Iubesc să te urăsc – Capitolul 3

Deja trecuseră două săptămâni de când locuiam împreună și nu știam mare lucru despre el. Nu că l-aș fi întrebat sau ceva, dar tot nu îmi plăcea de el. Încă mi se părea ceva ciudat la el.

Primul lucru pe care îl văd când îmi deschid ochii era el, stând pe sacul lui de dormit cu spatele lipit de perete, citind dintr-o carte.

Ochii lui păreau fascinați de ceea ce citea în acea carte, iar buzele îi erau ușor arcuite într-un zâmbet mic. Părea mult mai tânăr cu expresia aceea pe chip.

– Neața, Jaden, îl aud rostindu-mi numele, ridicându-și privirea spre mine.

Mă trezesc privindu-l înapoi. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când mă privea așa pur și simplu nu puteam să îmi iau ochii din ai lui.

– Jad, îi spun doar atât.

Mă ridic în șezut în pat și îmi las picioarele să atingă pardoseala rece, dar ochii mei nu îl părăsesc.

– Aș putea spune că te-ai îndrăgostit de mine dacă mă tot privești așa, Jaden.

Îi ascult prostia pe care o scoate pe gură și tot nu îmi pot lua ochii de la el. Modul în care mă privea acum îmi aducea aminte de cineva. Gândul ăsta îmi stătea pe creier.

– Nu îți face griji, Cameron. Eu nu mă îndrăgostesc.

Mă ridic ușor din pat și mă apropii de el. Mă las pe vine în fața lui, iar el se lipește și mai mult de perete. Clar îl cunoscusem undeva, dar nu știam unde sau când.

– Spune-mi, Cameron… de unde te știu?

Îl aud pufnind și încearcă să mă împingă de lângă el, dar îi prind mâna.

– Ce dracu ai, Jaden? Ești încă beat? Stăm împreună de două săptămâni, îmi spune nervos.

– Nu, îi răspund rapid.

– Am impresia că te cunosc dinainte de asta.

– Nu te-am văzut niciodată înainte.

De data asta reușește să mă împingă. Ajung în fund pe parchetul rece, iar el se ridică nervos și intră în baie.

Da… mă mințea.

Știam cum arată un om care minte. Mă cunoștea și el, dar nu voia să spună de unde.

Să fi fost vreun copil al fostelor familii pe unde trecusem eu? Dar toate acele familii erau mult mai sărace. Cameron trăise în lux. Putea să îmi spună orice, dar nu îl puteam crede.

Îl vedeam la bar când unele femei încercau să îi bage bani în buzunar. El scotea bancnotele și le dădea înapoi.

Un om care are nevoie disperată de bani nu ar fi făcut asta.

Eu nu aș fi făcut asta.

Pe mine nu mă păcălea atât de ușor.

Iese din baie și mă pun în fața lui. Aveam de gând să aflu adevărul.

– Ce vrei, Jaden?

– Vreau să știu cine ești.

– Ți-am spus deja, îmi răspunde iritat.

– Nu înțeleg ce dracu vrei de la mine.

Trece pe lângă mine, dar îi apuc brațul și îl întorc.

Simțeam că mă joc cu focul, pentru că privirea lui devenise deja întunecată.

– Care este numele tău real? îl întreb.

Se încruntă și mai tare. Mă apucă de umeri și mă trântește în perete.

Chipul lui era foarte aproape de mine și îi priveam irișii ciocolatii cum se întunecau sub fiecare frază.

Fața lui era roșie, dar nu de nervi.

Nu mă strângea brutal de brațe. Corpul lui nu era încordat. Respirația îi era chiar ușoară.

Îi privesc chipul și ochii lui se mută pe buzele mele pentru câteva secunde.

Apoi îmi dă drumul și se îndepărtează.

Încerca să pară nervos.

Nu înțelegeam de ce juca teatrul ăsta în fața mea.

– Știi că nu ți-am crezut micul act de mai devreme, nu?

Îl văd cum tresare.

Se întoarce spre mine și parcă, cu viteza luminii, era iar lângă mine.

Îmi prinde chipul între palme și mă uit panicat spre el.

– Ce faci?

– Ceva care să te facă să taci, îmi spune.

