Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 24

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Capitolul 24 – Jucător

Pe măsură ce se apropia sfârșitul anului, familia Shen era foarte ocupată. Cu numeroase rude și prieteni, legăturile familiei Shen erau vaste, întinzându-se de peste drum până la câteva orașe distanță.

În fiecare an, în această perioadă, tatăl lui Shen trimitea invitații familiei și prietenilor pentru o reuniune. Treptat, marea reședință se umplea de oaspeți de tot felul – cei care veneau cu familiile, cei care veneau singuri, cei săraci, cei bogați, cei nobili și cei aflați în declin.

Aceasta era cea mai agitată perioadă a anului pentru familia Shen. Toți, de la tineri până la bătrâni, aveau rolul lor: unii pregăteau cadouri, alții decorau casa, alții atârnau felinare și afișau cuplete. Oamenii erau trimiși devreme în țară pentru a aduce bunătăți – ciuperci uscate, vânat sălbatic, făină de calitate și așa mai departe.

Poarta mică din curtea din spate era mereu ocupată cu livrări de lemne de foc, pește proaspăt și diverse alte mărfuri. După livrări și reglarea conturilor, furnizorii plecau fericiți cu plățile lor și cu șnururi roșii drept recompensă.

Anul acesta, spre deosebire de anii precedenți, Lao Shen (bătrânul Shen) avea alături de el o persoană în plus în timpul felicitărilor – pe Shen Qingxuan, fiul cel mare, care era plimbat în scaunul cu rotile de un servitor.

Din acest aranjament reieșea clar că stăpânul Shen intenționa să predea afacerea familiei fiului său cel mare.

Rudele și prietenii se uitau la viitorul stăpân al familiei Shen cu o privire iscoditoare. Stând slab într-un scaun, fața lui Shen Qingxuan era oarecum palidă. În ciuda acestui fapt, tenul său arăta încă decent. Mulți îl văzuseră înainte pe Shen Qingxuan ca un copil plin de energie, ținând în mână o pensulă și scriind sârguincios la biroul său. Îl văzuseră rar în ultima vreme și toată lumea știa că suferise un accident.

Uitându-se la el acum, aceștia îl priveau cu și mai multă milă. Îndoielile persistau cu privire la faptul că un corp atât de fragil putea suporta greutatea reputatei familii Shen.

Unii oaspeți, cărora le plăcea să provoace, aduceau intenționat în discuție astfel de subiecte pentru a-l testa. Totuși, Shen Qingxuan nu se supăra. Pur și simplu le zâmbea și devia abil remarcile lor în câteva cuvinte, făcând să pară că absoarbe impactul fără efort. Oaspeții încetau rapid să îl mai cerceteze, iar unii, care erau mai sinceri, îl lăudau la nesfârșit, spunând că stăpânul Shen era cu adevărat norocos.

După o jumătate de lună de activitate intensă, Shen Qingxuan abia dacă avusese ocazia să vorbească cu Yi Mo. În fiecare seară, adormea imediat și se trezea înainte de ivirea zorilor zilei următoare. După ce bea un ceai de ginseng și se spăla, își saluta mai întâi părinții, după care se ocupa de diverse treburi. Când părinții lui se trezeau, luau împreună micul dejun, iar apoi își însoțea tatăl pentru întâmpinarea oaspeților.

Yi Mo venea ocazional, dar nu-și mai ascundea silueta. Din contră, intra pe poarta principală, traversa curtea și se îndrepta direct spre clădirea nanmu (din lut) a lui Shen Qingxuan. Servitorii, care alergau de colo-colo ocupați, se opreau și se înclinau respectuos în fața lui Yi Mo, după care își continuau sarcinile, arătându-i mult mai mult respect lui decât îi arătau lui Xu Mingshi, care, rareori, stătea la reședința Shen, fiind adesea plecat să se ocupe de treburile supranaturale în satele din apropiere.

