Și dacă…
–Porsche–
– Știam eu… am spus încet și imediat după aceea, lacrimile au început să curgă, în timp ce toate emoțiile și frustrările mele acumulate izbucneau în același timp.
I-am cerut un singur lucru lui Kinn: să fie sincer cu mine. Și am avut încredere în el… am avut atâta încredere în Kinn. Dar ce am primit în schimb? Nu numai că a ascuns faptul că Pete s-a furișat singur în bârlogul lui Vegas, dar și faptul că era dispus să riște totul doar pentru a obține ceea ce își dorea. Mi-a frânt deja inima când Pete aproape a murit din cauza disperării lui, dar acum că părinții mei… casa noastră este implicată, cred că o să-mi pierd mințile.
– M-ai luat de prost, Kinn… M-am apucat de cap. Ochii mei erau încețoșați de la lacrimile care nu se mai opreau să curgă. Eram din nou zdruncinat, fără apărare și slab în fața lui. O mână îmi ținea strâns părul, iar cealaltă cămașa. Pieptul mi se frângea, parcă eram din nou în aceeași situație, în timp ce rănile care nu s-au vindecat încă reapăruseră în fața ochilor mei.
– Porsche… Te rog. A rămas totul în trecut, spuse Kinn, evident afectat. Probabil că nu se aștepta să fiu din nou atât de fragil, după acel moment în care aproape că mă pierduse.
– Asta este singura amintire lăsată de părinții mei, Kinn… singura rămasă. Cum îndrăznești să ameninți că mi-o iei. Mi-am mușcat buza, în timp ce încercam să-mi rețin emoțiile. Ultima… de ce naiba, îmi faci asta?.
Cum îndrăznești să mă șantajezi, când știi foarte bine că sunt doar amenințări goale?
Am vrut să mă enervez. Să-l înjur, să-i dau un pumn în față… dar ori de câte ori privirea mea o întâlnea pe cea a lui Kinn, eram confuz.
– Tata a vrut ca tu să rămâi, pentru că știe că ești o persoană bună și ține la tine, a spus Kinn cu blândețe, înainte de a-mi apuca încet ambii obraji.
Minciuni.
– Dar de ce… de ce trebuie să-mi faci asta? De ce trebuie să mă șantajezi și să-mi ascunzi adevărul? Știu că sunt naiv în ceea ce privește modul în care funcționează legea, dar Kinn. Este vorba despre mine. Asta e casa mea. Cum îndrăznești? am întrebat cu vocea răgușită, în timp ce corpul meu cădea pe podea.
Ați putea spune că sunt sensibil, dar ori de câte ori este vorba de părinții mei, nu mă pot abține să nu mă emoționez.
Ca să fie și mai grav, ultima amintire pe care ne-au lăsat-o era cât pe ce să-mi scape din mâini. Faptul că știam că familia principală era la curent cu asta nu făcea decât să mă umilească și mai mult. Acele nopți nedormite, certurile neîntrerupte și chiar gândul de a mă sinucide pentru că nu mai puteam suporta durerea… Totul a fost în zadar.
–Dar casa aceea este a ta, Porsche. Tata ți-a dat-o deja înapoi. Kinn s-a așezat în fața mea și a încercat să mă îmbrățișeze.
– Da! Acum este a mea. După toate nopțile nedormite și gândurile continue de a pune capăt la tot. Crezi că va fi ușor să uit toate astea? I-am împins pieptul lui Kinn și el s-a prăbușit pe spate.
– Porsche, îmi pare rău… Recunosc. Tot timpul am știut despre datoria unchiului tău. Și cum a folosit casa ta ca garanție. Știu, de asemenea, că acel contract este nul și că, la momentul potrivit, vei avea în cele din urmă toate drepturile de a o recupera, a explicat Kinn, în timp ce se ridica de jos.
– Atunci de ce… De ce m-ai păcălit să lucrez pentru tine? am întrebat fără suflare.
– Tata a văzut că ai potențial și că ești singurul care mă poate proteja. Și atunci încă te uram atât de mult… L-am lăsat să facă cum a vrut, a spus Kinn puțin neliniștit.
M-ai folosit.
– Vrei să spui că ești doar marioneta tatălui tău? Am înghițit în sec în timp ce noi întrebări îmi apăreau în minte.
