O aventură de o noapte -Capitolul 21-FINAL

Un sfârșit….

Pov Alexander

Peste 3 ani

Îmi deschid ușor ochii și privesc cum razele soarelui intrau pe geam, făcând o lumină aurie în tot dormitorul, mă ridic cu greutate din pat și îmi pun picioarele pe suprafața rece a parchetului, îmi frec chipul cu mâinile și din instinct oftez. Mă durea tot corpul…mă durea tot…mă ridic în picioare și mă îndrept spre baie. Mă privesc prima dată în oglinda și îmi văd chipul palid și cercănele de sub ochii,  arătam groaznic. Dau drumul apei și mă pun rapid sub ea, poate avea să mă ajute cu această stare deplorabilă…

După un dus rapid ,ies din baie și îmi trag rapid o pereche de pantaloni scurți pe mine și un tricou , ies din dormitor…când ajung la parter privesc spre dezordinea de aici și îmi dau ochii peste cap….trebuia să mă apuc de treabă…

Intru in bucătărie și calc din greșeală pe o jucărie ce scoate un sunet puternic ce mă face să tresar…

– Te-ai trezit… îi aud vocea și mă întorc spre el… părul îi era în toate direcțiile și asemeni mie avea același urme vineți sub ochii…vine spre mine și mă sărută scurt pe buze…

–Neața, rostește obosit…

– Cum te simți? îl întreb și îi mângâi ușor părul…

– Ca și cum urmează să mor … iubitule…eu cred că , copilul nostru mă  urăște, îmi șoptește și își mărește ochii spre mine, ceea ce îmi aduce un zâmbet pe buze.

– Iubire….ai auzit ce a spus medicul… îi dau dințișori și din acest motiv este atât de agitat…și eu ma simt la fel de obosit mă doare tot corpul, aseară l-am ținut în brațe patru  ore până a adormit .

Ryuu oftează adânc și privește spre dezordinea din bucătărie.

– Valery?, Maxim?  întreb eu și îl văd cum începe să strângă prin bucătărie…

– Au plecat cu bona la școală…îl aud și mă întorc cu privirea spre balansoarul micuț în care dormea liniștit micul nostru prinț  de parcă nimic nu ar putea să îl deranjeze după ce ne-a ținut aproape toată noaptea trezi….

Îmi ridic privirea spre mobila de lângă terasa unde erau așezate frumos acele fotografii, cea de la nunta noastră, cea cu Valery când am adus o prima dată acasă, acum doi ani cea cu Maxim, băiețelul nostru , în momentul când a intrat în casa noastră în urma cu un an jumătate și cea cu micul Zenaku…care avea doar un an și o luna…cu toate că eram atât de obosit doar privindu-le totul dispărea. Valery avea 5 anișori  când am înfiat-o și pot spune că ea este cea mai responsabila dintre toți având grijă de frați ei mai mici ,acum urmează să facă 7 anișori și trebuia să îi pregătim petrecerea, Maxim are doar 5 ani și încearcă să își copie sora mai mare în tot ceea ce face. Dar toată atenția noastră este spre micul răsfățat al familiei…

Nu cred că puteam fi mai fericit ca acum. Aveam tot ce îmi doream, Ryuu era minunat și imediat după nuntă am zburat spre casa, voia să înceapă cât mai rapid demersurile pentru adopția copiilor. În momentul când l-am văzut intrând în cort. ..inima mi s-a oprit…. zâmbetul lui era kilometric și strălucirea din ochii mă făcea să înghit cu greutate. El venise….venise spre mine în ziua aceea cu tot ce avea …își deschise inima larg spre mine și eu spre el…mă făcuse fericit…așa cum m-a făcut în fiecare clipă, în fiecare minut încă din ziua aceea.

– Iubitule…îi aud glasul și mă întorc spre el…

-Ești bine? Te uiți la acele poze de câteva minute bune.

– Îmi aminteam de ziua nunții….îmi amintesc cât de frumos erai…îi spun eu visător.

Auzim un plâns de copil și Ryuu, îl privea înspăimântat…. îi zâmbesc larg și îi fac semn că îl iau eu. Mă apropii de micul meu prințișor și îl ridic în brațe..

– Shh…shhh…gata, totul este bine acum. Ești la tati în brațe, îi șoptesc eu și el își așază capul micuț pe umărul meu.

