Subordonații lui Kamol s-au dus să caute motocicleta lui Phai, care a fost luată de Mai și dusă în tufișurile de pe marginea drumului. Din fericire, nu a dispărut, înainte ca Phai să ceară să plece acasă. Poliția a venit să o aresteze și să o pună sub acuzare pe Mai. Oricât de mult ar fi pledat fata, nimănui nu i-a păsat și a renunțat pentru că a spus Kim că va continua urmărirea penală până la capăt.
– Ai ținut un șarpe adevărat în casă, s-a plâns Kim.
– Nici măcar nu credeam că ar îndrăzni să facă așa ceva, a spus Kamol.
– Hm! Era geloasă pe băiat, a spus din nou Kim înainte de a se așeza și de a respira adânc.
– Ești bine? Vreau să spun, inima ta? l-a întrebat Kim pe Baiboon.
– Da, nu am nimic! Mâine pot merge la școală, a spus tânărul zâmbind.
– Cred că ești mai puternic decât se vede în exterior. Chiar dacă erai speriat de situație, te-ai întors în siguranță și ai încercat imediat să uiți de asta. Nu te-ai speriat ca ceilalți puşti, a spus Kit și toată lumea s-a întors să se uite la Baiboon.
– Ei bine, nu vreau ca nimeni să își facă griji pentru mine, a spus tânărul cu blândețe, determinându-i pe toți să zâmbească puțin. Cu excepția lui Khom, care a stat o vreme în tăcere.
– Ce este? a întrebat Kamol, uitându-se la Khom.
– Nimic, domnule. Aș vrea să ies să fumez o țigară, a spus Khom în timp ce se ridica și se îndepărta, provocând nedumerirea tuturor celor care stăteau în sală. Baiboon s-a prefăcut că se ridică și îl urmează. Dar Kamol a ridicat mâna pentru a-l opri.
– Lasă-l pe el un moment! Trebuie să fie ceva la care să se gândească singur, a spus Kamol.
– Dar nu vreau ca să fie singur P’Khom.
Tânărul a terminat de vorbit și a fugit imediat după Khom. Kim s-a întors să se uite la mătușa lui, care zâmbea blând.
– Nepotul mătușii este și el încăpățânat, a spus Kim cu afecțiune.
– Este și fiul tău iubit, nu-i așa?
Kamol a glumit puțin pentru a risipi atmosfera tensionată.
Khom s-a ridicat în picioare pentru a-și aprinde o țigară, dar oricât de multe încercări ar fi făcut, bricheta nu funcționa, ceea ce a determinat ca silueta înaltă să se enerveze puțin, dar nu a manifestat niciun simptom.
– Dacă nu se aprinde, nu trebuie să fumezi!
Vocea lui Baiboon l-a lăsat pe Khom paralizat.
– De ce ai ieșit? Baiboon, intră în casă. De îndată ce termin de fumat, te voi urma, a spus Khom pe un ton monoton, dar nu s-a întors să se uite la Baiboon.
Tânărul s-a apropiat din spatele lui înainte de a-l lua de mână pe Khom, determinându-l pe acesta să se întoarcă să se uite la el.
– Ce am făcut de s-a supărat P’Khom? a întrebat Baiboon un pic trist.
Silueta înaltă a strâns din dinți, dar nu era supărat. A fost și mai supărat pe el însuși când a auzit o astfel de întrebare din partea lui Baiboon.
– De ce crezi că sunt supărat pe tine? a întrebat Khom. Baiboon a clătinat din cap.
– Nu știu, dar nu mă simt bine când te văd așa… Ce este, P’Khom? Poți să-mi spui? Dacă nu ești supărat pe mine, spune-mi… La ce te gândești? a întrebat Baiboon cu o voce tremurătoare.
Sentimentele tânărului indicau că se gândea Khom serios la ceva. Figura înaltă l-a privit pe Baiboon în tăcere înainte de a lăsa să iasă un oftat de ușurare. Khom i-a dat un zâmbet ușor tânărului.