Yi Mo, pe de altă parte, era o persoană pe care atât fiul cel mare al familiei, cât și stăpânul casei o prețuiau foarte mult, de aceea servitorii urmau exemplul în respectul lor.

Când Yi Mo sosea, Shen Qingxuan era uneori în cameră, alteori nu. În orice caz, Yi Mo găsea mereu camera confortabilă, încălzită permanent cu foc de cărbune. Servitoarele fuseseră instruite de Shen Qingxuan să îl lase pe Yi Mo să facă tot ceea ce-și dorea, așa că îi aduceau ceai și gustări, după care plecau repede, ocupându-se cu propriile lor sarcini.

Yi Mo venea, se întindea confortabil pe canapeaua moale a lui Shen Qingxuan, acoperindu-se cu o pătură, bucurându-se de pace și liniște, în ciuda agitației de afară. Nu se simțea deloc plictisit.

De fapt, cultivarea era cel mai plictisitor lucru din lume, iar Yi Mo era obișnuit cu asta. Era obișnuit să fie singur, fără nicio implicare. Doar că acum era iarnă rece și era în natura șerpilor să hiberneze în această perioadă a anului. El era un șarpe demon și, deși nu avea nevoie să hiberneze ca acei șerpi non-spirituali, se simțea totuși leneș pe timpul iernii. După ce stătuse o vreme întins pe patul lui Shen Qingxuan, Yi Mo se hotărâse să tragă un pui de somn.

Nici măcar nu se deranjase să-și scoată hainele, doar se întinsese, se acoperise cu o pătură de brocart, care mirosea a soare, și adormise.

Focul de cărbune din cameră ardea liniștit, scoțând din când în când un sunet de trosnet și o mică scânteie, apoi revenea la tăcere.

Shen Qingxuan știa de mult timp de la servitoare că Yi Mo era acolo, dar era prea ocupat cu îndatoririle sale pentru a se ocupa de el, neglijându-l până seara, când festivitățile se încheiau și oaspeții plecau. Când cerul deveni înstelat, își puse mantia și reveni în camera sa.

Urcând scările, le făcu semn slujnicelor să plece, apoi intră în propria sa cameră. Acolo, Yi Mo stătea întins pe patul din spatele paravanului, la fel de dezinvolt ca și cum ar fi fost propria lui casă.

Când Shen Qingxuan îl privi, un sentiment cald și liniștit îi răsări în adâncul inimii, simțindu-se ca un soț obosit, care se întorsese acasă noaptea târziu și își găsise soția dormind dulce pe canapea. Toată oboseala zilei dispăruse cu acea singură privire.

Lumina lumânărilor era aurie, iar atmosfera era liniștită. Din când în când, se auzea sunetul îndepărtat al petardelor aprinse pe străzi de copiii obraznici.

Shen Qingxuan se apropie, se așeză lângă pat și înfășură pătura în jurul lui Yi Mo. Yi Mo se trezi, se uită la el și, fără să scoată vreun cuvânt, închise ochii la loc și continuă să doarmă.

Comportamentul său era leneș, mulțumit, exact ca a unui șarpe în hibernare, care era tulburat dintr-un un vis frumos. Shen Qingxuan nu se putu abține să nu zâmbească, se aplecă să îi sărute fruntea și stătu așa o vreme, până când pielea rece a acestuia se încălzi.

Era un sărut curat și pur, fără nicio intenție lascivă, doar un simplu gest de afecțiune. Yi Mo își deschise din nou ochii, se uită la el, apoi îl strânse în brațe și îl sărută profund până când Shen Qingxuan aproape că se sufocă de lipsa aerului înainte de a se opri. Apoi întrebă:

– Este suficient?

Shen Qingxuan, cu fața îmbujorată, nu spuse nimic, ochii lui întunecați fiind plini de afecțiune profundă.

