Înainte să mă pierzi- Capitolul 28

 

 

– Stai puțin... spuse Chase uimit.

Josh, pur și simplu, apucă mâna, slăbi cureaua, o scoase repede și îi legă încheieturile lui Chase. Apoi apucă încheieturile legate, le ridică și le legă de capul patului cu cravata. Totul îi luă mai puțin de 20 de secunde. Când Chase își reveni, avea deja mâinile legate.

– Ești…!

Chase strânse din dinți.

Ochii îi străluceau și părea că abia se stăpânește să nu înjure, dar nu-și putea ascunde fața supărată.

– Dă-mi drumul imediat! Vrei să mori?

Chase se răsucea și dădea din picioare în toate părțile legănându-se pe pat, dar Josh nici măcar nu clipi. Ieși din cameră calm și-l lăsă să se liniștească o bucată de vreme. În cele din urmă, Chase se sătură de propria lui criză de nervi și se relaxă.

Gâfâia în timp ce încerca să respire, iar o clipă mai târziu veni și Josh ținând în mână o cravată pe care Chase o prețuia foarte mult.

– Ce ai de gând să faci?  întrebă Chase cu o ușoară notă de teamă în voce.

În loc să răspundă, Josh se apropie în tăcere de capul patului și se așeză.

Înfășură capătul cravatei în jurul mâinii și îl privi pe Chase.

Chase se uită nerăbdător la mâinile și fața lui Josh, apoi acesta îi zâmbi. Chase îngheță și mai tare la acel zâmbet, apoi Josh întinse mâna.

– Muh, Ugh, …!

Dădea din cap dintr-o parte în alta, dar Josh îl făcu cu ușurință să muște cravata, fără să-i pese ce gândea Chase.

Josh făcu un nod în spatele capului său și îi zâmbi scurt privind ochii larg deschiși ai lui Chase.

– Va trebui să strângi din dinți acum, Chase. Așa că nu vei putea să bagi nimic în gură.

Josh se ridică în picioare vorbind serios ca și cum i-ar fi dat o lecție foarte importantă. Se urcă cu un genunchi pe pat și se așeză între picioarele lui Chase

-…Uh, Ugh!

– Șșșșh, nu te zbate… Fii băiat cuminte, șopti Josh ca să-l calmeze pe rebelul Chase.

Chase încercă să se scuture cu toată puterea, dar obosi repede; în timp ce Josh doar îl privea. Curând răsuflă greu și îi zâmbi lui Chase.

– Trebuie să-ți păstrezi energia în momente ca acesta, nu-i așa? Odată ce ești răpit, trebuie să gândești și să-ți planifici evadarea imediat.

„Cum poți fi atât de imprudent?”

Deliberat își băgă mâna între picioarele lui Chase și îi apucă penisul prin pantaloni. Chase, uimit, deschise ochii și inspiră puternic.

Privindu-i fața, Josh spuse:

– Uite, ar fi bine să mă lovești în momente ca acesta.

Chase încercă imediat, dar Josh îl blocă cu ușurință.

– E bine să folosești ce te-am învățat, dar trebuie să o faci în timp ce te uiți la cealaltă persoană.

Josh zâmbi scurt și își puse din nou mâna pe pantalonii lui Chase; se auzi un zgomot când cureaua se slăbi, apoi Josh îi scoase lui Chase pantalonii și chiloții. Chase îl privi pe Josh cu o expresie palidă și încordată. Pentru o clipă, privirea lui Josh se fixă asupra lui. Zâmbetul pe care i-l arătase cu blândețe până atunci dispăru, lăsând loc unei priviri goale.

-…ești foarte, foarte frumos, murmur Josh; nu era clar dacă îl admira sau îl compătimea.

Ochii lui nu-și luaseră privirea de la penisul lui Chase; când Chase își dădu seama, începu să fie agitat.

– Ei?

Josh înclină capul.

Organele genitale ale lui Chase rămăseseră suficient de tari încât să poată fi văzute clar de ochii amândurora. Josh, care își fixă rapid privirea pe fața lui înroșită, râse.

