase și penisul încă în erecție, îi apărură în fața ochilor. Deci o singură dată nu era suficient pentru el.

– E în regulă, spuse Chase când Josh încercă să-l prindă din nou.

Vocea lui care era de obicei sensibilă acum era răgușită. Penisul rămăsese la fel, dar criza părea să fi trecut. După un timp, urma să se calmeze de la sine, dacă nu apărea nimic care să-l stimuleze.

Josh răspunse calm.

– Încerc doar să te curăț. Pentru că va trebui să te îmbraci, și îi apucă organele genitale indiferent.

În contrast cu atingerea delicată de mai înainte, acum era pur și simplu lipsit de considerație dar nu avea altă soluție decât să se comporte cât mai calm posibil. În timp ce înfășura penisul în batistă și îl curăța, deși Josh fusese reticent să o facă, de data aceasta nu putu să nu observe penisul lui Chase în detaliu.

Nenorocitule, de ce ai un penis atât de frumos? nu se putu abține să nu înjure în timp ce admira penisul lui Chase, care avea o grosime și o dimensiune impresionante. În plus, vârful roz, care era încă umed, arăta perfect.

În timp ce se gândea la asta, Josh voia să îl ducă la gură. De obicei, Josh gândea că era ceva pervers să-și imagineze că își bagă în gură penisul unui bărbat, dar excepția era chiar în fața ochilor lui. Nu putea uita senzația care îi rămăsese pe vârful degetului mare. Josh se simțea lacom dar Chase nu-l va lăsa să facă asta. După ce termină în tăcere, Josh se întinse pe iarbă lângă Chase.

Chase, care stătuse cu ochii închiși o vreme, ridică pleoapele. Când își întoarse privirea încet, ochii lui se întâlniră cu ai lui Josh. Niciunul nu se mișcă. Ochii violet, întunecați ca cerul nopții, îl priveau sub lumina stelelor. Linia nasului său ascuțit și buzele roșii, ușor întredeschise, îi atrăgeau privirea lui Josh.

Deodată, un gând îi fulgeră prin minte:

Cum aș putea să nu sărut acel chip frumos?

Își ridică mâna și îi atinse ușor obrazul. Chase nu reacționă. Fără să-și dezlipească privirea de ochii lui, Josh se ridică încet, apropiindu-se.

Intenția era clară.

Chase ar fi putut să-l evite. Ar fi avut timp să-l împingă, să-l lovească sau să arunce o replică acidă, așa cum făcea de obicei, dar nu făcu nimic.

Rămase nemișcat, privind cum chipul lui Josh se apropie tot mai mult.

Pleoapele lui Josh coborâră încet. Genele lui aurii, în ton cu părul, îi umbreau privirea. Pentru o clipă, îi trecu prin minte că ar vrea să-i sărute pleoapele lui Chase.

Respirația lui îi atinse ușor buzele.

Dar exact atunci…sunetul brusc al unor pași îi smulse din acel moment.

Josh se ridică imediat, reflexul fiind atât de rapid încât îl lăsă pe Chase dezorientat. Întorcându-se spre direcția zgomotului, strigă:

– Ce se întâmplă, Mark?

– Oh, Josh! Erai aici. Te-am căutat peste tot! Serios, unde ai fost? Isaac și Henry sunt cu tine?

Josh se apropie rapid de el, având grijă să-i blocheze unghiul de vedere spre Chase.

– Nu i-am văzut. Ce s-a întâmplat?

– L-am pierdut pe C. Nu l-ai văzut?

– Oh. Nu-ți face griji, a ieșit să fumeze. Am stat la distanță și l-am urmărit, mi s-a spus să nu mă apropii.

– Înțeleg… Dar de ce m-ai contactat mai devreme?

– Ah, pentru o clipă am avut o suspiciune, dar am rezolvat-o deja. Nu e nimic important.

Minciuna îi ieși fără efort.

Mark păru convins și dădu din cap.

– Se pare că s-a întâmplat ceva cu domnul Pittman și a plecat. Celorlalți li s-a spus să continue petrecerea. Ce facem? Poți să-l întrebi pe C?

Tonul lui trăda clar așteptarea.

– O să verific și te anunț imediat.