– Nu, nu sunt. Tot ce știu este că unchiul tău voia bani. Dar acum este diferit. Te iubesc și te vreau lângă mine nu ca să mă protejezi, ci pentru că am vrut să te protejez eu însumi, a adăugat el.
– În timp ce te foloseai de ultima amintire a părinților mei ca să mă ameninți să lucrez pentru tine și îți băteai joc de mine. Ți-a trecut vreodată prin minte ce am simțit în acele momente? Ce a simțit fratele meu…și cum ne vor afecta aceste acțiuni insolente ale tale!!!? am urlat, înainte de a îl împinge brusc pe Kinn și de a ieși din cameră.
– Porsche, te rog! Ascultă-mă!!! am auzit vocea lui Kinn în spatele meu, dar nu am îndrăznit să îl înfrunt.
Am avut încredere în el. Aveam încredere în Kinn, dar în acest moment, nu știu dacă mai pot să-l înfrunt după ceea ce tocmai a spus.
Am trecut pe lângă gărzile de corp, care se uitau la mine cu suspiciune. Mă pregăteam să cobor pe hol, dar când picioarele mele erau pe punctul de a ajunge pe scări, am auzit vocea lui Kinn strigându-mă.
– Nici să nu îndrăznești să te gândești să pleci din casă, Porsche, a spus Kinn în mod sumbru. O amenințare, dacă aș fi îndrăznit să pun un picior în afara casei, m-ar trage din nou înapoi cu agresivitate. Picioarele mele s-au oprit automat singure. Mintea îmi spunea că ar trebui să mă îndepărtez de el, dar corpul meu nu răspundea. Tremuram de supărare, de durerea trădării și a confuziei.
Kinn făcu un pas în față și aproape alergă doar ca să ajungă la mine. Dar când mi-am dat seama că se afla la doar câțiva metri distanță, am apucat cea mai apropiată clanță pe care am văzut-o și m-am repezit în interiorul camerei. I-am trântit ușa în nas lui Kinn, iar idiotul a început să lovească cu pumnii imediat în ușă.
– Porsche! Deschide ușa asta! Vocea lui Kinn a răsunat, în timp ce clanța se răsucea insistent.
– Te rog! Doar… Hai să vorbim. Ascultă mai întâi… te rog… Tonul său era agresiv, dar în cele din urmă s-a îndulcit, realizând situația în care se afla.
Am rămas tăcut, în timp ce m-am lăsat în jos și mi-am sprijinit spatele de ușă. Nu știu în a cui cameră am dat buzna, sau câți oameni sunt aici… Doar că mă simțeam mult mai calm decât înainte.
Atmosfera din interiorul camerei era liniștită, calmă și constantă. Îmi amintea de zidurile pe care le aveam înainte și pe care Kinn le-a dărâmat. El era singurul care putea să spargă fiecare baricadă pe care am construit-o. Indiferent de cât de înalt și de dur sunt, Kinn reușea să mă doboare rapid, într-un mod în care nu cred că altcineva ar putea.
Dar acum este diferit, pentru că ușa dintre noi m-a făcut să realizez că zidul se reconstruiește încet. Și, la fel ca și încrederea mea, culorile pe care Kinn le-a adus în lumea mea dispăreau treptat.
– Porsche, te rog… Totul este în trecut. Vocea lui Kinn era mai slabă decât fusese înainte, invitându-mă cu blândețe să răspund.
– Da, totul este în trecut. Dar dacă nu aș fi aflat niciodată, acest lucru ar fi fost îngropat pentru totdeauna, nu-i așa? am spus încet.
– Nu mi-am bătut joc de tine, nici de amintirile pe care părinții tăi le-au lăsat pentru tine și fratele tău. Vocea lui a sunat relativ mai aproape, încât cred că și el s-a prăbușit pe podea ca și mine.
– Recunosc că am vrut să mă răzbun pe tine atunci, dar acum este diferit… Vreau doar să fii alături de mine. Te rog să mă crezi. Vocea îi tremura și părea răgușit.