Yi Mo înțelegea dragostea umană, dar nu știa cum se simțea.  Văzuse astfel de priviri de multe ori de-a lungul vieții sale îndelungate, le văzuse apărând și dispărând în poveștile altora, dar niciodată nu le experimentase el însuși. Nu se gândise niciodată că într-o zi va fi chiar el posesorul unei astfel de priviri. Curiozitatea sa îl determina să petreacă alături de Shen Qingxuan ceea ce el considera a fi timp inutil, întrebându-se cât timp va dura acea privire și când va dispărea.

Tot ceea ce apărea, dispărea în cele din urmă. Era un adevăr etern.

Shen Qingxuan îl înveli din nou cu pătura și îi spuse încet la urechea lui Yi Mo:

– Mă duc să mă spăl și mă voi întoarce curând.

Apoi scutură din clopoțel, iar sunetul făcu imediat ca ușa să se deschidă, servitoarele intrând cu o cadă de lemn dinainte pregătită și câteva găleți cu apă. În spatele paravanului, cei doi priveau cum servitoarele turnau cu grijă apă fierbinte în scăldătoare, făcând zeci de drumuri până o umplură, aburul ridicându-se în partea de sus a căzii.

Din moment ce Yi Mo era prezent, Shen Qingxuan nu avea nevoie de ajutorul servitoarelor, așa că le făcu semn să iasă și le sfătui să meargă la culcare devreme. Apoi se lăsă pe spate în scaun, se dezbrăcă și intră încetul cu încetul în cadă sprijinindu-se de marginea acesteia. Din fericire, cada de lemn era făcută la comandă special pentru acesta, iar Shen Qingxuan era obișnuit cu astfel de lucruri, așa că se băgă fără probleme în apa care îi ajungea până la umeri.

În timp ce Shen Qingxuan se spăla și se curăța, apa stropea ocazional podeaua. Yi Mo, auzind sunetele din pat, își dădu jos halatul și se apropie de scăldătoare.

Apariția bruscă în spatele său îl sperie pe Shen Qingxuan. Văzându-l pe Yi Mo complet dezbrăcat, fața acestuia se înroși, dar se dădu ascultător într-o parte pentru a-i face loc lui Yi Mo.

Yi Mo păși înăuntru cu picioarele sale lungi, făcând ca nivelul apei să crească de două ori, iar când se așeză, apa se revărsă. Shen Qingxuan se încruntă, spunând:

– Vei uda podea.

Deși cada era mare, nu puteau încăpea confortabil în ea două persoane. Era foarte înghesuită, dar Yi Mo ignoră tachinarea lui Shen Qingxuan. Îl luă pe Shen Qingxuan și îl așeză în poala lui. Acest lucru crease un pic mai mult spațiu în cadă, dar tot nu era suficient pentru o spălare temeinică. Shen Qingxuan, ținându-l în brațe pe Yi Mo, suspină:

– Chiar mi-e dor de izvoarele termale de pe munte.

Yi Mo, ținându-l de talie, întrebă:

– Vrei să mergem?

Shen Qingxuan se uită la scena din apă și clătină din cap.

– Într-o altă zi.

Apoi apucă un prosop și i-l întinse lui Yi Mo spunând:

– Nu mă pot mișca așa. Spală-mă tu.

Yi Mo, obișnuit să fie la comanda acestuia, luă prosopul fără să spună un cuvânt și începu să spele gâtul și spatele lui Shen Qingxuan. În timp ce mișca prosopul de-a lungul coloanei vertebrale a lui Shen Qingxuan coborând în jos, acesta apucă brusc mâna lui Yi Mo și spuse:

– Ajunge.

Yi Mo îi îndepărtă mâna, continuând să spele până spre partea inferioară a spatelui. Shen Qingxuan se înfierbântă, răsucindu-și talia pentru a scăpa, dar nu avu cum să scape fiind ținut strâns în apă.

Shen Qingxuan strigă, spunând că este suficient, dar Yi Mo insistă, întrebând încet:

– Nu speli și locul acesta?

Shen Qingxuan se holbă la el, stânjenit și, totodată, furios.