Josh îi făcu un semn scurt cu mâna. Mark plecă în grabă.

Rămas singur, Josh inspiră adânc și își relaxă umerii, lăsând să-i scape un suspin.

Apoi se întoarse și încremeni.

Chase era încă acolo. Nemişcat.

Nici măcar un deget nu i se mișcase.

Josh ezită.

Un sentiment de vinovăție, neașteptat de puternic, îi străbătu pieptul.

Momentul de mai devreme… încă plutea între ei.

Dacă ar putea să-i sărute din nou buzele. Dar Chase, din păcate, nu-i dădu ocazia să facă asta. Dintr-odată, Chase se ridică, de parcă și-ar fi recăpătat complet luciditatea. Trecuse pe lângă Josh fără să-i mai acorde vreo atenție, lăsându-l în urmă, în așteptarea unui răspuns.

Își aranjă părul și hainele cu o indiferență rece, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Josh rămase pe loc, confuz și ușor stânjenit.

E un miracol că nu m-a lovit.

Totuși, nu-l întrebase nimeni dacă poate să acționeze așa. Chiar dacă Chase ar fi fost de acord la un moment dat, era genul de om care își putea schimba starea într-o clipă și își descărca furia fără avertisment.

Iar faptul că el, Josh, încercase… să-l sărute…

Un fior îi străbătu coloana vertebrală.

Am fost la un pas de a muri.

Gândul îl făcu să înghețe.

Chase fusese, cu doar câteva clipe în urmă, pe punctul de a-l ataca serios. Și totuși, acum, că își recăpătase controlul, părea complet calm.

Prea calm.

Josh nu reușea să-și ia privirea de la el.

Pe obrazul lui Chase încă se mai vedea o ușoară roșeață.

Chiar și expresia somnoroasă de după ejaculare era suficientă pentru a-l înnebuni pe Josh.

Avea o reacție în partea de jos a corpului care abia se potolise. Rușinat, Josh respiră adânc și își îndreptă privirea în altă parte. În timp ce își ținea respirația, Chase își întoarse capul brusc. Josh îl privi pe Chase doar o clipă, dar senzația fu instantanee, ca și cum i s-ar fi oprit inima. Din fericire, nu mai exista nicio situație în care să fie nevoit să se supună lui RC. Chase se întoarse brusc și porni înainte, fără să se mai uite înapoi.

Josh îl urmă în grabă și își aminti prea târziu:

– Dacă te întorci acum, îți pregătesc mașina.

– Ha.

Asta fu singura reacție a lui Chase, un sunet scurt, aruncat peste umăr.

Josh îl contactă rapid pe Mark, transmițând instrucțiunile. Apoi îl urmă din nou pe Chase, dar tot ce se întâmplase părea deja ireal—ca un vis. Și totuși, era real.

Dovada era în buzunarul său.

O batistă.

Încă pătată, purtând urmele lui Chase. Țesătura era ușor rigidizată, iar senzația rece din material îl făcea pe Josh să ezite pentru o clipă.

Fără să-și dea seama, o desfăcu încet.

Poate chiar asta voia…

Gândul îi apăru pe neașteptate. Poate îl mințise pe Chase, poate se folosise de cuvinte „convingătoare” doar ca să ajungă aici.

Chase continuă să meargă fără să se uite nici măcar o clipă înapoi.

Merse mai departe, cu spatele drept, profilul lui rece și impecabil contrastând cu haosul emoțional al lui Josh.

Josh își dorea brusc să-i vadă fața din nou.

– Domnule Miller.

Se întorseseră la conac fără să-și dea seama. Un majordom al lui Pittman îl salută pe Chase, dar acesta trecu mai departe fără să reacționeze.

Chiar acceleră pasul.

– Domnule Miller, așteptați puțin! strigă Josh.

Se puse rapid în fața lui.

– Mașina e aproape gata. O pregătesc acum. Vă rog să așteptați puțin.

Chase se opri și îl privi. Respirația lui era grea, la fel ca a lui Josh.

– Ce să aștept? Idiot nenorocit… murmură Chase printre dinți.

Josh își păstră calmul.

– E aproape gata. Doar câteva minute.

Chase își trecu mâna prin păr, frustrat, dar tremurul îi trăda starea.