– Nimic, am vrut doar să fumez. Dar bricheta nu a mers, a spus Khom. Baiboon a simțit că minte Khom.
– P’Khom minte! De ce nu poți să-mi spui?
Tânărul a scos imediat un geamăt. Acest lucru l-a lăsat pe Khom puțin uimit, pentru că Baiboon nu mai fusese niciodată așa.
– Baiboon, chiar nu e nimic, a insistat Khom. Baiboon i-a dat drumul mâinii lui Khom și s-a uitat la el cu ochi furioși.
– P’Khom are un obicei prost, a spus Baiboon, înainte de a fugi dezgustat înapoi acasă.
Khom a rămas nemișcat, și-a ridicat mâna și şi-a mângâiat ușor fața. La scurt timp după aceea, Kamol a ieșit să îl găsească.
– Ce ai făcut de l-ai determinat pe Baiboon să plângă? Kim aproape că te-a dat afară din casa asta, a spus Kamol pe un ton sever. Fața lui a devenit ușor palidă.
– Tocmai am înțeles că şi cuvântul dragoste îi face pe oameni orbi, a spus Khom calm.
– Despre ce vorbești? a întrebat Kamol.
– Nu știu ce ar trebui să fac, domnule. Nu am mai iubit pe nimeni atât de mult ca pe Baiboon. Nu am avut niciodată o dragoste atât de serioasă cu cineva. Așa că nu știu ce să fac cu persoana pe care o iubesc. Sunt gelos, îngrijorat. Nu-mi place ca oamenii să se apropie prea mult de Baiboon. Nici măcar prietenii lui nu vreau să se apropie prea mult de el, a spus Khom cu o voce tremurătoare.
– Nu vreau ca Baiboon să plece nicăieri. Nu vreau să stea departe de ochii și urechile mele, până când voi uita să mai gândesc, dar Baiboon trebuie să aibă viața lui. Să aibă propria lui lume, a spus din nou Khom.
Kamol s-a ridicat în picioare și a ascultat în tăcere, lăsându-l pe Khom să se dezlănțuie complet.
– Sunt doar îngrijorat. Baiboon, încearcă să fie puternic pe cont propriu pentru a nu-i lăsa pe toți să-și facă prea multe griji pentru el. Dar nu văd eforturile sale în această direcție. Ar trebui să insist să am mai multă grijă de Baiboon? Mă tot gândesc la ceea ce a spus și chiar mă înșel. Îi limitez viața ca să fie doar al meu. Baiboon este încă tânăr și ar trebui să aibă controlul asupra vieții sale. Sunt egoist, domnule? a spus Khom pe un ton îndurerat.
– Te înțeleg. Suntem în această industrie încă din tinerețe. Viața e rea. Ai întâlnit oameni răi tot timpul. Nu este greșit că simți cât de crudă și violentă este lumea exterioară! Când ai întâlnit pe cineva care este ca o lumină pentru tine, ai simțit că vrei să păstrezi acea lumină pentru tine. Nu vrei ca nimeni să o atingă sau să o contamineze. Ne temem că bunătățile lumii exterioare vor schimba pe cei pe care îi iubim, ne temem că lumea exterioară îi va răni pe cei pe care îi iubim. Așa că devenim așa cum ești tu acum, a spus Kamol, ceea ce se potrivea cu gândurile lui Khom.
– Dar domnul Kim este deja un adult. A experimentat lumea mai mult decât Baiboon. De aceea nu-ți pasă atât de mult de el. Dar iată-mă atât de îngrijorat și gelos, încât aproape că sunt nebun, a spus din nou Khom.
– Atunci trebuie să îl lași pe Baiboon să vadă lumea largă. Sunt sigur că un băiat bun ca Baiboon nu are cum să se bucure de lumea exterioară. Trebuie să privească de la distanță. Dacă există ceva care îl determină pe Baiboon să se abată de la drum, atunci va cere ajutor. Dar nu sunt sigur. Poate că lui Baiboon îi place să îl controlezi așa, a glumit Kamol. Khom a răsuflat ușurat.