În acel moment, fața lui Chase era roșie și strălucitoare.

– Chase, șopti Josh privind penisul lui Chase.

În timp ce Chase îl privea fără să clipească, Josh îi atinse penisul cu vârful degetelor.

În ciuda senzației de enervare pe care o simțea în acel moment, Chase respiră adânc.

– Ce-i asta?

Vocea lui Josh era atât de dulce încât Chase nu putu răspunde, doar gâfâia încet ca să poată respira. Apoi Josh deschise gura, în timp ce privea ochii violet și  dezorientanți ai lui Chase.

– Ești emoționat?

– ………

– Chase…

Josh zâmbi amar, ca și cum nu s-ar fi putut opri. Ca în glumă, degetele lui atinseră vârful penisului lui Chase, care era în erecție. Josh vorbi brusc, uitându-se la Chase, care se strânse repede.

– E tipic pentru un băiat rău să aibă o erecție în timp ce este pedepsit.

Ochii lui Chase se umeziră. Când Josh îl văzu, deschise gura și își coborî capul. În clipa următoare,  băgă penisul lui Chase în gură.

– ……!

Ochii lui Chase se deschiseră atât de larg încât mai mult nu se puteau deschide.

În timp ce respira greu și se uita doar, Josh își deschise gâtul pentru ca penisul lui Chase să poată pătrunde mai adânc. O gaură strâmtă și caldă îi învăluia glandul.

Limba moale a lui Josh îi frecă vârful penisului și îl sugea cu buzele.

Josh apucă partea din membru care rămăsese în afara gurii sale și, cu degetele, îl mângâia ușor de sus în jos, iar Chase simți cum creierul său se topește încet.

– …Uh, ahg, ahh.

Un geamăt îi ieși din gât.

Voia să-l doboare pe Josh și să-l împingă imediat, dar nu putu. Oricât de mult ar fi încercat, cureaua nu se mișca. La fel se întâmpla și cu cravata care era fixată de pat.

Chase îl privi pe Josh, respirând agitat. Sperma începea să-i umple penisul și căldura urca din interiorul său. Bătăile inimii sale păreau să se răspândească prin tot corpul său, cunoștea această senzație. Era pe punctul de a ejacula.

O să-mi revărs totul în gura lui Josh.

Doar imaginându-și asta îi făcea tot corpul să se simtă amorțit. Chase spera ca acel moment să vină repede; voia să pună capăt repede acelei situații insuportabile, dar era imposibil.

Își mișcă șoldurile ca să poată pătrunde cumva mai adânc în gâtul lui Josh. Dar de fiecare dată când o făcea, Josh își trăgea repede buzele înapoi și le îndepărta.

Asta se repetă de mai multe ori, iar Chase începea să înnebunească. O mulțime de gemete înăbușite se auzeau din gura lui blocată. Când își strânse pumnul cu nerăbdare, Josh deschise gura și băgă penisul lui Chase până în adâncul gâtului său strâmt. Mintea i se întunecă pentru o clipă, în timp ce vederea i se încețoșă. Chase își opri mișcările violente și se calmă.

În momentul în care sperma lui era pe punctul de a se revărsa, simți un ușor fior ca și cum membrul său se umplea încet.

– Ha.

Deodată, Josh ridică capul cu un suspin. Chase, care era pe punctul de a ejacula, îl privi fix cu o privire pierdută pe chip.

Nu părea să înțeleagă ce se întâmplă. Atunci Josh zâmbi în timp ce își ștergea buzele umede cu dosul mâinii.

– Nu știi că ești pedepsit acum?

Cu vârful degetului îi frecă ușor penisul lui Chase, care încă mai pulsa. Josh continuă să vorbească în timp ce privea chipul sumbru al lui Chase:

– N-ar trebui să-ți placă.

– Whoo, hoo, hoo, se auzi respirația lui Chase.

Fața lui febrilă era inundată de rușine și de furie. Nimic nu enerva un bărbat mai mult decât să-l deranjezi chiar înainte ca el să ejaculeze, dar Josh rămase relaxat.

