Pov. Cameron
– De când știai asta?
Alex nu îndrăznea să mă privească în ochii, își ferea privirea încă de când intrasem în biroul său.
– Acum o lună m-a sunat și mi-a cerut să ne vedem. Mi-a explicat de ce o făcuse și care îi este planul.
– Și care este acela?
– Nu îți pot spune Cameron, vei afla totul la petrecerea de ziua ta. I-am promis asta, îmi spune el încet.
Mă amuză situația asta. I-a promis? Foarte bine să țină pentru ei.
– Asta e grozav Alex, cât de repede v-ați împrietenit, este minunat, nu?
Eram ironic, eram răutăcios, eram un idiot, știam asta. În seara când plecase din apartament, am stat și am cugetat mai bine la cuvintele și gestul său. Nu, nu îl iertasem dar nici nu voiam să îl scot din viața mea. Două zile nu am vorbit cu nimeni și schimbasem inclusiv parola de la lift, ca el să nu mai aibă acces.
Îi puneam pe jar și îmi plăcea să îi văd atât de agitați în jurul meu. Nu mai eram atât de furios pe ei și acum că știam că el trăiește, că este bine, durerea nu mai era atât de mare. Dar asta nu mă făcea să îl iert atât de ușor. Trebuia să implore pentru iertare.
Jucam dificil ,știu, dar trebuia să fac cumva ca asta să nu se mai repete niciodată.
– Este soțul tău , într-o zi va trebui să îl ierți.
– Cu un divorț se rezolvă.
Când am rostit cuvintele ceva m-a curentat pe interior. La dracu, nici nu intra în discuție vreodată să mă despart de el, dar acum vorbea oftica din mine.
– Serios? Vrei să divorțăm?
Îmi mușc limba când îi aud vocea și mă întorc zâmbind spre el.
– Mi-ai lăsat un bilet * nu mă cauta*. Ce să înțeleg din asta?
Jaden se apropie de mine și îl observ că era încă deghizat în acea persoană. Lentilele sale îi acopereau irișii care mă dezarmau de fiecare dată când îi priveam.
– Ești rău…dar nu atât de rău încât să vrei să divorțăm.
Idiotul…îmi știa slăbiciunea, știa cât de mult îl iubeam.
– Poate….nu ai stat prea mult pe lângă mine că să știi cum sunt cu adevărat.
– Ok, gata încetați ,își ridică vocea Alex.
–Jaden, ia loc, te rog și tu Cam.
Jaden mă privește încă o dată și oftează, se așeză pe scaunul din fața biroului. În schimb eu mă așez pe canapeaua mică, care era pe partea opusă. Mă privește scurt peste umăr și își dă ochii peste cap.
– Spune-mi care este planul, i se adresează Alex.
– Vreau să fiți lângă soțul meu, pune el accent pe cuvânt și mă privește scurt.
– Vreau să fiți lângă el pe tot parcursul evenimentului, pentru că trebuie să îmi joc rolul de gardă de corp până la final.
– Ce se va întâmpla? îl întreb eu.
– Vei afla atunci.
Mă ridic în picioare și mă îndrept spre el.
– Jaden, ajunge, mă doare capul. Spune-mi ce dracu se întâmplă?
– Iubitule, va trebui să ai răbdare. Îți promit că totul se va termina și după mă poți pedepsi cum dorești tu.
Mă așez pe marginea biroului în fața lui și îl privesc în ochi.
– Nu îmi place înfățișarea ta, abia dacă te recunosc ,am impresia că vorbesc cu un străin, mă strâmb la el când îi vorbesc și îl văd cum zâmbește ușor.
– În schimb tu arăți mult mai bine azi, îmi spune și își pune mâna pe genunchiul meu.
Mă aplec până îi ajung destul de aproape de chip și îmi mișc buza inferioară, gestul meu nu trece neobservat și privirea lui îi cade pe buzele mele. Îl văd cum înghite în sec și își ridică iar privirea spre ochii mei.
– De ce ai schimbat codul de la apartament?
Mă ridic înapoi și îmi afișez un zâmbet larg pe chip.
– Am vrut să fiu singur o perioadă, spun și ridic ușor din umeri.
– Alex, te rog frumos să ne scuzi puțin, vreau să vorbesc între patru ochi cu soțul meu, îi spune Jaden.
Alex se ridică de la birou și iese din cameră, închizând ușa după el.
Jaden mă privește dar nu face nici o mișcare. Își închide ochii și mă uit suspect spre el.
Dintr-o dată se ridică și mă prinde între brațele sale pe birou. Își apropie chipul de mine și cu nasul îmi mângâie pielea chipului.
– Vreau să te sărut Cameron, îmi șoptește și îmi apucă lobul urechii între dinți.
Îmi las capul într-o parte și îi simt buzele fierbinți cum îmi chinuia pielea. Ahh, la dracu…cum puteam să rezist la așa ceva?
Îmi întorc capul și îi prind gura și îl sărut. Și, la naiba, că îmi era dor de gustul lui. Sărutul era atât de carnal, de flămând, că abia puteam respira, dar nu voiam să se oprească. Mă așază mai bine pe birou și se poziționează între picioarele mele.
Ne despărțim ușor când rămânem fără aer și își pune fruntea pe umărul meu.
– Nu ai idee cât de greu mi-a fost, iubitule. Am suferit în aceeași măsură cu tine. Am înnebunit de dorul tău.
Vocea lui era slabă și îl simt cum începe să plângă. Și, auzindu-l plângând, realizez că nici pentru el nu a fost ușor. Jaden nu era genul de om care să își afirme atât de ușor sentimentele. Eu îl știam cel mai bine.
Îmi pun mâinile în jurul lui și îl strâng mai tare lângă mine. Am suferit prea mult noi, încă de când eram copii. Am purtat pe umeri o greutate foarte mare.
– Este ok, iubitule, îi șoptesc.
– Șhhh ….gata, am plâns destul amândoi, este timpul să ne oprim.
Îi ridic chipul și îi șterg lacrimile. Ochii îi erau roși și probabil îi avea iritați acum de la acele lentile. Îi sărut buzele apăsat și apoi ochii.
– După ce toate se vor termina te voi lega de pat, să nu mai poți fugi niciodată, îl ameninț eu și îl văd cum zâmbește.
– Mi se pare o idee minunată, Cameron.
– Hai să punem la punct planul tău cu restul, că nu mă mai pot abține dacă mai stăm așa, îi spun și mă dau jos de pe birou. Îl strig pe Alex și acesta intra în birou rânjind spre noi și în urma lui intră și Aiden.
Jaden este încă vag cu planul. În schimb ne dă anumite puncte unde trebuie să stea ascunși cei de la poliție și faptul că avea de gând să cheme și presa acolo.
Îl priveam și îl vedeam pe Jaden, cel care mi-a făcut zile fripte la începutul relației, cel care fugea de mine, dar când îl atingeam se topea în brațele mele. Cel care mi-a păstrat primul sărut și ale cărui buze îmi aparțineau doar mie.
Nu puteam sta prea mult supărat pe el, dar asta nu însemna că nu aveam să îi plătesc pentru fiecare zi în care am plâns din cauza lui. Era aici în fața mea, îl puteam atinge și îi auzeam respirația. Asta era tot ce conta acum.