– Despre ce prostii vorbești?! Nu vreau să îl speli tu!

Yi Mo răspunse calm:

– Oh, atunci spală-te tu.

– ….

Shen Qingxuan rămase fără cuvinte. Yi Mo îi sărută ușor fața și îi spuse pe un ton serios:

– Spală bine, inclusiv pe interior. Mai târziu…

Dar înainte să poată termina, Shen Qingxuan îi acoperi gura cu mâna. Apăsând ferm pe gura lui Yi Mo, Shen Qingxuan, cu fața îmbujorată, spuse furios:

– Îl voi spăla, doar taci.

După ce spuse asta, își întoarse fața, mâna lui ducându-se spre spate pentru a pipăi zona și a o spăla. Era obișnuit cu asta. De când deveniseră intimi, el acorda întotdeauna atenție curățirii acelui loc. Acesta era un lucru care trebuia făcut însă în liniște, a vorbi despre asta cu voce tare fiind ciudat. Dar acest șarpe nu respecta niciodată regulile.

Yi Mo, căruia îi plăcea sentimentul de a face lucruri „rele”, își lăsă capul în jos, urmărind mișcarea din apă cu o expresie foarte serioasă. După o vreme, nu se putu abține să nu întindă mâna, jucându-se cu degetele celuilalt ascunse între fese, atingând din când în când intrarea, tachinându-l în mod deliberat.

Shen Qingxuan îi aruncă o privire în lateral, dar știind că nu-l poate opri, nu încercă să-l oprească. Totuși, această baie fu deosebit de dificilă și mai obositoare ca niciodată.

Yi Mo rămase calm și relaxat, bucurându-se de moment cu un comportament jucăuș.

În cele din urmă, terminând cu baia, Shen Qingxuan îi ceru șarpelui mare să se ocupe de încălzitor și să facă cărbunele să ardă mai tare. Se așeză pe pat, uscându-și părul, și spuse dezinvolt:

– Am fost ocupat în ultima vreme și te-am neglijat.

Lui Yi Mo nu îi păsase că era ignorat, dar totuși îi spuse:

– Este în regulă.

După ce puse jos cleștele de cărbuni, Yi Mo se ridică, își aranjă hainele pe el, dar nu își legă prea tare cordonul în talie. Halatul său era lăsat lejer și, cu părul său lung încă umed, merse spre pat, ridică pătura și se așeză lângă Shen Qingxuan.

Shen Qingxuan îi luă în mod natural părul cu mâna și îl uscă. Yi Mo stătea cu spatele la el, bucurându-se de atenție ca și cum i s-ar fi cuvenit.

– Ce zici să rămâi aici pentru a petrece Anul Nou? spuse Shen Qingxuan în timp ce ștergea picăturile de apă din părul lui Yi Mo.

 – Poimâine este Ajunul Anului Nou. Nu te întoarce pe munte în aceste două zile.

Yi Mo întrebă:

– Primesc ceva bun?

– Ce anume dorești? întrebă Shen Qingxuan în timp ce îi masa părul.

Zâmbind adăugă:

– Vrei niște bomboane?

Yi Mo nu răspunse.

Shen Qingxuan tăcu pentru o clipă, apoi scoase un pieptene de lemn și începu să întindă părul lui Yi Mo în timp ce spunea:

– Las-o baltă, nu te voi forța. Dar trebuie să vii în prima zi a noului an ca să-ți dau plicul roșu cu bani de Anul Nou. Ai deja o mie de ani. Dacă nu ți-i dau, în curând vei face zece mii. Vrei ca oamenii să-ți spună că ești o țestoasă de o mie de ani sau o țestoasă de zece mii de ani. De care țestoasă ești?

Yi Mo își întoarse fața și îi smulse pieptenele din mână, întrebând:

– Ce ai spus? Nu te-am auzit clar.

Shen Qingxuan știa că se prefăcea că nu înțelege, așa că nu îl demască. În schimb chicoti, dând drumul pieptenelui, se întinse, se acoperi cu pătura și spuse:

– Sunt confuz și nu-mi pot aminti ce tocmai am spus.

