Înșelăciune
–Porsche–
Eram la volan, conducând tăcut pe autostradă. Atmosfera era atât de densă și grea, încât nu puteam fi decât inconfortabil. Era ca și cum ar fi un val nesfârșit de energie negativă, care emana din fiecare pasager din mașina mea.
Pete s-a uitat în gol pe fereastră și a fredonat niște cântece triste, forțându-mă să pornesc muzica. Tae stătea tăcut pe o parte, contemplând. Și în ceea ce-l privește pe Ché, nenorocitul tasta agresiv pe telefon de parcă ar fi încercat să-l omoare cu degetele.
– Kim, nenorocitule! Încearcă să te pui cu altcineva și mă voi ruga zeilor ca scula ta să se micșoreze și să putrezească! spuse Chè furios. Plănuisem să-l cert și pentru relația cu Kim, dar micul diavol era prea îngrijorat ca să-i pese de fratele său mai mare.
– Nenorocitul ăla te-a înșelat? am întrebat dezinvolt.
– Poate, răspunse Ché furios cu brațele încrucișate peste piept.
– L-ai prins în flagrant? întrebă Tae.
– Nu. Nenorocitul se încruntă cu ochi sumbri și furioși. Aproape că m-a făcut să vreau să țip deoarece Ché mi-a amintit de ceea ce am făcut eu atunci când Kinn și cu mine ne-am certat și nu am suportat să mă uit la asta.
– Huh? Deci, de unde știi că are pe altcineva? întrebă Pete iritat.
– Am visat despre asta. Chè a mormăit, iar toată mașina aproape că a înjurat cu voce tare.
– Chè… dar despre ce este acest vis? am întrebat neîncrezător. Dacă ochii mei nu ar fi fost ocupați cu drumul, aș fi putut să-i îndrept către fratele meu.
– Am visat că vorbea cu altcineva pe LINE. Și știi al naibii de bine Hia cât de exacte sunt visele mele! Când eram încă copil, i-am spus menajerei noastre câteva numere de loterie și aproape că a câștigat! Nenorocitul mi-a scuturat umerii ca să mă convingă că tot ce a spus este adevărat.
– Și apoi l-am auzit vorbind în somn și spunând Nobi. Cine dracu este Nobi? a îndemnat Chè.
– Nobi… Nu este personajul din desene animate Doraemon? Dl. Kim trebuie să fi văzut prea multe desene animate, de aceea a mormăit acest nume. Pete a încercat să-l consoleze pe Ché, dar la naiba n-a mers deloc.
– Huh? Tot ce face este să cânte, să repare mașini și să cânte la chitară. Și apoi, se prăbușește pe pat să doarmă. Cum a putut P’Pete să aibă timp să se uite la desene animate? Spune-mi! Chè spuse cu asprime.
– Haide. Kim poate că nu e atât de rău pe cât crezi, spuse Tae.
–Cum poți fi atât de sigur? P’Kinn a fost și el un playboy. Și s-au născut din același copac, a spus Ché și s-a uitat instinctiv la oglindă să mă privească. Apoi și-a dat seama că spusese ceva ce nu ar fi trebuit să spună și a început să-și îndepărteze privirea. Probabil că Tae a început să simtă tensiunea, așa că a schimbat subiectul.
– Bine. Dacă mă întrebați pe mine, nimeni nu este mai promiscuu decât idiotul ăla de Time. Tae a glumit, dar știam că vorbea serios.
– Exagerezi, Phi, spuse Ché după un minut de tăcere. Până și Porsché părea să fie conștient de ceea ce se petrecea între Tae și Time.
Când a devenit fratele meu atât de actualizat? Trebuia să-mi fie frică? El știa lucrurile mai bine decât mine.
– Dă-i un nume. Am văzut deja totul, spuse Tae zâmbind. Dar acel zâmbet era atât de slab încât puteam vedea.
– Ce vrei sa spui cu asta?
La naiba! Vreau să-l plesnesc peste gură pe fratele meu să-l reduc la tăcere! Ticălos insensibil.
– L-am prins în flagrant. Nu doar o singură dată, până la punctul în care a devenit un obicei. În toți anii de relație nimeni nu a ieșit liniștit. Și am senzația că va fi la fel și anul acesta… La naiba. Spuse el epuizat, ținându-și tâmplele.
– Deci de ce nu renunți la el?
– Știu că sună stupid. Dar ce pot face? Îl iubesc. Tae a spus și apoi a continuat: Este adevărat că atunci când iubești pe cineva cu adevărat, nu poți gândi corect. Vei ajunge să faci lucruri stupide și chiar să-l ierți de nenumărate ori doar pentru a-l ține cu tine… a adăugat el cu un zâmbet uscat, mascat pe față.
– Chiar trebuie să-l iubești foarte mult, spuse Ché cu o voce joasă, iar toată mașina a tăcut.
– Poate că m-a rănit de nenumărate ori, dar credeți-mă, dacă iubiți cu adevărat, veți putea suporta. Tae spuse și se opri: Și dacă vă puneți în locul meu, îi veți ierta și pe Kim și Kinn, nu? a adăugat ticălosul, privind direct la reflexia mea din oglindă.
– În niciun caz! am răspuns imediat.
– Oh, hai Porsche. De câte ori ai spus-o și încă îți înghiți propria mândrie? M-a tachinat Tae.
– Îmi înghit propria mândrie pe naiba! Dacă este greșit, atunci este greșit! Și când naiba m-a înșelat Kinn din nou, nu? Spune-mi!!