Așezat între picioarele lui Chase, își ridică genunchiul, își dădu jos pantalonii și își scoase penisul din uniformă. Privirea fixă a lui Chase făcu ca penisul lui Josh să devină la fel de rigid ca al lui.

Josh își apucă penisul cu o mână și apucă genunchiul lui Chase cu cealaltă, desfăcându-l. Un penis gros se afla între picioarele deschise, tremurând ușor, incapabil să își susțină greutatea. Josh începu să se privească pe sine cu ochii ațintiți asupra lui. Chase nici măcar nu putea clipi cu ochii uimiți, așa că pur și simplu îl privea.

– Hoo, ha……, ha.

Emoționat, Josh se masturbă, căldura urcându-i-se încet în obraji.

Chase observă că Josh era la fel de excitat ca el. Gaura lui era deja umedă și o mare cantitate de lichid se scurgea deja. Dar doar masturbarea nu era suficientă. Josh se încruntă când penisul său, care se ridicase până la nivelul buricului, nu se descărca cu ușurință. Își puse cealaltă mână între șolduri.

Curând se auzi un sunet de umed. Se masturba sub privirile lui și era atent la bărbatul care îl privea și era o senzație absurdă.

Puțin mai târziu reuși să obțină ce voia. Chase înnebunea pentru că voia să intre în Josh în acel moment. Cu toate acestea, Josh dădea puține semne că ar vrea să-l lase. În ritmul ăsta, simțea că o să înnebunească  înainte să fie iertat.

– ……!

Termină de scuturat penisul și scoase un strigăt înăbușit. Singurul sunet care îi ieși din gură fu un geamăt abia auzit. Apoi Josh, care expiră excitat, îl privi pe Chase. Ochii lui se umeziră încet. Josh se mișcă încet și își scoase pantalonii de uniformă. Între timp, ochii lui continuară să-l privească pe Chase. Acesta respire adânc în așteptarea a ceea ce urma.

Încet, Josh se urcă pe Chase. Un penis foarte excitat îi atinse fundul. Când Josh începu să-și miște cu nerăbdare partea inferioară a corpului în sus și în jos, Josh își duse degetul la buze rugându-l să tacă și apoi rămase nemișcat.

Acesta fu obligat să stea nemișcat, apoi Josh îl întrebă:

– Foarte bine, acum știi ce să spui când îți dezleg cravata?

– ………

Chase îl privi fix pentru o clipă și dădu din cap.

Josh întinse mâna și dezlegă nodul din spatele capului său.

– ……Ha! exclamă gura care cu câteva momente în urmă fusese eliberată.

Josh, care continua să-l privească pe Chase gâfâind, spuse.

– Haide, Chase.

Îl privi pe Josh fără să spună un cuvânt.

Ochii lui injectați de sânge erau plini de resentimente, dar și dorința lui era mare.

– … …Eșec!  spuse Josh, iar atunci agresivul Chase se predă în cele din urmă.

– Data viitoare, nu te voi lovi.

– Nu e mare lucru să fii lovit, spuse Josh, apoi își aplecă partea superioară a corpului peste Chase.

Josh își coborî capul atât de mult încât Chase îi putea auzi respirația, apoi îl avertiză în șoaptă.

– Dacă mai spui prostiile alea, atunci nu va mai fi o altă bătaie. O să te părăsesc și o să dispar, ar trebui să știi asta.

– ……

– Nu ai de gând să răspunzi?

Chase fu nevoit să dea din cap în semn de aprobare.

– Bine.

– Bine, spuse Josh, care dădu din cap.

Chase își ținu respirația când își văzu penisul prins între picioarele desfăcute ale lui Josh.

– ……Aaah…

Josh scoase un geamăt profund care semăna mai mult cu un suspin.

Gaura lui strâmtă înghiți vârful umed al penisului lui Chase și îi sugea încet membrul gros. Cu cât peretele interior fierbinte al lui Josh se înfășura mai mult în jurul membrului, cu atât era mai probabil ca Chase să înnebunească. În cele din urmă, nu mai putu suporta, gemu în timp ce își arcui spatele.