Văzând acest lucru, Yi Mo se întinse și el, îl luă în brațe și îi spuse:

– Se spune că oamenii uită lucrurile ușor și devin confuzi atunci când îmbătrânesc. Ai devenit bătrân sau ești doar rareori confuz?

Shen Qingxuan își coborî privirea și spuse încet:

– Aș prefera să am șaptezeci sau optzeci de ani acum.

– Hmm?

Yi Mo chiar nu auzi clar răspunsul lui de data aceasta, vocea lui fiind prea joasă, aproape ca și cum ar fi vorbit în sinea sa.

Shen Qingxuan așteptă un moment înainte de a repeta:

– Aș fi bucuros să stau aici cu tine de la vigoarea tinereții până când devin un bătrân octogenar. Ar fi considerată o moarte naturală și un sfârșit fericit.

De data aceasta, Yi Mo tăcu.

După un timp, mâna lui Shen Qingxuan alunecă pe sub pătură, desfăcând în liniște cordonul de la halatul lui Yi Mo.

Yi Mo ridică pătura și privi cum hainele îi erau desfăcute treptat, stând așa nemișcat ca și cum ar fi așteptat să continue. În timp ce hainele erau date jos una câte una, Shen Qingxuan își desfăcu propria lenjerie intimă pe care tocmai și-o pusese și se târî, întinzându-se deasupra lui.

Cele două trupuri erau presate împreună, piepturile lipindu-se strâns fără goluri. Shen Qingxuan își coborî capul și îl sărută, pornind de la frunte, cu buzele sale zăbovind acolo destul de mult timp, nici prea ușor, nici prea apăsat, ci într-un mod devotat. Apoi îi sărută buzele, mușcând ușor din ele, și continuă plimbându-și gura spre curba maxilarului până la gât, tăcut și liniștit. Yi Mo își întinse mâna, apucând cele două penisuri erecte împreună și frecându-le strâns.

Lumânarea ardea, cărbunele trosnea, iar ei se legănau, din când în când emițând sunete ca și cum izbucneau „scântei” între ei. Se bucurau unul de compania celuilalt în tăcere.

După aceea, Shen Qingxuan se ghemui în brațele sale, închizând ochii pentru a dormi. Dar Yi Mo își împinse penisul, care tocmai ejaculase, înapoi în gaură, făcându-l pe Shen Qingxuan să se încrunte și să murmure:

– Nu, oprește-te. Trebuie să mă trezesc devreme mâine dimineață, așa că lasă-mă să dorm.

Yi Mo îi răspunse:

– Tu dormi.

Shen Qingxuan, fiind cu spatele la Yi Mo, nu putu să se întoarcă în altă poziție, așa că spuse râzând:

– Cum să dorm dacă ești așa?

Yi Mo îi frecă fesele pe sub pătură, șoptindu-i:

– Este umed și cald aici. Nu vreau să îl scot. Doar dormi cu el înăuntru.

Și în timp ce spuse asta, împinse puțin mai adânc, înfășurându-și brațele în jurul lui Shen Qingxuan.

Shen Qingxuan vru să protesteze, dar în cele din urmă nu spuse nimic. Mormăi somnoros:

– Atunci nu-l scoate. Oricum îmi place de tine când ești în mine.

Cuvintele veniră atât de ușor, ca și cum ar fi fost cel mai firesc lucru. Yi Mo se încruntă, simțind cum trupul i se îngreunează sub el, și îl ciupi de talie, spunând:

– Dacă tot vrei să dormi, taci din gură.

Shen Qingxuan își închise gura și adormi ascultător, complet epuizat. Deși avea dorința, era neputincios pentru a acționa în consecință.