La naiba cu tine! Acum nu mă pot opri să nu mă gândesc prea mult!
– Nu, nu. Tae și-a fluturat rapid mâna peste fața mea.
–Spun asta doar ca exemplu. Dar dacă Kinn o face din nou, cu siguranță voi fi de partea ta, a adăugat el.
– Ce vrei să spui? Kinn este prietenul tău. Ar trebui să iei partea lui, am spus iritat.
La naiba, acum vreau să fac cale întoarsă spre casă ca să-l plesnesc pe nenorocitul ăla.
– Nu. Nu sunt de partea băieților răi, mai ales a infidelilor. Urăsc total când îmi fac prostii pe la spatele de parcă nu pot să văd. Sunt cu siguranță de partea ta în acest sens. Tae a întins mâna spre umărul meu și m-a bătut ușor.
– Deci, este adevărat că Kinn are pe altcineva!? am mârâit instinctiv.
– Ți-am spus deja, Porsche. A fost doar un exemplu. Kinn nu te înșală. Dacă există cineva care înșală acum, cu siguranță este Time. Este clar? a repetat Tae, dar urechea mea părea să aibă un filtru doar pentru cuvântul trădare.
– Și Kim! Mormăi Ché brusc.
Tae a insistat că este doar un exemplu, dar de ce îmi ardea inima? De ce dracu m-am agitat atât de ușor?
Pe parcurs, Tae a continuat să mă convingă că Kinn nu făcea prostii pe la spatele meu. A mai spus că probabil pentru că îl iubeam prea mult pe Kinn m-am tot dezamăgit. La naiba! Aș fi preferat să mă înșele decât să accept faptul că l-am iubit… sau poate nu. La dracu! Era prea stresant.
Ne-am dus la mall și am găsit un loc de parcare. Toți au coborât din mașină și au intrat direct înăuntru.
– Ce mâncăm? spuse Tae, privind de la stânga la dreapta.
Pe de altă parte, Ché îl ținea pe Pete de braț. Nu m-am putut abține să nu oftez, deoarece acesta din urmă părea uluit de nimic. Apoi m-am apropiat de Pete și i-am șoptit la ureche: Urmează-mă după asta. Avem de vorbit.
– Ce mănânci, Hia? a întrebat deodată fratele meu.
– Orice este în regulă. Alege ce vrei, am spus puțin iritat.
– Vei plăti? întrebă nenorocitul și i-am văzut sclipirea ochilor.
– Da, desigur.
De parcă ai avea bani să-ți plătești mâncarea!
Am luat inițiativa de a-i hrăni pe acești nenorociți flămânzi, cu excepția lui Tae. Rahatul ăla era în mod clar bogat și putea să-și cumpere de unul singur orice își dorea.
– Porsche! A trecut mult timp! Tem a alergat imediat să mă salute, împreună cu Jom și alte fețe necunoscute.
– Tocmai am sosit, am răspuns scurt.
La naiba! Am fost plecat destul de mult încât acești nenorociți și-au făcut deja prieteni noi? Adică, urmăm aceeași facultate, dar nu știu pe niciunul.
– Bună Pete și P’Tae, spuse Tem vesel, dar când privirea i-a căzut pe Tae, zâmbetul i s-a stins de parcă ar fi văzut o fantomă.
– Nu ești cu P’Time, P’Tae? întrebă Jom și Tae se încruntă imediat.
– Trebuie să fim mereu împreună? spuse Tae cu dispreț.
– Oh! N… nu! Eu doar am întrebat. Doar că nu sunt obișnuit să te văd singur, asta-i tot, răspunse Jom confuz.
Tae i-a aruncat o privire lui Jom înainte de a se întoarce spre mine enervat:
– Deci, unde o să mâncăm?
– Uhmm… Sunt cu colegii mei și după aceea, ne întoarcem direct la club. Așadar, noi ne vom așeza la o altă masa, a spus Tem, iar eu eram pe cale să dau din cap ca răspuns, dar Pete a intervenit:
– De ce să stați separat? Alăturaţi-vă! Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai bine.
M-am încruntat imediat la el, eram cât pe ce să-l prind pe Pete, dar nenorocitul mi-a zâmbit, s-a apropiat și mi-a șoptit ceva la ureche:
– Hai Porsche. Ajută-mă cu asta, murmură Pete, îndreptându-și capul spre fata drăguță cu chip inocent, care zâmbi încet în spatele lui Tem.
– Dar… eram pe cale să spun nu, dar privind înapoi, l-am lăsat în pace. Dacă asta îl ajuta să se simtă mai bine, atunci voi fi de acord. M-ar fi scutit de problemele de a găsi pe cineva pentru el.
– Hai, Porsche? Lasă-i să stea cu noi, i-a șoptit ticălosului care dădea din coadă asupra mea. La naiba, aveam de ales?
– Hm… bine. Să ne așezăm la o masă în acel restaurant. Am arătat spre restaurantul coreean din stânga mea. Tae și Ché m-au urmărit imediat și au verificat meniul.
Am luat o masă lungă ca să încăpem, în timp ce atmosfera se umplea de discuții gălăgioase și râsete. Pe de altă parte, Tae și Ché au continuat să îi insulte Time și Kim.
– Bună, eu sunt Pete. Prietenul meu nenorocit s-a apropiat de fată. Capul ăla de rahat chiar încerca. Nu sunt sută la sută conștient de ce naiba pune la cale, dar dacă așa putea uita de Vegas, atunci e bine.
