Obscuritatea lui Siren- Capitolul 15

– A trecut atât de mult timp de când nu am mai lucrat împreună. Nu-mi vine să cred cât de mult a durat ancheta asta, spuse detectivul Chaichana.

Dând din cap în semn de aprobare, Chaisai spuse:

– Știu, Yanin. Nu mă așteptam să dureze atât de mult, dar simt că vom rezolva acest caz în curând. Totul se leagă.

– Adevărat. Ei bine, sunt încântată să fiu din nou partenera tău, chiar dacă…

Trecându-și degetele prin păr, Chaisai o întrebă pe Yanin:

– Da. Pot să am încredere în tine?

Dându-i un cot în braț, Yanin îl mustră:

– Acum știi că nu trebuie să întrebi niciodată asta. Ești partenerul și prietenul meu. Știi că poți să-ți spui părerea.

Simțindu-se pedepsit, Chaisai își ceru scuze.

– Ai dreptate Yanin. Îmi pare rău. Bine. Deci, iată care este întrebarea. Crezi că Dao mă iubește?

Chaisai se uită intens la drum pentru a nu fi nevoit să vadă expresia feței lui Yanin.

Chicotind, ea pufni.

– Bineînțeles că te iubește. Oricine pe o rază de cinci mile poate vedea cât de mult te iubește.

Chaisai întrebă mirat:

– Atunci de ce nu vrea să-mi spună? Noi suntem împreună de ceva vreme și tot nu vrea să-mi spună.

– Lasă-mă să te întreb ceva, de ce vrei atât de mult să ți-o spună?

Simțindu-se în defensivă, Chaisai spuse:

– De ce nu aș vrea ca omul pe care îl iubesc să-mi spună că mă iubește?

Ajungând la Paradigm Pharmaceuticals, Chaisai trase ușor într-un loc de parcare, parcă mașina, apoi se întoarse spre Yanin și îi spuse:

 – Îmi pare rău că am devenit defensiv, Yanin.

Ea ridică din umeri.

– E în regulă, nu-ți face griji. Te cunosc suficient încât să știu că nu ești supărat pe mine, ci doar pe situație.

Chaisai zâmbi.

– Mulțumesc Yanin. Sincer să fiu, vreau să-mi spună că mă iubește pentru că nimeni n-a făcut-o vreodată. Nici părinții mei, nici foștii mei iubiți… Adică tu ai făcut-o, dar știi ce vreau să spun. Toată viața mea am vrut ca părinții mei să-mi spună că mă iubesc sau că sunt mândri de mine, dar nu au făcut-o niciodată. Mi-au spus doar ce nu am făcut și cum i-am dezamăgit.

– Apoi, iubiții pe care i-am avut, nu i-am iubit niciodată, așa că nu mi-a păsat. Pe Dao îl iubesc atât de mult, și chiar dacă pot spune că în felul lui îi pasă de mine, din ochii lui și din limbajul corpului, chiar vreau să aud asta. Mor de nerăbdare să-l aud.

Chaisai simți că era pe punctul de a se îneca, așa că își întoarse fața și respiră calm înainte de a continua.

– Vreau doar să o aud.

– Chaisai, înțeleg. Chiar înțeleg. Îți va spune când va fi momentul potrivit pentru el. Nani mi-a spus că Dao a trecut prin multe. Te rog să ai răbdare cu el, prietene. O să se rezolve.

– Bine, Yanin. O să mă străduiesc să fiu mai răbdător.

Schimbând subiectul despre muncă, Chaisai întrebă:

– Ești pregătită să începi să-l interoghezi pe ticălosul ăsta?

– La naiba, da. După tine.

***

Dao voia să îi trimită un mesaj lui Chaisai pentru a-l întreba cum decurgea interogatoriul, dar nu îl deranjă. Știa că după ce termină îl va suna. Dao pur și simplu nu știa ce să facă cu această energie care pusese stăpânire pe corpul său.

Curățase casa până când o făcuse impecabilă. Făcuse câteva flotări și ridicase greutăți. Chiar și dansase pe niște muzică și, cu toate acestea, nu își putuse găsi liniștea.

