My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 18

Frica de angajament

După ce rostise acele cuvinte eu nu am mai putut vorbi… târziu în noapte i-am spus că mai bine ne întoarcem în cameră și când am ajuns, el a adormit imediat. În schimb eu…abia dacă am închis un ochi toată seara. Îl priveam cum doarme lângă mine și inima mea sărea câteva bătăi când îi priveam chipul frumos…dar căsătorie? Cu toate că el nu spusese nimic concret, la modul acela dar…tot mă speria asta. Părinții mei chiar dacă au spus că nu se vor băga în viața mea dar, cu toate că l-am simțit puțin tensionat pe tata, știu că nu le-a picat prea bine faptul că fiul lor este cu un bărbat. Mama mi-a spus că ea, atâta timp cât sunt fericit nu contează pe cine aleg să iubesc, dar tata privea în gol. Abia dacă mă privise…când a spus că este viața mea și eu aleg cum să o trăiesc…

Acum nu știam cum să mă comport în fața lor, cum să mă comport cu el….voiam ceva mai mult de atât? Știam că îmi place mult de el și îmi place să petrec timp cu el…dar puteam să fac pasul acela?

Dimineața mă găsește exact în același loc, cu aceleași întrebări și îl simt cum dă să se trezească și mă întorc spre el. Ochii lui se deschid ușor și modul în care mă privește îmi face un gol în stomac…

– Neața, rostește răgușit.

– Neața, îi spun.

Mă aplec și îi depun un sărut pe buze.

– ..ai dormit bine?

Dă ușor din cap, își scoate mâna de sub pătură și mă ia în brațe.

– Tu? Te-ai odihnit bine? îi aud întrebarea.

– Sigur …doar ce m-am trezit. Te las să îți faci ritualul de dimineață. Eu îl voi ajuta pe Jacob la grajduri…

Mă ridic din pat și ies direct pe ușă afară. Trebuia să îmi pun ordine în gânduri, să vorbesc cu părinții mei mai în profunzime și în special cu el. Dar cum puteam face asta fără să rănesc pe cineva? Tatăl meu era preot și știam care îi sunt convingerile și indiferent cât de deschis era ca om ca tata, partea aceea spirituală din el conta cel mai mult. Mama în schimb, știam că mă va susține până la final, ea a fost așa încă de când eram copil…nu ne certa, nu ne bătea și mereu când făceam câte ceva, ne vorbea în modul ei și asta ne făcea să ne potolim. Avea mereu putere asupra noastră doar prin vorbe și la ea găseai întotdeauna cele mai bune sfaturi.

Când ajung la parter, o găsesc ca de obicei în bucătărie, mă apropii de ea și îi sărut obrazul.

– Neața, îi spun și mă rezem de blatul mobilei.

– Nu ai dormit, îi aud vocea și ochii săi se ridică spre mine.

– …ești îngrijorat…

Cum putea să mă citească atât de rapid? Acum privind spre ea îmi amintesc de mama lui Derek și îmi simțeam ochii plini de lacrimi. O iau rapid în brațe și îmi las capul pe umărul său.

– Ce este puiule? Ce te îngrijorează?

Iubeam vocea ei….era caldă și plină de iubire….

– Mamă….te iubesc, îi spun și mâinile ei mă cuprind imediat.

– Cât de gravă este problema? Întotdeauna faci asta când se întâmplă ceva ….

– Mama lui Derek este bolnavă….mai are 3 luni…sau cel puțin asta i-au spus medicii, îmi spun eu oful…

Mă apucă de brațe și se îndepărtează ușor de mine privindu-mă în ochi, îmi mângâie ușor obrazul și îmi zâmbește în modul ei specific.

– Asta e trist dragul meu…îmi pare rău să aud asta….cum este Derek?

– Îți poți imagina ….aș vrea…

Nu știam nici eu ce să îi spun…ce aș vrea de fapt….

– Jackson, mă face mama atent la ea.

– Nu ar trebui….sunt mama ta. Eu te voi înțelege cel mai bine…

– Cred că da…aș putea spune că îl iubesc…

– Bun, o aud.

– Asta e bine…hai fugi la masă. Îți voi pune să mănânci.

– Nu…nu pot să mănânc. Mă duc la grajduri să îl ajut pe Jacob. Vom mânca mai târziu.