Asta făcu ca planul lui Josh, de a-l lăsa să intre încet și de a-l face nerăbdător, să eșueze.

Erecția lui se înfipsese adânc în el.

– Oh, ahhh…

Josh își înghiți respirația cu un strigăt înăbușit și se aplecă pe spate. Apoi corpul său solid tremură și se cutremură.

Era spermă împrăștiată peste tot. Gustul subtil care se răspândi în gura lui Chase îl făcu să-și dea seama că erau fluidele corporale ale lui Josh.

Josh se așeză peste Chase tremurând ușor.

Pur și simplu îl introdusese și ejaculase. Fusese atât de repede încât nici nu-i venea să creadă. Penisul lui Chase, cu capul ridicat ca un șarpe veninos, încă rămăsese înăuntrul lui.

Cu o privire neliniștită, Josh întinse mâna cu un zâmbet; apoi cravata fu slăbită ușor, iar cureaua care îl lega pe Chase căzu producând un sunet metalic.

Chase începu imediat răzbunarea pentru că îl iritase.

Își reveni și se așeză repede într-o altă poziție.

– La naiba……! Ești hotărât să mă omori?

Chase strânse din dinți cu putere.

Josh, întins în locul de unde Chase tocmai fusese dezlegat, zâmbi.

Când își întinse mâna și o puse în jurul gâtului lui, Chase înjură și își puse buzele peste cele ale lui Josh. Apoi intră în el, umplându-l până la capăt. Nu exista niciun pic de considerație și niciun pic de reținere. Josh încruntă sprâncenele simțind penisul lui împingându-se agresiv în el, dar nu simțea durere.

Peretele interior al lui Josh era deja ud și plin de fluide, ușurând mișcările.

Sunetul loviturilor îi amețea toate simțurile.

Chase îi sărută buzele flămând și îi mușcă limba.

Fricțiunea dintre organele genitale care intrau și ieșeau din partea inferioară a lui Josh se simțea ca un foc arzător, ceea ce îl făcea să-și piardă din nou mințile.

– Ah,a, ha. Ah, ha.

Chase gâfâia continuu în timp ce încerca să-și regleze respirația. Transpirația care îi curgea pe față căzu peste fața lui lui Josh în timp ce buzele lor se căutau și saliva se amesteca. Chase îl ținea pe Josh strâns în brațe și își mișca șoldurile sălbatic. Stomacul lui se freca de organele genitale ale lui Josh la fiecare penetrare, apoi își retrăgea membrul pentru a-l introduce apoi mai adânc.

Josh era în fața lui, răsucindu-și tot corpul. În momentul în care își ridică șoldurile și își strânse fesele, brusc Chase respiră greu.

– ……Uh, ugh.

Mirosul feromonilor se răspândi prin tot corpul său și căldura crescu. Josh își strânse fesele pentru a se adapta la situația care se repeta de fiecare dată; și de fiecare dată, sperma lui lui Chase se vărsa din gaura lui.

Când în sfârșit termină, scoase un suspin puternic, iar gaura lui Josh se umplu de spermă.

– Ah ah ah…

Pentru o clipă, sunetul respirației sale îi tulburase urechile. Josh, care se ținea de Chase în timp ce își recăpăta respirația, o pierdu din nou când Chase, care se oprise, își ridică partea superioară a corpului.

Un penis gros se strecură afară, stomacul lui era plin de spermă. Chiar înainte de a simți că leșină, Josh observă penisul lui Chase, pe care încă îl ținea cu fermitate. Era un amestec de fluide și spermă, iar membrul său era complet ud.

Chase se uită la Josh și spuse:

– Apleacă-te.

Josh îl ascultă cu un zâmbet.

Chase începu să-și miște talia ca un nebun. De fiecare dată când fundul ferm al lui Josh se lovea de carnea lui, se auzea un sunet vulgar. Sexul continuă și continuă iar și iar.

……………………………….