Decise că poate era mai bine să facă un duș și să tragă un pui de somn, așa că exact asta făcu.

-Mamă, mamă, mamă!

Tânărul Dao strigă din toți plămânii ca mama lui să vină să-l salveze.

Bărbatul îi dădu pantalonii lui Dao jos, dar înainte să poată continua, apăru mama lui Dao.

Un cuțit  străpunse partea laterală a bărbatului, care urlă de durere. Scoțând cuțitul, mama lui Dao îl înjunghie din nou, până când acesta căzu pe podea grămadă.

Își ridică fiul și-i trase hainele în sus, apoi îl duse în camera de zi și îl ținu în brațe, legănându-l în timp ce forma 191 la poliție.

Dao plânse și plânse până când adormi în brațele mamei sale, care, pentru prima dată, îl făcea să se simtă în siguranță.

Trezindu-se brusc, Dao simți că inima îi va exploda.

Nu-i plăcea când avea coșmaruri sub formă de amintiri. Atingându-și fața, o simți umedă.

Rahat! Cred că am plâns în somn.

Ridică telefonul și îi trimise un mesaj lui Chaisai întrebându-l dacă puteau ieși în oraș diseară.

Am nevoie de o băutură.

Ridicându-se din pat, Dao decise să mai facă un duș pentru a se spăla de transpirația din timpul coșmarului și pentru a se pregăti pentru diseară.

***

– Cu ce vă pot ajuta? întreabă Anchara, simțindu-se deranjat de faptul că detectivul care-l pocnise stătea chiar în fața lui.

Observând că Chaisai se agăța de scaun, detectivul Chaichana crezu că era mai bine să preia ea conversația.

– Avem câteva întrebări pentru dumneavoastră.

Înmânându-i lui Anchara informațiile pe care le strânseseră despre angajații săi, detectivul Chaichana îi dădu un minut sau două să se uite peste ele înainte de a continua.

– Angajatul dvs. (arătând spre bărbatul din una dintre fotografii) a fost ucis de un alt angajat pe care dvs. și Dr. Chen îl împărțeați. Știți ceva despre acest lucru? L-ați văzut pe acest angajat? (Ea arată spre cealaltă fotografie).

– În primul rând, vreau să spun că acest lucru este oribil. Nu-mi pot imagina de ce angajatul meu ar face asta. Cu toate acestea, nu l-am văzut. Nu a mai venit la serviciu de peste o lună. Uite, vă pot arăta chiar aici.

Anchara scoase orarul companiei sale și întoarse laptopul spre Chaisai și Yanin.

Pe cronometru, ultimul pontaj al șoferului care fugise de la locul accidentului era de acum 36 de zile.

– Din păcate, acestea sunt toate informațiile pe care le am. Îmi pare rău, nu vă pot fi mai de folos, spuse Anchara cu un fals sentiment de dorință de a fi de ajutor.

Punând cărțile lor de vizită pe birou, Chaisai spuse:

– Dacă mai aflați ceva, vă rugăm să ne sunați.

Ridicând cărțile de vizită, Anchara le puse în buzunarul cămășii.

– Desigur, detective Chen.

***

Conducându-l pe Yanin acasă, Chaisai nu se mai putu abține.

– Ticălosul ăla îngâmfat, murdar și de rahat!

Își bătu joc de Anchara.

– Desigur, detectiv Chen. Bla bla bla, taci naibii din gură! Jur că îmi venea să-i sparg craniul pe birou!

Strângând puternic volanul până când încheieturile i se albiră, Chaisai nu se putea opri din a-și imagina că volanul era gâtul lui Anchara.

– Bine, calmează-te, Chaisai. Nu răni volanul, spuse Yanin chicotind.

Rânjind, Chaisai începu să-și slăbească strânsoarea.

– Bine. Nu mă lăsa să omor volanul, fu el de acord.

– Da, nu te las.

Amândoi râseră până când Chaisai o lasă pe Yanin acasă.

***

Căută prin bar până când ochii îi căzură pe Dao, cee ace-I aduse instantaneu un zâmbet pe față care îi lumină ochii.