– Eu sunt Praew, răspunse fata, oferindu-i lui Pete un zâmbet fermecător.
– Băieți, puteți să comandați orice doriți. Plătește Porsche, spuse Pete, înainte de a-i înmâna meniul lui Praew. Nenorocitul ăla chiar mă bagă în necazuri.
– Mă duc doar o clipă la baie.
M-am ridicat și m-am dus la baie. Se părea că nu voi putea vorbi cu Pete chiar acum pentru că nenorocitul ăla era sigur că va fi ocupat. La dracu! Am ieșit să vorbim, dar am ajuns să facem fix pe dos. Ar fi trebuit să-i întreb pe Arm și Pol? Dar mă temeam că s-ar putea să nu fi putut să-mi răspundă exact. La naiba, ce bătaie de cap!
În timp ce îmi descheiam pantalonii și mă duceam la treburile personale în cabină, mintea mea nu se putea opri să se gândească la ce să fac în continuare.
Ar trebui să-i spun totul lui Jom? Sau să-l rog pe Ché să îl întrebe pe Kim? Dar acel mic diavol este prea tânăr, va ajunge să fie el însuși chestionat.
– Aici erai! Pantalonii aproape mi s-au udat de pipi când Pete a apărut brusc lângă mine.
– Ce naiba! Pete! am strigat iritat.
– Cred că îmi place Praew. Pete mormăi imediat.
– Stai, ce? Tocmai ai cunoscut-o! am izbit neîncrezător.
– Așa și? Nu trebuie să cunoști pe cineva mult timp pentru a spune că îl iubești, nu? spuse ticălosul, înainte de a-mi scutura ușor brațul.
– Nu ai cunoscut pe nimeni de mult timp, la naiba!! am strigat, zdrobind acele mâini murdare ale lui.
– Hehe. Scuze, spuse Pete zâmbind.
– Ah! Mi-ai promis că mă vei ajuta să-mi găsesc o soție, apoi… Ajută-mă să o curtez pe Praew, vreau să mă căsătoresc cu ea.
– Așteaptă o clipă, Pete! Eşti nebun? Ai întâlnit-o acum mai puțin de o oră și vrei deja să te căsătorești cu ea?
– Mi-ai promis, Porsche. Deci, trebuie să mă ajuți. În plus, nu am de gând să îți cer gratis. Te voi ajuta cu investigațiile tale.
Eram cât pe ce să-l insult, dar ticălosul a fluierat și a plecat.
– H… Hei! Pete! Așteaptă! La naiba, nenorocitul ăsta e disperat.
– Așteaptă-mă! Mi-am închis fermoarul la pantaloni și am oftat lung.
Îmi doresc doar ca Praew să se comporte frumos cu tine, Pete, pentru că dacă te va face să plângi… te las să te îneci în propriile lacrimi!
Am stat în fața chiuvetei din baie spălându-mă pe mâini. Mintea mea era plină de gânduri despre cum să obțin adevărul de la familia principală și, de asemenea, cum naiba aveam să-l ajut pe Pete să o curteze pe Praew.
Ei bine, este interesată de Pete… Presupun? Altfel nu ar sta cu el dacă nu ar fi, nu? La dracu! Îi voi cere ajutor lui Tem dacă nu este de partea mea.
Eram pierdut în gânduri când ușa băii s-a deschis brusc. Ochii mei s-au uitat imediat la reflexia din oglindă și când mi-am dat seama cine este persoana respectivă… Ochii mi s-au mărit de șoc.
– Vegas! Am mormăit când am simțit cum sângele mi se ridică la tâmplă. Mi-am suflecat mânecile și dorința de al lovi drept în față era foarte puternică.
– Porsche. Nenorocitul mi-a mormăit numele încruntat și am ridicat o sprânceană. Stăteam în poziția mea, gata pentru orice dacă nenorocitul ăla se arunca asupra mea.
– Pot să vorbesc cu tine? a întrebat el brusc, dar nu i-am răspuns. M-am uitat la el doar cu ură în timp ce încercam să-mi înăbuș furia dezlănțuită.
Vegas, care era cândva atât de inteligent și încrezător, era acum jalnic. Se apropiase de mine și eram gata să-l înfrunt, dar am fost surprins de întrebarea lui.
– Porsche, poți să nu-l ajuți pe Pete cu femeia aia? M-a întrebat pe cel mai disperat ton imaginabil.
M-am încruntat ca răspuns la cererea lui și pumnul, care era gata să-l lovească în față, a rămas suspendat în aer.
– C… Ce? Ce naiba vrei să spui cu asta!? Am mai strâns mâna o dată și l-am luat pe Vegas de guler.
– Poți te rog să nu-l ajuți pe Pete s-o cucerească pe femeia aia? Vegas m-a implorat și am rămas complet perplex.
Ce naiba vrei să spui cu asta Vegas? Îți place cu adevărat să-l vezi pe prietenul meu suferind!? Nu ai alte lucruri de făcut!? Te-ai plictisit al naibii sau așa ceva? Sau… Stai, la naiba. Îți place cu adevărat de Pete?
– Te rog… nu-l ajuta. Te implor. Vocea tremurătoare a lui Vegas m-a scos din transă. Parcă viața lui depindea de acea singură cerere. Credeam că îi plăcea să-l vadă pe Pete suferind, dar după scena de azi… cred că m-am înșelat.