Își apropie gura de a mea.

Îngheț în momentul în care îi simt buzele peste ale mele.

Asta nu trebuia să se întâmple.

El nu trebuia să mă sărute pe mine.

Buzele mele erau încă închise. Își pune mâna pe ceafa mea și apasă ușor. Încerc să spun ceva, dar el găsește ocazia să își strecoare limba în interior.

Nu mă puteam mișca.

Stăteam lipit de perete și îl lăsam pe cel din fața mea să îmi fure, pentru prima dată, primul sărut.

Se îndepărtează de mine, iar respirația lui devine din ce în ce mai accelerată.

În schimb, eu eram complet derutat. Complet dat peste cap.

Aveam douăzeci și trei de ani, iar acesta fusese primul meu sărut.

Și era cu un bărbat.

– Jaden… îl aud încercând să spună ceva.

Ridic mâna și îl opresc.

Nu știam cum să mă comport după ce făcuse asta. Nu știam ce să fac sau ce să spun.

Voiam doar să plec.

Îl împing ușor și trec pe lângă el, ieșind din cameră.

Mă îndrept spre bucătărie și o găsesc pe Lady acolo.

Mă așez pe scaun lângă ea și îmi pun capul în mâini.

– Ce este cu tine? o aud întrebând.

– Nimic…

„Doar că am fost sărutat pentru prima dată… și pe deasupra de un bărbat”, completez eu în gând.

– Vrei cafea?

Dau afirmativ din cap fără să o privesc.

Aud cum îmi pune cana pe masă.

– Eu plec pentru o săptămână, Jaden. Am ceva urgent de rezolvat. Te rog să ai grijă de locul ăsta.

Îmi ridic capul spre ea și îi zâmbesc strâmb.

Nu era prima dată când pleca, dar era prima dată când nu îmi plăcea ideea. Aveam deja probleme mai mari decât plecarea ei.

Dau din cap afirmativ. Se ridică și pleacă.

Îl văd pe Cameron intrând în bucătărie și spatele mi se îndreaptă automat.

Lady îl salută scurt și pleacă mai departe, atentă la actele din mâna ei, nu la starea mea de panică și confuzie totală.

Îmi venea să strig după ea să rămână.

Cameron nu mă privește. Îl văd cum își toarnă cafea într-o cană.

Gura lui avea gust de cafea când m-a sărutat, îmi trece prin minte.

Mă ridic brusc de pe scaun când realizez la ce mă gândeam.

– Nu am vrut să fac asta. Îmi pare rău.

Era cu spatele la mine când a spus asta. Și mă bucuram că nu se întorcea.

Ultimul lucru pe care îl voiam era să îi văd chipul.

– A fost primul meu sărut, spun eu pierdut.

– Mi-ai furat primul sărut, la dracu!

Încep să îmi ridic vocea.

– Tu… ești…

Nu apuc să continui.

Mă trage de mâna întinsă spre el și mă lipește de pieptul lui tare.

– Primul sărut? îl aud întrebând încet.

Răsuflarea lui îmi ardea pielea. Mă împinge în masă și îmi prinde ceafa.

Încep să îl privesc panicat, dar nu știu ce era cu mine, pentru că nu făceam nici cea mai mică mișcare să ies din situația aceea.

Se apleacă și mă sărută iar.

De data asta mai ușor.

Mă trezesc că îmi întredeschid gura și îi simt limba invadându-mi interiorul.

Era caldă și moale. Părea curioasă să îmi descopere gura.

O ating ușor cu limba mea și îi simt mâna de pe ceafă trăgându-mă și mai aproape.

Nu știu cum ar trebui să se simtă un sărut.

Dar senzația asta îmi făcea un gol ciudat în stomac.

Nu știu nici de ce îi răspund sărutului. Parcă eram sub o vrajă.

Se îndepărtează încet și mă privește în ochi.

Își mută mâna pe obrazul meu și îmi privește buzele.

Trece cu degetul mare peste buza inferioară și zâmbește ușor.

– Primul tău sărut?

– Al doilea… acum, îi spun încet.

– Interesant, șoptește pentru sine.

Se îndepărtează și mă lasă singur în bucătărie.