– Baiboon nu este domnul Kim, a spus Khom simțindu-se puțin mai liniștit acum, după ce i-a povestit lui Kamol.
– Ce naiba?! Trebuie să atingi ceva de neatins și apoi să te tot dai cu capul de pământ? Du-te mai întâi să-ți iei Baiboon-ul. În ceea ce privește lucrurile la care vă gândiți, rezolvați-le treptat. Vorbește încet cu Baiboon, a glumit Kamol înainte ca cei doi să se întoarcă în casa principală.
– Khom!! Vino încoace! Ce ai spus de l-ai făcut pe Baiboon să plângă așa?
Kim, care stătea și îl îmbrățișa pe Baiboon, a întrebat cu o voce sumbră când l-a văzut pe Khom intrând în cameră. Fața ușor plictisită a lui Baiboon s-a întors să îl vadă pe Khom cu lacrimi curgându-i pe față, înainte de a-și îngropa fața în pieptul lui Kim.
– Baiboon tocmai a păţit niște lucruri rele și deja l-ai făcut să plângă din nou, a spus Kim, continuând, până când mătușa lui a trebuit să îl țină de braț ca să îl descurajeze.
– Nu i-am spus nimic lui Baiboon, a spus Khom liniştit. Baiboon, îmi pare rău, a spus Khom.
Baiboon a ieșit din pieptul lui Kim și părea puțin supărat.
– Lui P’Khom îi place să mintă, a spus Baiboon. Toată lumea s-a întors imediat să se uite la Khom.
– Păi, Baiboon m-a întrebat ce am. Așa că am spus că nu a fost nimic, a spus Khom.
– Baiboon, ai grijă cum vorbești, a spus bunica când a auzit.
– Ei bine, P’Khom chiar a mințit, mătușă, i-a spus Baiboon bunicii sale, cu voce tremurătoare. Am simțit că mințea P’Khom. P’Khom avea o problemă în minte, dar a refuzat să-mi spună! a strigat imediat tânărul, pentru că evenimentele din trecut îl determinau pe Baiboon să se simtă prost.
Toată lumea a tăcut când l-a auzit pe Baiboon țipând. Bunica a răsuflat ușurată când a văzut în ce stare se afla nepotul ei.
– Indiferent de situație, sunt mai multe lucruri care au provocat haos și stres. Vreau să spun niște lucruri, a spus bunica pe un ton iritat.
– De fapt, mătușa nu a vrut să vorbească în această situație, dar când a văzut simptomele nepotului ei cu privire la Khom, a determinat-o să vorbească.
– Ce s-a întâmplat, mătușă? a întrebat Kim, surprins, dar mătușa părea supărată.
– Khom, ai ceva să-i mărturisești mătușii? a spus mătușa.
Khom s-a uitat la fața mătușii sale, mâinile îi erau reci, nu a mai avut niciodată până acum simptome de genul acesta.
– Ah… Mătușă, vreau să-ți spun că eu și… a spus Khom în timp ce se uita la Baiboon.
– Da, mătușa ți-a dat șansa să mărturisești mai întâi, a spus din nou mătușa.
Kamol s-a întors imediat să se uite la Khom. Baiboon și Kim s-au întors să se uite confuzi la mătușa lor. Khom își mușca buza înainte de a îngenunchea în fața mătușii sale. Silueta înaltă s-a înclinat ușor, în timp ce Kim și Baiboon încă nu înțelegeau acțiunile lui Khom.
Kamol a stat nemișcat și l-a lăsat pe Khom să se descurce singur.
– Mătușă, nu am intenționat să ascund asta de mătușă pentru totdeauna. Așteptam doar să se liniștească lucrurile, aveam de gând să mărturisesc mai târziu, dar cum problema asta e deja fierbinte, mătușa mi-a dat o șansă. Recunosc că am greșit, a spus Khom pe un ton serios.
Dintr-o dată, mătușa îi dă o palmă peste față, spre surprinderea celor care stăteau jos.