Dao intenționase să vină singur la bar pentru a începe să bea ca să-și calmeze nervii înainte să apară Chaisai. Nu voia ca acesta să îl vadă supărat.

Luând o înghițitură din bourbonul său, puse paharul jos la timp înainte ca niște brațe puternice să-i înconjoare talia și un sărut moale să-i atingă gâtul.

Cu fața lipită de el, Chaisai îl salută pe Dao:

– Bună, iubitule.

Dao îl salută și el pe Chaisai, atingând scaunul de lângă el.

– Bună, Phi.

Se așeză, își întoarseră scaunele astfel încât să se poată privi unul pe celălalt.

– Cum a fost ziua ta, iubitule?

Îl atinse pe Dao în partea de jos a spatelui și îl trase mai aproape.

– Ziua mea a fost bună și fără evenimente.

Dao ridică din umeri cu speranța că părea cool și neafectat. Păcat că ochii lui spuneau întotdeauna adevărul.

Micșorând distanța dintre ei, Chaisai se apleacă mai aproape de fața lui Dao pentru a o scruta. Luă degetul arătător și îi trasă o linie sub ochii lui Dao.

– Nu arăți de parcă ziua ta a fost bună. Vorbește cu mine, iubitule.

Dând din cap că nu, înainte să scoată vreun  cuvânt, Dao insistă că era bine.

– Phi, vreau doar să mă îmbăt cu tine și să mă distrez. Putem face asta? Vreeeei?

Chaisai se gândi că era mai bine să nu-l preseze pe Dao cu privire la ce nu era în regulă. Acesta nu era locul sau momentul potrivit. Se hotărî să-l întrebe mai târziu.

Făcându-i semn barmanului. Chaisai comandă un bourbon și două shot-uri de tequila pentru ei.

***

Băutură după băutură… Ai fi crezut că participă la un concurs de băutură, după cum își tot dădeau shoturile peste cap.

Dao se simțea atât de bine acum. Se simțea bine și amețit, topindu-și toate grijile.

Zâmbind neastâmpărat, el murmură.

– Phi. Mă distrez atât de bine cu tine. Hai să dansăm.

Alunecă de pe scaun și pierzându-și echilibrul și Chaisai îl apucă de talie pentru a-l stabiliza.

– Iubitule, chiar crezi că poți dansa? Abia poți să mergi. Ar trebui să plecăm?

Apropiindu-se, Dao se plânse.

– Nu, Phi. Eu mă simt bine. Vreau să dansez. Să mergem.

Îl apucă pe Chaisai de încheietura mâinii și îl trase spre ringul de dans.

Dao dansa atât de senzual. Își învârtea șoldurile și își freca fundul de Chaisai. Chaisai abia își mai putea păstra mintea limpede. Scula lui era tare ca piatra și tot ce voia să facă era să-l ducă pe Dao acasă și să i-o tragă până nu mai putea. Dar de fiecare dată când îl întreba pe Dao dacă voia să plece, el spunea nu.

Dureros de tare și nevoit să meargă la baie, Chaisai ținu șoldurile lui Dao pentru a-i opri mișcările în timp ce îi șopti la ureche.

 – Trebuie să mă duc la baie. Mă întorc.

Dao dădu din cap în semn că înțelege, așa că Chaisai îl lăsă pe Dao pe ringul de dans și se îndreptă spre toaletă.

Dao continuă să danseze senzual de unul singur. Își legăna șoldurile dintr-o parte în alta și le învârtea în ritmul muzicii. Cu ochii închiși, mâinile ridicate deasupra capului îi arătau talia subțire.

Dao era în lumea lui, fără să acorde atenție bărbaților ai căror ochi păreau să nu-i părăsească trupul. Felul în care dansa era un apel către toți bărbații care ar fi dat orice să guste din această sirenă seducătoare.

Un suflet curajos decise să își încerce norocul. Toată noaptea fusese evident că Dao era luat, dar acest bărbat îl voia oricum.