Josh continuă:

– Vă anunț imediat ce e gata. Între timp… încercați să respirați.

Privirea lui Chase se întunecă.

Pe cine naiba crezi că păcălești, omule? gândi Josh, dar de fapt nu spuse nimic.

Josh, destul de calm în fața reacției lui, îl apucă pe Chase de braț dar îi dădu drumul imediat.

– Hei, nenorocitule, nu mă atinge…!

Strânse din dinți, dar era cu un pas în urmă. Josh îl contactase deja pe Mark pentru a-l informa despre situație. Când fu întrebat dacă era gata să plece, Chase îl privi cu o grimasă. Josh se întoarse și-I spuse.

– Bine, să mergem.

Chase făcu un pas înapoi. Josh înclină capul nedumerit. Nici Chase însuși nu înțelegea de ce.

Era foarte slăbit și nu putea gândi limpede.

Își dădu părul la o parte cu o mână tremurândă, încercând să-și recapete controlul.

Chiar nu înțelegi ce se va întâmpla dacă nu plec acum… își spuse, tensionat.

– S-a întâmplat ceva, domnule Miller? întrebă Josh.

Îl privea cu o seriozitate care trăda îngrijorare reală.

Dar Chase nu avea nicio intenție să spună adevărul.

– Țsk… idiotu’… murmură printre dinți, frecându-și tâmplele.

Respirația îi era încă inegală, iar frustrarea îi făcea vocea mai aspră decât intenționa.

– Faci prea mult zgomot…haide, condu-mă. Poți să faci ceva cum trebuie, idiotule?

– …Bine.

Josh porni înainte fără să mai insiste. Chase îl urmă, forțându-se să meargă cu  pași mari, în timp ce își controla cu greu respirația sacadată.

Când ieșiră din conac, Chase avu pentru o clipă impresia că în sfârșit scapă.

Când deodată auzi un sunet neașteptat, tresări și făcu ochii mari.

– Domnule Miller? vocea lui Josh îl opri din nou.

Chase înlemni.

Nu se poate, nu, gândi el.

Chase nu se putea mișca și simți o sudoare rece pe spate.

Un sunet brusc, ascuțit, se auzi din depărtare.

Lătrat de câine.

Tot corpul i se încordă.

– …

Respirația i se opri pentru o clipă.

Un agent de securitate al lui Pittman se apropie grăbit.

– Îmi cer scuze, am eliberat câțiva câinii de pază pentru petrecere, ca măsură de precauție pentru paparazzi sau cei ,,nepoftiți” care se ascund și deranjează oaspeții. Nu trebuie să vă faceți griji, sunt bine dresați, așa că nu vor ataca cu ușurință. Domnule Miller? Vă simțiți bine?

Încă surprins, își veni în fire.

Dar Chase nu mai auzea clar.

Lătratul se auzi din nou dar nu zări niciun câine. Se uită în jur.

Cu mâinile tremurânde își dădu părul la o parte și suspină scurt.

Era prea mult.

O amețeală îl lovi brusc. Își duse mâna la frunte, apoi închise ochii și își lăsă capul pe spate. Pentru prima dată, pașii lui nu mai erau fermi.

Josh deschise portiera din spate a mașinii în grabă, dar se opri când îl văzu.

Chase era deja așezat, sprijinit de geam, cu ochii închiși.

Respira greu.

Fața lui care fusese palidă, acum se înroși.

Josh se încruntă.

– Domnule Miller… sunteți bine?

Dar de data asta, întrebarea părea inutilă. De fapt, nu era momentul să-și facă griji pentru alții.

Era pe punctul de a-și pierde controlul din cauza feromonilor lui Chase, care se răspândeau tot mai puternic în aer. Ar fi trebuit să se întoarcă rapid, dar Isaac și Henry încă nu erau de găsit.

Chase își slăbi brusc papionul de la gât, de parcă l-ar fi strâns prea tare, încercând să-și recapete suflul.

În clipa în care Josh îl văzu desfăcându-și încă un nasture de la cămașă, coborî grăbit din mașină.

Fără să țină cont de reacția lui Josh, Chase deschise rapid ușa mini barului și începu să caute ceva înăuntru. Găsi în cele din urmă o mică trusă de prim ajutor, scoase un medicament, îl aruncă în gură și înghiți cu o gură de apă.