– Păi… de ce l-ai lovit pe P’Khom? a întrebat imediat Baiboon, cu voce tremurătoare, cu un plonjon brusc de pe pieptul lui Kim până la marginea scaunului.
– Știi, nu-i așa de ce te-am pălmuit? a spus mătușa cu o voce la fel de tremurătoare.
– Știu! Mătușa mea poate să mă bată și mai mult. Sunt de acord cu totul, mătușă, a spus din nou Khom.
– Aşteaptă! Ce se întâmplă aici? a întrebat Kim, confuz.
Kamol a luat mâna lui Kim și a strâns-o ușor, astfel încât Kim să-i poată auzi mai întâi pe Khom și pe mătușa Nee.
– Mătușa a avut întotdeauna încredere în tine, așa că de ce Khom a distrus încrederea mătușii? a spus mătușa, fără să arate supărare.
– Îmi pare rău, mătușă, dar chiar nu-mi pot opri sentimentele. Îl iubesc pe Baiboon, mătușă. Îl iubesc atât de mult! Îmi pare rău că te-am dezamăgit.
Khom s-a aplecat în poala mătușii Nee cu o vinovăție sinceră. Cât despre Baiboon, a fost surprins să-l audă pe Khom vorbind cu mătușa lui.
– Bunică! i-a strigat Baiboon bunicii sale, cu voce tremurătoare.
– Ce vrei să-i mărturisești bunicii?
Bunica se întoarse spre nepotul ei. Baiboon, care știa deja despre ce este vorba, a căzut pe talia mătușii sale și a plâns.
– Îmi pare rău, bunică, a plâns Baiboon.
– Nu-l învinovățiți pe Baiboon. A fost vina mea că l-am lăsat pe Baiboon să ascundă această problemă. Nu a greșit cu nimic. Dacă ai de gând să dai vina, atunci dă vina doar pe mine, dar nu mă împiedica să-l iubesc pe Baiboon, a spus Khom cu voce tremurătoare.
– Îmi place P’Khom, a spus tânărul.
Mătușa avea câteva lacrimi în ochi, precum și mângâierea capului nepotului ei. Kim s-a mutat să se așeze lângă mătușa lui cu o îmbrățișare pentru a o calma imediat. Mătușa se întoarse pentru a-i oferi lui Kim un zâmbet blând de recunoștință.
– Ca să fiu sinceră, la început mătușa a tăcut foarte mult și nu a vrut să recunoască faptul că acest lucru era adevărat. Dar după ce a auzit răspunsul de la amândoi, a fost sigură că mătuşa nu s-a înşelat. Ceea ce a făcut-o pe tanti să se gândească: de ce i-ar fi frică de lucruri care nu s-au întâmplat încă? De ce nu a așteptat mătușa să vadă? Ce ați răspuns voi doi, este adevărat, a spus mătușa cu blândețe.
– Mătușă, asta înseamnă că mătușa poate accepta că eu și Baiboon ne iubim? a întrebat imediat Khom.
– Ei bine, odată Khun Kamol m-a întrebat de ce am acceptat povestea lui și a lui Kim. Răspunsul de atunci este și răspunsul de acum. Ființele umane au gusturi diferite unul față de celălalt, chiar dacă există dragoste între persoane de același sex, nu este la fel de important ca și faptul că suntem buni sau nu. Și chiar dacă a făcut Khom multe lucruri rele, dar Khom este de asemenea o persoană bună și mătușa are încredere că va avea grijă Khom de nepotul ei, iar tu nu-l vei întrista pe nepot, nu-i așa? a spus mătușa.
– Îți promit că voi avea grijă de Baiboon. Voi fi demn, pentru că mătușa mi-a oferit această oportunitate. Nu o voi dezamăgi pe mătușa mea. Am mult respect pentru mătușa și Khun Kamol. Nu voi dezamăgi din nou oamenii pe care îi respect, a spus Khom pe un ton serios.