– De ce dracu mă rogi!? În timp ce încercam să scot adevărul de la Vegas, simțeam că calc pe coji de ouă. Nu știu dacă doar își bate joc de mine sau dacă-i plăcea cu adevărat de Pete. Dar…
– Pentru că îl iubesc, a spus Vegas și am rămas uluit.
– Porsche, te rog… te rog, a repetat Vegas în timp ce se uita direct în ochii mei.
– C… ce? … să fiu al naibii dacă înțeleg.
– Te rog, Porsche, îl iubesc. Și nu pot trăi fără el… Te rog… Ajută-mă. Nenorocitul a mai implorat o dată. Am putut vedea umbra de lacrimi ieșind din ochii lui roșii.
– Glumești cu mine. Am râs aproape învins.
Nu mă lua de prost Vegas . Poate am avut încredere în tine înainte, dar știu cum joci acum. Vrei doar să mă folosești pentru a-l aduce pe Pete înapoi și a-l tortura din nou!
– Crede-mă, Porsche. Nu-l voi răni. Vreau doar să se întoarcă. Vegas și-a mușcat buza și a luat o mână de păr în mâini. Era anxios, inconfortabil și disperat.
– Ajunge cu toate astea, Vegas! Chiar dacă îl iubești cu adevărat pe Pete, nu te voi ajuta! Acum scapă de aici înainte să te bat până la moarte, am țipat la el, făcând tot posibilul să-mi înăbuș furia.
– Vrei să mă lovești în față? Doar fă-o! Lovește-mă cât dorești, dar te rog să mă ajuți…
– Chiar îmi testezi răbdarea, Vegas. Mi-am strâns pumnul strâns și era cât pe ce să mă arunc asupra lui, totuși ticălosul m-a oprit.
– Promite-mi doar că, dacă mă lovești, nu-l vei ajuta pe Pete cu fata aia.
– De ce? De ce nu-l lași în pace să fie fericit!? am țipat.
– Știu că l-am rănit și regret ceea ce am făcut. Vreau doar să fie lângă mine… Totuși am ales să-l las să scape.
– L-ai lăsat să scape? Mi-am mijit ochii la declarația lui.
– E o poveste lungă. Vegas a vrut evident să evite subiectul.
– M-am săturat de asta, i-am răspuns epuizat.
– Dar îți jur că ceea ce spun este adevărat. Și te pot ajuta să găsești răspunsurile pe care le dorești, a spus Vegas și m-am întors imediat către el.
– Ce vrei să spui cu… să mă ajuți? am întrebat confuz.
– Am auzit că vrei să știi despre trecutul familiei principale. Te pot ajuta.
– Ce dracu vrei de la mine? am întrebat cu severitate de data asta. Vegas se juca clar cu mine.
– Nimic. Doar ajută-mă cu Pete și voi face orice ca să te ajut.
– N-am nevoie de ajutorul tău. Enervat, m-am întors să plec.
– Am auzit de la Big că ai fost forțat să lucrezi ca bodyguard pentru familia principală, deoarece unchiul tău ți-a folosit casa ca garanție pentru datoriile sale. M-am întors imediat spre Vegas.
– Dar casa aceea este a ta de drept. Deci ești în mod clar proprietarul locului. De fapt ești conștient că atunci când atingi vârsta potrivită, nu vei avea nevoie de niciun tutore și că proprietatea va fi automat a ta? spuse Vegas serios.
– Ce vrei să spui?
– Crezi că după toți anii în care familia principală a fost în afaceri, nu știu? Ești sigur că nu știu despre asta? Fața lui, care anterior părea disperată, a revenit brusc la ceea ce a fost cândva.
– Deci, vrei să spui că… au știut mereu asta? Am început să înțeleg ce spunea Vegas.
– Și tot te-au amenințat că o vor confisca dacă nu lucrezi pentru ei, nu? spuse Vegas și m-am uitat la el doar ca răspuns. Am rămas fără cuvinte pentru că avea dreptate.
– Poate ți-e greu să crezi. Dar pot să-ți spun orice vrei să știi. Dacă ești de acord să mă ajuți, Porsche.
– Kinn nu m-ar fi mințit în privința asta. Am aruncat o privire spre Vegas care a râs ca răspuns.
– Pot să te duc la bătrânul bodyguard pe care l-au concediat și încă în viață dacă vrei. Încă vrei să afli mai multe despre trecutul familiei principale, nu? Vegas a trecut prin fața umărului meu să se spele pe mâini. Privirea mea nu l-a părăsit niciodată în timp ce încercam să-mi rearanjez gândurile.
Trebuie să-l cred?
– Ce dracu vrei!?
– Ți-am spus deja, Porsche. Ajută-mă doar cu Pete și vei avea răspunsurile tale. Nenorocitul a luat o bucată de hârtie să-și usuce mâinile și mi-a aruncat o privire vicleană.
– Să te ia naiba, Vegas! Am șoptit.
– Nu trebuie să-mi dai un răspuns acum. Dar dacă te răzgândești… sună-mă. Vegas m-a bătut pe umăr înainte de a se întoarce să plece.
La naiba, totul este o mizerie!
Venise la mine pentru Pete, apoi, deodată, deschisese subiectul despre casa noastră. Nu m-am gândit prea mult la vremea aceea pentru că eram prea ocupat să plătesc datoriile unchiului meu și să părăsesc casa principală cât mai curând posibil. Apoi au venit amenințările, apoi Kinn, iar restul este istorie. Până acum nu mă gândisem la problema casei.
