My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 17

Cerul înstelat

Urc înapoi în cameră și mintea mea abia mai făcea conexiune cu corpul. Discuția cu părinții mei fusese chinuitoare. Când intru în cameră îl găsesc pe Derek privind pe geam afară.

– Hei…unde ai fost? mă întreabă și vine spre mine.

– Vrei să facem o plimbare? aleg eu să îl întreb în schimb.

Dă rapid din cap și ieșim pe ușă. Când ajungem la parter îl găsesc pe Jacob stând pe canapea cu Mikey adormit în poala lui. Îi fac semn că noi ieșim și îmi face rapid din cap.

Aerul era încă călduros chiar dacă se întunecase și cerul era exact cum mă așteptam…plin de stele.

– Așteaptă puțin aici, îi spun și încep să alerg spre magazie de unde iau pătura mea veche și mă întorc înapoi spre el.

– Hai să mergem, îi spun și încep să merg ușor.

– Unde mergem? mă întreabă când mă ajunge din urmă.

– Te duc la locul meu preferat, îi spun și îl văd cum se oprește, își pune mâinile împreunate la piept și mă privește cu ochii mijiți.

– Ce s-a întâmplat? întreb rapid.

– Mă duci unde ți-ai dus toate aventurile din copilărie? mă întreabă și se strâmbă la mine.

– Nu fi nebun. Nu am dus pe nimeni acolo. Hai odată, îi spun iritat.

Începe iar să meargă lângă mine și îi privesc mimica feței… încă nu părea convins….și mă pufnește râsul…

– Ești gelos ? îl întreb în timp ce mergeam, dar el nu îmi răspunde și mă abțin să nu râd.

– Mai avem mult? mă întreabă și mă uit în spate spre el.

Îmi întind mâna spre el și mă privește panicat, își întoarce capul spre casă, care abia se mai vedea acum, vine rapid și își împreunează degetele cu ale mele și începem să mergem din nou.

– Încă puțin, îi spun eu…și deja totul se vedea și mai clar de la înălțimea asta.

– Aici, spun și îmi retrag mâna ca să pot așeza pătură pe iarbă.

– Uau. Se vede tot satul de aici. E frumos, iubitule…

Mă așez pe pătură și îi fac semn să vină lângă mine și se așează și el…

Ne întindem pe spate și privim spre cerul plin de stele….era într-adevăr frumos….

– Chiar nu am adus pe nimeni aici niciodată, aici era refugiul meu. Pe această pătură sub acest cer…stăteam ore în șir. Uneori adormeam aici sub cerul liber…

– Îmi place aici…îmi plac părinții tăi. Încă nu îmi vine să cred că tatăl tău este preot. Acum înțeleg de ce nu ai vrut să le spui despre noi, îl aud și îmi întorc privirea spre el.

– Sărută-mă, îi cer și se întoarse rapid spre mine și îl văd cum sare pe mine, ceea ce mă face să râd ușor.

Gura lui o prinde rapid pe a mea și râsul mi se oprește imediat. Era flămând…și eu eram la fel și sărutul nostru se transformă rapid în dorință, îmi duc mâinile sub tricoul său și îi mângâi pielea și îl aud cum mârâie peste buzele mele….

– Iubitule, șoptește și se îndepărtează ușor de mine și mă privește în ochi.

– Le-am spus adevărul părinților mei, îi spun încet și îl văd cum sare în sus panicat.

– Dumnezeule Jack….știam că este ceva cu tine. Te-am simțit. Ce s-a întâmplat? Ahhh…nu îmi spune…nu sunt pregătit.

Începuse să se agite și mergea în cerc în fața mea.

– Mi-au spus că… of,  spun eu și îmi las capul un jos și îl simt cum vine lângă mine și îmi ridic privirea spre el.

Îi văd ochii înlăcrimați și mă sperii.

– Iubitule ești bine? îl întreb panicat…

– Nu…sunt sigur că părinți tăi nu sunt de acord cu noi…și….nu ți-aș cere niciodată să alegi între mine și ei. Dacă e nevoie, mâine plec înapoi acasă.

Vocea îi părea atât de tristă, că acum îmi părea rău că m-am prefăcut în fața lui dar îmi era și frică să îi spun adevărul.

– Iubitule…nu te supăra, te rog, îi spun și el își ridică o sprânceană spre mine.

– Am vrut doar…ai mei nu au nimic împotrivă cu noi doi, îi spun rapid.

El se uită atent la mine și se ridică din nou în picioare. Îi replic și eu gestul și mă apropii de el. Părea încordat și privirea lui se schimbase puțin…era mult mai serios, mult mai tensionat decât m-aș fi așteptat.

– Derek…ai auzit ce am spus?

– Da…da am auzit.