În acel moment, o voce cunoscută răsună din apropiere.

– Ce s-a întâmplat? Nenorociților…

Mark apăruse chiar la timp, privind în jur și înjurând în șoaptă.

Josh își mută rapid privirea de la Chase, își ținu respirația și băgă în gură două bomboane, mestecându-le grăbit.

Isaac apăru exact la momentul potrivit, chiar când Mark era pe punctul de a izbucni din nou.

– Îmi pare rău. A trebuit să mă ocup de o problemă urgentă.

Mark își întoarse privirea spre el, iar în spatele lui îl observă și pe Henry, care venea încet.

– Voi doi ați avut „probleme urgente” în același timp? întrebă Mark pe un ton tăios.

Isaac părea ușor stânjenit, dar nu răspunse. Nici Henry nu spuse nimic.

Mark mormăi nemulțumit.

– Haideți înapoi. Vorbim acolo. Și să fiți pregătiți amândoi.

Situația era absurdă. Să-și abandoneze posturile în timpul unei misiuni de pază era inacceptabil.

Josh își strânse maxilarul.

Dacă ar fi după mine, le-aș tăia din salariu… sau mai rău.

Dar Isaac și Henry rămâneau în continuare tăcuți. Josh era uimit de lipsa lor de scuze, însă acum prioritatea era alta. În plus, starea lui Chase nu era deloc stabilă—iar Mark era conștient de asta.

– Grăbiți-vă. Toți. Să mergem.

Mark o contactă pe Laura, neavând timp să se întoarcă pentru a o lua pe secretară. După ce îi dădu instrucțiuni să plece acasă separat, se îndreptă direct spre scaunul șoferului din mașina din față.

Josh, care de obicei conducea, își dădu seama prea târziu că nu mai avea loc. Isaac se așezase deja pe scaunul din dreapta, iar Henry urcase în mașina din față și pornise.

Fără altă opțiune, Josh urcă în mașina rămasă și porni motorul, urmându-i.

Conducea cu privirea fixată înainte. În interior, domnea tăcerea, dar Josh nu o întrerupse.

Până când Isaac vorbi:

– De ce ai atât de mulți feromoni pe tine?

Întrebarea îl luă complet prin surprindere.

Josh își întoarse brusc privirea spre el, apoi o fixă din nou pe drum.

– Despre ce vorbești?

Sensul cuvintelor, desigur, fusese perceput. Deoarece zona dintre picioare era umedă de ceva vreme, simțea că înnebunește din cauza senzației de discomfort.

Isaac întrebă.

– Parcă ai fi impregnat de feromoni de la C… Îți simt mirosul puternic. S-a întâmplat ceva cât am lipsit? întrebă el, cu voce plină de îngrijorare.

Josh se foi și răspunse tăios:
– N-ar fi trebuit să pleci dacă aveai de gând să fii atât de preocupat.

Isaac ezită. Josh nu părea dispus să-și ceară scuze, fiind convins că are dreptate. În acel moment, Josh deschise geamul mașinii și un curent puternic de aer pătrunse în interior, dispersând ușor mirosul de feromoni. Isaac, care părea deja neliniștit de ceva timp, vorbit din nou:

– Eram pe cale să mă întorc, dar… îmi pare rău.

– …

– Nu știam că o să te întâlnești cu C.

Josh, fără să înțeleagă pe deplin aluzia, a răspuns scurt:
– Doar mă uitam în jur.

– …miroși peste tot a feromoni de la C, murmură Isaac din nou.

Josh încheie discuția sec:
– O să mă duc să mă spăl.

Mașina din față mergea atât de încet încât Josh simțea cum se enervează. Își ținea degetele încordate pe volan, lovindu-l ușor, ca și cum ar fi încercat să-și descarce tensiunea fără să atragă atenția. La suprafață păstra o expresie calmă, dar în mintea lui se învârteau obsesiv gândurile legate de inhibitorii pe care îi ascunsese.

În interiorul mașinii se lăsase o liniște apăsătoare. Josh continua să bată ușor în volan, ca să-și mascheze neliniștea.

– O să vă certe serios Mark pe amândoi, spuse el, rupând tăcerea.