Corpul îi era greu, scufundat într-o toropeală dulce, ca și cum somnul îl ținuse prea strâns. Chase se întoarse ușor, încruntându-se fără să se trezească pe deplin.

Un miros sărat îi atinse simțurile, strecurându-se lent prin ceața conștiinței. Inspiră adânc, încercând să-l deslușească.

– …

Unt? Sau… alune?

Undeva, în fundal, se auzea un sfârâit discret — sunetul uleiului încins. Simplu, domestic, dar suficient cât să-i trezească o curiozitate neașteptată.

Foamea veni brusc, ascuțită, aproape primitivă.

Deschise ochii.

Tavanul rulotei îi apăru familiar, rece și liniștit și pentru o clipă rămase nemișcat, încercând să-și adune gândurile. Apoi își aminti — adormise acolo.

Ridică încet brațul, într-un gest reflex.

Se opri.

Privirea i se fixă pe încheietură.

Urma subțire, abia vizibilă, îi tăie respirația pentru o clipă — o amintire tăcută a ceva ce nu fusese doar un vis.

Își aminti de sexul sălbatic chiar înainte de a adormi.

Cât de dezlănțuiți deveniseră el și Josh pe pat după ce îl eliberase. Faptul că fluidele corporale se uscaseră pe cearșaf dovedea că nu fusese un vis .

– Joshua?

Numele îi ieși de pe buze cu o urmă de neliniște. În clipa următoare, ușa dormitorului se deschise brusc.

– …!

Josh intră grăbit, dar se opri când îl văzu ridicându-se. Clipi o dată, surprins.

– Te-ai trezit? Cum te simți?

– Ce… ce s-a întâmplat?… Acum… ce…

Chase îl privea, încă dezorientat, cu o umbră de stânjeneală în ochi.

Josh își scoase jacheta, rămânând doar în blugi, de parcă gestul nu însemna nimic.

– Am crezut că ar fi bine să folosesc câteva dintre lucrurile tale, spuse el simplu.

– Dormeai… și m-am gândit că ți-ar fi foame.

Vocea îi era calmă, obișnuită, dar prezența lui umplea încăperea altfel decât înainte.

Chase nu răspunse.

Privirea lui rămase fixată asupra lui Josh, urmărindu-l fără grabă,  de la pieptul bine conturat, peste linia taliei, până la umeri și gâtul ferm. În cele din urmă, ochii i se opriră pe chipul lui.

Pentru o clipă, tăcerea deveni din nou apăsătoare.

Apoi, fără avertisment, Chase întinse mâna și îl apucă de braț, trăgându-l ușor spre el.

Josh se lăsă condus și se opri între picioarele lui. Chase îl cuprinse de talie și își sprijini capul de pieptul lui.

În acel moment, Josh își aminti de Pete, când abia se trezea și începea să dea din picioare, așa că Josh îi mângâie ușor părul lui Chase.

– Mănânci alune?

Chase încuviință ușor, iar gestul lui deveni neașteptat de intim,  buzele i se sprijiniră, aproape absent, de pielea descoperită a lui Josh, ca și cum acel contact îi era necesar pentru a-și fixa realitatea.

– De ce ai atâtea cicatrici?

Întrebarea veni simplu, dar atingerea lui urmă traseele vechi, aproape uitate.

Josh ezită doar o fracțiune de secundă.

– M-am rănit în armată… spuse el, cu o nonșalanță atent construită.

– Mai ales în timpul serviciului.

– Asta?

Degetele lui Chase se opriră pe o cicatrice mai lungă, coborâtă pe abdomen.

Pentru o clipă, respirația lui Josh se frânse. Inima îi bătu mai repede, trădătoare.

– Apendicită, răspunse imediat.

Puțin prea repede.

Schimbă subiectul înainte ca liniștea să devină periculoasă.

– Mi-e foame. Ție?

Chase clipi, de parcă abia atunci conștientiza golul din stomac. Dădu din cap.

– Am găsit ingrediente în frigider… am făcut ceva. Sper că e în regulă.

– Tu ai gătit?

– Da. Și, din fericire, nu am ars nimic, adăugă Josh cu un zâmbet ușor.