– Atunci de ce ești așa?

– Pentru că m-am pregătit pentru ce este mai rău…mai ales când ți-am văzut tatăl, atunci m-am speriat groaznic.

– Și eu m-am speriat. Uite, îi spun eu și îl întorc cu fața spre mine.

– Le-am spus că nici unul din noi nu se aștepta să se întâmple asta….și tata m-a întrebat dacă sunt serios în privința ta și tu la fel. El…el crede în această divinitate și consideră că oamenii sunt puși pe acest pământ pentru un drum anume ….chiar dacă este preot, el este în primul rând tată și ca tată, el își dorește să fiu bine …și este o persoană foarte deschisă. Mi-a spus să îi las să se gândească mai bine la ce înseamnă asta, dar că nu se vor baga în viața mea..asta e alegerea mea…

– Jackson, îmi spune el numele complet și mă uit ciudat spre el.

Clipește mărunt de câteva ori și se îndepărtează de mine. Îl aud cum oftează și trupul începe să i se zguduie ușor și asta mă sperie și mai tare.

– Derek? îl iau în brațe când îi aud plânsul slab și mâinile sale mă înconjoară imediat.

– Iubitule..mă sperii, ce s-a întâmplat?

– Mama, îl aud șoptind.

– Mama mai are foarte puțin de trăit….

Când îl aud simt că toate puterile mă lasă și el se lasă și mai greu în brațele mele și nu știam ce să îi spun.

– Iubitule, îi șoptesc în păr și îl mângâi ușor.

– Îmi pare foarte rău să aud asta…Aș vrea să pot face ceva pentru tine, îi spun încet.

Își ridică privirea spre mine și îi șterg lacrimile ce îi curgeau pe obraji, dar altele își făceau loc. Nu mai părea acel bărbat impunător și serios acum…era doar un băiețel care urma să își piardă mama și mă durea să îl văd așa. Îi mângâi obrajii și îi sărut fruntea și îl strâng iar în brațele mele. Nu aveam puterea să îi iau această durere și nu puteam nici să mă pun în locul lui, doar gândind că aș putea să îmi pierd vreodată părinții mă cutremura pe interior.

– Îți este frig…hai să mergem înapoi spre casă, îi spun când îl simt cum tremura în brațele mele.

– Nu….nu îmi este frig…. lasă-mă să mai stau așa o perioadă, spune și mă strânge mai tare în brațe.

– Hai să stăm jos, îl trag după mine și ne așezăm pe pătură.

Mă întind pe spate și îl iau rapid în brațe.

– Aș vrea să te întreb, cum a ajuns mama ta în acel cărucior?

– Acum doi ani au fost într-o vacanță în Malaezia și acolo a contractat o bacterie. Prima dată nu și-au dat seama… începuse să îi slăbească picioarele și când s-au dus la medic era prea târziu. Acea bacterie îi macină oasele și îi împietrește musculatura…nu există tratament. Tata s-a dus peste tot cu ea…și acum abia își mișcă mâinile. În curând nici pe acestea nu le va mai putea folosi și când va ajunge la inimă..., vocea lui se oprise și îl aud cum înghite în sec și îl simt cum începe să plângă iar ușor.

– Ea…ea este….nu știu ce voi face fără ea, Jack… Medicii i-au mai dat încă 3 luni…atât…3 nenorocite de luni, spune furios.

– Dumnezeule, șoptesc eu șocat.

Mă durea să îl văd așa, mă durea să îl ascult și mă durea gândul la mama lui pe care o îndrăgisem din prima clipă.

– Derek, tot ce îți pot spune este că trebuie să îți petreci cât mai mult timp cu ea….oferă-i timp cu tine…și ție la fel….nu știu…nu știu ce altceva să îți spun…

Îl strâng mai tare în brațe. Aș fi vrut să am puterea să îi iau această durere dar nu aveam cum și, când va veni acel moment, știam că el va fi distrus de durerea pierderii ei. Uneori uram când se întâmpla asta oamenilor buni….dar dacă un lucru învățasem de la tata, era că nimic nu se întâmplă fără un motiv anume…

– Îmi pare rău iubitule, era tot ce îi puteam spune.

– Sunt lângă  tine, nu te voi lăsa singur, îi șoptesc.

Mult mai târziu, când el încetase să mai plângă și totul se liniștise, încă eram întinși pe acea pătură, încă îl țineam în brațe și priveam spre cer…se auzeau doar greierii și respirația noastră. Nu am mai vorbit și doar ne bucuram de căldura noastră.

– Mi-a spus că are o singură dorință, îi aud vocea slabă.

– Vrea să mă vadă însurat înainte să moară…

Îmi întorc privirea spre el și înghit în sec…. cuvintele lui mă sperie îngrozitor….