– Dar tu, fiule? Eşti tânăr acum și mai ai multe de făcut. Ai o viață înainte. Nu vei regreta dacă alegi această cale şi alegi această persoană? l-a întrebat mătușa pe nepotul ei. Baiboon și-a ridicat ochii înlăcrimați. Tânărul se simțea acum mai mult ușurat decât nervos.
– Nu, nu… Nu regret că l-am ales pe P’Khom. Sunt încă tânăr, dar am încredere că sentimentele mele nu sunt o minciună sau doar o îndrăgostire de moment… Nu pot trăi fără P’Khom și nici fără bunica nu aș putea trăi, a spus tânărul cu o voce tremurătoare.
Acest lucru i-a lăsat pe toți un pic surprinși, pentru că nu credeau că Baiboon va avea astfel de gânduri și sentimente ca un adult. Mătușa a zâmbit cu blândețe.
– Mătușa a auzit asta. O să fie ușurată. Acum e vorba de voi doi. Este pentru a o determina pe mătușa să vadă sinceritatea și dragostea adevărată dintre voi doi. Să o determine pe mătușa să vadă, să știe și să o simtă în voi, bine? a spus din nou mătușa.
– Bine, au răspuns cei doi în același timp pe un ton serios și încrezător.
Acest lucru a îmbunătățit foarte mult sentimentele mătușii, ca și cum ar fi ridicat un munte de pe piept după ce a purtat o vreme sentimentul incomod.
– Trebuie să îmi cer scuze față de mătușa. Sunt conștient de sentimentele lui Khom de ceva timp. Dar nu i-am spus mătușii pentru că am vrut să vorbească singur. Dar pot confirma: Khom este foarte serios în privința lui Baiboon, a spus Kamol pentru a o face pe mătușa sa mai încrezătoare.
– Și eu știu ce crede Khom despre Baiboon, dar nu am putut decât să privesc de la distanță, a spus Kim cu blândețe.
– Nu contează. Mătușa nu s-a supărat și știi și tu de ce Mai l-a rănit pe Baiboon așa. Nu trebuie să te scuzi față de Mătușa, Khom. Chiar nu ai făcut nimic greșit. I-ai dat vreo speranță? Mai, care era puțin supărată pe Baiboon. Totul este din cauza geloziei, nu-i așa?
Mătușa a spus ceea ce a gândit și a înțeles.
– Mulțumesc, mătușă!
Khom ridică mâna pentru a-și saluta din nou mătușa.
– Îmi pare rău, bunică!
Tânărul s-a aplecat să se aşeze la picioarele mătușii. Bunica l-a bătut pe Baiboon pe cap.
– Bine, să spunem că mătușa vă permite să fiți împreună, să aveți grijă unul de celălalt. Vreau să o faceți încet, a spus mătușa pe un ton serios înainte de a mângâia obrazul lui Khom. Îmi pare rău că te-am pălmuit! a spus ea cu un zâmbet ușor.
– Bine, chiar merit să mă bați! a spus Khom cu acceptare.
– Acum vă puteți iubi deschis, a spus Kim zâmbind, dar asta a făcut-o pe mătușa să-și amintească ceva.
– Khom, mătușa poate să spună ceva? a spus mătușa.
– Da, a răspuns Khom.
– Știți cum a aflat mătușa despre voi doi? a întrebat mătușa.
– Nu știu, a răspuns Khom, deși avea un răspuns în inima lui.
– Ziua în care Baiboon s-a îmbolnăvit. Mătușa s-a dus să curețe trupul lui Baiboon și atunci mătușa a văzut, a spus mătușa.
Khom își plecă privirea, recunoscându-și greșeala, dar cu bună credință. Baiboon nu a înțeles.
– E în trecut, mătușa nu s-ar supăra. Dar pot să întreb? Lucruri de genul ăsta, poți să aștepți să mai crească puțin? Mătușa nu se va amesteca între voi doi, a spus mătușa cu rugăminte. Baiboon s-a întors și a părut puțin surprins.
– Ce?! Asta înseamnă că au făcut Khom și Baiboon lucruri între ei? a strigat imediat Kim când a auzit asta. Mătușa s-a întors și a dat încet din cap.
