My fake boyfriend- Capitolul 31

Hai să încheiem aici…

Îmi închid ochii, lăsând briza mării să îmi umple nările. Adoram acest miros, adoram cum se simțea vântul rece pe pielea mea. Îmi deschid ochii și în momentul acela soarele apunea…cerul avea o culoare roșiatică de parcă era făcut în acuarele…mâinile lui se plimbau pe spatele meu… îi simt buzele pe pielea gâtului și mă lipesc și mai mult de el….

– Arată mirific, șoptesc eu pierdut în acel peisaj.

– Tu ești mirific iubitule…stând așa, în acestă lumină…părul tău se mișcă ușor în bătaia vântului și ochii tăi…ah, Jack…ai cei mai superbi ochi pe care i-am văzut în viața mea…tu, cu totul, ești perfect, îmi spune și simt că obraji îmi iau foc, nu eram obișnuit cu astfel de cuvinte.

– Mulțumesc, iubitule, îi spun și îl sărut rapid.

– Vrei să intrăm? Îți este frig? îl întreb și el dă negativ din cap.

– Nu, te am pe tine să mă încălzești, spune rânjind și începe să îmi sărute pielea spatelui.

– Ești gustos, șoptește.

Eram un acest paradis de două săptămâni și nu îmi mai venea să plec niciodată din acest loc. Telefoanele noastre stăteau închise pe noptieră, nu voiam să fim deranjați de nimeni și de nimic. Aici era paradisul nostru, eram doar eu și el și era perfect. Azi era aniversarea a 3 ani de la nuntă și încă nu îmi venea să cred că el îmi era soț…îl priveam adesea când dormea și inima mi se umplea de fericire. Încă îmi amintesc primul moment când l-am văzut, primul sentiment, primul sărut….îmi amintesc totul de parcă ar fii fost ieri….el era perfect în toate privințele și simțeam că îl iubesc din ce in ce mai mult cu fiecare zi, părea ireal…îmi era adânc înfipt în suflet, sub piele, în gânduri, în inimă…el era prezent peste tot…era oarecum aerul pe care-l simțeam mereu în jurul meu.

– Nu am crezut niciodată că voi ajunge aici cu tine….Arh…cât te-am urât la început, îi spun și îi simt dinții pe umărul meu.

– Eu te-am plăcut primul, rostește și începe să râdă.

– Încă din seara de la bar, când m-ai întrebat dacă am două scule…

Încep să râd ușor când îmi amintesc de acea seară și mă întorc spre el. Mă reazem de balustrada de pe terasă și îl trag în brațele mele…îi privesc chipul frumos și îi sărut vârful nasului.

– Ești fericit? îl întreb serios.

– Nu…este un cuvânt prea mic pentru ceea ce simt …Ce simt eu…este mai puternic.

Răsuflarea lui fierbinte îmi arde obrazul și strălucirea ochilor săi îmi arde sufletul. Avea dreptate. Era un cuvânt prea mic pentru ce simțeam noi…eram nebuni? Probabil, dar eram nebuni împreună. Chiar și atunci când ne certam și îmi venea să îl strâng de gât, îl simțeam cu aceeași pasiune și modul în care ne împăcam întotdeauna era…magie pură.

-Ce vrei să facem diseară? îi aud întrebarea și îl privesc în ochi.

– Nu contează, facem ce vrei tu, îi spun rapid.

– Iubitule, este aniversarea nunții…

În fiecare an în această zi ne îmbrăcam în costumele de la nuntă și ieșeam la cină și dansam, făceam ceea ce nu apucasem să facem la propria nuntă… practic în fiecare an noi “făceam” iar nunta.

– Iubitule, îi șoptesc.

– Nu contează unde mergem sau ce facem atâta timp cât suntem împreună. Dar eu am o surpriză pentru tine diseară.

– Ce surpriză? mă întreabă rapid și se îndepărtează de mine.

– Ce este ?

Îmi dau ochii peste cap când îl văd așa. Omul asta nu avea răbdare nici cât stătea cioara în par.

– Surpriză…. înseamnă că trebuie să ai răbdare….

– Hai, dă-mi macar un indiciu, îmi cere ca un copil mic.

– Este….ok.. roz, îi spun și văd cum se uită ciudat la mine.

– Nu înțeleg, îl aud și îmi dau ochii peste cap.