La dracu! Voiam doar răspunsuri, dar doar gândul să știu că fusesem victima unei înșelăciuni, mă făcea să-mi pierd mințile.
După ce m-am spălat pe mâini, am luat o mână de apă și am lăsat-o să mă lovească pe față, înainte de a mă întoarce la masă cu prietenii mei. Apoi m-am așezat lângă Pete și nenorocitul mi-a aruncat imediat o privire curioasă.
– De ce ți-a luat atât de mult? Vino să mănânci, spuse Pete cu gura plină de râs. M-am uitat la el cu suspiciune în timp ce capul mi se umplea de întrebări, tânjind după răspunsuri.
– Ce s-a întâmplat, Porsche? întrebă Pete îngrijorat.
– Nimic.
– Ai vrea să mergi acasă? Sau te doare stomacul? interveni Jom.
– Să mâncăm și să ne întoarcem, am răspuns scurt.
– Huh? Dar am vrut să văd un film și toată lumea era deja de acord, spuse Pete, iar eu m-am uitat la el pentru că îi cunoșteam scopul.
– Atunci eu mă duc acasă. Voi puteți rămâne.
– Trebuie să rămâi și tu. Pete mi-a scuturat ușor brațul.
– I-ai cerut lui Kinn permisiunea? Nenorocitul ăla mi-a dat cel mult 3 ore. menționându-l pe Kinn, Pete a renunțat rapid cu o încruntătură pe față.
– La naiba! Credeam că mă vei ajuta! mormăi Pete, înainte de a se întoarce să mănânce.
Nu i-am acordat atât de multă atenție pentru că aveam capul plin de întrebări despre actul de proprietate al casei mele. Oare am fost păcălit de familia principală? Încă nu-mi venea să cred că Khun Korn mi-ar fi putut face asta. Și, mai ales, nu credeam că Kinn îmi ascundea această informație.
Adică ar fi trebuit să știu, dar din moment ce sunt naiv în privința acestor lucruri, e normal să îmi spună. Corect?
După cină, toată lumea a fost de acord să meargă acasă, iar planul prietenului meu priceput, Pete, eșuase. Tae și Ché s-au așezat pe bancheta din spate și au adormit imediat după ce au mâncat. Pete era în al șaptelea cer în timp ce bolborosea despre Praew pe tot parcursul călătoriei. S-ar putea să fi fost în afara contextului, dar de ce simțeam că doar se preface? Cu câteva ore înainte era posomorât și acum își dorea brusc să aibă o iubită.
Trecuse deja mai departe atât de repede? Sau doar încerca să-și distragă atenția de la faptul că îi place Vegas? Îi place Vegas? Sau lui Vegas îi place Pete? Uh, atât de enervant!
La asta s-a adăugat și faptul că însuși Vegas mi-a spus asta. Chiar îl lăsase pe Pete să scape? Sau fugise Pete singur? La naiba!
Eram ocupat cu condusul când, deodată, Pete a exclamat. Praew a răspuns la mesajul meu!
– Pete, pot să-ți pun o întrebare? am întrebat.
– Da? răspunse Pete cu ochii încă lipiți de ecranul telefonului.
– Cum ai ieșit din casa lui Vegas? Am vrut să-l întreb, îmi era doar teamă că dacă o făceam, nu va suporta. Dar acum, credeam că a venit momentul. Pete și-a oprit brusc acțiunile, înainte de a mă privi drept în ochi.
– Urma să te întreb. Vreau doar să știu, am adăugat.
– Am fugit, a răspuns scurt.
– Dar, cum rămâne cu gărzile de corp a lui Vegas? Te-au lăsat să pleci atât de ușor? Am încercat să fiu cât mai dezinvolt, dar tot l-am urmărit periodic pentru a-i verifica reacțiile.
Nenorocitul a oftat, a scos telefonul și s-a uitat pe geamul mașinii.
– Chiar vrei să știi?
– Nu te voi forța dacă nu vrei, am spus cu îngrijorare. Știam că îi provoacă o traumă și redeschiderea subiectului ar însemna doar că aceeași durere să repară
din nou.
– M-a lăsat să scap, spuse Pete tăios.
– Dar încheieturile tale, nu erau legate? am întrebat când am văzut mai bine vânătăile de pe încheieturile lui Pete.
– Ba da, dar m-a dezlegat, spuse Pete indiferent, iar eu am simțit un blocaj mare în gât, de parcă aș fi vrut să aflu mai multe despre ceea ce s-a întâmplat, dar îmi era teamă să nu pot săpa în ceva ce nu ar trebui să ating.
– Probabil că nu a făcut-o pentru că ai spus că doare, nu? am spus, încercând să-mi dau seama dacă sentimentele lui Vegas sunt adevărate. Și dacă aș face o înțelegere cu el m-ar ajuta cu problemele mele.
Pete s-a uitat la mine înainte de a răspunde:
– M-a dezlegat pentru că i-am spus că, dacă nu o face, mă sinucid acolo, spuse el cu o voce tremurândă.
Pete a închis apoi ochii și și-a lăsat capul în lateral. Probabil l-am făcut să-și amintească trecutul și mi-a părut foarte rău pentru el, dar nu a făcut decât să întărească ceea ce mi-a spus Vegas. Nenorocitul ăla chiar avea ceva pentru Pete.
La dracu! De ce sunt curios ca o pisică?