Mi-am îmbrățișat genunchii pentru a-mi îngropa fața între ei. Mintea mea refuza să-i înțeleagă explicația, pentru că tot ce vedeam erau fețele părinților mei și ale fratelui meu mai mic. Amintirea lui Ché plângând în ziua în care a dat buzna în casa mea se tot repeta în capul meu.
– Suntem fericiți acum… nu-i așa, Porsche?
Nu.
Era răspunsul care mi-a venit în minte, dar aveam gâtul atât de uscat încât nu am putut spune nimic.
Suntem fericiți? Într-un fel, cred că da.
– Dar tu mă faci mereu să mă simt ca un străin și refuzi să te deschizi față de mine decât dacă te forțez eu să o faci. Am vrut să știu cum i-a cunoscut tatăl tău pe părinții mei și cum ai aflat despre acest act… Vreau cu disperare să-ți arăt poza pe care mi-a dat-o unchiul meu. Dar mă îndoiesc serios că mi-ai spune ceva.
Când sensibilitatea inimii mele s-a activat, eram complet pierdut în gândurile mele. Nu mă deranja dacă cineva mă putea vedea… Pur și simplu nu mă mai puteam abține… Kinn a tăcut încât, pentru un moment, am crezut că plecase.
– Știi… cât de mult am vrut să te bat înainte?, a rostit din senin.
– Încă îmi amintesc când ne-am întâlnit prima dată. Stăteai acolo și priveai cum eram bătut sub ochii tăi. Eram atât de enervat și nu-mi venea să cred că încă mai există astfel de oameni pe lumea asta… a spus Kinn oftând.
– Când ți-am cerut ajutor, ai cerut să te plătesc. Și nu ai vrut să mă ajuți decât când am spus că sunt de acord. Am înghițit oftând și simțeam un nod în gât. Îl urăsc atât de mult pentru că m-a înșelat, dar de ce naiba nu mă pot opri din a-l iubi?
– Ești atât de enervant de încăpățânat. Și singurul mod care te poate face să mă asculți este atunci când deja mă enervez pe tine…
Am încercat să închid ochii pentru a opri gândurile, dar ori de câte ori încercam să o fac, scena petrecută între mine și Kinn se derula mereu.
– Și când tata mi-a spus că trebuie să te conving să lucrezi pentru mine, lumea mea s-a prăbușit, gândindu-mă cum voi putea trăi cu cineva ca tine.
– Când ai venit la muncă în prima zi, știi că a trebuit să iau pastile pentru migrene? Aproape că mi-ai dat foc la cameră, te-ai pișat în iaz și ne-ai omorât peștii și din cauza asta i-ai frânt inima fratelui meu mai mare, mi-ai înjurat prietenii, te-ai certat cu toată lumea și ai adus haos în jurul meu, a chicotit Kinn.
– Erai atât de încăpățânat. Și niciodată nu ți-a fost teamă de nimic… L-ai făcut chiar și pe Macau să iasă în fugă spunând că o să-l plesnești… Fiecare acțiune a ta îmi era mereu în minte… La început, mi s-a părut enervant… dar în cele din urmă m-a făcut să realizez că nu era doar atât, a spus el făcând o pauză lungă.
– Când m-ai întrebat mai înainte când am început să te iubesc, nu aș putea să-ți dau un răspuns… Nu pentru că sunt confuz, ci pentru că s-ar putea să te fi plăcut deja din prima zi pentru că ești unic. Iar eu sunt doar un nemernic care nu poate recunoaște asta. Vocea lui Kinn a devenit din ce în ce mai stinsă. Dar nu puteam suporta să ascult nimic din ce spunea, pentru că eram atât de derutat.
– Sunt cel care vrea să te protejeze atunci când ești vulnerabil. Nu suport să văd că te simți incomod, să te văd suferind și nici să te văd plângând. Chiar dacă, trebuie să recunosc, eu sunt aproape întotdeauna motivul.
– Poți să spui că eu și tata te-am păcălit cu problema familiei tale, dar îți promit că nu așa privim noi lucrurile. Deși sunt vinovat că am fost recunoscător că tata mi-a dat un ultimatum ca să te iau ca bodyguard. Pentru că, dacă nu se întâmpla asta, nu aș fi putut să te întâlnesc… și să fiu fericit ca acum, a spus Kinn cu o ușoară sfială în glas.