Mă ridic de pe acea balustradă și întru în cameră. Eram doar în bermude iar afară se lăsase puțin frigul. El vine rapid după mine dar nu mai întreabă nimic, îmi iau cămașa înflorată pe mine și mă întorc spre el.

Scoate din dressing costumele noastre și le așează frumos pe marginea patului.

– Am găsit un local aproape de apă…unde se mănâncă foarte bine. Cei de la hotel au spus că majoritatea preferă să mănânce acolo pentru peisajul frumos. Am făcut rezervare pentru diseară, îl aud și îi zâmbesc.

– Pare perfect iubitule….îmi este foame deja…

– Vrei să fac comandă de ceva până plecam? Azi chiar nu ai mâncat nimic.

– Iubitule….sunt ok…pot avea răbdare. Ești mai rău ca mama uneori.

– Încerc să am grijă de tine, îl aud bombănind și îl trag rapid în brațele mele, apoi îi prind buzele…îl sărut flămând și el îmi răspunde în aceeași măsură. Săruturile noastre erau mereu așa, indiferent de cât timp trecea peste noi.

Noi mereu ne devoram unul pe altul. Adoram asta…felul ăsta al nostru în care ne excitam atât de rapid, în care ne certam din orice și era nevoie doar de un sărut să uităm de tot. De modul în care indiferent unde eram atunci, când privirile noastre se  întâlneau, totul dispărea din jurul nostru…Și acum, în acest moment, simțeam că mă excit iar, cu toate că încă de dimineață noi doar asta făcusem…ahhh..eram dependent de el….

– Iubitule, îi șoptesc și mă îndepartez de el.

– Am nevoie să faci ceva pentru mine, îi spun încet și îi sărut maxilarul.

– Aha, îl aud rostind pierdut.

– Orice, iubitule.

– Vreau să pleci din cameră, îi spun și îl simt cum se încordează și își deschide brusc ochii privind panicat.

– Nu înțeleg…de ce să plec din cameră?

– Pentru că…. pentru că vreau să îți pregătesc surpriza, îi spun eu rapid.

– Oh ,de cât timp ai nevoie?

– Nu știu, ia-ți telefonul cu tine și te anunț când totul este gata…

Îl văd cum mă privește suspect dar dă ușor din cap și zâmbetul meu se mărește. Îl văd cum se întinde în pat, îmi mijesc ochii spre el și el mă privește înapoi ciudat.

– Aa… acum? Vrei să plec acum? mă întreabă rapid și se ridică.

– Daaa…acum… pleacă odată.

Își dă ochii peste cap, își ia telefonul și aud ușa cum se închide în urma lui.

– Perfect…să începem, îmi spun singur.

Ridic receptorul telefonului fix din cameră și sun la recepție rugându-i să îmi aducă câteva lucruri de care aveam nevoie în cameră. Până ajung ei, eu încep să desfac geanta mare pe care o aveam ascunsă sub pat și încep să scot lucrurile din ea…

Îmi ia aproximativ o oră să pregătesc totul și în tot acest timp telefonul meu a tot sunat cu mesaje de la el întrebând dacă sunt gata…

Dau ochii roată prin cameră și ochii mi se opresc în oglindă și încep să râd singur…totul era exact cum mi-am imaginat. Îi trimit mesaj că sunt gata și poate urca în cameră.

Mă așez exact în mijlocul camerei și îmi mușcam buza ca să nu râd singur ca prostul. Îl aud cum trece cartela prin acel dispozitiv, ușa se deschide și ochii lui se măresc când vede camera. Apoi își mută ochii pe mine și îl văd cum își pune buzele într-o linie dreaptă iar fața începe să i se înroșească…

Face un pas în interior, închide ușa în spatele lui și se întoarce iar spre mine…

– Ești un idiot, îl aud și nu îmi mai pot opri râsul și încep să râd ca ultimul apucat.

– Ce este aia? întreabă arătând spre mine…

– Ți-am promis acum 3 ani…o rochiță roz de prințese…

Îl aud cum începe să râdă și se apropie rapid de mine…îmi ia mana și îmi face semn să mă învârt, iar materialul acela din voal se ridică ușor, ceea ce îl face să râdă și mai tare.

+

– Ești nebun, spune printre râsete.

– Da, sunt…dar sunt nebunul tău…