Acest bărbat îi luă locul lui Chaisai și se ținu de Dao la fel ca Chaisai și începu să danseze cu el în același mod familiar. La început, Dao crezu că era Chaisai, până când se uită peste umăr și văzu o față necunoscută.

Fiind prea amețit ca să îi pese, continuă să danseze. În starea lui de ebrietate, simțea că era doar un dans și că nu era mare lucru.

Privirea din ochii lui Chaisai trebuie să-l fi speriat de moarte pe acel bărbat, pentru că el nu voia niciun rol. Alunecă înapoi și căzu în fund, înainte de a se ridica și de a fugi în direcția opusă.

Urmărindu-l pe bărbat cum se retrage, un zâmbet diabolic se instală pe fața lui Chaisai.

Slăbănog nenorocit! Da, ar face bine să fugă, înainte să-i sparg fața de ringul de dans.

Apoi își întoarse atenția către iubitul său, furia dispăru și durerea îi luă locul.

Înfășurându-și strâns degetele în jurul încheieturii lui Dao, Chaisai îl trase afară din bar.

Odată ajuns afară, îl învârti de încheietura mâinii, presându-l de zidul de cărămidă.

– Ce naiba crezi că făceai acolo? îl întrebă Chaisai furios pe Dao.

– Phi. Ce mare scofală? E doar un dans, mormăi Dao.

– Nu-mi spune Phi. Cum ai putut să-ți bați joc de mine așa?

Dao ridică din umeri ca și cum nu ar fi mare lucru.

– CUM NAIBA AI PUTUT SĂ MĂ TRATEZI AȘA? strigă Chaisai în fața lui Dao.

Apucându-l de umeri pentru a încerca să-l calmeze pe Chaisai, Dao spuse:

– Phi. Nu am crezut că e mare lucru. Repet, a fost doar un dans.

– Oh, într-adevăr. Deci dacă aș dansa cu cineva în felul ăsta nu ți-ar păsa?

– Nu, spuse Dao fără să clipească.

Râzând nebunește, reflexele lui Chaisai reacționară înainte ca creierul lui să îl poată ajunge din urmă. Îl apucă de bărbie pe Dao cu putere și spuse.

– Nu mă mir. De ce aș crede că ți-ar păsa? La urma urmei, nici măcar nu mă iubești. Am crezut că atunci când te dezbrăcai era doar ca să rezolvi cazul, dar de fapt ești doar o curvă.

Chaisai voia să rănească, fără să înțeleagă cu adevărat că Dao era obișnuit să fie urât și insultat. Era ceea ce îl făcuse să prospere. Asta îi era familiar. Era în siguranță.

Ridicându-și brațele și înfășurându-le în jurul gâtului lui Chaisai, își încurcă degetele în părul acestuia și spuse.

– Voi fi târfa ta în orice zi. Ce? Mă urăști acum? Spune-mi că mă urăști și apoi fute-mă!

Desprinzând mâinile lui Dao de pe el, lui Chaisai nu-i venea să creadă ce tocmai auzise. Se uită la Dao cu atât de mult dezgust, apoi se întoarse și plecă.

Își dădu seama că Chaisai era cu adevărat rănit. Creierul amorțit al lui Dao înțelese în sfârșit. Chaisai reușise să ajungă aproape de mașina lui, când Dao veni în spatele lui, apucându-l.

– Nu pleca de lângă mine, îl imploră Dao.

Smulgând degetele lui Dao de pe el, îi îndepărtă mâinile și îi spuse.

– Adio.

Chaisai plecă, lăsându-l pe Dao în mijlocul parcării, simțind că lumea lui tocmai se sfârșise.

Nu-l pot pierde.

Nu-l pot pierde.

El este totul pentru mine.

Ce am făcut?

Ce am făcut?

Trebuie să repar asta.

Dar cum?

Îl iubesc.

Ultimele două cuvinte nu i se mai păreau înfricoșătoare acum. Dao știa că erau adevărate. Îl iubea pe Chaisai și ar fi făcut orice pentru a repara lucrurile.

Făcu din mână unui taxi. Se urcă în el și dădu adresa lui Chaisai.

O să îndrept lucrurile. Într-un fel sau altul.