Dar dacă nu l-aș fi întrebat, n-aș fi știut dacă aș putea avea încredere chiar și un pic în Vegas.
Am ajuns la poarta principală a casei și m-am îndreptat direct spre garaj.
– Ești în regulă? l-am întrebat pe Pete, care se ținea strâns de tâmple.
– Doar o ușoară durere de cap. Vegas trebuie să mă fi închis mult timp încât un pic de soare și vânt poate să mă tulbure, spuse Pete în glumă, iar eu am oftat ușurat. Cel puțin prietenul meu făcea progrese.
– Poți să te duci acum și să te odihnești, am spus.
– Îmi pare rău. Nu te-am putut ajuta azi.
– În regulă. Erau atât de mulți oameni și nu puteam vorbi singuri. Poate data viitoare, am spus și Pete a dat din cap. Apoi m-am întors către fratele meu mai mic și Tae să-i trezesc. Păreau atât de calmi, de parcă nu s-ar fi certat cu partenerii lor.
Ne-am îndreptat spre veranda casei și Arm l-a prins imediat de braț pe Pete când l-a văzut.
– Ce s-a întâmplat cu el? întrebă Arm.
– Îl doare capul, am răspuns dezinvolt.
– Te-a căutat și Dl.Tankhun. Îi vom duce asta, spuse Arm înainte de a-i înmâna lui Pol tava cu gustări și de a-l sprijini în grabă pe Pete.
– Atunci să mergem mai întâi la Khun, răspunse Pete.
– Nu, nu trebuie. Îi voi zice că te doare capul. Du-te să iei niște medicamente și să te odihnești, spuse Arm cu severitate înainte de a-l conduce pe Pete în camera lui.
Pol stătea acolo uitându-se la mine.
– Ce dracu vrei, Pol? l-am întrebat pe nenorocit.
?Dacă ai ști ce simt pentru tine, m-ai iubi la fel? M-am uitat la tine și te-am ascultat, ca prieten, dar am vrut doar să spun lumii întregi că te iubesc!?
Pol a cânta o melodie și nu știam de ce naiba o făcea, dar era atât de enervant încât a trebuit să-l opresc.
– Termină, Pol, am spus, dar la scurt timp după mi-a atras interesul.
– Ce vrei să spui cu asta? Pol a chicotit înainte să ridice din umeri și să se prefacă că nu a făcut nimic.
– La naiba! Pol! Dacă nu vrei să-mi spui nimic, taci! M-am repezit și nenorocitul doar a fluierat pe scări spre camera lui Tankhun.
De ce cântase un asemenea cântec? Stai… credea că-mi place Pete? Și eram gelos că Arm îl ajuta? La naiba prietene! M-am învinovățit când Pete a murit și am vorbit cu Arm despre asta, dar asta nu însemna că îl plăceam așa.
La naiba! Totul este vina ta Vegas! I-ai făcut ceva lui Pete și acum este ca un simbol care atrage interese amoroase!
Am oftat din greu și am aruncat o privire către Ché și Tae care dormeau pe canapea.
La naiba, ticăloșilor ăștia le-a mers bine!
– Te-ai întors? Kinn și-a ridicat capul de pe birou, s-a apropiat de mine și m-a îmbrățișat, când m-am alăturat lui.
– Ce făceai? am întrebat. Kinn, pe de altă parte, era prea îngrijorat să mă îmbrățișeze cu căldură înainte de a se întoarce la locul lui și de a-mi permite să mă așez în poala lui.
– Tocmai verific niște comenzi, spuse el, sprijinindu-se de gâtul meu. Mi-a fost dor de tine.
– Te pot ajuta cu ceva? L-am mângâiat ușor pe capul.
– Cu orice? Kinn s-a uitat la mine cu un zâmbet viclean pe față.
– Orice are legătură cu munca, desigur, am spus serios.
– Ahh… am crezut că ai spus orice. Kinn sa îmbufnat o vreme, înainte ca mâinile lui să ajungă lângă mine.
– La naiba Kinn! I-am plesnit mâinile.
– Apropo, unde dracu s-a dus prietenul tău? Am întrebat pentru că nu l-am văzut Time în cameră.
– Se joacă în camera lui Kim, a răspuns.
– Hm… am mormăit, înainte de a ciufuli ușor părul lui Kinn și de a-l lăsa să stea pe pieptul meu. Ceea ce mi-a spus Vegas cu ceva timp în urmă a rămas încă blocat în gândurile mele, dar, în același timp, îmi doream să mintă.
– De ce ești atât de tăcut astăzi? Se întâmplă ceva în mintea ta? Kinn s-a îndepărtat și s-a uitat la mine.
– Ce vrei să spui, că sunt mereu zgomotos? Am ridicat o sprânceană.
– Ei bine, refuzi mereu să fii formal. Și ai un temperament rău…, a spus Kinn în glumă.
– Și…? Am zâmbit și mi-am mutat mâinile pe obrajii lui Kinn.
– Mă cerți mereu și refuzi să-mi urmezi ordinele. Dar asta e în regulă pentru mine... Kinn m-a luat de mână și mi-a sărutat palma.
-Trebuie să fie bine pentru tine, am spus, înainte de a mă întoarce din nou către Kinn.
-Întotdeauna ți-am urmat ordinele încă din prima zi. Am pierdut ceva? am întrebat.
– Mult. Kinn s-a uitat la mine cu acei ochi ai lui flămânzi, în timp ce degetele mele se sprijineau pe buzele lui.