– Nu aș fi fost în stare să fiu eu însumi, să-mi accept defectele. Nu aș fi putut să-mi lărgesc perspectiva asupra posibilităților și să-mi schimb viziunea asupra vieții… și mai presus de toate… nu aș fi putut să-mi schimb punctul de vedere asupra dragostei…
Fiecare cuvânt pe care l-a spus Kinn m-a făcut să plâng, de parcă ar fi fost un nod în pieptul meu, care mă strângea atât de tare și de dureros. Pur și simplu nu reușesc să mi-l scot pe Kinn din minte, iar cuvintele lui Tae au rămas cu mine în timp ce încercam să cântăresc și să elaborez totul.
„Este adevărat că, atunci când iubești cu adevărat pe cineva, ești incapabil să gândești clar. Vei… sfârși prin a face lucruri stupide și chiar îl vei ierta de un milion de ori doar pentru a-l păstra alături de tine…”
Și, indiferent cât de mult m-a rănit Kinn, sunt dispus să iert dacă inima mea este încă deschisă. Eram atât de devastat pentru că era vorba de părinții mei și de Chè. Kinn, pe de altă parte, era persoana pe care o adoram cel mai mult. Pur și simplu nu pot să renunț la Kinn.
– Așa, Porsche… Nu știu când s-a apropiat Tankhun de mine, dar acesta din urmă se ghemuise deja și mă mângâia ușor pe umăr.
– Lasă-mă să te îmbrățișez, a murmurat Tankhun, înainte de a se apleca pentru o îmbrățișare. Eram încă în stare de șoc, iar când mi-am dat seama din nou de situație, am început să plâng pe umărul lui Tankhun.
– Ești și tu fratele meu… și indiferent de ce se întâmplă, voi fi mereu lângă tine… a spus Khun, în timp ce mă mângâia ușor pe cap.
El poate părea nebun, nesăbuit și haotic. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, era totuși un frate mai mare, care avea grijă de frații săi. Nu este de mirare că acești trei frați se adoră atât de mult, deoarece, în ciuda diferențelor dintre ei, reușesc totuși să se protejeze reciproc.
Tankhun a continuat să mă consoleze și să mă mângâie pe cap, când, în cele din urmă, cineva și-a așezat mâinile pe umerii mei, făcându-mă să ridic privirea.
– Apă? m-a tachinat Pol, întinzându-mi un pahar cu apă caldă. În cele din urmă am întins mâna spre pahar și am luat o înghițitură.
– Ce s-a întâmplat, Porsche? a întrebat Pol cu un aer precaut, în timp ce îmi lua paharul.
– Nu cunosc întreaga situație. Dar, auzind totul, mi-am făcut o idee despre asta… și vreau doar să știi că Kinn te iubește foarte mult. Nu l-am mai văzut niciodată pe ticălosul ăla așa cu altcineva decât cu tine, Porsche. În legătură cu tata, ține cu adevărat la tine. În ceea ce mă privește, eu te văd ca pe fratele meu adevărat, și poate că și Kim simte la fel, dar uită de ticălosul ăla, nu avem nevoie de părerea lui, a mormăit Tankhun, înainte de a mă trage de braț în sus. Eram dezorientat și preocupat de gândurile mele, încât nu am observat tăcerea din partea cealaltă. Probabil că Kinn plecase deja să se întâlnească cu tatăl său înainte de ședință.
– Vrei să-l iau la palme pe nenorocitul de Kinn? a spus Tankhun, îndrumându-mă spre canapeaua din camera lui.
– Khun, încă nu știm de ce s-au certat, a murmurat Pol.
– Mie nu-mi pasă! L-a făcut pe Porsche să plângă întruna și nu-l voi lăsa pe Kinn să scape ușor! Cum îndrăznește? a exclamat Tankhun, gesticulând cu mâinile înainte și înapoi, în timp ce se uita furios la ușă.
– Ce inteligent ești, Khun. Alegi partea cea mai sigură, i-a șoptit Pol lui Tankhun, ca și cum nu aș fi fost de față să aud.
– Nu sunt foarte sigur cine are dreptate sau nu, dar cu siguranță voi fi de partea lui Porsche în această situație, pentru că la naiba! Cu siguranță va câștiga, a spus ticălosul, aplecându-se aproape de urechea lui Pol.