Ies afară și mă îndrept spre Jacob care se chinuia să scoată roaba cu ustensile din magazie.

– Te ajut eu, îi spun.

Apuc de ea și o trag după mine.

– Unde îți este prințul? Doarme?

Mă întorc spre el și îl privesc șocat…

– Ce? … adică…tu…

– Hai lasă…îmi spui cănd îți revii, spune rapid și îmi ia roaba din mâini plecând de lângă mine….

Îl privesc cum pleacă și eu tot șocat rămân în acel loc. Îmi revin ușor și alerg spre el.

– Ți-a spus mama? îl întreb rapid și îl aud cum râde ușor.

– Ai o părere foarte proastă despre fratele tău mai mic…”Iubitule, ești bine”, începe el să mă imite….și își ridică o sprânceană spre mine.

– Nici măcar Clarei nu i-ai spus așa….Deci, să înțeleg că acum îți plac bărbații?

Scot aerul afară și îl privesc neștiind ce să îi spun, îmi pun buzele într-o linie dreaptă și îmi las capul în jos. El deja se apucase de treabă și eu mă gândeam cum naiba toți din jurul meu acceptă treaba asta atât de ușor?  Mă apropii de el și îi iau lopata din mâini.

– Da, sunt cu Derek….este ciudat? Acum că știi că fratele tău este cu un bărbat? îi spun eu rapid.

– Sincer, da… puțin…dar nu mă miră. Clara ar transforma orice bărbat într-unul gay, dar Derek pare un bărbat de treabă…și până la urma este viața ta…tu ești tu… rămâi fratele meu indiferent de situație.

– Știi…este șeful meu, îi spun și îl văd cum își mărește ochii spre mine și pufnește în râs.

– De ce râzi ca un prost?

– Mai clișeic de atât nu puteai fi frățioare. Cum naiba ai ajuns să te încurci cu șeful tău?

– Ehhh…este o poveste lungă, îi spun eu și încep să strâng mizeria.

– Hai să terminăm aici mai repede, îi fac semn să se apuce de treabă.

Terminăm de făcut treaba și mă simțeam deja obosit, eram transpirat și miroseam tot a balegă. Nu îmi era dor de asta, sincer dar cumva îmi era dor să ajut la treburile casei. Văd mașina lui Daniel  și aerul parcă era mai greu de respirat. Fratele meu mai mare era o persoană puțin mai dură de fel și cred că de reacția lui îmi era teamă cel mai mult.

Coboară din mașină și ajunge rapid în dreptul portierei și îi deschide soției sale. Îi privesc și un zâmbet larg îmi apare pe buze. Încă se comporta exemplar cu ea. Se simțea iubirea lor chiar și acum după atâția ani și Julia părea mai frumoasă ca niciodată acum. Din spate coboară o fată cu părul ciocolatiu și îmi mijesc ochii să o văd mai bine. Încep să merg spre ei și Daniel mă vede primul și ochii lui se măresc și buzele i se pun într-un zâmbet larg…

– Jack, îmi strigă numele și vine spre mine dar se oprește când mă vede tot murdar și transpirat și se strâmbă.

– Salut, spune și își ridică mâna în sus.

Îmi dau ochii peste cap, sar efectiv pe el și îl simt cum se zbate în brațele mele. Îi aud râsul cristalin al Juliei și mă opresc…

Fac o plecăciune în fața ei și îi trimit un sărut, de ea chiar nu voiam să mă apropii acum fiind atât de murdar…

– Galant ca întotdeauna, spune ea.

– Cred că m-am măritat cu fratele greșit, spune teatral și îl aud pe Daniel cum înjură în barbă.

– Jack joacă în altă ligă acum, îl auzim pe Jacob și îmi dau ochii peste cap. Îl privesc urât și mă întorc spre cei din fața mea.

– Bună, le spun.

– Îmi pare bine să vă văd…mă duc să fac un duș și apoi revin să te iau în brațe, îi spun Juliei și o văd cum începe să râdă ușor.

– Mă bucur să te văd Jack, îmi spune Daniel…

– Cred că și eu trebuie să mă schimb, îl aud și îl văd cum se strâmbă spre hainele lui.