– Da! Kim, te rog să te ocupi de asta pentru mătușă, a recunoscut imediat mătușa. Kim s-a întors să se uite aspru la Khom.
– Khom tot timpul am ştiut ce ai simțit pentru Baiboon. Dar nu credeam că vei îndrăzni să te grăbeşti și să faci astfel de lucruri… Tu… ăăă… a exclamat Kim iritat și supărat. Atunci, vă voi ordona să vă abțineți, până când Baiboon va absolvi liceul! a spus Kim pe un ton serios.
Asta i-a făcut pe mătușa și pe Kamol să râdă. Khom a fost puțin surprins.
– Și dacă te prind că nu-mi respecți ordinele, te voi prinde pe tine și pe Baiboon separat. Nu fii încăpățânat. Altfel, vă voi pedepsi cu adevărat pe amândoi! a strigat Kim de parcă fiul lui era pe cale să fie smuls de la pieptul său. Când Baiboon a auzit asta, fața i s-a înroșit.
– Da, domnule Kim, promit să nu mai fac aceste lucruri. Până când Baiboon se va maturiza, a spus Khom pe un ton serios, pentru că intenționa cu adevărat să facă ceea ce îi cerea toată lumea.
– Îmi pare rău din nou, mătușă. Dacă am făcut lucruri care să o determine pe mătușa să se simtă incomod și tulburată în legătură cu această problemă.
Khom s-a întors să vorbească din nou cu mătușa Nee.
Khom era foarte hotărât să facă ceea ce i-a cerut Kim, în schimbul faptului de a nu-și supăra mătușa, determinând unele greșeli în acest proces.
– Khom a fost de acord, dar tu, Baiboon?
Kim l-a întrebat ceva pe Baiboon. Băiatul, cu lacrimi pe față, a scuturat din cap de rușine extremă.
– Hm! a răspuns Baiboon cu blândețe înainte de a sări înapoi în brațele bunicii sale.
– Mulțumesc, bunică! Promit să fiu o persoană bună și să o las pe mătușa să se simtă comod și mândră, promite tânărul, pentru că intenționează să facă tot posibilul pentru ca mătușa să se simtă confortabil și mulțumită, pentru a se revanșa pentru ceea ce a făcut înainte.
După ce toate părțile au discutat și s-au simțit bine, mătușa a putut să-l lase pe Baiboon să doarmă la Khom acasă, deoarece a considerat că cei doi ar trebui să aibă ceva de discutat. Kim a cerut din nou să nu facă nimic cu Baiboon, care a făcut și el o promisiune serioasă.
Khom și Baiboon au intrat în cameră. Khom s-a dus să se așeze la picioarele patului, iar Baiboon a mers să se așeze în fața lui. Silueta înaltă a luat mâinile lui Baiboon, le-a sărutat și le-a frecat înainte și înapoi.
– Te simțiți comod, acum că toată lumea știe deja despre noi doi? a spus Khom pe un ton blând.
– Da, mă bucur că mătușa poate accepta problema noastră, a spus Baiboon, întinzând mâna pentru a-i șterge lacrimile de pe obrajii lui palizi. Dar mai este un lucru care mă nemulțumește, a spus tânărul. Khom și-a ridicat sprâncenele cu suspiciune.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat Khom.
– Este vorba despre ceea ce P’Khom încă mai are în suflet să ascundă de mine, a spus tânărul puțin iritat, înainte ca să scoată Khom un oftat ușor. Khom l-a împins pe Baiboon să se așeze în poala lui puternică.
– Baiboon, pot să te întreb ceva? a spus Khom.
– Ce este? a întrebat Baiboon.
– Baiboon se simte incomod? Când te forțez să faci ceea ce spun, când te forțez să vii acasă la timp, când te forțez să nu mergi singur, este ciudat că sunt exigent cu tine? Am impresia că îți limitez libertatea de a-ți trăi viața, a spus Khom, întrebându-se la ce se gândea.