– În regulă! Deci amândoi suntem de partea lui Porsche! Ne-am înțeles! Pol și Tankhun și-au strâns mâinile, iar eu mi-am mijit ochii la ei.
– Despre ce vorbiți? am murmurat, de parcă nu știam că ei vorbeau despre mine și Kinn, ca de niște cocoși de luptă.
– Rahat! au spus cei doi nenorociți la unison, iar eu i-am fixat cu privirea.
Creierul meu a început să proceseze o mulțime de informații în urma evenimentelor de astăzi. Nu sunt sigur dacă Kinn îmi mai ascunde ceva acum. Și depinde doar de el dacă îmi va spune adevărul sau nu. Cum voi putea găsi acum răspunsurile pe care le căutam? Deja mă îndoiesc de mine însumi… și dacă așa stau lucrurile, în cine pot avea încredere acum?
– Khun, pot să te întreb ceva? am murmurat.
– Da, ce s-a întâmplat? Ochii lui Tankhun s-au luminat și a clipit din ochi ca o persoană nevinovată.
– Care este conflictul dintre familia principală și cea de-a doua familie?
După ce mi-am formulat întrebarea, privirea lui Tankhun s-a transformat imediat în furie. A suspinat adânc, s-a ridicat în picioare și și-a încrucișat brațele în timp ce se plimba. Când mi-am dat seama că va spune ceva important, m-am sprijinit pe canapea cu picioarele încrucișate și am privit.
– A doua familie a fost îngrozitoare!!!! Plină de șmecherii și o grămadă de jigodii! a spus Khun, în timp ce se ținea de șold.
– Khun, e același lucru. a spus Pol.
– Oh? Da! Sunt niște jigodii!, a reiterat el cu mai multă furie ca înainte.
– Pot să mai primesc niște carne? Și niște ouă? am întrebat, în timp ce luam cutia de popcorn de pe măsuța laterală de lângă Tankhun pentru a mânca.
– Noi nu avem ouă aici… dar oricum, ce spuneam e că au vrut să răstoarne cu disperare familia principală. Când au aflat că m-am născut, au încercat să mă răpească. Și chiar au încercat să mă omoare de nenumărate ori!
– Tatăl tău știa deja că a doua familie a încercat să te omoare. De ce nu a făcut nimic? am întrebat.
– Pentru că tatăl meu a fost un fiu foarte bun al lui Agong. Și când Agong a murit, a spus… Tankhun a făcut o pauză și a tușit.
„Voi băieți trebuie să vă iubiți. Amândoi sunteți singura speranță a familiei. Iar dacă vă veți afla în mijlocul unei lupte, iertați-vă unul pe celălalt și luați-o de la capăt.”
Popcornul pe care îl mâncam aproape că mi-a rămas blocat în gât când Tankhun l-a imitat pe bunicul său demult decedat.
– Khun, nu-ți bate joc de Agong, a spus Pol cu severitate, dar acesta din urmă nu părea deranjat.
– Indiferent de cât de rău se comportă a doua familie; tatăl meu va fi mereu acolo pentru a-i ajuta să-și acopere rahaturile. Familia noastră nu vinde niciodată droguri, dar nenorociții ăia o fac! Și dacă afacerea noastră ar merge bine, ei ar fi prea invidioși. Așa cum Macau era invidios pe mine. Idiotul ăla mă lovea mereu cu un băț în cap, iar tata dădea mereu vina pe altcineva decât pe el.
– Atunci de ce nu te confrunți cu el?
Ai lăsat un copil, care este cu ani mai mic decât tine, să te agreseze ca și cum ar fi fost atât de ușor.
– Eram atât de confuz atunci. Am fost răpit chiar înainte de a putea deschide gura pentru a rosti cuvântul „tata”. Și nu am fost prea sănătos de atunci, mereu mă îmbolnăvesc foarte repede.
– Ohhh… Pol și cu mine am spun la unison.
– Atunci ce îmi spui despre Vegas? am întrebat și am strâns pumnul automat.