În toiul nopții, nu era clar cine se mișcă primul, dar cumva, zonele lor moi, calde și lipicioase se presau, sugând și înghițind în mod repetat. Yi Mo, din spate, continua să împingă, de fiecare dată mai adânc cu fiecare mișcare pe care o făcea, ducându-l pe Shen Qingxuan în pragul nebuniei. Sperma, care nu fusese încă eliberată, începu să curgă odată cu mișcările lor, creând un sunet puternic, umed. Shen Qingxuan se simțea slăbit, întregul său corp era înroșit, fața îi ardea de căldură, însă mintea îi devenea tot mai limpede. El își aminti de cuvintele anterioare și se plânse:

– Ai spus că ar trebui să dorm.

Yi Mo îi mușcă gâtul, mișcându-și ritmic talia. El scoase doar un sunet „hmm” din cavitatea nazală, un sunet care, deși era evident un răspuns, era surprinzător de senzual, ca un geamăt. Shen Qingxuan se simți amețit, talia sa arcuindu-se incontrolabil înapoi, la atingerea punctului sensibil, făcându-l astfel să ejaculeze.

Fesele lui încordate strânseră cu putere penisul neliniștit din interiorul său ca și cum ar fi încercat să îl strivească, făcându-l pe Yi Mo să se oprească pentru scurt timp. Își întinse mâna în partea din față și simți cu surprindere umezeala din palma sa. Încercând să-l întoarcă pe Shen Qingxuan, acesta se încăpățână să opună rezistență și refuză să-și întoarcă fața. Yi Mo înțelese că acesta ejaculase și, cu o mână sprijinindu-i corpul, îl mușcă de lobul urechii cu o urmă de amuzament, spunând:

– Acum devii din ce în ce mai inutil.

Shen Qingxuan replică cu un contraatac:

– Lasă-mă să încerc să văd dacă sunt cu adevărat inutil!

Yi Mo îi pălmui fesele, sunetul auzindu-se chiar și prin pătură. După aceea, spuse:

– Poți să visezi cât vrei.

Shen Qingxuan își ridică în cele din urmă fața și răspunse:

– E noapte acum.

Gândindu-se la situația lui Yi Mo, acesta nu știa cum să îl facă mai confortabil, așa că își încordă trupul, strângând puternic penisul acestuia.

Yi Mo, bucurându-se de plăcere, încetă să se mai certe și îl întoarse pe Shen Qingxuan, continuând ceea ce începuseră. Shen Qingxuan uită rapid gândul imposibil din mintea sa, încercând să-și ridice talia tot mai sus pentru a permite celuilalt o intrare cât mai adâncă.

În cele din urmă, Yi Mo îl ținu strâns și nu se retrase din corpul lui Shen Qingxuan până când nu ejaculă în interiorul lui.

Yi Mo numără de câte ori o făcuse și își dădu seama că, dacă ar mai fi continuat, viața lui Shen Qingxuan ar fi fost în pericol. Totuși, nu putu rezista senzației de plăcere și sfârși prin a ejacula din nou.

După atingerea punctului culminant, Yi Mo îl ținu pe Shen Qingxuan de bărbie, forțându-l să îi întâlnească privirea. Shen Qingxuan, simțindu-se somnoros și știind că Yi Mo avea ceva de spus, încercă din răsputeri să își țină ochii deschiși.

Yi Mo întrebă:

– Chiar vrei să mori?

Shen Qingxuan părea nevinovat:

– Sunt viu și sănătos. De ce aș vrea să mor?

– Shen Qingxuan…, strigă Yi Mo, fața devenindu-i rece.

– Dacă mori din cauza asta, îmi vei ruina eforturile. Te întreb doar, chiar vrei să mori?

Shen Qingxuan deveni serios, uitându-se la el, și spuse:

– Trăiesc bine și nu vreau să mor.

– De ce trebuie să mă faci să ejaculez în tine? întrebă Yi Mo.

Shen Qingxuan, cu privirea încă serioasă, se uită la el pentru o vreme înainte de a răspunde încet:

– Știu că, prin abilitățile tale, ai putea găsi o cale de a rezolva asta. Pariez pe viața mea doar în momentul în care îți vei înmuia inima față de mine.