– Bună, aud un glas slab și îmi întroc privirea spre acea față și ochii ei verzi mă privesc curioși și realizez că o cunosc și îmi măresc ochii spre ea.

– Dali? Tu ești Dali? o întreb și cred că sunam că un nebun, pentru că o văd cum mă privește ușor speriată.

– Da, spune încet.

– Dumnezeule cât de mare ai crescut și te-ai făcut și mai frumoasă, îi spun și mă îndrept spre ea dar mă opresc când realizez că eram murdar.

– Haideți în casă…vreau să scap de hainele astea și de miros…

Intrăm cu toți în casă și în acel moment Derek coboară ușor scările. Daniel se oprește și îl privește scurt, apoi se întoarse spre mine.

– El este Derek…el….

– Sunt colegul lui, îi spune acesta când mă vede că nu mai pot vorbi. Ajunge în dreptul nostru și îi salută pe toți în parte făcând cunoștință cu ei.

– Îmi pare bine, îi spune Daniel.

– Unde este mama?

Întrebarea lui mă scoate din stare și mă întorc spre ei.

– Este în  bucătărie. Eu fug să mă schimb, le strig și încep să urc scările rapid.

Îmi fac rapid un dus și îmi iau haine curate pe mine și cobor și eu la ei. Erau deja adunați cu toții în living și Daniel era și el schimbat de haine. Mă îndrept direct spre Julia și o iau rapid în brațe și îi sărut obrajii. Mickey stătea cuminte în brațele mamei mele și Derek stătea lângă Jacob care îi tot vorbea și râdeau împreună…

– Cat timp stai acasă? mă întreabă fratele meu și mă întorc spre el.

– Pai, sâmbătă vom pleca înapoi, luni trebuie sa fiu la job.

– Da, că… altfel șeful lui îl va pedepsi. Nu este așa Derek? îl aud pe Jacob și oftez adânc.

Îmi venea să îl strâng de gât. Derek îl privește cu ochii măriți și îl văd cum înghite în sec.

– Ce este asta? întreabă fratele meu și tata se ridică în picioare și vine lângă mine.

– Iubita mea, eu zic să ne mutăm la masă….Julia, draga mea presupun că cea mica îți cere de mâncare nu?

– Noi…doar ce am mâncat înainte să  venim…dar sigur, spune rapid când îi vede expresia tatălui meu

Ne așezăm la masă și îmi întorc privirea spre Jacob și îi fac semn să își țină gura….dar el doar rânjește spre mine…ah….copilul ăsta….

– Și, cum v-ați cunoscut?

Îmi închid ochii să mă calmez și îmi strâng palmele în pumni dar îi simt mâna lui Derek peste mâna mea și mă întorc spre el. Ochii lui străluceau puternic și îl aud cum oftează încet.

– L-am cunoscut în seara când Clara s-a despărțit de el…și eu aflasem că cea care îmi era logodnică mă înșelase. Ne despărțisem cu mult înainte dar nu înceta să mă caute…am înțeles într-un târziu că îmi dorea mai mult numele și banii …exact ….exact ce a căutat și Clara….

– Oh, o auzim pe Julia.

Și își îndreaptă atenția spre mine.

– Ești bine? mă întreabă îngrijorată.

– Da …sunt …

– Mai mult decât atât, spune rânjind Jacob…

– Jacob….te rog….taci, îi replic eu.

– Ok…ce se întâmplă aici? ne întreabă Daniel.

– Indiferent ce se întâmplă, este treaba fratelui tău, spune mama.

– Este viața lui …

– Asta sună ciudat, îi replică Daniel.

– Suntem împreună, spun eu rapid și scot tot aerul afară.

– Cine? Cine suntem împreună? mă întreabă din nou.

– Eu și…Derek, spun și îmi mușc buza.

– Oh.

Daniel își întoarse privirea către tata, dar el ne privea zâmbind pe noi.

– Tată? îl face atent acesta și tata își întoarse privirea spre el.

– Tu …adică voi toți știți de asta?

– Da, ne-a spus aseară…și după modul în care îmi privește fiul….îl iubești? îl întreabă pe Derek și acesta se încordează lângă mine.

Îmi privește tatăl atent și eu puteam să jur că simțeam că urmează să vomit…

– Da, îi spune privindu-l în ochii.