– Da, răspunse Isaac.

– Sunt sigur, adăugă, păstrând un ton sobru.

După aceea, Josh se pierdu complet în propriile gânduri. Inhibitorii îi ocupau mintea în întregime. Nu mai spuse nimic, iar Isaac rămase la fel de tăcut.

✤✤✤✤✤✤

De îndată ce coborî din mașină, Mark îi luă pe Isaac și Henry fără să mai spună prea multe. Seth, rămas să păzească conacul pe durata petrecerii, se uită la Josh cu o expresie care părea să ceară explicații, dar nu era momentul potrivit pentru niciuna. Josh nici măcar nu se opri.

Nu-și mai amintea clar cum ajunsese înapoi în cameră. Cumva încă rezista, dar simțea că ajunsese la capătul puterilor.

Imediat ce închise ușa în urma lui, aerul i se păru brusc greu, sufocant. Simțea cum o căldură neplăcută îi cuprinsese corpul, făcându-l să-și piardă concentrarea.

Fără să mai stea pe gânduri, începu să răscolească prin bagaje, până găsi medicamentul ascuns în cel mai ferit loc. Îl luă și se îndrepră grăbit spre baia de alături.

La fiecare inspirație, avea impresia că urmele de feromon ale lui Chase i se lipesc de piele și pătrund mai adânc în el. Cu fiecare secundă, gândurile îi deveneau tot mai greu de ținut sub control, iar gura i se usca tot mai tare.

Deschise chiuveta în grabă și dădu drumul la apa rece, bând direct din jet, fără să mai aibă răbdare să-și umple mâinile. Înghiți, dar senzația de căldură nu dispăru.

Luă apoi medicamentul și îl înghiți pe loc.

– Când a fost ultima dată când am intrat în călduri…? își spuse în sinea lui, cu fruntea încordată de durere.

Își masa tâmplele, încercând să-și aducă aminte, dar totul era încețoșat. Nu reușea să-și amintească exact momentul. Dacă feromonii lui Chase îi declanșaseră o reacție atât de puternică, putea deveni o problemă serioasă, exact ca data trecută. Nu se așteptase la o expunere bruscă.

Așteptând ca medicamentul să își facă efectul cât mai repede, își scoase hainele mai groase pentru a-și regla temperatura corpului, încercând să se răcorească.

Trebuia să scape de starea aceea cât mai repede. În caz contrar, știa că risca să-și piardă complet capacitatea de a gândi limpede și să ajungă să ia decizii periculoase doar ca să-și regleze starea.

Desigur, presupunea că un astfel de lucru nu avea să se întâmple niciodată.

Josh deschise robinetul dușului și se lăsă jos pe podeaua rece. Apa care îi cădea pe corp îi provocă un fior scurt, dar treptat începu să se simtă mai bine.

Pentru o clipă, când rațiunea îi reveni parțial și scoase un oftat tremurat, își dădu seama brusc că nu era singur.

– …?

Se opri încet. În cadrul ușii, un bărbat îl privea cu ochii larg deschiși. Era Seth.

Câteva secunde, niciunul dintre ei nu spuse nimic. Josh respira greu, privindu-l fix, în timp ce în mintea lui se amestecau gânduri incoerente, fără formă clară.

Seth fu primul care își recăpătă controlul. Clipi de câteva ori, apoi deschise gura, dar ezită înainte să poată vorbi.

– Oh… voiam doar să te întreb ce s-a întâmplat la petrecere…

Situația din fața lui era, evident, mult mai șocantă decât orice răspuns ar fi putut primi. Expresia lui o spunea clar.

Josh își înghiți nodul din gât, încercând să-și stabilizeze respirația. Tăcerea deveni apăsătoare, iar Seth își drese glasul, încercând din nou să continue.

– Te simți bine? Vrei să-i spun lui Mark că nu te simți bine și că rămâi să te odihnești în cameră?

– De ce? E doar o simplă durere de cap.

Josh încercă să-și păstreze o expresie morocănoasă, dar vocea îi ieși mai slabă decât intenționase, iar asta îl irită.

Seth îl privi serios, fără să pară impresionat de răspunsul lui.

– Miroși puternic a feromoni acum.