– Cretinul ăla s-a născut în iad. Când și-a dat seama că Kinn era moștenitorul familiei principale, a fost la fel de gelos ca și tatăl său. Ar fi făcut orice pentru a-l învinge pe Kinn. Dar nu cred că a fost numai din această cauză. Tatăl său poate părea că-și iubește ambii fii, dar în realitate, i-a folosit doar pentru a fi acceptat în familia principală. Unchiul Kan este extrem de viclean! a strigat Tankhun.
– Odată unchiul Kan m-a rugat să-l duc în subsolul secret și l-am dus. După aceea, tatăl meu m-a împușcat cu un pistol cu bile, aproape că am leșinat și am murit! a adăugat acesta.
Nu știu ce ar trebui să simt în legătură cu asta. Adică îmi este milă de el, dar la naiba, era atât de prost. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost Vegas. Avea două fețe, ca și cum ar fi fost crescut să fie așa.
– Dar chiar dacă îl urăsc atât de mult pe Vegas, tot îmi este milă de el. Și-a pierdut mama și există chiar și un zvon că a fost din cauza acțiunilor tatălui său și ale tatei. Dar cine ar crede că tata a fost implicat? a spus Tankhun, iar eu doar m-am uitat la el.
– Sunt de mult timp alături de familia principală, dar asta este prima dată când văd că ți-e milă de Khun Vegas, tinere stăpân. Pol s-a întors spre mine și aproape că i-am dat o palmă peste cap ca răspuns.
– Ei bine, unchiul Kan nu le-a acordat atât de multă atenție celor doi. Dar asta nu înseamnă că îl voi ierta pe Vegas pentru răpirea lui Pete. Asta e o situație diferită, a spus Tankhun cu cea mai mare decență și convingere.
– Arată doar că banii schimbă oamenii. Și-au dorit cu disperare atât de mulți pentru că îți pot da putere, superioritate și chiar control asupra unor oameni… Bătălia dintre concurenții externi a fost dură, dar războiul din interiorul familiei este chiar mai rău ca niciodată.
Pare că va ploua astăzi, căci Tankhun a discutat deschis despre experiența sa cu cea de-a doua familie. Am încercat să reorganizez tot ceea ce am aflat astăzi și mi se pare că trebuie neapărat să mă ocup cât mai repede de Vegas.
Am stat și am ascultat povestea despre Vegas și Macau, încercând să-l tachinez în continuare pe Tankhun. Și nu mi-am dat seama că timpul a trecut până când nu s-a făcut ora 14:00 după-amiaza.
– Trebuie să mă duc la ședință acum. Pol s-a ridicat și a deschis serialul pe care îl urmărea Tankhun.
– După aceea, trebuie să faci un duș, tinere stăpân, iar eu îți voi aduce niște lapte, a adăugat Pol înainte de a se întoarce în direcția mea: Dar tu? Vii?
– Da. am spus, înainte de a mă ridica de pe canapea și l-am urmat pe Pol afară.
De îndată ce Pol a pus piciorul în fața ușii, atenția i-a fost atrasă de bărbatul care stătea pe un scaun în fața camerei lui Tankhun.
– Khun Kinn, a murmurat Pol.
– Porsche, te rog… nu fi supărat pe mine.
Acesta din urmă m-a strigat, iar eu doar am rămas pe loc. Kinn a venit apoi în direcția mea și m-a strâns într-o îmbrățișare. Stătea aici de ore întregi, în timp ce eu eram în camera lui Tankhun. Kinn a așteptat răbdător stând pe scaun.
– Îmi pare foarte rău… Kinn și-a strâns îmbrățișarea mai tare și și-a îngropat capul pe umerii mei. Am rămas nemișcat, înainte de a-l împinge ușor pe Kinn de lângă mine:
– Ar trebui să te pregătești pentru ședință. Poate că păream rece pentru el în acel moment, dar după ce îmi spusese Tankhun, resentimentele din inima mea se potoliseră în sfârșit.
– Atunci nu vei…
– Nu voi pleca din casă. Dar vreau să iau puțin aer proaspăt, așa că mă voi duce în grădină, am spus pe un ton monoton.
– Dar am crezut că vrei să participi la ședință, replică Kinn.
– Este în regulă. Nu trebuie, i-am răspuns scurt. Recunosc că m-am simțit jignit de decizia lui, dar Kinn a decis deja că ședința va fi astăzi și dacă se simte confortabil, îl las în pace.