Chase nu răspunse imediat. O urmă de roșeață îi apăru pe chip, abia perceptibilă.

Josh se ridică și se îndreptă spre bucătărie.

Rămas singur, Chase se lăsă pe spate, privind în gol. Pentru el, mâncarea nu fusese niciodată mai mult decât o necesitate — ceva care umple un gol, fără să lase urme. Nu avusese niciodată așteptări.

Dar mirosul care se răspândea acum în aer era diferit.

Calm. Cald. Aproape… liniștitor.

Înghiți în sec.

Când Josh reveni, aduse două farfurii simple,  carne și cartofi. Nimic spectaculos, nimic extravagant.

– Spune-mi dacă nu-ți place. Data viitoare pot încerca altceva.

Chase privi farfuria cu o răceală obișnuită, dar fără respingere.

Josh se așeză lângă el și începu să taie carnea cu o îndemânare naturală, aproape mecanică, ca atunci când taie carnea pentru Pete. Pentru o clipă, ezită,  un gest reflex, ca o amintire care îi scăpase în mișcare,  apoi continuă, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic.

– Bine, spuse Chase.

Își luă tacâmurile și duse o bucată la gură.

Mestecă încet.

Se opri.

Josh îl urmărea fără să spună nimic.

Expresia lui Chase rămase neutră, dar ceva în ritmul lui trăda o schimbare. După o clipă, înghiți.

– Vrei altceva? întrebă Josh.

– Nu.

Răspunsul veni scurt, dar Chase mai luă o înghițitură, apoi încă una, ritmul devenind mai rapid.

Josh deschise o sticlă și turnă apă.

– Ai putea să gătești mai des. Ai tot ce-ți trebuie aici.

Chase se opri și ridică privirea.

– Tu?

– Dacă nu te deranjează, da. E mai bine decât să mănânci la întâmplare.

– Nu cred că m-ai otrăvi, mormăi Chase, ușor iritat.

Josh râse încet.

– Mă bucur să aud asta.

Îi privi farfuria.

– Mai vrei?

Chase nu răspunse, dar nu se opri din mâncat.

– Încearcă și salata. Are alune prăjite, e mai bună decât pare.

Zâmbetul lui Josh era sigur, cald.

Chase îl privi o clipă, apoi își întinse mâna.

În același timp, Josh făcu un gest reflex , mâna îi porni instinctiv spre capul lui Chase, ca și cum ar fi vrut să-l ciufulească ușor.

Se opri brusc.

Își retrase mâna, aproape stingher.

„Seamănă prea mult…” îi trecu prin minte.

Își întoarse privirea, reluând o expresie neutră, ca și cum nimic nu se întâmplase.

✤✤✤✤✤✤

Se auzea un șuierat ușor dincolo de ușa închisă,  era Josh, ocupat să aprindă grătarul.

Chase rămase în tăcere, luând o linguriță de salată de cartofi. Când o duse la gură, textura moale se îmbină cu sunetul crocant al alunelor zdrobite între dinți. Încercă să savureze gustul, să-l înțeleagă, dar senzația era prea nouă, prea intensă.

„Așa… se topește ceva în gură?”

Gândul îi trecu neașteptat prin minte. Clipi des, acoperindu-și ușor gura. Simțea căldura urcându-i spre obraji și urechi. Respirația i se tulbură pentru o clipă, așa că inspiră adânc, încercând să se adune.

Când Josh se întoarse, Chase reușise deja să-și recapete controlul.

Josh zâmbea ușor, așezând friptura proaspăt făcută pe tavă, lângă el.

Chase îl privi brusc.

Abia atunci observă cu adevărat. Pielea descoperită a lui Josh purta încă urmele din noaptea trecută, semne discrete, dar imposibil de ignorat. Gâtul ușor înroșit, clavicula marcată, linia pieptului… toate îi atrăgeau privirea fără voia lui.

– Ieri am fost cam… impulsivi, nu? spuse Josh, aproape amuzat.

În acel moment, Chase înțelese.

Nu era doar foame. Nu era doar oboseală.