Josh încremeni. Seth, complet nepăsător la reacția lui, continuă:

– Ce s-a întâmplat? De obicei nu pățești așa ceva. Ai uitat să-ți iei medicamentele sau ai intrat în călduri? Dacă sunt căldurile, nu pot face mare lucru,  o să dorm în altă parte.

Indiferența lui era aproape absurdă. Josh clipi, ușor stânjenit, înghițind în sec.

Seth vorbi din nou, ca și cum ar fi continuat un gând:

– Am văzut medicamentul în geanta ta, mai devreme.

– …când? reuși Josh să întrebe, abia auzit.

Seth își încreți ușor fruntea, ca și cum ar fi căutat momentul exact.

– Acum… trei sau patru ani?

– Atât de mult? Josh rămase uimit, ochii mărindu-i-se.

Seth continuă calm, fără să pară afectat de reacția lui:

– Nu e nevoie să-mi spui. Știi doar că sunt un Alpha.

Era mai vorbăreț decât de obicei, dar tonul rămânea la fel de liniștit. Josh încercă să-și adune gândurile.

– Cine mai știe în afară de tine?

Întrebarea îi ieși mai mult ca o grijă decât ca o curiozitate.

Seth răspunse imediat:

– Doar eu. Nu-ți face griji.

– Cum poți fi sigur?

– Dacă Mark ar fi știut, nu te-ar fi adus aici. Au fost foarte stricți la selecție. Isaac nu observă astfel de lucruri, iar Henry nu e interesat de ceilalți.

Ridică ușor din umeri. Josh rămase fără replică — totul suna prea logic.

Seth continuă, ca și cum ar fi încheiat subiectul:

– Mai bine nu ieși azi. Eu o să dorm în altă cameră. Îi spun lui Mark că ai răcit, ca să nu apară întrebări. E în regulă?

Josh dădu din cap, încă amețit.

Seth făcu câțiva pași spre ușă, apoi se opri.

– Ah… încă ceva. Cât durează căldurile? Să-ți pregătesc ceva?

– Nu, e în regulă, răspunse Josh mai clar.

– Nu sunt căldurile. E de la feromonii lui C. Am luat medicamentul. Dacă mă odihnesc și mă spăl, îmi trece.

– Atunci e bine.

Seth era deja pe cale să plece, dar Josh îl strigă:

– Seth.

Se opri și se întoarse ușor.

Josh ezită.

– Tu… ești de acord cu faptul că sunt un Omega?

Seth înclină ușor capul.

– Ce importanță are?

– Adică… industria asta nu e chiar… prietenoasă cu Omega, mai ales în situații ca asta.

– E adevărat, răspunse Seth simplu.

Apoi adăugă:

– Dar tu ești tu.

Josh îl privi confuz.

– Există cineva mai capabil aici? Mark controlează tot, dar când e haos se retrage primul. Isaac e sincer, dar nu se descurcă la improvizație. Henry… e prea imprevizibil.

Ridică din umeri ușor.

– Tu ești cel care judecă rapid, rămâne calm și știe să se descurce. Ești un luptător bun și un trăgător talentat.

– Uh… mulțumesc, murmură Josh, îmbujorându-se ușor.

Seth îl privi o clipă.

– E confortabil să te am în misiuni.

– …

– După asta, să mergem în Miami să ne distrăm puțin. Trebuie să-mi mai arăți abilitățile tale.

Râse scurt și făcu un pas spre ieșire.

Josh întrebă din urmă:

– Dar iubita ta din Boston?

Seth se opri pentru o clipă.

– Ne-am despărțit.

Și ieși înainte ca Josh să mai apuce să spună ceva.

Rămas singur, Josh se lăsă încet pe spate, clipind încet. Căldura încă era acolo, dar mult mai estompată decât înainte, ca și cum medicamentul începea să-și facă efectul.

Se ridică greu și expiră tremurând.

A fost periculos…

Pentru o clipă, gândul îi trecu că era norocos că Seth fusese cel care îl găsise.

Făcu un duș lung, aproape mecanic, frecând pielea până când simți că nu mai rămâne nimic. Apoi căută medicamentul pentru răceală și îl înghiți fără să mai stea pe gânduri.

Abia se întinse în pat că oboseala îl doborî brusc.