– Îți mai amintești prima dată când am ajuns aici? am râs puțin la acest gând.
– Ai fost o durere în fund încă de la început. Mi-ai dat foc camerei și chiar ne-ai ucis peștii, spuse el între râsete.
– Ei bine, nu știam să folosesc o mașină de cafea și nici măcar nu știam că există pește acolo, am spus încet, apropiindu-mă puțin de fața lui Kinn.
– Ești atât de încăpățânat… a spus Kinn și s-a aplecat în față pentru a-mi săruta ușor buzele.
– Atunci ce simțeai pentru mine? M-am apropiat de el, nasul meu atingându-l pe al lui și ne-am uitat unul în ochii celuilalt de parcă ar fi fost prima dată.
– Erai o pacoste… chiar am vrut să te omor de mai multe ori… Vocea lui Kinn a devenit răgușită, împingându-și fața în scobitura gâtului meu, făcându-mă imediat să tremur.
– Atunci de ce nu m-ai… ucis? am gâfâit, mângâindu-l ușor pe ceafa lui Kinn.
– Tu m-ai omorât primul… Buzele lui au început să-mi mângâie gâtul.
– A… ah… c… cum…
– Te-ai făcut atât de iubit încât m-ai înnebunit…
– Tu… uhgg…
I-am luat o șuviță din părul lui cu mâinile și i-am tras capul departe de gâtul meu. Apoi i-am ținut colțul gâtului cu o mână și obrajii cu cealaltă. S-a uitat adânc la mine în timp ce îmi apăsam ușor vârful nasului pe buza lui inferioară.
– De ce mă iubești atât de mult? Am întrebat răgușit când am simțit mâna lui Kinn strecurându-se sub cămașă, întorcându-și încet degetele peste pieptul meu.
– Pentru că ești tu… Kinn și-a mișcat fața să-o întâlnească pe a mea și mi-a apăsat un sărut dulce pe buze. Privirea lui nu mi-a părăsit fața în timp ce își lingea încet buza inferioară cu limba umedă.
– De când mă iubești?…am întrebat eu răgușit.
Tremuram deja la fiecare atingere a lui și simțeam tensiunea strânsă dintre coapsele mele. Kinn mi-a atins apoi buza cu un deget, înainte de a mă trage pentru un sărut profund. Încerca să fie drăguț, dar îi simțeam foamea în timp ce îmi mușca din când în când buza de jos. Am schimbat sărutări adânci în timp ce limbile ni se amestecau ca prima dată.
Corpul meu a început să se încălzească pe măsură ce am început să cedez în fața dorinței furioase. Eram complet pierdut în atingerea lui Kinn, când, dintr-odată, o bătaie în ușă m-a scos din transă.
Kinn și cu mine ne-am îndepărtat imediat unul de celălalt, atunci când am auzit ușa deschizându-se. M-am ridicat de unde stăteam și mi-am aranjat în grabă hainele. Și când am văzut cine a intrat, am gâfâit acolo.
– Khun Kinn, Khun Korn a vrut să știi că vei avea o întâlnire cu noile gărzi de corp la 20:00. După aceea, P’Chan a închis imediat ușa și a plecat.
La dracu! Ce naiba faci Porsche?
– Crezi că P’Chan îi va spune tatălui tău? am întrebat, dar Kinn era ocupat să se îmbufneze.
– Huh? Uh, nu? Sa mergem. Grăbește-te! Kinn s-a întors cu un zâmbet viclean și a încercat să mă apuce de talie.
– C… ce? Nu! Nu mai am chef!
Ticălosul ăsta chiar este ca un câine în călduri!
– La naiba… de ce trebuie să ajungi mereu la fix P’Chan? mormăi Kinn cu regret, înainte de a se îndrepta spre masă și de a lua câteva dosare.
– Unde te duci? am întrebat iritat.
– O să vorbesc cu tata înainte de a începe întâlnirea. Ne vedem mai târziu. Kinn a întins mâna pentru a-mi ciufuli părul și mi-a dat un sărut ușor pe frunte.
– Hmm? Vreau să vin și eu la întâlnire, am spus și Kinn s-a oprit imediat pe urmele lui.
– Nu trebuie să vii. Rămâi aici și odihnește-te, spuse Kinn cu o față încordată.
– De ce nu? am întrebat suspicios.
M-am uitat o vreme la Kinn și nimeni nu a spus nimic, apoi, în cele din urmă, gândul la ceea ce mi-a spus Vegas a luat stăpânire și am început să pun din nou la îndoială onestitatea lui Kinn.
Ce naiba ascunzi de mine, Kinn?
– Nimic. Doar că nu mai ești bodyguardul meu, așa că nu trebuie să te obosești cu asta, spuse Kinn, înainte de a se îndrepta spre ușă.
– Există ceva ce încă nu știu? M-am uitat direct la spatele lui Kinn, iar ea a încetat să se plimbe și s-a uitat înapoi la mine.
– Nu este așa. Doar că nu vreau să îți creez probleme.
– Îmi creează probleme? Sau nu vrei să știu ce ascunzi de mine? Am insistat, iar ochii lui Kinn au început să pară confuzi.
– Sunt doar îngrijorat pentru tine. Ce zici? răspunse el scurt.
– Nu, nu este adevărat! Ți-e teamă că aș putea afla despre secretul tău de familie. Am început să tremur în timp ce amestecul de curiozitate și supărare acumulată mi-a înotat în piept.
– Secret? Ce secret? Kinn se încruntă, aruncându-mi o privire confuză.