Ies cu el pe terasa și privesc peisajul din fața mea…curtea era plină de jucării, balansoare, tobogan….de parcă dețineam o întreagă grădinița….

Aud gălăgie în spatele meu și îmi îndrept atenția spre interior, unde îmi văd părinții alături de părinții săi, cum intrau în casă și răsuflu ușurat.

Mă întorc spre piticul din brațele mele privind-ul cum se uita în jurul său.

– Ți-au venit bunicii…îi spun vesel și îl văd și pe el cum gângurea fericit.

Mama vine rapid direct spre noi și îl ia în brațe începând să îi sărute fruntea vorbind cu el imitând o voce de copil și pleacă înapoi în interior lăsându-mă să mă strâmb în urma ei…nici măcar nu m-a băgat în seamă.

Intru și eu în urma ei și o privesc urât.

– Mama…o fac atentă și ea își ridică privirea spre mine…

-Bună? Îi spun eu printre dinți.

– Bună și la revedere…o aud și o văd cum se îndreaptă cu Zenaku în brațe spre ușă.

– Am venit să vă eliberăm puțin, o aud pe mama soacră spunând și îmi cobor privirea spre ea.

-Azi luăm copiii la noi, vă lăsăm să vă relaxați puțin, arătați groaznic, spune și îmi face semn spre ochii mei…

Îi văd cum ies cu toți pe ușă afară și eu rămân privind în urma lor șocat…îmi întorc privirea spre soțul meu care ținea buretele de vase în mână din care îi picura apa privind și el șocat spre ușa închisă.

– Iubire…îl fac eu atent și el își întoarse privirea spre mine….îmi mușc ușor buza inferioară și îi fac semn spre etaj. Mima fetei sale se schimba radical și ochii încep să îi strălucească… vine rapid spre mine după ce aruncă buretele în chiuveta și mă trage sus pe scări făcându-mă să râd zgomotos.

Când ajungem în dormitor încercam să ne dezbrăcăm unul pe altul cât mai rapid și îl văd cum se împiedică și cădeam amândoi pe covor.

Începem să râdem zgomotos și mă întorc spre el și când îl văd râsul mi se oprește în gât…

– Te iubesc….nu ai idee cât de mult te iubesc și iubesc această familie a noastră…inclusiv nopțile nedormite…mă simt mai viu ca niciodată….te iubesc Ryuu…

Se ridica și se așeză deasupra mea privindu-mă cu intensitate în ochii…

– Și eu vă iubesc….la nebunie…șoptește și se apropie de mine sărutându-mă flămând.

Gurile noastre se regăsesc și sărutul devine mai senzual mai erotic și într-un final ne găsim dezbrăcați și îl simt în jurul meu și încep să mă mișc ușor în interiorul lui. Momentele astea intime dintre noi erau întotdeauna ca o explozie, modul în care făceam dragoste era unicat întotdeauna, totul la el mă înnebunea mereu, mă ridica pe culmile plăcerii ca și cum ar fi pentru prima dată. Devenise parte din noi și totul dispărea  mereu, rămânând doar noi doi. Ochii lui întunecați mă făceau și acum să mă înec în ei, buzele lui mă înnebuneau făcându-mă să îl iubesc și mai mult. Eram nebun după el. După tot ce reprezenta ființa lui. Nu aveam nevoie de mai mult, ei îmi erau viața. Nu aveam nevoie de nimic altceva…. zâmbetele lor mă hrăneau….îmi umpleau sufletul….

Ryuu….era cel mai minunat tată , avea o răbdare extraordinara cu ei și de câte ori venea de la birou indiferent cât de obosit era își făcea timp pentru ei așa cum îmi făceam și eu timp pentru ei toți. Aveam și momentele noastre de tensiune dar era nevoie doar de o singură privire din partea lui și uitam tot…avea putere asupra mea și se folosea de asta…și eu îi dădeam voie pentru că adoram modul în care mă împăca mereu….

Eram fericiți…și eram sigur că așa urma să fim toată viața….

‼️‼️‼️ sfârșit ‼️‼️‼️

NOTA SCRIITOAREI

Hei…..și uite că am ajuns la final….mă bucur că ați fost alături de ei în acest carusel de sentimente….sper că v-a adus puțin zâmbetul pe buze acest final.