Era altceva, un sentiment dens, copleșitor, care îi umplea pieptul fără să-i dea un nume clar.

– Ce s-a întâmplat? întrebă Josh, înclinând ușor capul.

Chase nu răspunse.

Voia să-l tragă mai aproape. Să reducă distanța aceea care, brusc, părea prea mare. Dar tava dintre ei devenise un obstacol absurd, iar gândul că Josh muncise pentru acea mâncare îl ținea pe loc, fără să înțeleagă de ce.

Inima îi era plină, aproape la fel de mult ca stomacul.

Și tocmai de aceea, îi era greu să mai mănânce.

Josh îi întinse furculița care îi scăpase din mână.

– Ești bine? Vrei ceva de băut?

Chase dădu doar din cap.

Josh ezită o clipă, nedumerit, dar zâmbetul nu-i dispăru.

– Atunci… termină de mâncat, bine? Eu trebuie să plec curând, începe tura mea.

Aruncă o privire la ceas și începu să-și adune lucrurile.

– Unde te duci? întrebă Chase brusc.

– La schimb. Mă întorc în camera mea.

Răspunsul veni simplu, firesc.

Dar Chase îl prinse de mână înainte să apuce să plece.

– Nu spune prostii. Rămâi.

– Despre ce vorbești…?

– Ți-am spus să nu pleci, idiotule.

Tonul lui nu era glumeț.

Josh se opri. Îl privi mai atent.

Chase nu zâmbea.

Strânsoarea mâinii lui era fermă, hotărâtă.

Aerul dintre ei se schimbă din nou, devenind mai greu, mai direct.

Și, fără să-și dea seama, Chase întrebă, aproape nepăsător,  dar cu o tensiune ascunsă în voce.

– Deci, ce se întâmplă? La naiba! Ți-e rușine că te culci cu mine?

– Nu asta vreau să spun, suspină Josh în fața cuvintelor pripite ale lui Chase.

– Cu cine mă culc, face parte din viața mea privată și nu vreau să o fac publică. De ce ar trebui să spun asta cuiva? În plus, eu sunt cel care va suferi neplăceri dacă se află asta…Vrei să fiu urmărit de paparazzi și terorizat de fani ca tine?

Chase ezită. Lumina dispăru de pe chipul său, iar expresia i se întunecă într-o clipă.

– Te pot proteja.

– Eu sunt cel care te protejează, îl contrazise Josh imediat.

În cameră se lăsă o liniște adâncă, aproape apăsătoare.

Chase, care până atunci nu mai spusese nimic, deschise în cele din urmă gura:

– Atunci schimbă ordinea de pază.

– Ce? întrebă Josh, surprins, ușor iritat de tonul brusc.

– E singura soluție, nu? Dacă tu trebuie să fii aici și eu vreau asta… există altă cale?

Josh fu pe punctul de a protesta, să spună că nu putea modifica programul după bunul plac. Dar ceva în expresia lui Chase — încăpățânată, fixă — îi aminti de Pete.

„De ce au aceeași privire când se ambiționează…?”

– Există vreo cale? insistă Chase, mușcându-și ușor buza.

Nu era.

Josh oftă încet.

– …Bine. O să vorbesc cu Mark.

Chase nu răspunse, dar tensiunea din umeri i se domoli ușor.

– Voi fi aici, continuă Josh, întinzând mâna.

– Așa că… dă-mi drumul.

Chase își dădu seama abia atunci că încă îl ținea strâns. Își slăbi încet prinsoarea.

Josh își frecă încheietura, simțind o ușoară furnicătură. Pentru o clipă, chipul altcuiva i se suprapuse în minte, iar el zâmbi amar.

– Eh…

Îi dădu o bătaie ușoară pe cap, aproape din reflex.

Chase se încruntă, dar nu se retrase.

Josh își întoarse privirea și începu să-și adune hainele de pe podea.

– …Huh?

Exclamația lui Chase îl făcu să se oprească.

– Ce e?