Apoi continuă:

– Yi Mo, eu nu am nimic. Tot ce am acum mi-a fost dat de tine. Sunt o persoană lacomă. Vreau mult mai mult decât ceea ce îmi dai tu acum. Îmi cunoști temperamentul, am defecte, sunt o persoană rea. Acum, mă folosesc de acest lucru care nu-mi aparține pentru a paria pe momentul în care îmi vei da ceea ce vreau. Nu este o afacere bună? Ce este rău în asta?

Un astfel de argument exagerat fusese spus pe un ton ferm, chiar dacă știa că greșește.

Yi Mo se uită la el, rămânând pentru câteva clipe fără cuvinte. Își dăduse seama de asta, dar nu se aștepta ca el să o spună atât de clar.

După un timp, Yi Mo ajunse în cele din urmă la o concluzie:

– Ești doar un jucător de noroc.

Jucătorul Shen Qingxuan afișă un zâmbet larg:

– Dacă ți-e frică, poți pleca. Nu te voi reține. Dar atâta timp cât ești cu mine, voi fi atașat de tine. Dacă stai un an, voi paria pe tine un an. Pentru ceea ce vreau, voi face orice, indiferent de mijloace sau de preț.

El își ridică capul și sărută ușor colțul buzelor lui Yi Mo.

– Altfel… Dacă nu pot obține ceea ce vreau, nu pot iubi persoana pe care o vreau sau nu pot proteja persoana pe care o vreau, ce rost are să păstrez această viață pentru care am supraviețuit cu atâtea greutăți?

– Yi Mo…

Fără să-i dea timp să se gândească, Shen Qingxuan îi sărută, buzele, limbile lor împletindu-se, pline de afecțiune și dulceață, după care spuse încet printre respirații:

– Ai un mileniu de cultivare, poți chema vântul și ploaia, călărești norii. Așa că, dacă vrei să pleci, dă-i drumul. Nu te voi forța. După ce pleci, voi continua să trăiesc bine, să gestionez afacerile familiei mele și să am grijă de oamenii mei până la moartea mea. Voi continua să joc, să pariez dacă anul în care ne-am cunoscut va mai aduce o atenție din partea ta.

Shen Qingxuan zâmbi, cu o determinare calmă:

– Deci, chiar dacă îmi scurtează viața cu câțiva ani sau dacă sunt un jucător, cel puțin voi fi fericit!

Yi Mo îl ascultă și îl privi, deschizându-și gura ca și cum ar fi vrut să spună ceva, dar în cele din urmă rămase tăcut, fără să spună nimic.

Ce putea să spună? Fiul cel mare, aparent rafinat al familiei Shen, care într-o zi urma să conducă familia, nu era doar un jucător, ci și un nebun!

A încerca să se înțeleagă cu un nebun obsedat de jocurile de noroc era, fără îndoială, cel mai prostesc lucru de făcut.

________________

Notele autorului

*„ Ai deja o mie de ani. Dacă nu ți-i dau, în curând vei face zece mii.” Această parte a afirmației exagerează vârsta persoanei pentru a sublinia cât de mult timp a fost prin preajmă sau cât de mult a trebuit să aștepte să primească ceva.

**„ Vrei ca oamenii să-ți spună că ești o țestoasă de o mie de ani sau o țestoasă de zece mii de ani. De care țestoasă ești?” Acesta este un mod figurat de a întreba dacă cineva este într-adevăr atât de bătrân sau de înțelept pe cât sugerează vârsta exagerată. Comparația cu o țestoasă se referă la ideea că țestoasele sunt simboluri ale longevității și înțelepciunii în diferite culturi.

Pe scurt, Shen Qingxuan folosește umorul și exagerarea pentru a aborda vârsta sau experiența persoanei, sugerând că aceasta este atât de bătrână încât ar putea fi la fel de bine o figură mitică sau legendară.