Îl privesc plecând.

Un sentiment straniu de furie pune stăpânire pe mine.

Furie amestecată cu confuzie și teamă.

Dar nu mă puteam mișca.

Vocea lui îmi răsuna în minte ca un ecou.

Îmi privesc mâinile care încep să tremure puternic și le sprijin pe marginea mesei, încercând să le opresc.

Jacob intră în încăpere și mă privește îngrijorat, dar nu mă întreabă nimic.

Închid ochii.

Aveam nevoie de aer.

Aveam nevoie să plec de lângă el.

Aveam nevoie să plec de lângă acea persoană.

– Ai bani? mă întreabă tipul din fața mea.

Îi întind bancnotele făcute sul. Îmi dă marfa și dispare în întuneric.

Îmi aprind jointul, iar primul fum mă îneacă. Voiam să îmi eliberez mintea de el.

Voiam să uit ce se întâmplase între noi.

Mă simțeam ciudat. Scârbit, cumva.

Dar în același timp senzația buzelor lui îmi făcea stomacul să se strângă.

Eram plin de sentimente contradictorii. Și uram asta.

Uram când mă simțeam așa și nu puteam controla ceea ce simt.

Încep să merg prin întunericul nopții.

Ar fi trebuit să fiu la bar acum, dar nu voiam să îl văd. Nu voiam să îi simt prezența.

Trebuia să găsesc o metodă să îl fac să plece de acolo.

Dar îmi amintesc privirea lui. Și știam că asta nu va fi ușor.

De ce venise acolo? Ce voia?

Îmi duc sticla la gură și mai iau un gât din lichidul care îmi ardea măruntaiele.

Poate asta mă făcea să uit că primul meu sărut, la douăzeci și trei de ani, fusese cu Cameron.

Arunc sticla nervos pe asfaltul rece și mai trag un fum.

Mintea începea să devină mai tulbure. Mai relaxată.

Merg mecanic și, într-un final, ajung pe aleea din spatele barului.

Picioarele mi se opresc. Imaginea din fața mea mă trezește brusc la realitate.

Cameron se futea cu o brunetă chiar în fața mea.

Era urcat pe o ladă goală de bere, iar femeia se mișca în brațele lui, gemând de plăcere.

Își ridică capul.

Ochii lui mă fixează adânc. Un rânjet îi apare pe chip.

Încă privindu-mă, începe să îi sărute gâtul femeii, făcând-o să geamă și mai tare.

Nu știu de ce nu mă puteam mișca.

Stăteam acolo și îl priveam în ochi, iar corpul meu reacționa la tot ce vedeam în irișii lui.

Fac un pas înapoi și îmi închid rapid ochii. Mă întorc pe călcâie și intru rapid pe ușă.

Mă îndrept direct spre cameră și închid ușa în urma mea.

Ce naiba se întâmplă cu mine? De ce sunt așa în preajma lui?

Dacă m-a drogat în somn?

Îmi scutur capul de propriile gânduri absurde și aproape că mă bufnește râsul la ideea asta.

Îl văd intrând în cameră.

Dau să intru în baie, dar mă prinde de braț și mă trântește în perete.

– Dă-mi drumul, Cameron.

– De ce ai plecat? mă întreabă.

Își apropie gura de gâtul meu.

Îi simt răsuflarea fierbinte pe piele și respirația mi se îngreunează.

– Voiai să te privesc cum ți-o tragi? întreb îngrozit.

– Voiam să îi iei locul, îmi șoptește.

Își pune buzele pe gâtul meu.

Îngheț din nou sub atingerea lui.

Dar de data asta nu îl las.

Îl împing.

– Nu te atinge de mine! Nu mă interesează ce faci cu alte persoane, dar pe mine nu mă atingi. Eu nu sunt ca tine!

Îi spun furios:

– Nu vreau să am nimic de-a face cu tine și viața ta spurcată!

Îl împing încă o dată și intru în baie.

Închid ușa cu cheia și mă duc direct la chiuvetă.

Îmi arunc apă pe față și respir greu.

Îmi pun mâna peste inimă și o rog în tăcere să se liniștească.

Aveam să îi fac viața un infern.

Până când avea să dispară din viața mea.