– Ce l-a determinat pe Khom să pună această întrebare? a spus Baiboon.
– Cum te simți, Baiboon? Te văd încercând să fii puternic pentru ca toată lumea să nu-și facă griji. Mi-ai amintit că ai încercat să ai grijă de tine și că ai încercat să fii atât de puternic. De ce sunt încă îngrijorat? Deși Baiboon a crescut și are responsabilități, dar eu încă… a spus Khom ferm, înainte de a fi oprit de Baiboon. Gura lui Khom a fost acoperită cu o mână. Khom l-a privit pe Baiboon cu neînțelegere.
– Pot să spun ceva mai întâi? a spus Baiboon cu un zâmbet blând. Khom a fost de acord. Baiboon și-a coborât apoi mâna.
– Tot ceea ce face P’Khom, îi înțeleg îngrijorarea. Știam de ce P’Khom trebuia să-l oprească și a forțat multe lucruri. Este adevărat că, dacă cineva dă peste așa ceva, se va simți incomod și nu-i va plăcea deloc, a spus Baiboon.
– Dar pentru mine, mă simt bine în legătură cu ceea ce face P’Khom. Am fost abandonat de mama mea fără să știu ce se va întâmpla cu mine. Mama a plecat fără să-mi spună un cuvânt, nu știu dacă mama își face griji pentru mine, nu știu cât de important sunt pentru mama, a spus tânărul, exprimându-și sentimentele.
– Dar când l-am întâlnit pe P’Khom. Erai îngrijorat de toate afacerile mele. P’Khom era îngrijorat de ceea ce voi fi, dacă voi merge singur acasă, dacă voi mânca. Tot ceea ce a făcut P’Khom, mă face să simt că sunt important pentru P’. Știu ce face P’Khom. Mulți oameni văd ca pe o constrângere. Dar vreau să spun că este o constrângere pe care mi-o doresc. Dacă nu o forțează P’Khom din nou. Eu… voi simți că P’Khom nu mai este interesat de mine și P’Khom s-ar putea să mă părăsească într-o zi. Exact așa cum m-a lăsat mama, a spus tânărul.
– P’Khom poate să-mi forțeze sau să-mi limiteze libertatea cât vrea. Îi cer doar lui P’Khom să aibă încredere în mine și să mă iubească foarte mult, asta e de ajuns.
Tânărul a spus ce a vrut.
– Dar în viitor, Baiboon s-ar putea să aibă nevoie de libertate, a spus Khom ca măsură de precauție.
– Și dacă aș vrea libertatea P’Khom, mi-ai da-o? a întrebat tânărul.
– Dacă e ceea ce vrei, pot să ți-o dau, a spus Khom. Nu a spus asta ca să-l liniștească pe Baiboon.
Baiboon a schițat un mic zâmbet, înainte de a-și înfășura brațele în jurul gâtului lui Khom.
– Dar nu am nevoie de asta. Chiar dacă P’Khom mă obligă și îmi limitează libertatea pentru tot restul vieții, voi fi de acord, a spus tânărul, îngropându-și fața în umerii puternici ai lui Khom.
– Îl iubesc pe P’Khom, a spus tânărul.
Baiboon l-a îmbrățișat strâns pe Khom. Khom a sărutat tâmpla lui Baiboon.
– Și eu te iubesc, băiatul meu bun! a spus Khom încet. Baiboon a zâmbit slab.
Mă simt satisfăcut de fiecare dată când ești gelos.
Mă simt satisfăcut de fiecare dată când mă forțezi.
Mă simt satisfăcut de fiecare dată când mă răsfeţi.
Mulți oameni pot crede că persoana care a fost mereu în întuneric este cea care vrea să se bucure de lumină, așa cum a făcut-o Khom, fără să știe că o lumină ca Baiboon este cea care vrea să strălucească în întuneric.
Și, deodată, cuvintele lui Kamol au plutit până la el ca să-l pună pe gânduri. Dacă lui Baiboon i-ar plăcea să fie controlat în acest fel de comandă…
Sfârşit