Chase se apropie, privindu-l mai atent, ca și cum încerca să înțeleagă ceva invizibil. Apoi îl prinse ușor și inspiră adânc.

Se opri.

– De ce miroși a Omega?

Inima lui Josh tresări.

Pentru o clipă, nu spuse nimic. Privirea lui Chase era prea directă, prea pătrunzătoare, plină de ceva ce nu putea fi definit.

Josh zâmbi, forțat calm.

– Am fost la supermarket. Era plin de lume… probabil s-a impregnat mirosul. Știi cum e.

Chase îl privi în tăcere.

Logica era simplă. Dacă ar fi fost adevărat, dacă Josh ar fi fost ceea ce sugera acel miros… ar fi știut deja.

Gândul se disipă, lăsând în urmă doar o ușoară neliniște.

– Trebuie să plec, spuse Josh.

– Da… răspunse Chase, mai încet.

Josh se îmbrăcă rapid și ieși din dormitor, lăsând în urmă aceeași liniște, dar cu o tensiune care nu dispăruse cu adevărat.

De data aceasta, nu îl mângâie și nici nu-i mai atinse fruntea cu acea apropiere familiară.

Când rămase singur, Chase se așeză în liniște și începu să taie friptura răcită, ducând bucățile la gură fără grabă.

Și totuși, gustul dispăruse.

Oricât încerca, nu simțea nimic.

„Josh nu are cum să fie Omega.”

Gândul reveni, clar, aproape rigid. Era un fapt, sau, cel puțin, așa ar fi trebuit să fie. Mult mai logic era să creadă că totul venea din acumularea aceea de feromoni, din confuzia care îi încețoșa mintea.

Dar dacă ar continua…

Dacă ar continua să-l învăluie astfel…

Cuțitul se opri brusc în aer.

Un gând îl străpunse, rece.

„L-aș putea transforma pe Joshua.”

Un fior îi urcă pe șira spinării.

Respirația i se tulbură, iar pentru o clipă simți că pierde echilibrul, deși nu se mișcase.

Dacă s-ar întâmpla asta…Josh l-ar urî.

Imaginea îi apăru clară, prea clară — și tocmai de aceea, imposibil de suportat.

Chase trase aer adânc în piept, forțându-se să se calmeze.

– Nu se va întâmpla…

Vocea îi era abia o șoaptă.

– Nu se va întâmpla.

Repetă cuvintele, din nou și din nou, ca pe o ancoră.

O mutație nu era ceva atât de simplu. Nu era ceva ce putea apărea doar dintr-o apropiere, dintr-un impuls.

Și totuși…neliniștea nu dispăru.

✤✤✤✤✤✤

– Ah… ah…

Respirația îi era încă neregulată, dar încet, încet, Chase reuși să se adune. Gândurile îi reveniră la locul lor, iar ceața din minte începu să se risipească.

Atunci auzi.

Un sunet slab,  ușa rulotei deschizându-se.

– Joshua…?

Își ridică fața palidă, privirea fixându-se spre ușă.

Avea să apară. Știa asta.

Și, odată cu el, liniștea avea să revină. Îi va simți prezența, mirosul familiar — nu feromonii tulburători, ci ceva mai cald, mai stabil. Îl va trage aproape, îl va ține lângă el… poate chiar va adormi așa, fără gânduri.

Pe măsură ce pașii se apropiau, chipul lui Chase se lumină treptat.

Un zâmbet sincer, aproape copilăresc, îi apăru pe buze.

Când silueta intră în cameră, Chase nu mai rezistă. Se ridică, pregătit să-l întâmpine, să-l cuprindă…

Dar se opri.

Zâmbetul i se stinse.

Se rigidiză.

Bărbatul care intrase nu ezită. Pășea sigur, cu un zâmbet larg, aproape identic — dar rece, străin.

– Bună, Chase. Ai fost bine… dragul meu frate?

Cuvintele căzură grele în aer.

Chase rămase nemișcat.

– …Grayson.

Numele îi ieși ca o șoaptă.

Și atât.

Orice alt cuvânt dispăru, înghițit de tensiunea care umpluse încăperea.