– Nu mi-ai spus niciodată că ai probleme cu a doua familie și a trebuit să insist asupra ta doar ca să te fac să vorbești. Și chiar și la Big, te-ai tot învârtit în jurul cozii până în punctul în care a trebuit să te pun într-un unghi… așa că spune-mi Kinn. Mai este ceva ce nu știu?
– Ți-am spus deja totul, Porsche, răspunse Kinn.
– Și ce zici de Khun Kan și Vegas? Care sunt problemele tale cu ei?
– Corupţie.
– Nu cred!
– Porsche, te rog. Calmează-te. Ce spui? Kinn a încercat să vină spre mine, dar l-am împins.
– Întotdeauna te comporți ca și cum aș fi un străin când vine vorba de această afacere! De parcă aș fi complet inconștient de tot! am strigat de furie. Privind în urmă, a avut încredere în mine doar pentru ceva superficial, cum ar fi actele de tranzacție și chiar proprietatea. Dar dacă era ceva mai profund care implica familia principală, întotdeauna fusesem exclus.
Chiar avea încredere în mine? Sau erau din nou cuvinte goale doar pentru a mă liniști? Ar trebui să-l cred pe Kinn?
– Nu este așa, Porsche. Ți-am spus că o pot face singur.
– Dacă te descurci, atunci de ce sunt încă aici? Știu că trebuie să treci prin multe chestii pe cont propriu… dar mă ai pe mine. Vreau doar să împart bagajele pe care le porți. Vreau să știu ce s-a întâmplat în ziua ta, sau ce te-a făcut să te simți stresat ca să te pot ajuta măcar… Dar când vine vorba de chestiuni cu familia ta, parcă nici nu aș exista… am spus tot ce era în mintea mea.
– Hei!…
– Crezi că sunt prost, nu-i așa, Kinn? Doar un student la întâmplare care îți dă dureri de cap în fiecare zi. Așa este?
– Porsche, nu este adevărat. Devii irrational, spuse el cu severitate.
– Deci, spune-mi! De ce anume nu poți renunța la a doua familie!? Îmi pierdeam complet mințile, dar Kinn părea de neclintit.
Nici nu știam de ce ridicam probleme cu a doua familie. Poate voiam doar să testez câte informații îmi va spune. La naiba!
– Este o problemă din generația tatălui meu…
– De ce mi-ai spus că nu trebuie să am încredere în Vegas? Ce se întâmplă între tine și el?
– Este pentru că… Kinn își strânse buzele, ca și cum ar fi încercat să suprime ceea ce era pe cale să spună.
– Este vorba despre mine… nu-i așa? am întrebat, fără suflare.
Speram că Kinn îmi va nega întrebarea, dar nenorocitul m-a privit doar cu ochi rugători.
– Ce este Kinn!? Ce este despre mine ce nu poți spune? Vocea mea a devenit din ce în ce mai tare pe măsură ce mi-am dat seama ce căutau cu adevărat. Căutau pământul familiei mele. Nu înțelegeam de ce, dar acum totul avea sens. De la a-l lăsa pe unchiul meu să fie îngropat în datorii, până la a mă forța să lucrez pentru ei. Totul a fost un truc! O înșelătorie!
Îmi ascundea ceva și instinctul îmi spunea că este vorba despre mine și despre trecutul meu.
– Arăt ca un prost pentru tine, Kinn? Eh? M-am apropiat de el și l-am prins de guler.
– Răspunde-mi!
Kinn era atât de pierdut, încât singurul lucru pe care îl putea face era să închidă ochii și să-mi murmure numele:
– Porsche….
– Sunt doar un prost în ochii tăi, nu-i așa, Kinn? Am întrebat din nou, iar Kinn s-a întins rapid spre umerii mei pentru a mă calma.
– Nu. Desigur, că nu Porsche, spuse el precaut.
M-am tot uitat în ochii lui, dar era atât de distras de parcă s-ar fi aflat într-o altă dimensiune, departe de mine… Respirația mi-a devenit grea și am respirat adânc, încet, înainte de a da ultima lovitură.
– Atunci lasă-mă să te întreb… de ce sunt încă aici?
– Porsche, calmează-te. Kinn a încercat să mă consoleze, dar gândurile mele s-au concentrat pe întrebarea mea.
– Este din cauza actului de proprietate a casei mele? Am aruncat bomba și mi-am mușcat buza tare. Ochii mei erau în pragul lacrimilor când încercam să aflu adevărul.
Kinn a înghețat și s-a uitat la mine. Privirea uluită, gura deschisă și tăcerea care a urmat, nu au făcut decât să-mi înfrângă inima. Părea că o mie de cuțite m-au înjunghiat în spate. Încă nu înțelegeam de ce, dar era clar că Kinn își bătuse joc de mine în tot acest timp.
– Știam eu… am spus încet și la scurt timp după aceea, lacrimile au început să-mi cadă, în timp ce toate emoțiile și frustrările mele acumulate au explodat în același timp.
I-am cerut lui Kinn doar un lucru, să fie sincer cu mine. Și am avut încredere în el… Am avut încredere în Kinn. Crezusem tot ce mi-a spus el doar să fiu trădat așa. Ce trebuia să fac acum? Am depins de Kinn toată viața?
Dar Vegas avea dreptate… Kinn era cel mai viclean dintre toți.
~Ai, ai, ai Porsche! Prin câte trebuie să treci? ~
-Sunny-