– …Bine. Așteaptă-mă. Mă întorc imediat. Kinn mi-a aruncat o privire nedumerită, dar am respins-o, alungându-l pe nenorocit.
– Pleacă acum. L-am împins pe Kinn în direcția lui Pol, iar idiotul mi-a aruncat o privire pierdută înainte de a ieși în cele din urmă. Mi-am îndepărtat privirea de la el, pentru că încă nu înțeleg de ce naiba nu pot să trec peste el.
Când Kinn a dispărut din fața mea, am coborât încet pe scări pentru a mă îndrepta direct spre Pete. Habar nu am dacă va participa la ședință, dar nu știu unde să mă duc în altă parte.
– Oh, Porsche. Ai mâncat deja? M-am oprit imediat când i-am întâlnit pe Khun Korn și P’Chan care țineau în mâini o grămadă de documente, probabil pentru întâlnire.
– Am mâncat deja, Khun Korn. Mulțumesc, i-am răspuns, lăsând capul în jos. Eram încă în plin conflict al existenței mele, căci titlul de proprietate tot apărea în capul meu.
– De ce ești așa de abătut? Te-ai certat cu Kinn? a întrebat Khun Korn.
– Nu. Sunt doar… puțin obosit. Am încercat să rămân cât mai formal, dar mi-a trecut prin minte poza pe care mi-a dat-o Athi. Oare chiar eram eu și Khun Korn împreună cu părinții mei în fotografie? Sau doar deliram?
– Chan, du-te și spune-i bucătarului-șef să aducă niște lapte sau ceai pentru Porsche. Asta îl va face să se simtă mult mai bine.
– Nu e nevoie să o faci, Khun. Am terminat deja cu treburile mele; mă voi duce în camera mea să mă odihnesc. Am spus înainte de a mă înclina în fața lui Khun Korn și de a-i spune la revedere.
Am stat deoparte și i-am lăsat să plece primii. Când am văzut că au plecat deja, am ieșit apoi pe hol. M-am plimbat până am ajuns în camera lui Pete, dar când am fost pe punctul de a deschide ușa, Arm m-a întâmpinat imediat.
– Unde e Pete? am întrebat.
– A făcut febră din cauza unei răni infectate la încheietura mâinii. Probabil că îl voi duce la spital după ședință, a spus Arm ridicând precaut un prosop umed și un bol cu apă; probabil cele pe care le folosise pe Pete.
– Atunci îl las în grija ta, Porsche, a spus Arm, iar eu am dat din cap în semn de răspuns. M-am îndreptat brusc spre patul lui Pete și mi-am pus mâinile pe capul lui.
– Ce naiba s-a întâmplat, Pete? Era deja mai puțin fierbinte la atingere, probabil pentru că Arm îl îngrijise.
– Uhhh… Pete a gemut încet. Am privit chipul prietenului meu cu gânduri tulburi. Avea ochii închiși și părea ca era în mijlocul unui vis.
Cum te descurci, Pete? Cum poți vedea mereu partea pozitivă?
Eram în plină transă mentală, când Pete a murmurat brusc…
– Vegas… Îmi pare rău… Sprâncenele mi s-au încruntat imediat când am auzit numele ticălosului.
– Unde… ești… Doctore….. te rog… Vegas este… a spus Pete, iar capul meu se apropie imediat de fața lui Pete.
Chiar am auzit bine? Pete… îl visează pe Vegas?
Nici măcar nu era surprinzător că Pete vorbea despre Vegas, dar un lucru m-a făcut să realizez cu siguranță…
„Te voi ajuta cu ceea ce vrei să afli despre familia principală… dar trebuie să faci și tu la fel, Porsche. Promite-mi că mă vei ajuta cu Pete”.
– Vegas… Nu vreau să mănânc spaghete…
Trebuie să vorbesc cu Vegas, indiferent de situație. Mi-am scos telefonul, am format numărul ticălosului, iar el a răspuns imediat…
– Hai să vorbim.
[- În regulă.]
~Of, of, of! Oare este ok ca Porsche să asculte și versiunea lui Vegas? Îi va spune Vegas adevărul sau se gândește doar la interesele lui? ~
-Sunny-
